REGENON 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Regenon 25 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine 25 mg clorhidrat de amfepramonă.
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Capsule gelatinoase moi ovale, de culoare brun-ciocolatie, care conțin o masă de culoare alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie adjuvantă pentru pacienţii cu obezitate şi un indice al masei corporale (IMC) de cel puţin 30 kg/m
2,
care nu au obţinut o scădere corespunzătoare în greutate doar cu regim dietetic.
Indicele masei corporale se va calcula ca raport al greutăţii în kg şi al pătratului înălţimii corpului exprimată
în metri.
Greutate (kg)
Indicele masei corporale (IMC) = ----------------------------
[înălţimea (m)
2
Notă :
A fost demonstrată numai eficacitatea de scurtă durată în ceea ce priveşte reducerea greutăţii. Încă nu sunt
disponibile date semnificative privind modificări ale morbidităţii sau mortalităţii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Înainte de a se prescrie acest medicament trebuie exclus diagnosticul obezităţii produse de cauze secundare
organice.
Tratamentul obezităţii trebuie făcut print-o abordare globală care trebuie să includă metode dietetice,
medicale şi psihoterapeutice.
2
Doze :
Adulţii şi copiii cu vârsta mai mare de 12 ani
Doza zilnică recomandată este 1 capsulă x 3 ori pe zi.
Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 3 capsule Regenon.
Mod de administrare
Regenon capsule trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, înaintea meselor principale.
Ultima administrare trebuie să fie cu cel puţin 4 ore înainte de culcare,
având în vedere că acest medicament
induce stare de nelinişte şi insomnie.
Se recomandă ca administrarea tratamentului să se facă sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul obezităţii.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului este de 4–6 săptămâni şi nu trebuie să depăşească trei luni.
Dacă nu se constată o reducere a greutăţii după 3-4 săptămâni, terapia trebuie întreruptă.
În cazul unui tratament de peste 4 săptămâni, beneficiul trebuie apreciat cu atenţie faţă de riscul posibil.
Chiar în cazul scăderii în greutate, Regenon nu trebuie luat mai mult de 12 săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
-hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-tahicardie paroxistică
-tahiaritmii
-feocromocitom
-hipertiroidie
-forme severe de angină pectorală
-glaucom cu unghi închis
-hipertensiune pulmonară
-hipertensiune arterială severă
-afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau în antecedente
-afecţiuni psihice actuale sau în antecedente (de exemplu reacţii psihotice) inclusiv anorexie nervoasă şi stare
de depresie
-tendinţă la abuz de medicamente, dependenţă de droguri sau alcool etilic
-ateroscleroză avansată
-copii cu vârsta sub 12 ani.
Asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală este contraindicată, datorită riscului crescut de
hipertensiune arterială pulmonară, potenţial letală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Regenon va fi utilizat cu precauţie în cazul existenţei:
- afecţiunii uretro- prostatice cu retenţie urinară
- bolilor metabolice (de exemplu diabetul zaharat)
- hipertensiunii arteriale
- boli cardiace
Utilizarea de Regenon poate duce la rezultate pozitive ale valorilor analizelor pentru controlul dopajului şi
mai mult poate constitui un risc pentru sănătate.
Au fost raportate cazuri severe de hipertensiune arterială pulmonară, adeseori letale, la pacienţii cărora
li s-au administrat anorexigene de tipul acestui medicament. Un studiu epidemiologic a arătat că
administrarea de anorexigene reprezintă un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii arteriale
pulmonare şi că administrarea acestora este asociată cu risc crescut pentru aceste reacţii adverse.
3
Datorită acestui risc rar, dar grav, trebuie să se evidenţieze că:
Este necesară respectarea atentă a indicaţiilor şi a duratei tratamentului.
Durata tratamentului mai mare de 3 luni şi IMC > 30 kg/m
2 cresc riscul de apariţie a
hipertensiunii arteriale pulmonare.
Instalarea sau agravarea dispneei de efort sugerează posibilitatea apariţiei unei hipertensiuni
arteriale pulmonare. În acest caz, tratamentul trebuie imediat oprit şi pacientul trimis pentru
investigaţii la o unitate specializată.
Tratamentul de lungă durată poate creşte riscul apariţiei toleranţei farmacologice şi a dependenţei de
medicament, în cazuri rare, la pacienţii cu predispoziţie, pot să apară tulburări psihice severe.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu amfepramonă după administrarea timp îndelungat a unor doze mari,
poate duce la fatigabilitate marcată şi stări depresive; au fost remarcate de asemenea, modificări ale
electroencefalogramei (EEG) în timpul somnului.
Manifestările intoxicaţiilor cronice cu anorexigene includ dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate,
hiperactivitate şi tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicaţiei cronice este psihoza,
adesea nediferenţiabilă clinic de schizofrenie.
