ROSUVASTATINA MOMAJA 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rosuvastatină Momaja 5 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 10 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 20 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 40 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 5 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 10 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
20 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 20 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
40 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 40 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
5 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 85,1 mg.
10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 79,9 mg.
20 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 159,8 mg.
40 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 153 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
5 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de aproximativ
7,1 mm, marcate cu „5“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
10 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, cu diametrul de aproximativ 7,1 mm,
marcate cu „10“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
20 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, cu diametrul de aproximativ 9,1 mm,
marcate cu „20“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
40 mg: Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu lungimea de aproximativ 11,6 mm şi
lăţime de 7,1 mm, marcate cu „40“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul hipercolesterolemiei
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa,
inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), ca tratament
adjuvant al regimului alimentar, atunci când răspunsul la regimul alimentar şi la alte metode non-
farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat.
Hipercolesterolemie familială homozigotă, ca tratament adjuvant al regimului alimentar şi al altor
tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate.
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţi despre care se consideră că ar avea un
risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru
corectarea altor factori de risc.
4.2 Doze şi mod de administrare
Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim dietetic hipocolesterolemiant
standard, care trebuie continuat în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcţie de
obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice de consens actuale.
Rosuvastatină Momaja poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Tratamentul hipercolesterolemiei
Doza iniţială recomandată este de 5 mg sau 10 mg pe cale orală, o dată pe zi, atât la pacienţii care nu
au urmat tratament anterior cu statine, cât şi la cei care au schimbat tratamentul de la un alt inhibitor
de HMG CoA reductază. La alegerea dozei iniţiale trebuie să se ia în considerare, pentru fiecare
pacient în parte, concentraţia plasmatică de colesterol şi riscul cardiovascular ulterior, precum şi riscul
potenţial de reacţii adverse (vezi mai jos). Dacă este necesar, după 4 săptămâni se poate efectua
ajustarea dozei, la următorul nivel de doze (vezi punctul 5.1). Având în vedere numărul crescut de
raportări de reacţii adverse la doza de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), ajustarea
treptată a dozei până la doza maximă de 40 mg, trebuie avută în vedere numai la pacienţii cu
hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special cei cu hipercolesterolemie
familială), la care nu este atins obiectivul terapeutic cu doza de 20 mg şi la care se vor efectua
controale de rutină (vezi pct. 4.4). La începerea tratamentului cu doza de 40 mg, se recomandă
supravegherea de către un medic specialist.
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare
În cadrul unui studiu clinic care a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza
utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi
Administrarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici specialişti.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (stadiile Tanner < II-V)
La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială recomandată este de
5 mg pe zi.
La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza
uzuală este de 5-10 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor
doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.
La copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza
uzuală este de 5 - 20 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor
doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.
Creşterea treptată a dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul la tratament şi de tolerabilitatea
individuală la copii şi adolescenţi, conform recomandărilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct.
4.4). Înaintea începerii tratamentului cu rosuvastatină, copiii şi adolescenţii trebuie să urmeze un regim
dietetic hipocolesterolemiant standard, care trebuie de asemenea continuat în timpul tratamentului cu
rosuvastatină.
3
Experiența administrării la copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă este
limitată la un număr mic de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 8 și 17 ani.
Comprimatele de 40 mg nu sunt recomandate pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare,
Rosuvastatină Momaja nu este recomandat pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la vârstnici
La pacienţii cu vârsta > 70 ani, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg (vezi pct. 4.4).
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Doza la pacienţii cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială
recomandată este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală
moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea de Rosuvastatină Momaja este
contraindicată în orice doză (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Doza la pacienţii cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor ≤ 7 conform clasificării Child-Pugh nu s-a înregistrat o
creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică cu
scor de 8 şi 9 conform clasificării Child-Pugh, a fost observată o creştere a expunerii sistemice la
rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi, trebuie avută în vedere o evaluare a funcţiei renale
(vezi pct. 4.4). Nu există experienţă privind administrarea medicamentului la subiecţi cu scor peste 9
conform clasificării Child-Pugh. Rosuvastatină Momaja este contraindicat la pacienţi cu afecţiune
hepatică activă (vezi pct. 4.3).
