IMMUNINE 600 UI
Substanta activa: FACTOR IX DE COAGULAREClasa ATC: B02BD04Forma farmaceutica: PULB.+SOLV. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din sticla incolora cu pulb. pt. sol. inj./ perf. + 1 flac. unidoza din sticla incolora cu 5 ml solv. +1 ac pt. transfer+1 ac pt. aerare+1 ac pt. filtrare+1 ac de unica folosinta+1 seringa de unica folosinta+1 set de transfer
Producator: BAXTER AG - AUSTRIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IMMUNINE 600 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă: factor IX de coagulare uman
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine factor IX de coagulare uman, 600 UI,
nominal.
1 ml de soluţie conţine aproximativ 120 UI/ml factor IX de coagulare uman, după reconstituirea cu 5
ml apă pentru preparate injectabile.
Potenţa factorului IX (UI) este determinată utilizând evaluarea cromogenică din Farmacopeea
Europeană.
Produs din plasmă provenită de la donatori.
Activitatea specifică a IMMUNINE nu este mai mică de 50 UI factor IX/mg proteină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere liofilizată sau substanţă solidă, friabilă, de culoare albă sau galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul şi profilaxia sângerărilor la pacienţii cu hemofilie B (deficit congenital de factor IX).
IMMUNINE este indicat pentru toate grupele de vârstă de la copii cu vârsta mai mare de 6 ani la
adulţi.
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea de IMMUNINE la copii cu vârsta sub 6 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei.
Doze
Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor IX, de locul şi
gravitatea sângerării şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi de factor IX administrat este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care
corespund standardului actual al OMS pentru medicamentele care conţin factor IX. Activitatea
factorului IX în plasmă este exprimată fie ca procent (raportat la plasma umană normală), fie în unităţi
internaţionale (raportat la un standard internaţional pentru activitatea în plasmă a concentratelor care
conţin factor IX).
2
O unitate internaţională (UI) de activitate pentru factorul IX este echivalentă cu cantitatea de factor IX
dintr-un mililitru de plasmă umană normală.
Tratamentul la cerere
Calculul dozei necesare de factor IX se bazează pe observaţia empirică, conform căreia 1 Unitate
Internaţională (UI) de factor IX per kg creşte activitatea plasmatică a factorului IX cu 1,1% din
activitatea normală la pacienţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Doza necesară se calculează utilizând următoarea formulă:
Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 0,9
Cantitatea de administrat şi frecvenţa administrării trebuie întotdeauna orientate în funcţie de
eficacitatea clinică, în cazuri individuale. Medicamentele care conţin factor IX necesită rareori,
administrare mai mult de o dată pe zi.
În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului IX nu trebuie să scadă sub nivelul
de activitate plasmatic dorit (exprimat în % din normal sau în UI/dl), în perioada corespunzătoare.
Tabelul următor poate fi utilizat drept ghid pentru dozaj în sângerări şi intervenţii chirurgicale:
Gradul hemoragiei/
Tipul de intervenţie
chirurgicală
Nivel necesar de factor IX
(% din normal) (UI/dl)
Frecvenţa administrării
(ore)/Durata terapiei (zile)
Hemoragie
Hemartroză incipientă,
sângerare musculară sau
sângerare orală
20-40 Se repetă la intervale de 24 ore,
cel puţin 1 zi, până când
sângerarea indicată de durere
este rezolvată sau vindecată.
Hemartroză mai extinsă,
sângerare musculară sau
hematom
30 – 60 Se repetă perfuzarea la intervale
de 24 ore, timp de 3–4 zile sau
mai mult, până la rezolvarea
durerii şi a invalidităţii acute.
Hemoragii care pun viaţa în
pericol
60-100 Se repetă perfuzarea la intervale
de 8-24 ore, până la eliminarea
riscului vital.
Intervenţii chirurgicale
Minore, inclusiv extracţia
dentară
30-60 La intervale de 24 ore, cel puţin
1 zi, până la vindecare.
Intervenţii chirurgicale majore 80-100
(pre- şi postoperator)
Se repetă perfuzarea la intervale
de 8-24 ore, până la vindecare,
apoi terapie pentru cel puţin încă
7 zile, pentru menţinerea unei
activităţi a factorului IX de 30%-
60%.
Profilaxie
Pentru profilaxia pe termen lung a sângerărilor la pacienţii cu hemofilie B severă, dozele uzuale sunt
20-40 UI factor IX/kg, la intervale de 3-4 zile.
În unele cazuri, în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între doze sau doze
mai mari.
Pe durata tratamentului se recomandă determinarea adecvată a valorilor de factor IX, pentru a adapta
doza administrată şi frecvenţa administrării perfuziilor repetate. În special în cazul intervenţiilor
chirurgicale majore este indispensabilă monitorizarea exactă a terapiei de substituţie, pe baza
coagulogramei (activitatea plasmatică a factorului IX). Pacienţii pot prezenta variaţii interindividuale
3
ale răspunsului faţă de factorul IX, având nivele diferite de recuperare in vivo şi timpi de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare diferiţi.
Copii şi adolescenţi
Datele disponibile din studiile la copii şi adolescenţi sunt descrise la pct. “4.8 Reacţii adverse
posibile”, în noul paragraf “Categorii speciale de pacienţi” şi la pct. “5.2 Proprietăţi
farmacocinetice”. În baza datelor disponibile din studiile clinice, recomandări privind dozajul la
pacienţi copii şi adolescenţi pot fi făcute doar pentru grupul de pacienţi cu vârsta peste 12 ani. Pentru
grupul de vârstă 6-12 ani, datele clinice disponibile nu sunt suficiente pentru a se putea face
recomandări cu privire la doze.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă. Se recomandă a nu se administra mai mult de 2 ml pe minut.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Coagulare intravasculară diseminată (CID) şi/sau hiperfibrinoliză.
Alergie cunoscută la heparină sau trombocitopenie indusă de heparină în istoric.
După ce aceste afecţiuni au fost controlate prin tratament adecvat, IMMUNINE trebuie administrat
numai pentru a trata hemoragii care pun viaţa în pericol.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipersensibilitate
La administrarea de IMMUNINE sunt posibile reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Acest
medicament conţine urme de proteine umane, altele decât factorul IX.
