NAPROXEN AUROBINDO 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine naproxen 250 mg.
Fiecare comprimat conţine naproxen 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 250 mg conţine lactoză 60,83 mg (sub formă de
lactoză monohidrat).
Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 500 mg conţine lactoză 121,66 mg (sub formă de lactoză
monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate:
Comprimate rotunde, biconvexe, cu margini teşite, de culoare galbenăa, marmorate, marcate pe o faţă
cu o linie mediană şi cu „T” şi „18” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă, cu
diametrul de 10,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate:
Comprimate biconvexe, cu formă de capsulă, cu margini teşite, de culoare galbenă, marmorate,
marcate pe o faţă cu „T” şi „20” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi:
Tratamentul poliartritei reumatoide, osteoartrozelor (artrite degenerative), spondilitei ankilopoetice,
gutei acute, afecţiunilor musculo-scheletice acute şi dismenoreei.
Copii şi adolescenţi:
Artrită reumatoidă juvenilă.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celor mai mici doze eficace, pentru
cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Poliartrită reumatoidă, osteoartroză şi spondilită ankilopoetică
500 mg până la 1 g, administrate în două prize, la interval de 12 ore sau alternativ, ca administrare în
doză unică. În urmatoarele situaţii, pentru episoadele acute se recomandă administrarea unei doze de
încărcare de 750 mg sau 1 g pe zi:
a. La pacienţi care acuză dureri severe nocturne/ sau rigiditate matinală.
b. La pacienţi trataţi cu doze mari dintr-un alt medicament antireumatic la care s-a trecut la tratamentul
cu naproxen.
c. În ostoeoartroze în care durerea este simptomul dominant.
Gută acută
Se administrează o doză iniţială de 750 mg, urmată de o doză de 500 mg la interval de 8 ore, după care
se administrează câte 250 mg la interval de 8 ore, până când se remite criza.
Afecţiuni musculoscheletice acute, dismenoree
Se administrează o doză iniţială de 500 mg, urmată de doze de 250 mg administrate la interval de 6-8
ore, atât timp cât este necesar, cu o doză maximă zilnică de 1250 mg după prima zi de tratament.
Vârstnici
În cazul pacienţilor vârstnici, studiile indică faptul că fracţia de naproxen nelegată de proteinele
plasmatice este mare, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este neschimbată.
Semnificaţia acestor constatări în ceea ce priveşte administrarea dozelor de naproxen nu este
cunoscută. Similar altor medicamente utilizate la vârstnici este recomandat să se utilizeze cea mai
mică doză eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în vedere că pacienţii vârstnici
sunt mai predispuşi la evenimente adverse. În timpul tratamentului cu AINS, pacienţii trebuie
monitorizaţi regulat pentru eventuale sângerările gastrointestinale. Cu privire la efectul de reducere
a eliminării la pacienţii vârstnici, vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta de peste 5 ani greutate corporală peste 25 kg)
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile: doza de 10 mg/kg pe zi, administrată în două prize, la
interval de 12 ore. La copii şi adolescenţi cu vârstă sub 16 ani, nu se recomandă utilizarea
naproxenului în nicio altă indicaţie.
Disfuncţie renală/hepatică
La pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică trebuie utilizată cea mai mica doză posibilă. Naproxen
este contraindicat la pacienţii cu clearance bazal al creatininei mai mic de 30 ml/minut, deoarece a fost
observată o acumulare de metaboliţi ai naproxenului la pacienţi
i cu insuficienţă renală severă sau la cei
care efectuează şedinţe de dializă (vezi punctul 4.3)
Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate sau întrerupt la pacienţii la care nu se observă vreun
beneficiu sau la care apare intoleranţa.
Mod de administrare
Administrare orală.
Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.
4.3 Contraindicaţii
Ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai
multe episoade distincte de ulceraţii diagnosticate sau sângerare). Sângerări gastrointestinale în
antecedente sau perforaţie intestinală, corelate cu terapia anterioară cu AINS.
3
Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul
6.1. Având în vedere că există posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişată,
naproxen nu trebuie administrat pacienţilor la care acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene / medicamente analgezice au indus astm bronşic, rinite, polipi nazali sau urticarie. Aceste
reacţii pot fi letale. La aceşti pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice severe la naproxen.
- Insuficienţă renală severă
- Insuficienţă cardiacă severă
-
Insuficienţă hepatică severă
Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2., şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos). Naproxen trebuie administrat sub control medical strict la
pacienţii cu antecedente de tulburări gastrointestinale şi la pacienţii cu tulburări de coagulare, precum
şi la cei trataţi pe termen lung cu AINS.
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţii diagnosticaţi cu astm bronşic sau cu antecedente de
astm bronşic sau boli alergice.
Ca şi în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot apărea creşteri ale valorilor
unuia sau mai multor teste ale funcţiei hepatice. Tulburările hepatice pot fi rezultatul
hipersensibilităţii, mai degrabă decât al toxicităţii directe. În cazul utilizării acestui medicament,
similar cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, au fost raportate reacţii hepatice severe,
inclusiv icter şi hepatită (unele cazuri de hepatită au fost letale) ,. A fost raportată o reactivitate
încrucişată.
LES şi boală a ţesutului conjunctiv mixt
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi afecţiuni ale ţesutului conjunctiv mixt poate exista
un risc crescut de meningită aseptică (vezi punctul 4.8).
Naproxen reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare.
Pacienţii carora li se administrează medicamente anticoagulante trebuie monitorizaţi cu mare atenţie
în timpul administrării de naproxen .
Pacienţii trataţi cu derivaţi cumarinici sau heparină concomitent cu naproxen au un risc crescut de
sângerare. În acest caz, beneficiul terapiei trebuie evaluat cu atenţie, comparativ cu riscurile. În orice
caz, nu se recomandă administrarea concomitentă de naproxen cu doze mari de heparină.
Reacţiile adverse gastrointestinale severe pot apărea la pacienţii la care se administrează
medicamente care inhibă prostaglandin sintetaza. Riscul de apariţie a ulceraţiilor gastro-intestinale
sau sângerărilor creşte odată cu creşterea dozelor de naproxen. Acest risc nu este limitat la o
anumită categorie de pacienţi, dar pacienţii vârstnici şi cu debilităţi au dovedit o toleranţă scăzută
pentru ulceraţii şi sîngerări gastro-intestinale, faţă de alte categorii de populaţie. Cele mai grave
reacţii adverse gastrointestinale atribuite medicamentelor care inhibă prostaglandin-sintetaza au
apărut la acestă categorie de populaţie.
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice
(anafilactoide) pot să apară atât la pacienţii cu antecedente cât şi la cei fără antecedente de
hipersensibilitate ca urmare a expunerii la acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene sau medicamente care conţin naproxen. De asemenea, aceste reacţii pot să apară la
persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronşic),
rinite şi polipi nazali.Reacţiile anafilactoide, cum este anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.