În cazul în care se dezvoltă toleranţă la amfepramonă, doza recomandată nu trebuie crescută, fiind de
preferat întreruperea tratamentului.
Rar, s-au raportat cazuri de accidente cardiace sau cerebro-vasculare, survenite adeseori ca urmare a scăderii
rapide a greutăţii.
Trebuie luate măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi treptate în greutate şi trebuie efectuate
controale regulate ale scăderii greutăţii corporale la pacienţii obezi care prezintă predispoziţie pentru
afecţiuni vasculare.
Acest medicament anorexigen este contraindicat pacienţilor cu boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare
actuale sau în antecedente.
Acest medicament anorexigen trebuie să fie administrat cu multă prudenţă pacienţilor epileptici. Raportările
sugerează că amfepramona poate induce creşterea frecvenţei crizelor convulsive la unii epileptici. De aceea,
pacienţii epileptici care primesc Regenon, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Poate fi necesară creşterea lentă a
dozei de medicament sau întreruperea administrării acestuia.
Medicamentul conține sorbitol.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acţiunea simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi cresctă periculos în cazul administrării
concomitente de amine adrenergice, de antidepresive, amantadină şi inhibitori ai monoaminooxidazei
(IMAO). Acest lucru este valabil pentru IMAO în primele două săptămâni de la ultima administrare a acestui
medicament.
Poate fi influenţat necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulina). Administrarea
concomitentă de anestezice poate produce aritmii. Amfepramona poate reduce efectul medicamentelor
antihipertensive, (-metildopa).
Acţiunea de stimulare la nivel central ca şi efectul de inhibare a apetitului alimentar sunt antagonizate total
sau parţial de administrarea concomitentă de neuroleptice majore (de exemplu fenotiazine, butirofenone).
4
Nu este exclusă o potenţare a efectului amfepramonei ca şi o creştere unui potenţial abuz când se
administrează concomitent doze mari de cafeină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Regenon nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau al alăptării. Înaintea începerii tratamentului, se va
exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Femeile la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive
eficiente în cursul tratamentului cu Regenon. Studii retrospective, care au inclus un număr de 1232 paciente,
cărora li s-a administrat amfepramonă în perioada de sarcină, nu au evidenţiat efecte dăunătoare ale
medicamentului asupra sarcinii sau respectiv a fătului, comparativ cu un grup de control. Consumul abuziv
de amfepramonă în perioada de sarcină poate provoca sindrom de abstinenţă la nou-născuţi.
Regenon nu trebuie administrat în perioada de alăptare deoarece substanţa activă şi metaboliţii săi sunt
excretaţi în laptele matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar şi în cazul în care Regenon se administrează conform indicaţiilor medicului, capacitatea de reacţie se
poate modifica în aşa măsură încât să afecteze negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Acest efect este crescut când medicamentul este asociat cu alcool etilic.
Din acest motiv conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau desfăşurarea unor activităţi cu grad mare de
periculozitate ar trebui evitate cel puţin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în funcţie
de reactivitatea individuală şi doza administrată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost evaluate pe baza următoarelor frecvenţe :
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Un studiu epidemiologic a arătat că utilizarea de anorexigene este un factor de risc în dezvoltarea
hipertensiunii arteriale pulmonare şi că este asociată unui risc crescut pentru această reacţie adversă. S-au
raportat cazuri de hipertensiune arterială pulmonară la pacienţi trataţi cu acest produs.
Hipertensiunea arterială pulmonară este o afecţiune rară dar severă şi deseori letală. Apariţia sau agravarea
dispneei de efort este de obicei primul simptom şi necesită oprirea tratamentului şi investigarea într-o unitate
specializată (vezi pct. 4.4.).
Cele mai frecvente reacţii adverse care au fost raportate au fost reacţiile psihice sau psihotice, stare de
depresie, stare de nelinişte, stare de agitaţie, tulburări de somn şi vertigo.
Utilizarea Regenon într-un mod diferit decât cel recomandat poate duce la abuz şi dezvoltarea dependenţei
de medicament. Când se utilizează în doze mai mari şi pentru o perioadă mai lungă de timp, pot să apară
modificări psihice (halucinaţii şi psihoze).
Tulburări hematologice şi limfatice
Forte rare:
- depresie medulară
- agranulocitoză,
- leucopenie
- trombocitopenie.
Tulburări psihice
Rare
5
- stare de tensiune,
- stare de confuzie,
- iritabilitate.
Foarte rare
- anxietate,
- euforie,
- disforie,
- stare de slăbiciune,
- stare de hiperstimulare.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente:
- cefalee
Foarte rare:
- tremor,
- somnolenţă,
- diskinezie.
A fost raportată apariţia episoadelor convulsive.
Tulburări oculare
Foarte rare:
- vedere neclară,
- tulburări de vedere,
- midriază.