Dacă apar simptome de hipersensibilitate, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat administrarea
medicamentului şi să contacteze medicul.
Pacienţii şi/sau aparţinătorii acestora trebuie informaţi despre semnele precoce ale reacţiilor de
hipersensibilitate care includ urticarie localizată şi generalizată, senzaţie de constricţie toracică,
wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie.
În caz de şoc anafilactic, trebuie respectate standardele medicale actuale privind tratamentul şocului.
Inhibitori
După tratamentul repetat cu medicamente care conţin factor IX, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru
dezvoltarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) care pot fi cuantificaţi în unităţi Bethesda (UB),
utilizând teste biologice adecvate.
Dacă nivelul activităţii plasmatice estimate pentru factorul IX nu este atins sau dacă sângerarea nu este
controlată prin administrarea unei doze adecvate, trebuie efectuată examinarea pentru determinarea
prezenţei unui inhibitor de factor IX. La pacienţii cu un nivel crescut de inhibitori, este posibil ca
tratamentul cu factor IX să nu fie eficient, astfel că trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.
Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie stabilită de un medic cu experienţă în tratamentul
pacienţilor cu hemofilie şi ca urmare trebuie contactat un centru specializat în tratarea hemofiliei.
Literatura de specialitate semnalează o corelaţie între apariţia unui inhibitor de factor IX şi reacţiile
alergice. De aceea, pacienţii cu reacţii alergice trebuie examinaţi pentru detectarea prezenţei unui
inhibitor. Este de notat că pacienţii cu inhibitori de factor IX prezintă un risc sporit de anafilaxie în
cazul readministrării de factor IX.
Ca urmare a riscului de apariţie a reacţiilor alergice la medicamentele ce conţin factor IX,
administrarea iniţială a factorului IX trebuie, ţinând cont de opinia medicului curant, să se efectueze
sub observaţie medicală, pentru a se putea acorda ajutor de urgenţă în caz de reacţii alergice.
4
Tromboembolism, CID, Fibrinoliză
Deoarece utilizarea concentratelor complexe de factor IX a fost asociată de-a lungul timpului cu
dezvoltarea complicaţiilor tromboembolice, riscul fiind mai mare la medicamentele cu puritate mai
mică, utilizarea medicamentelor care conţin factor IX poate prezenta risc potenţial la pacienţii cu
semne de fibrinoliză şi la pacienţii cu coagulare intravasculară diseminată (CID).
În cazul administrării acestui medicament la pacienţii cu boală hepatică, trombofilie,
hipercoagulabilitate, angină pectorală, boli coronariene sau infarct miocardic acut, la pacienţii în
perioada post-operatorie, la nou-născuţi prematuri sau la sugari sau la pacienţii cu risc de tromboză sau
CID, datorită riscului potenţial de complicaţii trombotice, se recomandă supraveghere clinică pentru
observarea semnelor precoce de tromboză şi de coagulopatie de consum şi testare biologică
corespunzătoare. În fiecare dintre aceste situaţii, beneficiul tratamentului cu IMMUNINE trebuie
evaluat în raport cu riscul acestor complicaţii.
La pacienţii care sunt suspectaţi de CID utilizarea de IMMUNINE trebuie oprită imediat.
Siguranţa virală
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor transmise prin utilizarea medicamentelor
preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor
individuale şi al băncilor de sânge pentru markeri specifici ai infecţiilor şi includerea unor
etape pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor în procesul de fabricaţie. În ciuda acestora,
când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, nu poate fi
exclusă total posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi. Acest lucru se aplică şi pentru
virusurile necunoscute sau emergente, precum şi pentru alţi agenţi patogeni.
Măsurile luate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC),
precum şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA).
Măsurile aplicate pot avea valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum este
parvovirusul B19. Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă pentru gravide (infecţie fetală)
şi pentru persoanele cu imunodeficienţă sau turnover crescut al hematiilor (de exemplu în
anemia hemolitică).
Poate fi luată în considerare vaccinarea adecvată (hepatita A şi B) pentru pacienţii trataţi
regulat/repetat cu concentrate de factor IX derivate din plasmă umană.
Precauţii la utilizare
Conţinutul de sodiu
IMMUNINE 600 UI conţine 20 mg sodiu per flacon (valoare calculată). Acest lucru trebuie luat în
considerare la pacienţii cu regim hiposodat.
Se recomandă ferm ca de fiecare dată când se administrează unui pacient IMMUNINE să se
înregistreze denumirea şi numărul lotului medicamentului, pentru a se putea asocia pacientul cu lotul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii de interacţiune medicamentoasă cu IMMUNINE.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
La animale, nu au fost efectuate studii cu factor IX privind efectele asupra reproducerii. Ţinând seama
de apariţia rară a hemofiliei B la femei, nu există experienţă cu privire la administrarea de factor IX în
timpul sarcinii şi al alăptării. În consecinţă, factorul IX trebuie utilizat în timpul sarcinii şi al alăptării
numai dacă este clar indicat.
Efectele IMMUNINE asupra fertilităţii nu au fost stabilite.
5
Referitor la riscul de infecţie cu Parvovirusul B19 vezi paragraful referitor la Siguranţa Virală în
cadrul pct. 4.4.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la
nivelul locului de perfuzare, frisoane, hiperemie facială, urticarie generalizată, cefalee, urticarie,
hipotensiune arterială, letargie, greaţă, agitaţie, tahicardie, constricţie toracică, furnicături, vărsături,
wheezing au fost observate mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor
IX.
În anumite cazuri, aceste reacţii au condus la reacţii anafilactice severe care au survenit în strânsă
asociere temporală cu dezvoltarea inhibitorilor de factor IX (vezi şi pct. 4.4).
S-a semnalat sindromul nefrotic în urma încercării de inducere a toleranţei imune la pacienţii cu
hemofilie B şi inhibitori de factor IX prezenţi şi cu un istoric de reacţii alergice.
În cazuri rare s-a observat apariţia febrei.
Pacienţii cu hemofilia B pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) de factor IX (vezi pct. 4.4).