4
La un număr redus de pacienţi a fost raportat edem periferic de intensitate uşoară.
Cu toate că nu a fost raportată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, nu poate fi exclus
faptul ca unii pacienţi (probabil) cu disfuncţie cardiacă au un risc mai mare de a prezenta aceasta
reacţie adversă.
Efecte renale
Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială,
hematurie, proteinurie, necroză papilară renală şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului
cu naproxen. La pacienţii cu insuficienţă renală, naproxen trebuie administrat cu extremă prudenţă,
în special dacă este vorba de un tratament de lungă durată. De asemenea, trebuie luate măsuri
pentru a asigura o diureză suficientă.
Înainte de şi în timpul tratamentului cu naproxen se recomandă monitorizarea funcţiei renale în
cazul pacienţilor cu o perfuzie renală redusă. Insuficienţa renală severă reprezintă o
contraindicaţie, vezi punctul 4.3 "Contraindicaţii"
Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine
Administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie
sunt cei cu disfuncţie renală, tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează
diuretice, trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor de
angiotensină II şi persoanele în vârstă. În cazul acestor pacienţi, funcţia renală trebuie monitorizată
(vezi punctul 4.3).
De asemenea, este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Se recomandă precauţie în cazul utilizării de doze mari de naproxen la pacienţii vârstnici, deoarece
există indicii că fracţia de naproxen nelegată de proteinele plasmatice este crescută la această
categorie de pacienţi.
Deoarece naproxen are acţiuni antiinflamatoare, analgezice si antipiretice, unele simptome de
infecţie pot fi, prin urmare, mascate.
Au fost raportate în cazuri rare anomalii la nivel ocular (vezi punctul 4.8 "Reacţii adverse") la
persoanele care utilizează AINS, incluzând naproxen, deşi nu a fost stabilită o relaţie de
cauzalitate. Pacienţii la care apar tulburări oculare în timpul tratamentului cu naproxen, trebuie să
efectueze un consult oftalmologic.
Tratamentul trebuie întrerupt şi pacienţii trebuie atent monitorizaţi în cazul în care pielea devine
sensibilă, apar vezicule sau orice alt simptom care indică pseudoporfiria.
În cazul în care când terapia cu corticosteroizi este înlocuită cu administrarea de naproxen,
substituţia fiind completă sau parţială, trebuie avute în vedere măsurile de precauţie obişnuite la
întreruperea terapiei cu un corticosteroid.
Nu se recomandă administrarea de naproxen la pacienţii cu vârsta sub 6 ani.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat
că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
5
Deşi datele existente sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un
risc mai mic, acesta nu poate fi exclus.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică, arteriopatie periferică şi / sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai
după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare
(de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament..
Utilizarea concomitentă de naproxen cu alte medicamente AINS, inclusiv inhibitorii de COX-2
trebuie evitată.
Pacienţii vârstnici: pacienţii vârstnici prezintă mult mai frecvent reacţii adverse la AINS, în special
sângerari gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale (vezi punctul 4.2).
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii şi perforaţii: sângerările gastro-intestinale, ulceraţiile şi
perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS, în orice moment în timpul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale
grave.
Riscul de sângerari gastrointestinale, ulceraţii şi perforaţii este mai mare în cazul administrării de doze
mari, în caz de antecedente de ulceraţii, în special dacă sunt complicate cu sângerare şi perforaţie (vezi
punctul 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică
doză disponibilă. Trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protective (de
exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la
care este necesară terapia concomitentă cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care
au potenţial de creştere a riscului de sângerare gastro-intestinală ( vezi punctul 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales
în etapele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu
medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi
pe cale orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau
antiagregantele plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care apar ulceraţii sau sângerari gastrointestinale la pacienţii care au utilizat naproxen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi punctul 4.8)
Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi / sau insuficienţă
cardiacă, deorece retenţia de lichide şi edemul au fost raportate în legătură cu terapia cu AINS.
Reacţii cutanate severe, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-
Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi punctul 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament.
Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase
sau la orice alt semn de hipersensibilitate.
6
Administrarea de naproxen poate reduce fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care
doresc să ramână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în cursul
investigaţiilor pentru fertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.
În cazuri excepţionale, varicela poate produce complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi
ţesuturilor moi. Până la această dată, rolul AINS de contribuţie la potenţarea acestor infecţii nu poate fi
exclus. Ca urmare, se recomandă a se evita administrarea naproxen în cazul varicelei.
Utilizarea de lungă durată a oricărui analgezic pentru cefalee poate agrava cefaleea existentă. Dacă
acestă situaţie apare sau este supectată, trebuie solicitat consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt.
La pacienţii cu cefalee frecventă sau zilnică, în ciuda (sau ca efect al) utilizării regulate de
medicamente pentru cefalee, trebuie luat în considerare faptul că diagnosticul de cefalee poate fi
rezultatul utilizării excesive de medicamente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele administrări concomitente cu naproxen trebuie evitate
Anticoagulante
Este considerată nesigură administrarea de AINS concomitent cu anticoagulante de tipul warfarinei
sau heparinei, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4).
Metotrexat
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu metotrexat, din cauza unei posibile
creşteri a toxicităţii acestuia, deoarece s-a raportat că naproxenul, alături de alte antiinflamatoare
nesteroidiene, are efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în modelele animale.
Ticlopidină
AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidină din cauza efectului de inhibare suplimentară
a funcţiei trombocitelor.
AINS şi acid acetilsalicilic
Alte analgezice, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: a se evita utilizarea concomitentă a
două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic), deoarece acest lucru poate creşte riscul de
reacţii adverse (vezi pct.4.4).
Mifepristonă
AINS nu trebuie utilizate pentru o perioadă de 8 - 12 zile după administrarea de mifepristonă, întrucât
acestea pot reduce efectele mifepristonei.
Următoarele administrări concomitente cu naproxen pot necesita ajustarea dozei sau o
monitorizare specifică a pacientului:
Litiu
Naproxen scade clearance-ul renal al litiului. Acest lucru poate determina creşterea concentraţiilor de
litiu în ser cu până la 40%. Din cauza indicelui terapeutic foarte îngust al litiului, administrarea
concomitentă de litiu cu AINS trebuie evitată, cu excepţia cazu
lui în care poate fi pusă în aplicare
monitorizarea frecventă a concentraţiilor plasmatice de litiu, şi pot fi efectuate orice reduceri ale
dozelor de litiu.
Ciclosporină
Similar tuturor AINS, se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este administrată concomitent
cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.
Probenecid
7
Probenecidul administrat concomitent cu naproxen creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi
prelungeşte considerabil timpul de înjumătăţire plasmatică.