Tulburări cardiace
Frecvente:
- tahicardie,
- palpitaţii,
- hipertensiune,
- dureri precordiale.
Rare:
- accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare
- angină pectorală
- infarct miocardic
- insuficienţă cardiacă
- stop cardiac
Foarte rare: - aritmii
- modificări ale electrocardiogramei (ECG)
- hipotensiune arterială
Tulburări vasculare
Rare:
- accidente vasculare cerebrale
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: - dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: - xerostomie
Mai puţin frecvente: - constipaţie,
- greţuri.
Foarte rare: - diaree,
- dureri epigastrice,
- gust neplăcut.
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: - căderea părului
- transpiraţii
Tratamentul trebuie imediat oprit şi trebuie informat medicul în următoarele cazuri:
- exantem
- eritem
- urticarie
- purpură
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: - dureri musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: - disurie,
- poliurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: - impotenţă sexuală
- modificări ale libidoului
- ginecomastie
- tulburări menstruale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Tratamentul prelungit cu acest medicament poate duce la obişnuinţă, dependenţă şi sindrom de sevraj.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
a) Simptome de supradozaj
În caz de supradozaj există riscul de apariţie a crizelor hipertensive, aritmiilor şi a reacţiilor psihice acute.
Supradozajul acut se manifestă prin nelinişte, tremor, hiperreflexie, tahipnee, stare de confuzie, iritabilitate,
halucinaţii, anxietate şi altele. Hiperexcitabilitatea la nivelul sistemului nervos central poate determina stări
de epuizare şi de depresie.
La nivelul aparatului cardiovascular manifestările pot include: aritmii, hipertensiune arterială şi şoc cardio-
circulator.
La nivelul tractului gastro-intestinal pot să apară greţuri, vărsături, diaree şi crampe abdominale.
b) Tratamentul intoxicaţiei
Se recomandă lavaj gastric, administrarea de laxative saline.
Susţinerea funcţiei respiratorii şi circulatorii, administrarea de diazepam 10-20 mg i.v., cu repetarea dozei
dacă este necesar, după 10 minute. Concomitent se administrează -blocante (exemplu tolazolină),
nitroglicerină sau isosorbiddinitrat.
7
Nu există suficientă experienţă clinică în utilizarea hemodializei sau dializei peritoneale pentru a se
recomanda un astfel de tratament.
Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, al EKG-ului, al funcţiei renale şi electroliţilor
plasmatici, ca şi consulturi psihiatrice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: produse cu acţiune centrală pentru combaterea obezităţii, codul ATC: A08A A03
Amfepramona este un simpatomimetic cu acţiune indirectă şi aparţine grupei de anorexigene. Substanţele din
această grupă acţionează şi prin inhibarea centrului foamei. Totuşi nu s-a stabilit încă faptul că acţiunea
acestor medicamente în tratamentul obezităţii este primordială în privinţa reducerii apetitului alimentar.
Există şi alte efecte asupra sistemului nervos central şi metabolismului legate de acţiunea anorexigenă.
Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţii adulţi trataţi cu amfepramonă şi care au urmat dietă au scăzut
în greutate, în medie mai mult decât cei care au urmat un tratament placebo şi dietă.
Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a arătat că în funcţie de durata tratamentului, scăderea
medie în greutate după administrarea de clorhidrat de amfepramonă este de 4 - 6% după 4 săptămâni, de 5 -
7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea individuală în
greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.
Amfepramona eliberează aminele adrenergice din terminaţiile nervoase presinaptice. Studiile experimentale
efectuate la animale au arătat că acţiunea de inhibare a apetitului alimentar se datorează stimulării neuronilor
din hipotalamusul lateral.
Amfepramona poate stimula în acelaşi mod şi alte zone periferice adrenergice, ceea ce poate avea ca urmare
apariţia reacţiilor adverse (hipertensiune arterială, tahipnee, midriază etc).Totuşi această acţiune este relativ
redusă comparativ cu alte simpatomimetice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, clorhidratul de amfepramonă se absoarbe repede şi complet. Concentraţia
plasmatică maximă se obţine după 50 minute de la administrarea orală a unei soluţii apoase conţinând 75 mg
clorhidrat de amfepramonă; datorită fenomenului intens de prim pasaj hepatic, concentraţia plasmatică
maximă clorhidratului de amfepramonă este de 20,3 ng/ml. După administrarea a 400 mg clorhidrat de
amfepramonă concentraţia plasmatică maximă atinge 200 ng/ml.
Eliberarea clorhidratului de amfepramonă poate fi întârziată la peste 10 ore pentru forme farmaceutice cu
eliberare prelungită.
Metabolizare, eliminare:
Clorhidratul de amfepramonă este intens metabolizat prin N–dezalchilare şi reducere. Mulţi dintre metaboliţi
sunt biologic activi şi sunt implicaţi în efectul terapeutic al clorhidratului de amfepramonă.