Dacă apar astfel de inhibitori, modul de manifestare va fi un răspuns clinic insuficient. În astfel de
cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratarea hemofiliei.
Există un risc potenţial de episoade tromboembolice în urma administrării de medicamente pe bază de
factor IX, cu un risc mai mare în cazul preparatelor cu puritate redusă. Utilizarea medicamentelor care
conţin factor IX de puritate redusă a fost asociată cu cazuri de infarct miocardic, coagulare
intravasculară diseminată, tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Utilizarea medicamentelor care
conţin factor IX de puritate înaltă a fost rar asociată cu astfel de reacţii adverse.
Pentru informaţii referitoare la siguranţa virală vezi pct. 4.4.
Tabel privind reacţiile adverse
Tabelul prezentat mai jos corespunde clasificării MedDRA pe clase de sisteme şi organe (în ordinea
severităţii şi după termenul preferat).
Reacţiile adverse raportate, prezentate în continuare, au la bază raportările din şase studii clinice
desfaşurate cu IMMUNINE pe 197 subiecţi, precum şi supravegherea după punerea pe piaţă.
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100; < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000; < 1/100), rare (≥ 1/10000; < 1/1000) şi foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea MedDRA pe
aparate, organe şi sisteme
Reacţii adverse Frecvenţă
TULBURĂRI
HEMATOLOGICE ŞI
LIMFATICE
Inhibarea factorului IX
Coagulare intravasculară
diseminată
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI ALE
SISTEMULUI IMUNITAR
Reacţii alergice
Reacţii anafilactice/Reacţii
anafilactoide
Edem angioneurotic
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
6
Urticarie
În prezenţa inhibitorilor:
Boală serică
Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI ALE
SISTEMULUI NERVOS
Cefalee
Agitaţie
Furnicături
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI CARDIACE Infarct miocardic Cu frecvenţă necunoscută
Tahicardie Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI
VASCULARE
Hipotensiune arterială
Episoade tromboembolice (de
exemplu, Embolism pulmonar
Tromboză venoasă
Tromboză arterială
Tromboză arterială cerebrală)
Hiperemie facială
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI
RESPIRATORII,
TORACICE ŞI
MEDIASTINALE
Iritaţia gâtului Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Durere orofaringiană
Tuse (uscată)
Wheezing
Dispnee
TULBURĂRI
GASTROINTESTINALE
Greaţă
Vărsături
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
AFECŢIUNI CUTANATE
ŞI ALE SISTEMULUI
SUBCUTANAT
Erupţii cutanate tranzitorii
Prurit
Urticarie
Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI RENALE ŞI
ALE CĂILOR URINARE
Sindrom nefrotic1 Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI GENERALE
ŞI LA NIVELUL
LOCULUI DE
ADMINISTRARE
Pirexie
Frisoane
Arsuri şi înţepături la nivelul
locului de perfuzare
Letargie
Constricţie toracică
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută 1ca urmare a inducerii toleranţei la IMMUNINE
Inhibitori de factor IX
În studiile clinice cu IMMUNINE nu au fost identificaţi inhibitori de factor IX. În studiile clinice au
fost înrolaţi pacienţi care nu au mai fost trataţi anterior cu IMMUNINE.
Categorii speciale de pacienţi
Utilizarea IMMUNINE a fost studiată la copii şi adolescenţi, în grupe cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12
ani şi peste 12 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranţă a fost similar celui pentru adulţi care
utilizează IMMUNINE.
Deasemenea, utilizarea IMMUNINE a fost studiată în două studii observaţionale la copii cu vârsta
până la 6 ani şi, respectiv, pacienţi cu vârsta între 0 şi 64 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranţă la
copiii cu vârsta până la 6 ani a fost similar celui pentru copiii cu vârsta peste 6 ani şi a adulţilor care
utilizează IMMUNINE.
Reacţii adverse posibile la concentratele care conţin factor IX de coagulare uman: Parestezie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
7
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-au raportat simptome de supradozaj cu factor IX de coagulare uman.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, factor IX de coagulare sanguină
Codul ATC: B02BD04
Factorul IX este o glicoproteină cu un singur lanţ, cu masă moleculară de aproximativ 68000 Dalton.
Este un factor de coagulare dependent de vitamina K şi este sintetizat în ficat. Factorul IX este activat
de factorul XIa pe calea intrinsecă a coagulării şi de complexul factorul VII/factor tisular pe calea
extrinsecă. Factorul IX activat, în combinaţie cu factorul VIII activat, activează factorul X. Factorul X
activat converteşte protrombina în trombină. Apoi, trombina converteşte fibrinogenul în fibrină şi se
formează cheagul.
Hemofilia B este o tulburare de coagulare ereditară, cu transmitere legată de cromozomii sexuali,
datorată scăderii valorilor factorului IX şi manifestată prin sângerări abundente la nivelul articulaţiilor,
muşchilor sau organelor interne, fie spontane, fie ca urmare a traumatismelor accidentale sau
chirurgicale. Prin terapia de substituţie, valoarea plasmatică a factorului IX este crescută, permiţând
astfel corectarea temporară a deficitului de factor IX şi a tendinţei de sângerare.
Copii şi adolescenţi
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea IMMUNINE la copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În baza unui studiu clinic de fază 4, recuperarea medie incrementală (RI) a factorului IX la pacienţii
trataţi anterior (n=27), cu vârsta de 12 ani şi peste a fost de 1,1 (+ 0,27) cu valori între 0,6 şi 1,7 UI/dl
per UI/kg. În cadrul aceluiaşi studiu valoarea medie RI la pacienţii trataţi anterior (n=4), cu vârsta de
11 ani şi sub a fost de 0,9 (+ 0,12) cu valori între 0,8 şi 1,1.
Un studiu de farmacocinetică la 26 pacienţi a condus la următoarele rezultate:
Parametru Număr Valoare medie DS IÎ95% cI
Clearance (ml/oră/kg) 26 8,89 2,91 7,72-10,06
Timp mediu rezidual
(ore)
26 23,86 5,09 1,85-25,88
Timpul biologic de înjumătăţire este de aproximativ 17 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
IMMUNINE este un concentrat înalt purificat de factor IX, care conţine numai urme de factor II, VII
şi X. La animalele de laborator, administrarea în doză unică a IMMUNINE a demonstrat că nu există
semne de potenţial toxicologic sau trombogen.