Diuretice şi alte medicamente antihipertensive
Se recomandă prudenţă atunci când naproxen este administrat concomitent cu diuretice, deoarece
poate să apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca
fiind inhibat de unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creşte riscul de
nefrotoxicitate al AINS.
Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive.
Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
Utilizarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II pot creşte riscul de insuficienţă renală, mai ales la pacienţii cu disfuncţie
renală pre-existentă (vezi pct 4.4).
Tacrolimus
Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
Clopidogrel
Studiile experimentale au dovedit faptul că clopidogrelul a crescut pierderile de sânge gastro-
intestinale induse de naproxen. Acest lucru este probabil să se producă în cazul tuturor AINS.
Corticosteroizi
Similar tuturor AINS, se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează concomitent cu
corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro-intestinale sau sângerări.
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
Există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt administrate
concomitent AINS cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS).
Hidantoine, sulfonamide sau sulfoniluree
Din cauza legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se
administrează concomitent hidantoine, anticoagulante, alte AINS, acid acetilsalicilic sau sulfonamide
care se leagă în proprţie mare de proteinele plasmatice trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte
simptomele de supradozaj la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s-a administrat concomitent
naproxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi pentru ajustarea dozei,
dacă este necesar. Nu au fost observate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi
anticoagulante sau derivaţi de sulfoniluree dar, cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au
fost observate interacţiuni cu alte antiinflamatoare nesteroidiene din această clasă.
Este recomandată întreruperea temporară a tratamentului cu naproxen pe o perioadă de 48 de ore
înainte de testarea funcţiei corticosuprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste
pentru 17- cetosteroizi. În mod similar, naproxenul poate să interfereze cu anumite teste de dozare
urinară a acidului 5- hidroxiindolacetic.
Antibiotice de tip chinolone
Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
Glicozide cardiace
AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot
creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace în cazul administrării
concomitente cu acestea.
8
Zidovudină şi ibuprofen
Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt utilizate concomitent cu
zidovudină. Există dovezi în ceea ce priveşte un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii
cu hemofilie şi infecţie cu HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Semnificaţia clinică a următoarelor administrări concomitente cu naproxen nu a fost încă stabilită:
Administrarea concomitentă cu antiacide, colestiramină sau alimente poate întârzia absorbţia de
naproxen, dar nu modifică gradul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclo-oxigenazei/
prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la
întreruperea tratamentului
Sarcină
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, malformaţie
cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima
perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la
aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi durata tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de
organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea
naproxenului, decât dacă este absolut necesar. Dacă naproxenul este utilizat de o femeie care
încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau al celui de-al doilea trimestru de sarcină,
doza trebuie să fie cât mai mică posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot
expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
La sfîrşitul sarcinii, atât mama cât şi fătul sunt expuşi la:
- prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte mici.
- Inhibare a contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare a acestora, naproxenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină.
Alăptarea
Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea de naproxen trebuie evitată la
pacientele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naproxenul poate produce somnolenţă şi ameţeli. În unele cazuri, acestea pot avea consecinţe
asupra capacitaţii de a conduce vehicule şi/sau în cazul folosirii de utilaje periculoase.
4.8 Reacţii adverse
9
În timpul tratamentului cu naproxen au fost observate următoarele reacţii adverse şi simptome, cu
diferite grade de intensitate şi frecvenţă, care nu au dus în toate cazurile la întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10),
Frecvente (≥1/100 şi <1/10),
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),
Rare (≥1/10000 şi <1/1000),
Foarte rare (<1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate,
organe şi
sisteme Frecvenţa reacţiilor adverse
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice Echimoze,
agregare
plachetară
redusă,
prelungire
a timpului
de
sângerare Reducer ea
cantitaţii de
hemoglobină
şi/sau a
hematocritului,
anemie aplastică
sau hemolitică,
trombocitopenie,
neutropenie,
granulocitopenie,
agranulocitoză,
eozinofilie,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii
anafilactice Reacţii
alergice
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Reducere a
apetitului
alimentar
Tulburări
psihice Insomnie,
nervozitate,
euforie, vise
anormale,
reducere a
capacitaţii de
concentrare,
disfuncţii
cognitive,
depresie uşoară,
halucinaţii.
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă
, stare
confuzional
ă. Meningită
aseptică,
angioedem ,
convulsii
Tulburări
oculare
Vedere
înceţoşată
Opacifiere
corneeană,
10
papilită, nevrită
optică
retrobulbară,
edem papilar
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus Vertij,
tulburări de
auz
Tulburări
cardiace Palpitaţii Creştere a
tensiunii arteriale,
Insuficienţă
cardiacă
Tulburări
vasculare Vasculite
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee Edem pulmonar,
pneumonie
eozinofilică, astm
bronşic
Tulburări
gastro-
intestinale Pirozis,
greaţă,
disconfort
în zona
epigastrică
sau
abdominală
,
constipaţie Vărsături,
pierderi de
sînge prin
tractul
gastrointest
inal,
ulcer
peptic,
stomatite (
rar
ulcerative),
senzaţie de
sete,
dispepsie,
diaree Perforaţii ale
tractului
gastrointestinal,
ulcer gastro-
duadenal,
colită, esofagită,
hematemeză,
pancreatită,
xerostomie,
iritaţie la nivelul
faringelui Gastrită,
obstrucţie,
exacerbare a
colitei
ulcerative sau
bolii Crohn
Tulburări
hepatice şi
biliare Creştere a
valorilor serice
ale
transaminazelor
sau a
concentraţiei
plasmatice a
fosfatazei
alcaline,
bilirubinemie,
icter, hepatite,
inclusiv cazuri cu
evoluţie letală
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii,
prurit Purpură,
Alopecie,
urticarie, eritem
polimorf,
reacţii de
hipersensibilitate
la lumină,
incluzând porfiria
cutanată tardivă,
reacţii
asemănătaore
profiriei cutanate
11
tardive,
epidermoliză
buloasă, necroză
epidermică,
eritem nodos,
lichen plan,
erupţii pustulare,
erupţii induse de
medicamento,
sindrom Stevens -
Johnson
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Slăbiciune
musculară Mialgie, LES
(lupus
eritematos
sistemic)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Polakiurie,
proteinurie,
nefrită
glomerulară,
nefrită
interstiţială,
necroză papilară,
sindrom nefrotic,
insuficienţă
renală, hematurie,
creştere a
creatininei serice,
hiperkaliemie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Infertilitate
feminină
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Edem
periferic Transpiraţi
e crescută Oboseală,
reducere a
temperaturii
corporale, febră
cu valori mari Stare generală
de rău
Formarea de edeme, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în legătură cu
tratamentul cu un AINS.
Datele din studiile clinice precum şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de naproxen, în
special în doze mari şi timp îndelungat, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de tromboză
arterială (ducând la infarct miocardic sau accident vascular).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
12
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ cefalee, vărsături, dureri în regiunea gastrică, somnolenţă, ameţeli,
dezorientare, diaree, sângerări gastro-intestinale, convulsii (rar), modificări tranzitorii ale funcţiei
hepatice, hipotrombinemie, insuficienţă renală, apnee şi acidoză metabolică.