Datorită liposolubilităţii diferite a metaboliţilor, concentraţia plasmatică a acestora este influenţată de pH-ul
urinar.
Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi traversează bariera hematoencefalică şi feto-placentară.
Metaboliţii principali, derivaţii de etilaminopropiofenonă (M II) şi dietilnorpseudoefedrina (M IV) sunt activi
din punct de vedere farmacologic (acţiune stimulantă la nivel central şi anorexigenă).
Prin reducerea grupărilor cetonice rezultă şi alţi metaboliţi activi.
Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi se elimină în principal pe cale renală. Între 75% şi 100% din
doză se regăsesc în urină, în decurs de 48 ore de la administrare, ca metaboliţi primari.
8
Biodisponibilitate
Un studiu de biodisponibilitate efectuat în anul 1995 pe un lot de 12 persoane a avut următoarele rezultate în
comparaţie cu un produs de referinţă.
Concentraţia
plasmatică
maximă
C max (ng/ml) Timpul în care se
atinge
concentraţia
plasmatică
maximă
T max (h) Aria de sub curba
concentraţiei
plasmatice în
funcţie de timp
ASC (0 - )
( h . ng/ml )
Amfepramona Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 11,71 8,58
20,31 11,24
1,29 0,66
0,54 0,2 36,60 33,44
42,11 29,0
Metabolit II
(etilaminopropiof
enonă) Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 149,52 20,03
148,48 27,69 2,00 0,8
1,11 0,64 1222,37 144,7
1098,72 190,68
Metabolit IV
(2-N-dietilamino-
1-fenilpropanol) Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 100,48 40,5
90,22 25,77 2,50 0,98
1,46 0,91 1566,02 670,61
1357,09 548,7
Produs testat: 3 capsule (a câte 25 mg clorhidrat de amfepramonă) Regenon conţinând 75 mg clorhidrat de
amfepramonă.
Produs de referinţă: soluţie apoasă conţinând 75 mg clorhidrat de amfepramonă pe doză.
5.3 Date preclinice de siguranţă
a) Toxicitatea acută
Toxicitatea acută a amfepramonei a fost studiată la diferite specii de animale. Valoarea DL
50 după
administrare orală a fost între 225 mg/kg (câine), 400 mg/kg (şobolan) şi 600 mg/kg (şoarece).
Simptomatologia intoxicaţiei – a se vedea pct.4.9. Supradozaj.
b) Toxicitatea cronică
Studiile de toxicitate subacută şi cronică efectuate la animale, deşi insuficiente, nu au evidenţiat modificări
patologice datorate administrării de clorhidrat de amfepramonă.
c) Potenţial mutagen şi carcinogen
Nu există informaţii asupra potenţialului mutagen şi nu s-au efectuat studii de durată privind potenţialului
carcinogen.
d) Studii asupra funcţiei de reproducere
Studii asupra reproducerii efectuate la şobolani cu doze de clorhidrat de amfepramonă de 9 ori mai mari
decât cele administrate la om nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau embriotoxicitate. Experienţa
referitoare la utilizarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare este limitată. Deoarece
embriotoxicitatea la animale nu se extrapolează la om, este contraindicată administrarea amfepramonei în
perioada de sarcină şi alăptare.
9
Amfepramona şi metaboliţii ei sunt excretaţi în laptele matern.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Acid tartric
Parafină solidă (punct de congelare 68-72
oC)
Parafină lichidă (cu vâscozitate scăzută)
Stearat de aluminiu
Clorhidrat de acid glutamic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Capsulă:
Gelatină
Glicerol (85%)
Sorbitol
Oxid roşu de fer (E172)
3-etoxi-4-hidroxibenzaldehidă
Acid fosforic (85%)
Manitol (E 421)
Amidon hidrogenat hidrolizat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30
OC, în ambalaj original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVDC-PVC a 30 capsule moi.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVDC-PVC a câte 30 capsule moi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEMMLER PHARMA GMBH
Temmlerstrasse 2, 35039 Marburg, Germania
10
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8699/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Regenon 25 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă conţine 25 mg clorhidrat de amfepramonă.
Excipient cu efect cunoscut: sorbitol
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Capsule gelatinoase moi ovale, de culoare brun-ciocolatie, care conțin o masă de culoare alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Terapie adjuvantă pentru pacienţii cu obezitate şi un indice al masei corporale (IMC) de cel puţin 30 kg/m
2,
care nu au obţinut o scădere corespunzătoare în greutate doar cu regim dietetic.
Indicele masei corporale se va calcula ca raport al greutăţii în kg şi al pătratului înălţimii corpului exprimată
în metri.