La animalele de laborator, studiile non-clinice cu administrare de doze repetate nu sunt relevante
datorită caracterului heterolog al proteinelor umane.
Deoarece factorul IX este o proteină de origine umană care, în condiţii fiziologice, circulă în plasmă,
nu se preconizează nici efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, nici genotoxicitate şi
carcinogenitate.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere:
Clorură de sodiu
Citrat de sodiu dihidrat
Solvent:
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu
excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Trebuie utilizat numai setul de injectare/perfuzare furnizat, deoarece altfel poate să apară eşec
terapeutic prin adsorbţia factorului IX de coagulare uman pe suprafeţele interne ale unor echipamente
de injectare/perfuzare.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Stabilitatea chimică şi fizică a IMMUNINE reconstituit a fost demonstrată pentru 3 ore, la o
temperatură de până la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat
imediat, cu excepţia cazului în care metoda de reconstituire exclude riscul de contaminare
microbiologică (mediu aseptic validat). Dacă nu este utilizat imediat, condiţiile de păstrare şi de
utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului. Medicamentul reconstituit nu trebuie reintrodus în
frigider.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC – 8oC). A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Pe perioada de valabilitate indicată, IMMUNINE poate fi păstrat la temperatura camerei (până la
25°C), pentru o perioadă de 3 luni. Notaţi această perioadă de păstrare pe ambalajul medicamentului.
După terminarea acestei perioade, IMMUNINE nu trebuie introdus la frigider, ci trebuie utilizat
imediat sau aruncat.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
IMMUNINE pulbere este disponibil într-un flacon din sticlă incoloră hidrolitică, tip II. Solventul este
disponibil într-un flacon unidoză din sticlă incoloră hidrolitică tip I. Flacoanele cu medicament sunt
închise cu dopuri din cauciuc clorobutilic. Flacoanele cu solvent sunt închise cu dopuri din cauciuc
bromobutilic.
Conţinutul ambalajului:
1 flacon IMMUNINE 600 UI
1 flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile
1 ac pentru transfer
1 ac pentru aerare
1 ac pentru filtrare
1 ac de unică folosinţă
1 seringă de unică folosinţă (5 ml)
1 set de transfer
9
Mărimea ambalajului: 1 x 600 UI
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Trebuie utilizate numai seturile pentru injectare/perfuzare furnizate.
IMMUNINE va fi reconstituit numai înainte de administrare. Soluţia trebuie utilizată imediat
(preparatul nu conţine conservanţi). Medicamentele reconstituite trebuie inspectate vizual înainte de
administrare pentru observarea eventualelor particule şi modificări de culoare. Soluţia trebuie să fie
limpede sau uşor opalescentă. Nu utilizaţi soluţiile care sunt tulburi sau au depozite.
Se recomandă toaletarea locului de acces venos cu soluţie salină izotonă înainte şi după injectarea
IMMUNINE.
Reconstituirea pulberii pentru prepararea soluţiei pentru injectare
Se recomandă utilizarea unei tehnici aseptice!
1. Încălziţi flaconul cu solvent sigilat (apă pentru preparate injectabile) la temperatura camerei
(maxim +37°C).
2. Îndepărtaţi capacul protector de la flaconul cu pulbere şi de la cel cu solvent (fig. A) şi
dezinfectaţi ambele dopuri din cauciuc.
3. Îndepărtaţi învelişul protector de la un capăt al acului pentru transfer inclus prin răsucire şi
tragere. Inseraţi acul expus prin dopul din cauciuc al flaconului cu solvent (fig. B şi C).
4. Îndepărtaţi învelişul protector de la celălalt capăt al acului pentru transfer, având grijă să nu
atingeţi capătul expus.
5. Răsturnaţi flaconul cu solvent deasupra flaconului cu pulbere şi inseraţi capătul liber al acului
de transfer prin dopul din cauciuc al flaconului cu pulbere (fig. D). Solventul va fi aspirat în
flaconul cu pulbere, datorită vacuumului.
6. Deconectaţi cele două flacoane îndepărtând acul de la flaconul cu pulbere (fig. E). Agitaţi uşor
sau rotiţi flaconul cu pulbere pentru a accelera dizolvarea.
7. După reconstituirea completă a pulberii inseraţi acul pentru aerare inclus (fig. F) şi orice spumă
va dispărea. Îndepărtaţi acul pentru aerare.
Injectarea/perfuzarea:
Se recomandă utilizarea unei tehnici aseptice!
1. Îndepărtaţi învelişul protector de la acul pentru filtrare inclus prin răsucire şi tragere şi ataşaţi
acul la o seringă de unică utilizare. Aspiraţi soluţia în seringă (fig. G).
2. Deconectaţi acul pentru filtrare de la seringă şi injectaţi soluţia intravenos lent (viteză maximă
de injectare 2 ml/min) cu setul pentru transfer inclus (sau cu acul de unică utilizare inclus).
Dacă se administrează în perfuzie se va utiliza un set de unică folosinţă pentru perfuzare cu filtru
adecvat .
fig. A fig. B fig. C fig. D fig. E fig. F fig. G
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxalta Innovations GmbH
Industriestrasse 67, A-1221 Viena, Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4465/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Martie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
IMMUNINE 600 UI pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanţa activă: factor IX de coagulare uman
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine factor IX de coagulare uman, 600 UI,
nominal.
1 ml de soluţie conţine aproximativ 120 UI/ml factor IX de coagulare uman, după reconstituirea cu 5
ml apă pentru preparate injectabile.
Potenţa factorului IX (UI) este determinată utilizând evaluarea cromogenică din Farmacopeea
Europeană.
Produs din plasmă provenită de la donatori.
Activitatea specifică a IMMUNINE nu este mai mică de 50 UI factor IX/mg proteină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere liofilizată sau substanţă solidă, friabilă, de culoare albă sau galben pal.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul şi profilaxia sângerărilor la pacienţii cu hemofilie B (deficit congenital de factor IX).
IMMUNINE este indicat pentru toate grupele de vârstă de la copii cu vârsta mai mare de 6 ani la
adulţi.