În primul rând, tratamentul constă în prevenirea absorbţiei prin lavaj gastric şi ulterior administrare
de apă sau sucuri, cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Sunt indicate lavajul
gastric cu cantităţi mari de lichid în primul rând, apoi administrarea de carbune activat şi sulfat de
sodiu.
Echilibrul acido-bazic trebuie monitorizat cu atenţie în legătură cu posibila apariţie a acidozei
metabolice severe.
Tramentul ulterior este suportiv şi simptomatic.
Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului, din cauza gradului mare de legare
de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxenul este un antiinflamator nesteroidian, analgezic, cu proprietăţi antipiretice, aşa cum a fost
demonstrat în sistemele clasice de testare la animale. Naproxenul îşi exercită efectul său
antiinflamator chiar şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată
prin intermediul axei hipofizo-suprarenale.
Naproxenul inhibă prostaglandin-sintetaza (similar altor AINS). Cu toate acestea, similar altor
AINS, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia din tractul gastro-intestinal după administrarea orală este practic completă şi are loc destul
de rapid.
Distribuţie
La dozele uzuale, legarea naproxenului de proteinele plasmatice este mai mare de 99%.
Metabolizare
30% din naproxen este convertit în 6-O-desmetil naproxen la nivel hepatic.
Eliminare
Excreţia urinară este mai rapidă decât ar fi de aşteptat odată cu creşterea dozei, pe baza proceselor
liniare. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 11 - 15 ore. Aproximativ 95% din doza
administrată este excretată în urină, în principal sub formă de naproxen, 6-O-desmetil naproxen sau
alte forme conjugate ale substanţelor menţionate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
13
Carcinogenitate
Naproxenul a fost administrat cu alimente la şobolani Sprague-Dawley timp de 24 luni, în doze de 8,
16 şi 24 mg / kg corp şi zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.
Mutagenitate
Mutagenitatea nu a fost observată la Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Saccharomyces
cerevisiae (1 liniede celule) şi în testele de limfom la şoarece.
Fertilitate
Naproxen nu a afectat fertilitatea la şobolan, atunci când a fost administrat oral în doze de 30 mg / kg
corp şi zi la masculi şi în doze de 20 mg / kg corp şi zi la femele.
Teratogenicitatea
Naproxen nu a fost teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg / kg şi zi în
timpul perioadei de organogeneză la şobolani şi iepuri.
Funcţie de reproducere - Perioadele perinatală / postnatală
Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg / kg şi zi în
al treilea trimestru de gestaţie a dus la un travaliu dificil. Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei
clase de substanţe, fiind demonstrate la femelele gestante de şobolan în cazul administrării de acid
acetilsalicilic şi indometacin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Oxid galben de fer (E172)
Povidonă K 29-32
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele de Naproxen Aurobindo sunt disponibile în cutii cu blistere transparente din folie de
aluminiu/ PVC - PE - PVdC şi în cutii cu flacoane de culoare alb opac din PEÎD prevăzute cu capace
din polipropilenă de culoare alb opac cu nervuri şi sigiliu.
Mărimi de ambalaj:
Cutii cu blistere: 7, 10, 12, 15, 16, 20, 24, 25, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 250 şi 500 de
comprimate.
14
Cutii cu flacoane din PEÎD:
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate: 30, 100, 250 şi 1000 de comprimate
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate: 30, 100 şi 500 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana, FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8991/2016/01-23
8992/2016/01-22
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine naproxen 250 mg.
Fiecare comprimat conţine naproxen 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 250 mg conţine lactoză 60,83 mg (sub formă de
lactoză monohidrat).
Fiecare comprimat de Naproxen Aurobindo 500 mg conţine lactoză 121,66 mg (sub formă de lactoză
monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat.
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate:
Comprimate rotunde, biconvexe, cu margini teşite, de culoare galbenăa, marmorate, marcate pe o faţă
cu o linie mediană şi cu „T” şi „18” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă, cu
diametrul de 10,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate:
Comprimate biconvexe, cu formă de capsulă, cu margini teşite, de culoare galbenă, marmorate,
marcate pe o faţă cu „T” şi „20” de o parte şi de alta a liniei mediane şi netede pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi:
Tratamentul poliartritei reumatoide, osteoartrozelor (artrite degenerative), spondilitei ankilopoetice,
gutei acute, afecţiunilor musculo-scheletice acute şi dismenoreei.
Copii şi adolescenţi:
Artrită reumatoidă juvenilă.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celor mai mici doze eficace, pentru
cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Poliartrită reumatoidă, osteoartroză şi spondilită ankilopoetică
500 mg până la 1 g, administrate în două prize, la interval de 12 ore sau alternativ, ca administrare în
doză unică. În urmatoarele situaţii, pentru episoadele acute se recomandă administrarea unei doze de
încărcare de 750 mg sau 1 g pe zi:
a. La pacienţi care acuză dureri severe nocturne/ sau rigiditate matinală.
b. La pacienţi trataţi cu doze mari dintr-un alt medicament antireumatic la care s-a trecut la tratamentul
cu naproxen.
c. În ostoeoartroze în care durerea este simptomul dominant.
Gută acută
Se administrează o doză iniţială de 750 mg, urmată de o doză de 500 mg la interval de 8 ore, după care
se administrează câte 250 mg la interval de 8 ore, până când se remite criza.
Afecţiuni musculoscheletice acute, dismenoree
Se administrează o doză iniţială de 500 mg, urmată de doze de 250 mg administrate la interval de 6-8
ore, atât timp cât este necesar, cu o doză maximă zilnică de 1250 mg după prima zi de tratament.
Vârstnici
În cazul pacienţilor vârstnici, studiile indică faptul că fracţia de naproxen nelegată de proteinele
plasmatice este mare, chiar dacă concentraţia plasmatică totală a naproxenului este neschimbată.
Semnificaţia acestor constatări în ceea ce priveşte administrarea dozelor de naproxen nu este
cunoscută. Similar altor medicamente utilizate la vârstnici este recomandat să se utilizeze cea mai
mică doză eficace şi pentru cea mai scurtă perioadă de timp, având în vedere că pacienţii vârstnici
sunt mai predispuşi la evenimente adverse. În timpul tratamentului cu AINS, pacienţii trebuie
monitorizaţi regulat pentru eventuale sângerările gastrointestinale. Cu privire la efectul de reducere
a eliminării la pacienţii vârstnici, vezi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta de peste 5 ani greutate corporală peste 25 kg)
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile: doza de 10 mg/kg pe zi, administrată în două prize, la
interval de 12 ore. La copii şi adolescenţi cu vârstă sub 16 ani, nu se recomandă utilizarea
naproxenului în nicio altă indicaţie.