Rasă
La subiecţii asiatici, au fost observate expuneri sistemice crescute (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). La
pacienţii de origine asiatică, este recomandată administrarea unei doze iniţiale de 5 mg. La aceşti
pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg.
Polimorfisme genetice
Tipuri specifice de polimorfisme genetice specifice sunt cunoscute prin faptul că pot determina o
creştere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii diagnosticaţi cu astfel de tipuri
specifice de polimorfisme, se recomandă administrarea unei doze zilnice mai mici de rosuvastatină.
Doza la pacienţi cu factori predispozanţi pentru miopatie
La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie, doza iniţială recomandată este de 5 mg (vezi pct.
4.4). La unii dintre aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3).
Tratament concomitent
Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu OATP1B1 şi BCRP).
Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul în care rosuvastatina este administrată
concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei din
cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori de
protează, inclusiv asocieri de ritonavir cu atazanavir, lopinavir, şi/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 şi
4.5). Atunci când acest lucru este posibil, trebuie avute în vedere medicamente alternative şi, dacă este
necesar, se va lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu rosuvastatină. În situaţiile
în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie
evaluate cu atenţie beneficiile şi riscurile tratamentului concomitent şi ajustarea dozei de rosuvastatină
(vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
4
Rosuvastatină Momaja este contraindicată:
- la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
- la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, inclusiv cei cu creşteri persistente, inexplicabile, ale
concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale
(LSVN)
- la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)
- la pacienţii cu miopatie
- la pacienţii cărora li se administrează concomitent ciclosporină
- în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri
contraceptive adecvate.
Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru
miopatie / rabdomioliză. Aceşti factori includ:
- insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min)
- hipotiroidism
- antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare
- antecedente personale de toxicitate musculară la un alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau
fibrat;
- abuz de alcool etilic
- situaţii în care poate apărea creşterea volemiei
- pacienţi de origine asiatică
- administrarea concomitentă de fibraţi.
(vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte renale
La pacienţii cărora li s-au administrat doze mai mari de rosuvastatină, în special cele de 40 mg, a fost
observată apariţia proteinuriei, detectată prin testarea rapidă pe bandelete urinare (dipstick) şi care a
fost în principal de etiologie tubulară, cu caracter tranzitoriu sau intermitent, în majoritatea cazurilor.
Proteinuria nu s-a dovedit a fi predictivă în ceea ce priveşte afecţiunile renale acute sau progresive
(vezi pct. 4.8). După punerea pe piaţă, frecvenţa raportărilor de reacţii adverse renale grave este mai
mare în cazul dozei de 40 g. O evaluare a funcţiei renale trebuie avută în vedere în timpul
monitorizării de rutină a pacienţilor cărora li s-a administrat o doză de 40 mg.
Efecte asupra musculaturii scheletice
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină în orice doză şi în special, la doze > 20 mg, au fost
raportate efecte asupra musculaturii scheletice, de exemplu mialgii, miopatie şi, rar, rabdomioliză. În
cazul administrării ezetimibului în asociere cu inhibitori de HMG-CoA reductază au fost raportate
cazuri foarte rare de rabdomioliză. Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între cele două
substanţe (vezi pct. 4.5) şi se impun precauţii în cazul administrării asociate a acestora.
Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductază, după punerea pe piaţă, frecvenţa de raportare a
rabdomiolizei, asociată tratamentului cu rosuvastatină, este mai mare la doza de 40 mg.
Determinarea creatin-kinazei
Concentraţia plasmatică a creatin-kinazei (CK) nu trebuie determinată după un efort fizic susţinut sau
în prezenţa unei cauze alternative plauzibile de creştere a CK, care ar putea influenţa interpretarea
rezultatului. Dacă concentraţiile plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute la momentul iniţial (> 5
x LSVN), trebuie efectuat un test de confirmare după 5-7 zile. Tratamentul nu trebuie început dacă
testul repetat confirmă o concentraţie a CK > 5 x LSVN la momentul iniţial.
Înainte de începerea tratamentului
Rosuvastatină Momaja, similar altor inhibitori ai HMG-Co reductazei, trebuie prescris cu precauţie la
pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ:
5
- insuficienţă renală
- hipotiroidism
- antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare
- antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat
- abuz de alcool etilic
- vârstă >70 ani
- situaţii în care poate apărea creşterea volemiei (vezi pct. 4.2, 4.5 şi 5.2)
- administrare concomitentă de fibraţi.