Greutate (kg)
Indicele masei corporale (IMC) = ----------------------------
[înălţimea (m)
2
Notă :
A fost demonstrată numai eficacitatea de scurtă durată în ceea ce priveşte reducerea greutăţii. Încă nu sunt
disponibile date semnificative privind modificări ale morbidităţii sau mortalităţii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Înainte de a se prescrie acest medicament trebuie exclus diagnosticul obezităţii produse de cauze secundare
organice.
Tratamentul obezităţii trebuie făcut print-o abordare globală care trebuie să includă metode dietetice,
medicale şi psihoterapeutice.
2
Doze :
Adulţii şi copiii cu vârsta mai mare de 12 ani
Doza zilnică recomandată este 1 capsulă x 3 ori pe zi.
Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 3 capsule Regenon.
Mod de administrare
Regenon capsule trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, înaintea meselor principale.
Ultima administrare trebuie să fie cu cel puţin 4 ore înainte de culcare,
având în vedere că acest medicament
induce stare de nelinişte şi insomnie.
Se recomandă ca administrarea tratamentului să se facă sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul obezităţii.
Durata tratamentului:
Durata tratamentului este de 4–6 săptămâni şi nu trebuie să depăşească trei luni.
Dacă nu se constată o reducere a greutăţii după 3-4 săptămâni, terapia trebuie întreruptă.
În cazul unui tratament de peste 4 săptămâni, beneficiul trebuie apreciat cu atenţie faţă de riscul posibil.
Chiar în cazul scăderii în greutate, Regenon nu trebuie luat mai mult de 12 săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
-hipersensibilitate la clorhidrat de amfepramonă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-tahicardie paroxistică
-tahiaritmii
-feocromocitom
-hipertiroidie
-forme severe de angină pectorală
-glaucom cu unghi închis
-hipertensiune pulmonară
-hipertensiune arterială severă
-afecţiuni cardiovasculare sau cerebrovasculare actuale sau în antecedente
-afecţiuni psihice actuale sau în antecedente (de exemplu reacţii psihotice) inclusiv anorexie nervoasă şi stare
de depresie
-tendinţă la abuz de medicamente, dependenţă de droguri sau alcool etilic
-ateroscleroză avansată
-copii cu vârsta sub 12 ani.
Asocierea cu orice alt produs anorexigen cu activitate centrală este contraindicată, datorită riscului crescut de
hipertensiune arterială pulmonară, potenţial letală.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Regenon va fi utilizat cu precauţie în cazul existenţei:
- afecţiunii uretro- prostatice cu retenţie urinară
- bolilor metabolice (de exemplu diabetul zaharat)
- hipertensiunii arteriale
- boli cardiace
Utilizarea de Regenon poate duce la rezultate pozitive ale valorilor analizelor pentru controlul dopajului şi
mai mult poate constitui un risc pentru sănătate.
Au fost raportate cazuri severe de hipertensiune arterială pulmonară, adeseori letale, la pacienţii cărora
li s-au administrat anorexigene de tipul acestui medicament. Un studiu epidemiologic a arătat că
administrarea de anorexigene reprezintă un factor de risc în dezvoltarea hipertensiunii arteriale
pulmonare şi că administrarea acestora este asociată cu risc crescut pentru aceste reacţii adverse.
3
Datorită acestui risc rar, dar grav, trebuie să se evidenţieze că:
Este necesară respectarea atentă a indicaţiilor şi a duratei tratamentului.
Durata tratamentului mai mare de 3 luni şi IMC > 30 kg/m
2 cresc riscul de apariţie a
hipertensiunii arteriale pulmonare.
Instalarea sau agravarea dispneei de efort sugerează posibilitatea apariţiei unei hipertensiuni
arteriale pulmonare. În acest caz, tratamentul trebuie imediat oprit şi pacientul trimis pentru
investigaţii la o unitate specializată.
Tratamentul de lungă durată poate creşte riscul apariţiei toleranţei farmacologice şi a dependenţei de
medicament, în cazuri rare, la pacienţii cu predispoziţie, pot să apară tulburări psihice severe.
Întreruperea bruscă a tratamentului cu amfepramonă după administrarea timp îndelungat a unor doze mari,
poate duce la fatigabilitate marcată şi stări depresive; au fost remarcate de asemenea, modificări ale
electroencefalogramei (EEG) în timpul somnului.
Manifestările intoxicaţiilor cronice cu anorexigene includ dermatoze severe, insomnie marcată, iritabilitate,
hiperactivitate şi tulburări de personalitate. Cea mai severă manifestare a intoxicaţiei cronice este psihoza,
adesea nediferenţiabilă clinic de schizofrenie.
În cazul în care se dezvoltă toleranţă la amfepramonă, doza recomandată nu trebuie crescută, fiind de
preferat întreruperea tratamentului.
Rar, s-au raportat cazuri de accidente cardiace sau cerebro-vasculare, survenite adeseori ca urmare a scăderii
rapide a greutăţii.