Disfuncţie renală/hepatică
La pacienţii cu disfuncţie renală sau hepatică trebuie utilizată cea mai mica doză posibilă. Naproxen
este contraindicat la pacienţii cu clearance bazal al creatininei mai mic de 30 ml/minut, deoarece a fost
observată o acumulare de metaboliţi ai naproxenului la pacienţi
i cu insuficienţă renală severă sau la cei
care efectuează şedinţe de dializă (vezi punctul 4.3)
Tratamentul trebuie revizuit la intervale regulate sau întrerupt la pacienţii la care nu se observă vreun
beneficiu sau la care apare intoleranţa.
Mod de administrare
Administrare orală.
Se va administra preferabil în timpul mesei sau după masă.
4.3 Contraindicaţii
Ulcer gastro-duodenal activ sau în antecedente sau sângerări gastrointestinale active (două sau mai
multe episoade distincte de ulceraţii diagnosticate sau sângerare). Sângerări gastrointestinale în
antecedente sau perforaţie intestinală, corelate cu terapia anterioară cu AINS.
3
Hipersensibilitate la naproxen, naproxen sodic sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul
6.1. Având în vedere că există posibilitatea apariţiei reacţiilor de hipersensibilitate încrucişată,
naproxen nu trebuie administrat pacienţilor la care acidul acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare
nesteroidiene / medicamente analgezice au indus astm bronşic, rinite, polipi nazali sau urticarie. Aceste
reacţii pot fi letale. La aceşti pacienţi au fost raportate reacţii anafilactice severe la naproxen.
- Insuficienţă renală severă
- Insuficienţă cardiacă severă
-
Insuficienţă hepatică severă
Naproxenul este contraindicat în ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2., şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos). Naproxen trebuie administrat sub control medical strict la
pacienţii cu antecedente de tulburări gastrointestinale şi la pacienţii cu tulburări de coagulare, precum
şi la cei trataţi pe termen lung cu AINS.
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţii diagnosticaţi cu astm bronşic sau cu antecedente de
astm bronşic sau boli alergice.
Ca şi în cazul altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, pot apărea creşteri ale valorilor
unuia sau mai multor teste ale funcţiei hepatice. Tulburările hepatice pot fi rezultatul
hipersensibilităţii, mai degrabă decât al toxicităţii directe. În cazul utilizării acestui medicament,
similar cu alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, au fost raportate reacţii hepatice severe,
inclusiv icter şi hepatită (unele cazuri de hepatită au fost letale) ,. A fost raportată o reactivitate
încrucişată.
LES şi boală a ţesutului conjunctiv mixt
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic (LES) şi afecţiuni ale ţesutului conjunctiv mixt poate exista
un risc crescut de meningită aseptică (vezi punctul 4.8).
Naproxen reduce agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de sângerare.
Pacienţii carora li se administrează medicamente anticoagulante trebuie monitorizaţi cu mare atenţie
în timpul administrării de naproxen .
Pacienţii trataţi cu derivaţi cumarinici sau heparină concomitent cu naproxen au un risc crescut de
sângerare. În acest caz, beneficiul terapiei trebuie evaluat cu atenţie, comparativ cu riscurile. În orice
caz, nu se recomandă administrarea concomitentă de naproxen cu doze mari de heparină.
Reacţiile adverse gastrointestinale severe pot apărea la pacienţii la care se administrează
medicamente care inhibă prostaglandin sintetaza. Riscul de apariţie a ulceraţiilor gastro-intestinale
sau sângerărilor creşte odată cu creşterea dozelor de naproxen. Acest risc nu este limitat la o
anumită categorie de pacienţi, dar pacienţii vârstnici şi cu debilităţi au dovedit o toleranţă scăzută
pentru ulceraţii şi sîngerări gastro-intestinale, faţă de alte categorii de populaţie. Cele mai grave
reacţii adverse gastrointestinale atribuite medicamentelor care inhibă prostaglandin-sintetaza au
apărut la acestă categorie de populaţie.
Reacţiile de hipersensibilitate pot să apară la persoanele susceptibile. Reacţiile anafilactice
(anafilactoide) pot să apară atât la pacienţii cu antecedente cât şi la cei fără antecedente de
hipersensibilitate ca urmare a expunerii la acid acetilsalicilic, alte medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene sau medicamente care conţin naproxen. De asemenea, aceste reacţii pot să apară la
persoanele cu antecedente de angioedem, reactivitate bronhospastică (de exemplu astm bronşic),
rinite şi polipi nazali.Reacţiile anafilactoide, cum este anafilaxia, pot avea o evoluţie letală.
4
La un număr redus de pacienţi a fost raportat edem periferic de intensitate uşoară.
Cu toate că nu a fost raportată retenţie de sodiu în cadrul studiilor metabolice, nu poate fi exclus
faptul ca unii pacienţi (probabil) cu disfuncţie cardiacă au un risc mai mare de a prezenta aceasta
reacţie adversă.
Efecte renale
Au fost raportate cazuri de afectare a funcţiei renale, insuficienţă renală, nefrită acută interstiţială,
hematurie, proteinurie, necroză papilară renală şi, ocazional, sindrom nefrotic asociat tratamentului
cu naproxen. La pacienţii cu insuficienţă renală, naproxen trebuie administrat cu extremă prudenţă,
în special dacă este vorba de un tratament de lungă durată. De asemenea, trebuie luate măsuri
pentru a asigura o diureză suficientă.
Înainte de şi în timpul tratamentului cu naproxen se recomandă monitorizarea funcţiei renale în
cazul pacienţilor cu o perfuzie renală redusă. Insuficienţa renală severă reprezintă o
contraindicaţie, vezi punctul 4.3 "Contraindicaţii"
Insuficienţa renală corelată cu producerea redusă de prostaglandine
Administrarea de AINS poate determina o reducere dependentă de doză a formării de
prostaglandine şi poate precipita insuficienţa renală. Pacienţii cu cel mai mare risc la această reacţie
sunt cei cu disfuncţie renală, tulburări cardiace sau cu disfuncţii hepatice, cei care utilizează
diuretice, trataţi cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, antagonişti ai receptorilor de
angiotensină II şi persoanele în vârstă. În cazul acestor pacienţi, funcţia renală trebuie monitorizată
(vezi punctul 4.3).
De asemenea, este necesară precauţie în cazul administrării la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Se recomandă precauţie în cazul utilizării de doze mari de naproxen la pacienţii vârstnici, deoarece
există indicii că fracţia de naproxen nelegată de proteinele plasmatice este crescută la această
categorie de pacienţi.
Deoarece naproxen are acţiuni antiinflamatoare, analgezice si antipiretice, unele simptome de
infecţie pot fi, prin urmare, mascate.