La aceşti pacienţi trebuie evaluat cu atenţie riscul tratamentului în contextul beneficiului posibil şi se
recomandă monitorizarea clinică. Tratamentul nu trebuie început dacă concentraţiile plasmatice ale
CK sunt semnificativ crescute la momentul iniţial (> 5 x LSVN).
În timpul tratamentului
Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor dureri musculare inexplicabile, a senzaţiei
de slăbiciune sau crampe musculare, în special dacă acestea sunt asociate cu stare generală de rău sau
febră. La aceşti pacienţi trebuie determinate concentraţiile plasmatice de CK. Tratamentul trebuie
întrerupt în cazul în care concentraţiile plasmatice ale CK sunt mult crescute (> 5 x LSVN) sau dacă
simptomele musculare sunt severe şi determină un disconfort zilnic (chiar dacă concentraţiile
plasmatice ale CK sunt ≤ 5 x LSN). Dacă simptomele se remit şi concentraţiile plasmatice ale CK
revin la normal, poate fi avută în vedere reînceperea tratamentului cu Rosuvastatină Momaja sau cu un
alt inhibitor al HMG-CoA reductazei, în doză minimă şi sub monitorizare strictă. Nu este necesară
monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice ale CK la pacienţii asimptomatici. Au fost
raportate cazuri foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI) în timpul tratamentului şi
după tratamentul cu statine, inclusiv rosuvastatină. MNMI este caracterizată din punct de vedere clinic
prin slăbiciune a muşchilor proximali şi concentraţii crescute ale creatin kinazei, care persistă în
pofida întreruperii tratamentului cu statine.
În cadrul studiilor clinice nu s-a înregistrat nicio dovadă a creşterii reacţiilor adverse asupra
musculaturii scheletice la un număr mic de pacienţi cărora li s-a administrat rosuvastatină în asociere
cu alte medicamente. Cu toate acestea, la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu alţi inhibitori
ai HMG-CoA reductazei concomitent cu derivaţi de acid fibric, incluzând gemfibrozil, ciclosporină,
acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori de protează şi antibiotice macrolide, a fost observată o
creştere a incidenţei miozitei şi miopatiei. Gemfibrozilul creşte riscul de miopatie atunci când se
administrează concomitent cu unii inhibitori ai HMG-CoA. Prin u
rmare, nu se recomandă asocierea
rosuvastatinei cu gemfibrozil. Beneficiul obţinut prin modificările suplimentare ale lipemiei în cazul
asocierii rosuvastatinei cu fibraţi sau cu niacină trebuie evaluat cu atenţie, având în vedere posibilele
riscuri ale unor astfel de asocieri. Doza de 40 mg este contraindicată în cazul administrării
concomitente a unui fibrat (vezi pct 4.5 şi pct. 4.8.)
Rosuvastatină Momaja nu trebuie administrat concomitent cu formulări sistemice de acid fusidic sau
în decurs de 7 zile de la oprirea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii la care administrarea
acidului fusidic pe cale sistemică este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe
întreaga durată a tratamentului cu acid fusidic. Au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele
cazuri letale) la pacienții cărora li s-a administrat acid fusidic în asociere cu statine (vezi pct. 4.5).
Pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului în cazul în care manifestă orice simptome de
slăbiciune, durere sau sensibilitate musculară.
Terapia cu statine poate fi reintrodusă în decurs de şapte zile după ultima doză de acid fusidic.
În cazuri excepţionale, atunci când este necesar tratamentul prelungit cu acid fusidic, de exemplu
pentru tratamentul infecţiilor severe, necesitatea administrării concomitente de Rosuvastatină Momaja
şi acid fusidic trebuie avută în vedere numai de la caz la caz şi sub supraveghere medicală atentă.
Rosuvastatină Momaja nu trebuie administrat la niciun pacient cu afecţiune acută, gravă, sugestivă
pentru miopatie sau care predispune la dezvoltarea insuficienţei renale secundare rabdomiolizei (de
6
exemplu sepsis, hipotensiune arterială, intervenţii chirurgicale majore, traumatisme, tulburări
metabolice, endocrine şi electrolitice severe; sau convulsii necontrolate).