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea de IMMUNINE la copii cu vârsta sub 6 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în tratamentul hemofiliei.
Doze
Doza şi durata terapiei de substituţie depind de severitatea deficitului de factor IX, de locul şi
gravitatea sângerării şi de starea clinică a pacientului.
Numărul de unităţi de factor IX administrat este exprimat în Unităţi Internaţionale (UI), care
corespund standardului actual al OMS pentru medicamentele care conţin factor IX. Activitatea
factorului IX în plasmă este exprimată fie ca procent (raportat la plasma umană normală), fie în unităţi
internaţionale (raportat la un standard internaţional pentru activitatea în plasmă a concentratelor care
conţin factor IX).
2
O unitate internaţională (UI) de activitate pentru factorul IX este echivalentă cu cantitatea de factor IX
dintr-un mililitru de plasmă umană normală.
Tratamentul la cerere
Calculul dozei necesare de factor IX se bazează pe observaţia empirică, conform căreia 1 Unitate
Internaţională (UI) de factor IX per kg creşte activitatea plasmatică a factorului IX cu 1,1% din
activitatea normală la pacienţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Doza necesară se calculează utilizând următoarea formulă:
Unităţi necesare = greutate (kg) x creşterea dorită de factor IX (%) (UI/dl) x 0,9
Cantitatea de administrat şi frecvenţa administrării trebuie întotdeauna orientate în funcţie de
eficacitatea clinică, în cazuri individuale. Medicamentele care conţin factor IX necesită rareori,
administrare mai mult de o dată pe zi.
În cazul următoarelor evenimente hemoragice, activitatea factorului IX nu trebuie să scadă sub nivelul
de activitate plasmatic dorit (exprimat în % din normal sau în UI/dl), în perioada corespunzătoare.
Tabelul următor poate fi utilizat drept ghid pentru dozaj în sângerări şi intervenţii chirurgicale:
Gradul hemoragiei/
Tipul de intervenţie
chirurgicală
Nivel necesar de factor IX
(% din normal) (UI/dl)
Frecvenţa administrării
(ore)/Durata terapiei (zile)
Hemoragie
Hemartroză incipientă,
sângerare musculară sau
sângerare orală
20-40 Se repetă la intervale de 24 ore,
cel puţin 1 zi, până când
sângerarea indicată de durere
este rezolvată sau vindecată.
Hemartroză mai extinsă,
sângerare musculară sau
hematom
30 – 60 Se repetă perfuzarea la intervale
de 24 ore, timp de 3–4 zile sau
mai mult, până la rezolvarea
durerii şi a invalidităţii acute.
Hemoragii care pun viaţa în
pericol
60-100 Se repetă perfuzarea la intervale
de 8-24 ore, până la eliminarea
riscului vital.
Intervenţii chirurgicale
Minore, inclusiv extracţia
dentară
30-60 La intervale de 24 ore, cel puţin
1 zi, până la vindecare.
Intervenţii chirurgicale majore 80-100
(pre- şi postoperator)
Se repetă perfuzarea la intervale
de 8-24 ore, până la vindecare,
apoi terapie pentru cel puţin încă
7 zile, pentru menţinerea unei
activităţi a factorului IX de 30%-
60%.
Profilaxie
Pentru profilaxia pe termen lung a sângerărilor la pacienţii cu hemofilie B severă, dozele uzuale sunt
20-40 UI factor IX/kg, la intervale de 3-4 zile.
În unele cazuri, în special la pacienţii tineri, pot fi necesare intervale mai scurte între doze sau doze
mai mari.
Pe durata tratamentului se recomandă determinarea adecvată a valorilor de factor IX, pentru a adapta
doza administrată şi frecvenţa administrării perfuziilor repetate. În special în cazul intervenţiilor
chirurgicale majore este indispensabilă monitorizarea exactă a terapiei de substituţie, pe baza
coagulogramei (activitatea plasmatică a factorului IX). Pacienţii pot prezenta variaţii interindividuale
3
ale răspunsului faţă de factorul IX, având nivele diferite de recuperare in vivo şi timpi de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare diferiţi.
Copii şi adolescenţi
Datele disponibile din studiile la copii şi adolescenţi sunt descrise la pct. “4.8 Reacţii adverse
posibile”, în noul paragraf “Categorii speciale de pacienţi” şi la pct. “5.2 Proprietăţi
farmacocinetice”. În baza datelor disponibile din studiile clinice, recomandări privind dozajul la
pacienţi copii şi adolescenţi pot fi făcute doar pentru grupul de pacienţi cu vârsta peste 12 ani. Pentru
grupul de vârstă 6-12 ani, datele clinice disponibile nu sunt suficiente pentru a se putea face
recomandări cu privire la doze.
Mod de administrare
Administrare intravenoasă. Se recomandă a nu se administra mai mult de 2 ml pe minut.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Coagulare intravasculară diseminată (CID) şi/sau hiperfibrinoliză.
Alergie cunoscută la heparină sau trombocitopenie indusă de heparină în istoric.
După ce aceste afecţiuni au fost controlate prin tratament adecvat, IMMUNINE trebuie administrat
numai pentru a trata hemoragii care pun viaţa în pericol.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipersensibilitate
La administrarea de IMMUNINE sunt posibile reacţii de hipersensibilitate de tip alergic. Acest
medicament conţine urme de proteine umane, altele decât factorul IX.
Dacă apar simptome de hipersensibilitate, pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă imediat administrarea
medicamentului şi să contacteze medicul.
Pacienţii şi/sau aparţinătorii acestora trebuie informaţi despre semnele precoce ale reacţiilor de
hipersensibilitate care includ urticarie localizată şi generalizată, senzaţie de constricţie toracică,
wheezing, hipotensiune arterială şi anafilaxie.
În caz de şoc anafilactic, trebuie respectate standardele medicale actuale privind tratamentul şocului.
Inhibitori
După tratamentul repetat cu medicamente care conţin factor IX, pacienţii trebuie monitorizaţi pentru
dezvoltarea anticorpilor neutralizanţi (inhibitori) care pot fi cuantificaţi în unităţi Bethesda (UB),
utilizând teste biologice adecvate.