Au fost raportate în cazuri rare anomalii la nivel ocular (vezi punctul 4.8 "Reacţii adverse") la
persoanele care utilizează AINS, incluzând naproxen, deşi nu a fost stabilită o relaţie de
cauzalitate. Pacienţii la care apar tulburări oculare în timpul tratamentului cu naproxen, trebuie să
efectueze un consult oftalmologic.
Tratamentul trebuie întrerupt şi pacienţii trebuie atent monitorizaţi în cazul în care pielea devine
sensibilă, apar vezicule sau orice alt simptom care indică pseudoporfiria.
În cazul în care când terapia cu corticosteroizi este înlocuită cu administrarea de naproxen,
substituţia fiind completă sau parţială, trebuie avute în vedere măsurile de precauţie obişnuite la
întreruperea terapiei cu un corticosteroid.
Nu se recomandă administrarea de naproxen la pacienţii cu vârsta sub 6 ani.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat
că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de coxibi şi unele AINS (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
5
Deşi datele existente sugerează că utilizarea naproxenului (1000 mg zilnic) poate fi asociată cu un
risc mai mic, acesta nu poate fi exclus.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică, arteriopatie periferică şi / sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu naproxen numai
după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de
lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia evenimentelor cardiovasculare
(de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament..
Utilizarea concomitentă de naproxen cu alte medicamente AINS, inclusiv inhibitorii de COX-2
trebuie evitată.
Pacienţii vârstnici: pacienţii vârstnici prezintă mult mai frecvent reacţii adverse la AINS, în special
sângerari gastrointestinale şi perforaţii, care pot fi letale (vezi punctul 4.2).
Sângerări gastro-intestinale, ulceraţii şi perforaţii: sângerările gastro-intestinale, ulceraţiile şi
perforaţia, care pot fi letale, au fost raportate la administrarea tuturor AINS, în orice moment în timpul
tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale
grave.
Riscul de sângerari gastrointestinale, ulceraţii şi perforaţii este mai mare în cazul administrării de doze
mari, în caz de antecedente de ulceraţii, în special dacă sunt complicate cu sângerare şi perforaţie (vezi
punctul 4.3) şi la pacienţii vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică
doză disponibilă. Trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente protective (de
exemplu misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) la aceşti pacienţi, precum şi la pacienţii la
care este necesară terapia concomitentă cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care
au potenţial de creştere a riscului de sângerare gastro-intestinală ( vezi punctul 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în mod particular vârstnicii, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastro-intestinală), mai ales
în etapele iniţiale ale tratamentului. Se recomandă prudenţă la pacienţii trataţi concomitent cu
medicamente care pot creşte riscul de ulceraţie sau sângerare, cum sunt corticosteroizii administraţi
pe cale orală, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau
antiagregantele plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care apar ulceraţii sau sângerari gastrointestinale la pacienţii care au utilizat naproxen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli gastrointestinale (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot agrava (vezi punctul 4.8)
Este necesară prudenţă la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi / sau insuficienţă
cardiacă, deorece retenţia de lichide şi edemul au fost raportate în legătură cu terapia cu AINS.
Reacţii cutanate severe, unele dintre ele letale, incluzând dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-
Johnson şi necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi punctul 4.8). Pacienţii par să prezinte cel mai mare risc pentru aceste reacţii la începutul
tratamentului, debutul reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament.
Tratamentul cu naproxen trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor pe mucoase
sau la orice alt semn de hipersensibilitate.
6
Administrarea de naproxen poate reduce fertilitatea la femei şi nu este recomandată la femeile care
doresc să ramână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt în cursul
investigaţiilor pentru fertilitate trebuie luată în considerare întreruperea administrării de naproxen.
În cazuri excepţionale, varicela poate produce complicaţii infecţioase severe la nivelul pielii şi
ţesuturilor moi. Până la această dată, rolul AINS de contribuţie la potenţarea acestor infecţii nu poate fi
exclus. Ca urmare, se recomandă a se evita administrarea naproxen în cazul varicelei.
Utilizarea de lungă durată a oricărui analgezic pentru cefalee poate agrava cefaleea existentă. Dacă
acestă situaţie apare sau este supectată, trebuie solicitat consult medical şi tratamentul trebuie întrerupt.
La pacienţii cu cefalee frecventă sau zilnică, în ciuda (sau ca efect al) utilizării regulate de
medicamente pentru cefalee, trebuie luat în considerare faptul că diagnosticul de cefalee poate fi
rezultatul utilizării excesive de medicamente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele administrări concomitente cu naproxen trebuie evitate
Anticoagulante
Este considerată nesigură administrarea de AINS concomitent cu anticoagulante de tipul warfarinei
sau heparinei, cu excepţia cazului în care aceasta se face sub supraveghere medicală directă, întrucât
AINS pot potenţa efectele anticoagulantelor (vezi pct. 4.4).
Metotrexat
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente cu metotrexat, din cauza unei posibile
creşteri a toxicităţii acestuia, deoarece s-a raportat că naproxenul, alături de alte antiinflamatoare
nesteroidiene, are efect de reducere a secreţiei tubulare a metotrexatului în modelele animale.
Ticlopidină
AINS nu trebuie administrate concomitent cu ticlopidină din cauza efectului de inhibare suplimentară
a funcţiei trombocitelor.
AINS şi acid acetilsalicilic
Alte analgezice, inclusiv inhibitorii selectivi ai ciclooxigenazei 2: a se evita utilizarea concomitentă a
două sau mai multe AINS (inclusiv acid acetilsalicilic), deoarece acest lucru poate creşte riscul de
reacţii adverse (vezi pct.4.4).
Mifepristonă
AINS nu trebuie utilizate pentru o perioadă de 8 - 12 zile după administrarea de mifepristonă, întrucât
acestea pot reduce efectele mifepristonei.
Următoarele administrări concomitente cu naproxen pot necesita ajustarea dozei sau o
monitorizare specifică a pacientului:
Litiu
Naproxen scade clearance-ul renal al litiului. Acest lucru poate determina creşterea concentraţiilor de
litiu în ser cu până la 40%. Din cauza indicelui terapeutic foarte îngust al litiului, administrarea
concomitentă de litiu cu AINS trebuie evitată, cu excepţia cazu
lui în care poate fi pusă în aplicare
monitorizarea frecventă a concentraţiilor plasmatice de litiu, şi pot fi efectuate orice reduceri ale
dozelor de litiu.
Ciclosporină
Similar tuturor AINS, se recomandă prudenţă atunci când ciclosporina este administrată concomitent
cu naproxen, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.
Probenecid
7
Probenecidul administrat concomitent cu naproxen creşte concentraţiile plasmatice ale acestuia şi îi
prelungeşte considerabil timpul de înjumătăţire plasmatică.