Trebuie luate măsuri speciale în vederea asigurării unei scăderi treptate în greutate şi trebuie efectuate
controale regulate ale scăderii greutăţii corporale la pacienţii obezi care prezintă predispoziţie pentru
afecţiuni vasculare.
Acest medicament anorexigen este contraindicat pacienţilor cu boli cardiovasculare sau cerebro-vasculare
actuale sau în antecedente.
Acest medicament anorexigen trebuie să fie administrat cu multă prudenţă pacienţilor epileptici. Raportările
sugerează că amfepramona poate induce creşterea frecvenţei crizelor convulsive la unii epileptici. De aceea,
pacienţii epileptici care primesc Regenon, trebuie monitorizaţi cu atenţie. Poate fi necesară creşterea lentă a
dozei de medicament sau întreruperea administrării acestuia.
Medicamentul conține sorbitol.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Acţiunea simpatomimetică indirectă a amfepramonei poate fi cresctă periculos în cazul administrării
concomitente de amine adrenergice, de antidepresive, amantadină şi inhibitori ai monoaminooxidazei
(IMAO). Acest lucru este valabil pentru IMAO în primele două săptămâni de la ultima administrare a acestui
medicament.
Poate fi influenţat necesarul de medicamente antidiabetice (de exemplu insulina). Administrarea
concomitentă de anestezice poate produce aritmii. Amfepramona poate reduce efectul medicamentelor
antihipertensive, (-metildopa).
Acţiunea de stimulare la nivel central ca şi efectul de inhibare a apetitului alimentar sunt antagonizate total
sau parţial de administrarea concomitentă de neuroleptice majore (de exemplu fenotiazine, butirofenone).
4
Nu este exclusă o potenţare a efectului amfepramonei ca şi o creştere unui potenţial abuz când se
administrează concomitent doze mari de cafeină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Regenon nu trebuie administrat în timpul sarcinii sau al alăptării. Înaintea începerii tratamentului, se va
exclude posibilitatea existenţei unei sarcini. Femeile la vârstă fertilă trebuie să utilizeze metode contraceptive
eficiente în cursul tratamentului cu Regenon. Studii retrospective, care au inclus un număr de 1232 paciente,
cărora li s-a administrat amfepramonă în perioada de sarcină, nu au evidenţiat efecte dăunătoare ale
medicamentului asupra sarcinii sau respectiv a fătului, comparativ cu un grup de control. Consumul abuziv
de amfepramonă în perioada de sarcină poate provoca sindrom de abstinenţă la nou-născuţi.
Regenon nu trebuie administrat în perioada de alăptare deoarece substanţa activă şi metaboliţii săi sunt
excretaţi în laptele matern.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar şi în cazul în care Regenon se administrează conform indicaţiilor medicului, capacitatea de reacţie se
poate modifica în aşa măsură încât să afecteze negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Acest efect este crescut când medicamentul este asociat cu alcool etilic.
Din acest motiv conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau desfăşurarea unor activităţi cu grad mare de
periculozitate ar trebui evitate cel puţin în primele zile de tratament. Decizia va fi luată de medic în funcţie
de reactivitatea individuală şi doza administrată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost evaluate pe baza următoarelor frecvenţe :
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Un studiu epidemiologic a arătat că utilizarea de anorexigene este un factor de risc în dezvoltarea
hipertensiunii arteriale pulmonare şi că este asociată unui risc crescut pentru această reacţie adversă. S-au
raportat cazuri de hipertensiune arterială pulmonară la pacienţi trataţi cu acest produs.
Hipertensiunea arterială pulmonară este o afecţiune rară dar severă şi deseori letală. Apariţia sau agravarea
dispneei de efort este de obicei primul simptom şi necesită oprirea tratamentului şi investigarea într-o unitate
specializată (vezi pct. 4.4.).
Cele mai frecvente reacţii adverse care au fost raportate au fost reacţiile psihice sau psihotice, stare de
depresie, stare de nelinişte, stare de agitaţie, tulburări de somn şi vertigo.
Utilizarea Regenon într-un mod diferit decât cel recomandat poate duce la abuz şi dezvoltarea dependenţei
de medicament. Când se utilizează în doze mai mari şi pentru o perioadă mai lungă de timp, pot să apară
modificări psihice (halucinaţii şi psihoze).
Tulburări hematologice şi limfatice
Forte rare:
- depresie medulară
- agranulocitoză,
- leucopenie
- trombocitopenie.
Tulburări psihice
Rare
5
- stare de tensiune,
- stare de confuzie,
- iritabilitate.
Foarte rare
- anxietate,
- euforie,
- disforie,
- stare de slăbiciune,
- stare de hiperstimulare.
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente:
- cefalee
Foarte rare:
- tremor,
- somnolenţă,
- diskinezie.
A fost raportată apariţia episoadelor convulsive.