Dacă nivelul activităţii plasmatice estimate pentru factorul IX nu este atins sau dacă sângerarea nu este
controlată prin administrarea unei doze adecvate, trebuie efectuată examinarea pentru determinarea
prezenţei unui inhibitor de factor IX. La pacienţii cu un nivel crescut de inhibitori, este posibil ca
tratamentul cu factor IX să nu fie eficient, astfel că trebuie avute în vedere alte opţiuni terapeutice.
Abordarea terapeutică a acestor pacienţi trebuie stabilită de un medic cu experienţă în tratamentul
pacienţilor cu hemofilie şi ca urmare trebuie contactat un centru specializat în tratarea hemofiliei.
Literatura de specialitate semnalează o corelaţie între apariţia unui inhibitor de factor IX şi reacţiile
alergice. De aceea, pacienţii cu reacţii alergice trebuie examinaţi pentru detectarea prezenţei unui
inhibitor. Este de notat că pacienţii cu inhibitori de factor IX prezintă un risc sporit de anafilaxie în
cazul readministrării de factor IX.
Ca urmare a riscului de apariţie a reacţiilor alergice la medicamentele ce conţin factor IX,
administrarea iniţială a factorului IX trebuie, ţinând cont de opinia medicului curant, să se efectueze
sub observaţie medicală, pentru a se putea acorda ajutor de urgenţă în caz de reacţii alergice.
4
Tromboembolism, CID, Fibrinoliză
Deoarece utilizarea concentratelor complexe de factor IX a fost asociată de-a lungul timpului cu
dezvoltarea complicaţiilor tromboembolice, riscul fiind mai mare la medicamentele cu puritate mai
mică, utilizarea medicamentelor care conţin factor IX poate prezenta risc potenţial la pacienţii cu
semne de fibrinoliză şi la pacienţii cu coagulare intravasculară diseminată (CID).
În cazul administrării acestui medicament la pacienţii cu boală hepatică, trombofilie,
hipercoagulabilitate, angină pectorală, boli coronariene sau infarct miocardic acut, la pacienţii în
perioada post-operatorie, la nou-născuţi prematuri sau la sugari sau la pacienţii cu risc de tromboză sau
CID, datorită riscului potenţial de complicaţii trombotice, se recomandă supraveghere clinică pentru
observarea semnelor precoce de tromboză şi de coagulopatie de consum şi testare biologică
corespunzătoare. În fiecare dintre aceste situaţii, beneficiul tratamentului cu IMMUNINE trebuie
evaluat în raport cu riscul acestor complicaţii.
La pacienţii care sunt suspectaţi de CID utilizarea de IMMUNINE trebuie oprită imediat.
Siguranţa virală
Măsurile standard pentru prevenirea infecţiilor transmise prin utilizarea medicamentelor
preparate din sânge sau plasmă umană includ selecţia donatorilor, screeningul donărilor
individuale şi al băncilor de sânge pentru markeri specifici ai infecţiilor şi includerea unor
etape pentru inactivarea/îndepărtarea virusurilor în procesul de fabricaţie. În ciuda acestora,
când sunt administrate medicamente preparate din sânge sau plasmă umană, nu poate fi
exclusă total posibilitatea de transmitere a agenţilor infecţioşi. Acest lucru se aplică şi pentru
virusurile necunoscute sau emergente, precum şi pentru alţi agenţi patogeni.
Măsurile luate sunt considerate eficace în cazul virusurilor încapsulate cum sunt virusul
imunodeficienţei umane (HIV), virusul hepatitei B (VHB) şi virusul hepatitei C (VHC),
precum şi pentru virusul neîncapsulat al hepatitei A (VHA).
Măsurile aplicate pot avea valoare limitată împotriva virusurilor neîncapsulate, cum este
parvovirusul B19. Infecţia cu parvovirusul B19 poate fi gravă pentru gravide (infecţie fetală)
şi pentru persoanele cu imunodeficienţă sau turnover crescut al hematiilor (de exemplu în
anemia hemolitică).
Poate fi luată în considerare vaccinarea adecvată (hepatita A şi B) pentru pacienţii trataţi
regulat/repetat cu concentrate de factor IX derivate din plasmă umană.
Precauţii la utilizare
Conţinutul de sodiu
IMMUNINE 600 UI conţine 20 mg sodiu per flacon (valoare calculată). Acest lucru trebuie luat în
considerare la pacienţii cu regim hiposodat.
Se recomandă ferm ca de fiecare dată când se administrează unui pacient IMMUNINE să se
înregistreze denumirea şi numărul lotului medicamentului, pentru a se putea asocia pacientul cu lotul.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii de interacţiune medicamentoasă cu IMMUNINE.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
La animale, nu au fost efectuate studii cu factor IX privind efectele asupra reproducerii. Ţinând seama
de apariţia rară a hemofiliei B la femei, nu există experienţă cu privire la administrarea de factor IX în
timpul sarcinii şi al alăptării. În consecinţă, factorul IX trebuie utilizat în timpul sarcinii şi al alăptării
numai dacă este clar indicat.
Efectele IMMUNINE asupra fertilităţii nu au fost stabilite.
5
Referitor la riscul de infecţie cu Parvovirusul B19 vezi paragraful referitor la Siguranţa Virală în
cadrul pct. 4.4.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au observat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Hipersensibilitatea sau reacţiile alergice care pot include edem angioneurotic, arsuri şi înţepături la
nivelul locului de perfuzare, frisoane, hiperemie facială, urticarie generalizată, cefalee, urticarie,
hipotensiune arterială, letargie, greaţă, agitaţie, tahicardie, constricţie toracică, furnicături, vărsături,
wheezing au fost observate mai puţin frecvent la pacienţii trataţi cu medicamente care conţin factor
IX.
În anumite cazuri, aceste reacţii au condus la reacţii anafilactice severe care au survenit în strânsă
asociere temporală cu dezvoltarea inhibitorilor de factor IX (vezi şi pct. 4.4).
S-a semnalat sindromul nefrotic în urma încercării de inducere a toleranţei imune la pacienţii cu
hemofilie B şi inhibitori de factor IX prezenţi şi cu un istoric de reacţii alergice.