Diuretice şi alte medicamente antihipertensive
Se recomandă prudenţă atunci când naproxen este administrat concomitent cu diuretice, deoarece
poate să apară o scădere a efectului diuretic. Efectul natriuretic al furosemidului a fost raportat ca
fiind inhibat de unele medicamente din această clasă. Diureticele pot creşte riscul de
nefrotoxicitate al AINS.
Naproxenul şi alte antiinflamatoare nesteroidiene pot reduce efectul antihipertensiv al
medicamentelor antihipertensive.
Inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II
Utilizarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA sau antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II pot creşte riscul de insuficienţă renală, mai ales la pacienţii cu disfuncţie
renală pre-existentă (vezi pct 4.4).
Tacrolimus
Există un posibil risc de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus.
Clopidogrel
Studiile experimentale au dovedit faptul că clopidogrelul a crescut pierderile de sânge gastro-
intestinale induse de naproxen. Acest lucru este probabil să se producă în cazul tuturor AINS.
Corticosteroizi
Similar tuturor AINS, se recomandă precauţie atunci când acestea se administrează concomitent cu
corticosteroizi, întrucât există un risc crescut de ulceraţii gastro-intestinale sau sângerări.
Medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
Există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale (vezi pct. 4.4.) atunci când sunt administrate
concomitent AINS cu medicamente antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS).
Hidantoine, sulfonamide sau sulfoniluree
Din cauza legării în proporţie mare a naproxenului de proteinele plasmatice, pacienţii cărora li se
administrează concomitent hidantoine, anticoagulante, alte AINS, acid acetilsalicilic sau sulfonamide
care se leagă în proprţie mare de proteinele plasmatice trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte
simptomele de supradozaj la aceste medicamente. Pacienţii cărora li s-a administrat concomitent
naproxen şi o hidantoină, sulfonamidă sau sulfoniluree trebuie monitorizaţi pentru ajustarea dozei,
dacă este necesar. Nu au fost observate interacţiuni în studiile clinice efectuate cu naproxen şi
anticoagulante sau derivaţi de sulfoniluree dar, cu toate acestea, se recomandă prudenţă, deoarece au
fost observate interacţiuni cu alte antiinflamatoare nesteroidiene din această clasă.
Este recomandată întreruperea temporară a tratamentului cu naproxen pe o perioadă de 48 de ore
înainte de testarea funcţiei corticosuprarenale, întrucât naproxenul poate interfera cu anumite teste
pentru 17- cetosteroizi. În mod similar, naproxenul poate să interfereze cu anumite teste de dozare
urinară a acidului 5- hidroxiindolacetic.
Antibiotice de tip chinolone
Rezultatele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele de tip chinolone. Pacienţii care utilizează concomitent chinolone pot avea un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
Glicozide cardiace
AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, pot reduce rata de filtrare glomerurală şi pot
creşte concentraţiile plasmatice ale glicozidelor cardiace în cazul administrării
concomitente cu acestea.
8
Zidovudină şi ibuprofen
Există un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt utilizate concomitent cu
zidovudină. Există dovezi în ceea ce priveşte un risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii
cu hemofilie şi infecţie cu HIV(+) care utilizează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Semnificaţia clinică a următoarelor administrări concomitente cu naproxen nu a fost încă stabilită:
Administrarea concomitentă cu antiacide, colestiramină sau alimente poate întârzia absorbţia de
naproxen, dar nu modifică gradul acesteia.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Există unele date care sugerează că medicamentele inhibitoare ale sintezei ciclo-oxigenazei/
prostaglandinelor pot determina infertilitate feminină, prin afectarea ovulaţiei. Efectul este reversibil la
întreruperea tratamentului
Sarcină
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embriofetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează existenţa unui risc crescut de avort, malformaţie
cardiacă şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei prostaglandinelor în prima
perioadă a sarcinii.
Riscul absolut de malformaţie cardiovasculară a fost crescut de la mai puţin de 1%, până la
aproximativ 1,5%. Se crede că riscul este dependent de creşterea dozei şi durata tratamentului.
La animale, s-a arătat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor determină creşterea
numărului de avorturi în stadiul de pre- şi post-implantare şi mortalitate embriofetală. În plus, la
animalele la care a fost administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor în timpul perioadei de
organogeneză, s-a observat creşterea incidenţelor diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare.
În timpul primului şi celui de-al doilea trimestru al sarcinii, nu se recomandă administrarea
naproxenului, decât dacă este absolut necesar. Dacă naproxenul este utilizat de o femeie care
încearcă să devină gravidă sau în timpul primului sau al celui de-al doilea trimestru de sarcină,
doza trebuie să fie cât mai mică posibil, ca şi durata tratamentului.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot
expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închidere prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
La sfîrşitul sarcinii, atât mama cât şi fătul sunt expuşi la:
- prelungire posibilă a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar la doze
foarte mici.
- Inhibare a contracţiilor uterine, determinând întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare a acestora, naproxenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină.
Alăptarea
Naproxenul a fost detectat în laptele femeilor care alăptează. Utilizarea de naproxen trebuie evitată la
pacientele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Naproxenul poate produce somnolenţă şi ameţeli. În unele cazuri, acestea pot avea consecinţe
asupra capacitaţii de a conduce vehicule şi/sau în cazul folosirii de utilaje periculoase.
4.8 Reacţii adverse
9
În timpul tratamentului cu naproxen au fost observate următoarele reacţii adverse şi simptome, cu
diferite grade de intensitate şi frecvenţă, care nu au dus în toate cazurile la întreruperea tratamentului.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10),
Frecvente (≥1/100 şi <1/10),
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100),
Rare (≥1/10000 şi <1/1000),
Foarte rare (<1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate,
organe şi
sisteme Frecvenţa reacţiilor adverse
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice Echimoze,
agregare
plachetară
redusă,
prelungire
a timpului
de
sângerare Reducer ea
cantitaţii de
hemoglobină
şi/sau a
hematocritului,
anemie aplastică
sau hemolitică,
trombocitopenie,
neutropenie,
granulocitopenie,
agranulocitoză,
eozinofilie,
leucopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii
anafilactice Reacţii
alergice
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Reducere a
apetitului
alimentar
Tulburări
psihice Insomnie,
nervozitate,
euforie, vise
anormale,
reducere a
capacitaţii de
concentrare,
disfuncţii
cognitive,
depresie uşoară,
halucinaţii.