Tulburări oculare
Foarte rare:
- vedere neclară,
- tulburări de vedere,
- midriază.
Tulburări cardiace
Frecvente:
- tahicardie,
- palpitaţii,
- hipertensiune,
- dureri precordiale.
Rare:
- accidente cardiovasculare sau cerebrovasculare
- angină pectorală
- infarct miocardic
- insuficienţă cardiacă
- stop cardiac
Foarte rare: - aritmii
- modificări ale electrocardiogramei (ECG)
- hipotensiune arterială
Tulburări vasculare
Rare:
- accidente vasculare cerebrale
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Foarte rare: - dispnee
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: - xerostomie
Mai puţin frecvente: - constipaţie,
- greţuri.
Foarte rare: - diaree,
- dureri epigastrice,
- gust neplăcut.
6
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: - căderea părului
- transpiraţii
Tratamentul trebuie imediat oprit şi trebuie informat medicul în următoarele cazuri:
- exantem
- eritem
- urticarie
- purpură
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: - dureri musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: - disurie,
- poliurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: - impotenţă sexuală
- modificări ale libidoului
- ginecomastie
- tulburări menstruale.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Tratamentul prelungit cu acest medicament poate duce la obişnuinţă, dependenţă şi sindrom de sevraj.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct prin intermediul sistemului naţional de raportareAgenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui
medicament.
4.9 Supradozaj
a) Simptome de supradozaj
În caz de supradozaj există riscul de apariţie a crizelor hipertensive, aritmiilor şi a reacţiilor psihice acute.
Supradozajul acut se manifestă prin nelinişte, tremor, hiperreflexie, tahipnee, stare de confuzie, iritabilitate,
halucinaţii, anxietate şi altele. Hiperexcitabilitatea la nivelul sistemului nervos central poate determina stări
de epuizare şi de depresie.
La nivelul aparatului cardiovascular manifestările pot include: aritmii, hipertensiune arterială şi şoc cardio-
circulator.
La nivelul tractului gastro-intestinal pot să apară greţuri, vărsături, diaree şi crampe abdominale.
b) Tratamentul intoxicaţiei
Se recomandă lavaj gastric, administrarea de laxative saline.
Susţinerea funcţiei respiratorii şi circulatorii, administrarea de diazepam 10-20 mg i.v., cu repetarea dozei
dacă este necesar, după 10 minute. Concomitent se administrează -blocante (exemplu tolazolină),
nitroglicerină sau isosorbiddinitrat.
7
Nu există suficientă experienţă clinică în utilizarea hemodializei sau dializei peritoneale pentru a se
recomanda un astfel de tratament.
Este necesar un control regulat al tensiunii arteriale, al EKG-ului, al funcţiei renale şi electroliţilor
plasmatici, ca şi consulturi psihiatrice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: produse cu acţiune centrală pentru combaterea obezităţii, codul ATC: A08A A03
Amfepramona este un simpatomimetic cu acţiune indirectă şi aparţine grupei de anorexigene. Substanţele din
această grupă acţionează şi prin inhibarea centrului foamei. Totuşi nu s-a stabilit încă faptul că acţiunea
acestor medicamente în tratamentul obezităţii este primordială în privinţa reducerii apetitului alimentar.
Există şi alte efecte asupra sistemului nervos central şi metabolismului legate de acţiunea anorexigenă.
Studiile clinice efectuate au arătat că pacienţii adulţi trataţi cu amfepramonă şi care au urmat dietă au scăzut
în greutate, în medie mai mult decât cei care au urmat un tratament placebo şi dietă.
Evaluarea a 17 studii controlate placebo, dublu orb, a arătat că în funcţie de durata tratamentului, scăderea
medie în greutate după administrarea de clorhidrat de amfepramonă este de 4 - 6% după 4 săptămâni, de 5 -
7% după 8 săptămâni şi de 7-10% după 12 săptămâni (raportat la greutatea iniţială). Scăderea individuală în
greutate poate varia semnificativ de la un pacient la altul.
Amfepramona eliberează aminele adrenergice din terminaţiile nervoase presinaptice. Studiile experimentale
efectuate la animale au arătat că acţiunea de inhibare a apetitului alimentar se datorează stimulării neuronilor
din hipotalamusul lateral.
Amfepramona poate stimula în acelaşi mod şi alte zone periferice adrenergice, ceea ce poate avea ca urmare
apariţia reacţiilor adverse (hipertensiune arterială, tahipnee, midriază etc).Totuşi această acţiune este relativ
redusă comparativ cu alte simpatomimetice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, clorhidratul de amfepramonă se absoarbe repede şi complet. Concentraţia
plasmatică maximă se obţine după 50 minute de la administrarea orală a unei soluţii apoase conţinând 75 mg
clorhidrat de amfepramonă; datorită fenomenului intens de prim pasaj hepatic, concentraţia plasmatică
maximă clorhidratului de amfepramonă este de 20,3 ng/ml. După administrarea a 400 mg clorhidrat de
amfepramonă concentraţia plasmatică maximă atinge 200 ng/ml.