În cazuri rare s-a observat apariţia febrei.
Pacienţii cu hemofilia B pot dezvolta anticorpi neutralizanţi (inhibitori) de factor IX (vezi pct. 4.4).
Dacă apar astfel de inhibitori, modul de manifestare va fi un răspuns clinic insuficient. În astfel de
cazuri, se recomandă contactarea unui centru specializat în tratarea hemofiliei.
Există un risc potenţial de episoade tromboembolice în urma administrării de medicamente pe bază de
factor IX, cu un risc mai mare în cazul preparatelor cu puritate redusă. Utilizarea medicamentelor care
conţin factor IX de puritate redusă a fost asociată cu cazuri de infarct miocardic, coagulare
intravasculară diseminată, tromboză venoasă şi embolie pulmonară. Utilizarea medicamentelor care
conţin factor IX de puritate înaltă a fost rar asociată cu astfel de reacţii adverse.
Pentru informaţii referitoare la siguranţa virală vezi pct. 4.4.
Tabel privind reacţiile adverse
Tabelul prezentat mai jos corespunde clasificării MedDRA pe clase de sisteme şi organe (în ordinea
severităţii şi după termenul preferat).
Reacţiile adverse raportate, prezentate în continuare, au la bază raportările din şase studii clinice
desfaşurate cu IMMUNINE pe 197 subiecţi, precum şi supravegherea după punerea pe piaţă.
Frecvenţele au fost evaluate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100; < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000; < 1/100), rare (≥ 1/10000; < 1/1000) şi foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea MedDRA pe
aparate, organe şi sisteme
Reacţii adverse Frecvenţă
TULBURĂRI
HEMATOLOGICE ŞI
LIMFATICE
Inhibarea factorului IX
Coagulare intravasculară
diseminată
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI ALE
SISTEMULUI IMUNITAR
Reacţii alergice
Reacţii anafilactice/Reacţii
anafilactoide
Edem angioneurotic
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
6
Urticarie
În prezenţa inhibitorilor:
Boală serică
Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI ALE
SISTEMULUI NERVOS
Cefalee
Agitaţie
Furnicături
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI CARDIACE Infarct miocardic Cu frecvenţă necunoscută
Tahicardie Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI
VASCULARE
Hipotensiune arterială
Episoade tromboembolice (de
exemplu, Embolism pulmonar
Tromboză venoasă
Tromboză arterială
Tromboză arterială cerebrală)
Hiperemie facială
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI
RESPIRATORII,
TORACICE ŞI
MEDIASTINALE
Iritaţia gâtului Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Durere orofaringiană
Tuse (uscată)
Wheezing
Dispnee
TULBURĂRI
GASTROINTESTINALE
Greaţă
Vărsături
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
AFECŢIUNI CUTANATE
ŞI ALE SISTEMULUI
SUBCUTANAT
Erupţii cutanate tranzitorii
Prurit
Urticarie
Mai puţin frecvent
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI RENALE ŞI
ALE CĂILOR URINARE
Sindrom nefrotic1 Cu frecvenţă necunoscută
TULBURĂRI GENERALE
ŞI LA NIVELUL
LOCULUI DE
ADMINISTRARE
Pirexie
Frisoane
Arsuri şi înţepături la nivelul
locului de perfuzare
Letargie
Constricţie toracică
Mai puţin frecvent
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută
Cu frecvenţă necunoscută 1ca urmare a inducerii toleranţei la IMMUNINE
Inhibitori de factor IX
În studiile clinice cu IMMUNINE nu au fost identificaţi inhibitori de factor IX. În studiile clinice au
fost înrolaţi pacienţi care nu au mai fost trataţi anterior cu IMMUNINE.
Categorii speciale de pacienţi
Utilizarea IMMUNINE a fost studiată la copii şi adolescenţi, în grupe cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12
ani şi peste 12 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranţă a fost similar celui pentru adulţi care
utilizează IMMUNINE.
Deasemenea, utilizarea IMMUNINE a fost studiată în două studii observaţionale la copii cu vârsta
până la 6 ani şi, respectiv, pacienţi cu vârsta între 0 şi 64 ani cu Hemofilie B. Profilul de siguranţă la
copiii cu vârsta până la 6 ani a fost similar celui pentru copiii cu vârsta peste 6 ani şi a adulţilor care
utilizează IMMUNINE.
Reacţii adverse posibile la concentratele care conţin factor IX de coagulare uman: Parestezie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
7
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu s-au raportat simptome de supradozaj cu factor IX de coagulare uman.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihemoragice, factor IX de coagulare sanguină
Codul ATC: B02BD04
Factorul IX este o glicoproteină cu un singur lanţ, cu masă moleculară de aproximativ 68000 Dalton.
Este un factor de coagulare dependent de vitamina K şi este sintetizat în ficat. Factorul IX este activat
de factorul XIa pe calea intrinsecă a coagulării şi de complexul factorul VII/factor tisular pe calea
extrinsecă. Factorul IX activat, în combinaţie cu factorul VIII activat, activează factorul X. Factorul X
activat converteşte protrombina în trombină. Apoi, trombina converteşte fibrinogenul în fibrină şi se
formează cheagul.
Hemofilia B este o tulburare de coagulare ereditară, cu transmitere legată de cromozomii sexuali,
datorată scăderii valorilor factorului IX şi manifestată prin sângerări abundente la nivelul articulaţiilor,
muşchilor sau organelor interne, fie spontane, fie ca urmare a traumatismelor accidentale sau
chirurgicale. Prin terapia de substituţie, valoarea plasmatică a factorului IX este crescută, permiţând
astfel corectarea temporară a deficitului de factor IX şi a tendinţei de sângerare.
Copii şi adolescenţi
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea IMMUNINE la copii cu vârsta sub 6 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În baza unui studiu clinic de fază 4, recuperarea medie incrementală (RI) a factorului IX la pacienţii
trataţi anterior (n=27), cu vârsta de 12 ani şi peste a fost de 1,1 (+ 0,27) cu valori între 0,6 şi 1,7 UI/dl
per UI/kg. În cadrul aceluiaşi studiu valoarea medie RI la pacienţii trataţi anterior (n=4), cu vârsta de
11 ani şi sub a fost de 0,9 (+ 0,12) cu valori între 0,8 şi 1,1.