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee,
ameţeli,
somnolenţă
, stare
confuzional
ă. Meningită
aseptică,
angioedem ,
convulsii
Tulburări
oculare
Vedere
înceţoşată
Opacifiere
corneeană,
10
papilită, nevrită
optică
retrobulbară,
edem papilar
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus Vertij,
tulburări de
auz
Tulburări
cardiace Palpitaţii Creştere a
tensiunii arteriale,
Insuficienţă
cardiacă
Tulburări
vasculare Vasculite
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee Edem pulmonar,
pneumonie
eozinofilică, astm
bronşic
Tulburări
gastro-
intestinale Pirozis,
greaţă,
disconfort
în zona
epigastrică
sau
abdominală
,
constipaţie Vărsături,
pierderi de
sînge prin
tractul
gastrointest
inal,
ulcer
peptic,
stomatite (
rar
ulcerative),
senzaţie de
sete,
dispepsie,
diaree Perforaţii ale
tractului
gastrointestinal,
ulcer gastro-
duadenal,
colită, esofagită,
hematemeză,
pancreatită,
xerostomie,
iritaţie la nivelul
faringelui Gastrită,
obstrucţie,
exacerbare a
colitei
ulcerative sau
bolii Crohn
Tulburări
hepatice şi
biliare Creştere a
valorilor serice
ale
transaminazelor
sau a
concentraţiei
plasmatice a
fosfatazei
alcaline,
bilirubinemie,
icter, hepatite,
inclusiv cazuri cu
evoluţie letală
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii
cutanate
tranzitorii,
prurit Purpură,
Alopecie,
urticarie, eritem
polimorf,
reacţii de
hipersensibilitate
la lumină,
incluzând porfiria
cutanată tardivă,
reacţii
asemănătaore
profiriei cutanate
11
tardive,
epidermoliză
buloasă, necroză
epidermică,
eritem nodos,
lichen plan,
erupţii pustulare,
erupţii induse de
medicamento,
sindrom Stevens -
Johnson
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Slăbiciune
musculară Mialgie, LES
(lupus
eritematos
sistemic)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Polakiurie,
proteinurie,
nefrită
glomerulară,
nefrită
interstiţială,
necroză papilară,
sindrom nefrotic,
insuficienţă
renală, hematurie,
creştere a
creatininei serice,
hiperkaliemie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Infertilitate
feminină
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Edem
periferic Transpiraţi
e crescută Oboseală,
reducere a
temperaturii
corporale, febră
cu valori mari Stare generală
de rău
Formarea de edeme, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă au fost raportate în legătură cu
tratamentul cu un AINS.
Datele din studiile clinice precum şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea de naproxen, în
special în doze mari şi timp îndelungat, poate fi asociată cu o uşoară creştere a riscului de tromboză
arterială (ducând la infarct miocardic sau accident vascular).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
12
4.9 Supradozaj
Simptomele de supradozaj includ cefalee, vărsături, dureri în regiunea gastrică, somnolenţă, ameţeli,
dezorientare, diaree, sângerări gastro-intestinale, convulsii (rar), modificări tranzitorii ale funcţiei
hepatice, hipotrombinemie, insuficienţă renală, apnee şi acidoză metabolică.
În primul rând, tratamentul constă în prevenirea absorbţiei prin lavaj gastric şi ulterior administrare
de apă sau sucuri, cărbune activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ). Sunt indicate lavajul
gastric cu cantităţi mari de lichid în primul rând, apoi administrarea de carbune activat şi sulfat de
sodiu.
Echilibrul acido-bazic trebuie monitorizat cu atenţie în legătură cu posibila apariţie a acidozei
metabolice severe.
Tramentul ulterior este suportiv şi simptomatic.
Hemodializa nu reduce concentraţiile plasmatice ale naproxenului, din cauza gradului mare de legare
de proteinele plasmatice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE02.
Mecanism de acţiune
Naproxenul este un antiinflamator nesteroidian, analgezic, cu proprietăţi antipiretice, aşa cum a fost
demonstrat în sistemele clasice de testare la animale. Naproxenul îşi exercită efectul său
antiinflamator chiar şi la animalele adrenalectomizate, ceea ce indică că acţiunea sa nu este mediată
prin intermediul axei hipofizo-suprarenale.
Naproxenul inhibă prostaglandin-sintetaza (similar altor AINS). Cu toate acestea, similar altor
AINS, mecanismul exact al acţiunii antiinflamatoare nu este cunoscut.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia din tractul gastro-intestinal după administrarea orală este practic completă şi are loc destul
de rapid.
Distribuţie
La dozele uzuale, legarea naproxenului de proteinele plasmatice este mai mare de 99%.
Metabolizare
30% din naproxen este convertit în 6-O-desmetil naproxen la nivel hepatic.
Eliminare
Excreţia urinară este mai rapidă decât ar fi de aşteptat odată cu creşterea dozei, pe baza proceselor
liniare. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 11 - 15 ore. Aproximativ 95% din doza
administrată este excretată în urină, în principal sub formă de naproxen, 6-O-desmetil naproxen sau
alte forme conjugate ale substanţelor menţionate.
5.3 Date preclinice de siguranţă
13
Carcinogenitate
Naproxenul a fost administrat cu alimente la şobolani Sprague-Dawley timp de 24 luni, în doze de 8,
16 şi 24 mg / kg corp şi zi. Naproxenul nu a fost carcinogen la şobolani.
Mutagenitate
Mutagenitatea nu a fost observată la Salmonella typhimurium (5 linii celulare), Saccharomyces
cerevisiae (1 liniede celule) şi în testele de limfom la şoarece.
Fertilitate
Naproxen nu a afectat fertilitatea la şobolan, atunci când a fost administrat oral în doze de 30 mg / kg
corp şi zi la masculi şi în doze de 20 mg / kg corp şi zi la femele.
Teratogenicitatea
Naproxen nu a fost teratogen atunci când a fost administrat pe cale orală în doze de 20 mg / kg şi zi în
timpul perioadei de organogeneză la şobolani şi iepuri.
Funcţie de reproducere - Perioadele perinatală / postnatală
Administrarea orală de naproxen la femelele gestante de şobolan, în doze de 2, 10 şi 20 mg / kg şi zi în
al treilea trimestru de gestaţie a dus la un travaliu dificil. Acestea sunt efecte cunoscute ale acestei
clase de substanţe, fiind demonstrate la femelele gestante de şobolan în cazul administrării de acid
acetilsalicilic şi indometacin.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Oxid galben de fer (E172)
Povidonă K 29-32
Amidonglicolat de sodiu
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Comprimatele de Naproxen Aurobindo sunt disponibile în cutii cu blistere transparente din folie de
aluminiu/ PVC - PE - PVdC şi în cutii cu flacoane de culoare alb opac din PEÎD prevăzute cu capace
din polipropilenă de culoare alb opac cu nervuri şi sigiliu.
Mărimi de ambalaj:
Cutii cu blistere: 7, 10, 12, 15, 16, 20, 24, 25, 28, 30, 40, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 250 şi 500 de
comprimate.
14
Cutii cu flacoane din PEÎD:
Naproxen Aurobindo 250 mg comprimate: 30, 100, 250 şi 1000 de comprimate
Naproxen Aurobindo 500 mg comprimate: 30, 100 şi 500 comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana, FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8991/2016/01-23
8992/2016/01-22
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