Eliberarea clorhidratului de amfepramonă poate fi întârziată la peste 10 ore pentru forme farmaceutice cu
eliberare prelungită.
Metabolizare, eliminare:
Clorhidratul de amfepramonă este intens metabolizat prin N–dezalchilare şi reducere. Mulţi dintre metaboliţi
sunt biologic activi şi sunt implicaţi în efectul terapeutic al clorhidratului de amfepramonă.
Datorită liposolubilităţii diferite a metaboliţilor, concentraţia plasmatică a acestora este influenţată de pH-ul
urinar.
Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi traversează bariera hematoencefalică şi feto-placentară.
Metaboliţii principali, derivaţii de etilaminopropiofenonă (M II) şi dietilnorpseudoefedrina (M IV) sunt activi
din punct de vedere farmacologic (acţiune stimulantă la nivel central şi anorexigenă).
Prin reducerea grupărilor cetonice rezultă şi alţi metaboliţi activi.
Clorhidratul de amfepramonă şi metaboliţii săi se elimină în principal pe cale renală. Între 75% şi 100% din
doză se regăsesc în urină, în decurs de 48 ore de la administrare, ca metaboliţi primari.
8
Biodisponibilitate
Un studiu de biodisponibilitate efectuat în anul 1995 pe un lot de 12 persoane a avut următoarele rezultate în
comparaţie cu un produs de referinţă.
Concentraţia
plasmatică
maximă
C max (ng/ml) Timpul în care se
atinge
concentraţia
plasmatică
maximă
T max (h) Aria de sub curba
concentraţiei
plasmatice în
funcţie de timp
ASC (0 - )
( h . ng/ml )
Amfepramona Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 11,71 8,58
20,31 11,24
1,29 0,66
0,54 0,2 36,60 33,44
42,11 29,0
Metabolit II
(etilaminopropiof
enonă) Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 149,52 20,03
148,48 27,69 2,00 0,8
1,11 0,64 1222,37 144,7
1098,72 190,68
Metabolit IV
(2-N-dietilamino-
1-fenilpropanol) Produs testat
(capsule)
Produs de
referinţă
(soluţie) 100,48 40,5
90,22 25,77 2,50 0,98
1,46 0,91 1566,02 670,61
1357,09 548,7
Produs testat: 3 capsule (a câte 25 mg clorhidrat de amfepramonă) Regenon conţinând 75 mg clorhidrat de
amfepramonă.
Produs de referinţă: soluţie apoasă conţinând 75 mg clorhidrat de amfepramonă pe doză.
5.3 Date preclinice de siguranţă
a) Toxicitatea acută
Toxicitatea acută a amfepramonei a fost studiată la diferite specii de animale. Valoarea DL
50 după
administrare orală a fost între 225 mg/kg (câine), 400 mg/kg (şobolan) şi 600 mg/kg (şoarece).
Simptomatologia intoxicaţiei – a se vedea pct.4.9. Supradozaj.
b) Toxicitatea cronică
Studiile de toxicitate subacută şi cronică efectuate la animale, deşi insuficiente, nu au evidenţiat modificări
patologice datorate administrării de clorhidrat de amfepramonă.
c) Potenţial mutagen şi carcinogen
Nu există informaţii asupra potenţialului mutagen şi nu s-au efectuat studii de durată privind potenţialului
carcinogen.
d) Studii asupra funcţiei de reproducere
Studii asupra reproducerii efectuate la şobolani cu doze de clorhidrat de amfepramonă de 9 ori mai mari
decât cele administrate la om nu au evidenţiat afectarea fertilităţii sau embriotoxicitate. Experienţa
referitoare la utilizarea amfepramonei în perioada de sarcină şi alăptare este limitată. Deoarece
embriotoxicitatea la animale nu se extrapolează la om, este contraindicată administrarea amfepramonei în
perioada de sarcină şi alăptare.
9
Amfepramona şi metaboliţii ei sunt excretaţi în laptele matern.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Acid tartric
Parafină solidă (punct de congelare 68-72
oC)
Parafină lichidă (cu vâscozitate scăzută)
Stearat de aluminiu
Clorhidrat de acid glutamic
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Capsulă:
Gelatină
Glicerol (85%)
Sorbitol
Oxid roşu de fer (E172)
3-etoxi-4-hidroxibenzaldehidă
Acid fosforic (85%)
Manitol (E 421)
Amidon hidrogenat hidrolizat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30
OC, în ambalaj original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVDC-PVC a 30 capsule moi.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVDC-PVC a câte 30 capsule moi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TEMMLER PHARMA GMBH
Temmlerstrasse 2, 35039 Marburg, Germania
10
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8699/2016/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