Un studiu de farmacocinetică la 26 pacienţi a condus la următoarele rezultate:
Parametru Număr Valoare medie DS IÎ95% cI
Clearance (ml/oră/kg) 26 8,89 2,91 7,72-10,06
Timp mediu rezidual
(ore)
26 23,86 5,09 1,85-25,88
Timpul biologic de înjumătăţire este de aproximativ 17 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
IMMUNINE este un concentrat înalt purificat de factor IX, care conţine numai urme de factor II, VII
şi X. La animalele de laborator, administrarea în doză unică a IMMUNINE a demonstrat că nu există
semne de potenţial toxicologic sau trombogen.
La animalele de laborator, studiile non-clinice cu administrare de doze repetate nu sunt relevante
datorită caracterului heterolog al proteinelor umane.
Deoarece factorul IX este o proteină de origine umană care, în condiţii fiziologice, circulă în plasmă,
nu se preconizează nici efecte toxice asupra funcţiei de reproducere, nici genotoxicitate şi
carcinogenitate.
8
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere:
Clorură de sodiu
Citrat de sodiu dihidrat
Solvent:
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu
excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Trebuie utilizat numai setul de injectare/perfuzare furnizat, deoarece altfel poate să apară eşec
terapeutic prin adsorbţia factorului IX de coagulare uman pe suprafeţele interne ale unor echipamente
de injectare/perfuzare.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Stabilitatea chimică şi fizică a IMMUNINE reconstituit a fost demonstrată pentru 3 ore, la o
temperatură de până la 25°C. Din punct de vedere microbiologic, medicamentul trebuie utilizat
imediat, cu excepţia cazului în care metoda de reconstituire exclude riscul de contaminare
microbiologică (mediu aseptic validat). Dacă nu este utilizat imediat, condiţiile de păstrare şi de
utilizare sunt responsabilitatea utilizatorului. Medicamentul reconstituit nu trebuie reintrodus în
frigider.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la frigider (2
oC – 8oC). A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Pe perioada de valabilitate indicată, IMMUNINE poate fi păstrat la temperatura camerei (până la
25°C), pentru o perioadă de 3 luni. Notaţi această perioadă de păstrare pe ambalajul medicamentului.
După terminarea acestei perioade, IMMUNINE nu trebuie introdus la frigider, ci trebuie utilizat
imediat sau aruncat.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului reconstituit, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
IMMUNINE pulbere este disponibil într-un flacon din sticlă incoloră hidrolitică, tip II. Solventul este
disponibil într-un flacon unidoză din sticlă incoloră hidrolitică tip I. Flacoanele cu medicament sunt
închise cu dopuri din cauciuc clorobutilic. Flacoanele cu solvent sunt închise cu dopuri din cauciuc
bromobutilic.
Conţinutul ambalajului:
1 flacon IMMUNINE 600 UI
1 flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile
1 ac pentru transfer
1 ac pentru aerare
1 ac pentru filtrare
1 ac de unică folosinţă
1 seringă de unică folosinţă (5 ml)
1 set de transfer
9
Mărimea ambalajului: 1 x 600 UI
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Trebuie utilizate numai seturile pentru injectare/perfuzare furnizate.
IMMUNINE va fi reconstituit numai înainte de administrare. Soluţia trebuie utilizată imediat
(preparatul nu conţine conservanţi). Medicamentele reconstituite trebuie inspectate vizual înainte de
administrare pentru observarea eventualelor particule şi modificări de culoare. Soluţia trebuie să fie
limpede sau uşor opalescentă. Nu utilizaţi soluţiile care sunt tulburi sau au depozite.
Se recomandă toaletarea locului de acces venos cu soluţie salină izotonă înainte şi după injectarea
IMMUNINE.
Reconstituirea pulberii pentru prepararea soluţiei pentru injectare
Se recomandă utilizarea unei tehnici aseptice!
1. Încălziţi flaconul cu solvent sigilat (apă pentru preparate injectabile) la temperatura camerei
(maxim +37°C).
2. Îndepărtaţi capacul protector de la flaconul cu pulbere şi de la cel cu solvent (fig. A) şi
dezinfectaţi ambele dopuri din cauciuc.
3. Îndepărtaţi învelişul protector de la un capăt al acului pentru transfer inclus prin răsucire şi
tragere. Inseraţi acul expus prin dopul din cauciuc al flaconului cu solvent (fig. B şi C).
4. Îndepărtaţi învelişul protector de la celălalt capăt al acului pentru transfer, având grijă să nu
atingeţi capătul expus.
5. Răsturnaţi flaconul cu solvent deasupra flaconului cu pulbere şi inseraţi capătul liber al acului
de transfer prin dopul din cauciuc al flaconului cu pulbere (fig. D). Solventul va fi aspirat în
flaconul cu pulbere, datorită vacuumului.
6. Deconectaţi cele două flacoane îndepărtând acul de la flaconul cu pulbere (fig. E). Agitaţi uşor
sau rotiţi flaconul cu pulbere pentru a accelera dizolvarea.
7. După reconstituirea completă a pulberii inseraţi acul pentru aerare inclus (fig. F) şi orice spumă
va dispărea. Îndepărtaţi acul pentru aerare.
Injectarea/perfuzarea:
Se recomandă utilizarea unei tehnici aseptice!
1. Îndepărtaţi învelişul protector de la acul pentru filtrare inclus prin răsucire şi tragere şi ataşaţi
acul la o seringă de unică utilizare. Aspiraţi soluţia în seringă (fig. G).
2. Deconectaţi acul pentru filtrare de la seringă şi injectaţi soluţia intravenos lent (viteză maximă
de injectare 2 ml/min) cu setul pentru transfer inclus (sau cu acul de unică utilizare inclus).
Dacă se administrează în perfuzie se va utiliza un set de unică folosinţă pentru perfuzare cu filtru
adecvat .
fig. A fig. B fig. C fig. D fig. E fig. F fig. G
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
10
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Baxalta Innovations GmbH
Industriestrasse 67, A-1221 Viena, Austria
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
4465/2012/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Martie 2012
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