Efecte hepatice
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Rosuvastatină Momaja trebuie utilizat cu prudenţă la
pacienţii care consumă cantităţi excesive de alcool etilic şi/sau care au o afecţiune hepatică în
antecedente.
Se recomandă efectuarea testelor funcţionale hepatice înainte de şi la 3 luni după începerea
tratamentului. Tratamentul cu Rosuvastatină Momaja trebuie întrerupt sau doza trebuie redusă în cazul
în care concentraţia plasmatică a transaminazelor serice este de 3 ori mai mare decât limita superioară
a valorilor normale. După punerea pe piaţă, frecvenţa raportărilor de reacţii adverse hepatice grave
(care constau în principal în creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice) este mai
mare în cazul dozei de 40 mg.
La pacienţii cu hipercolesterolemie secundară hipotiroidismului sau sindromului nefrotic, afecţiunea
preexistentă trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Rosuvastatină Momaja.
Rasă
Studiile farmacocinetice indică o expunere crescută la subiecţii asiatici, comparativ cu cei caucazieni
(vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2).
Inhibitori de protează
La subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină concomitent cu diverşi inhibitori de protează în
asociere cu ritonavir s-a observat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Trebuie luate în
considerare atât beneficiile scăderii lipemiei prin utilizarea rosuvastatinei la pacienţii infectaţi cu HIV
cărora li se administrează inhibitori de protează, cât şi posibilitatea creşterii concentraţiilor plasmatice
de rosuvastatină la începerea tratamentului şi la creşterea treptată a dozelor de rosuvastatină, la
pacienţii cărora li se administrează inhibitori de protează. Nu se recomandă administrarea
concomitentă împreună cu anumiţi inhibitori de protează, cu excepţia cazului în care doza de
rosuvastatină este ajustată (vezi pct. 4.2 şi 4.5).
Intoleranţa la lactoză
Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Boală pulmonară interstiţială
Au fost raportate cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială la administrarea unor statine, în
special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Simptomele pot include dispnee, tuse
neproductivă şi deteriorare a stării generale de sănătate (oboseală, scădere ponderală şi febră). Dacă se
suspectează apariţia bolii pulmonare interstiţiale, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
Există dovezi care sugerează faptul că statinele, ca şi clasă de medicamente, determină hiperglicemie,
iar la unii pacienţi cu risc crescut de apariţie a diabetului zaharat pot produce valori ale hiperglicemiei
care să necesite asistenţa medicală de rutină specifică pacienţilor cu diabet zaharat diagnosticat. Cu
toate acestea, riscul de apariţie a diabetului zaharat este depăşit de beneficiul scăderii riscului vascular
cu statine şi prin urmare nu trebuie să reprezinte un motiv pentru întreruperea tratamentului cu statine.
Pacienţii cu risc (glicemie à jeun între 5,6 şi 6,9 mmol/L, IMC> 30 kg/m
2, concentraţii plasmatice
crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizaţi clinic şi biochimic în
conformitate cu liniile ghid internaţionale.
În studiul clinic JUPITER, frecvenţa generală raportată de apariţie a diabetului zaharat a fost de 2,8%
în cadrul administrării rosuvastatinei şi de 2,3% în cazul administrării placebo, mai ales la pacienţii cu
valori ale glicemiei à jeun cuprinse între 5,6 şi 6,9 mmol/l.
Copii şi adolescenţi
7
La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, cărora li se administrează rosuvastatină,
evaluarea creşterii liniare (înălţimea), a greutăţii, a IMC (indicelui de masă corporală) şi a caracterelor
sexuale secundare prin stadiile Tanner, este limitată la o perioadă de doi ani. După doi ani de tratament
în cadrul studiului, nu au fost observate efecte în ceea ce priveşte creşterea în înălţime, greutatea, IMC
sau maturizarea sexuală (vezi pct 5.1).
În cadrul unui studiu clinic efectuat la copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat rosuvastatină timp
de 52 săptămâni, creşterile concentraţiilor plasmatice ale CK > 10 x LSVN şi simptomele musculare
au fost observate mai frecvent după efort fizic sau activitate fizică intensă , comparativ cu observaţiile
din studiile clinice de la adulţi (vezi pct. 4.8).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei
Inhibitori ai proteinelor transportoare: Rosuvastatina este un substrat al proteinelor transportoare,
inclusiv transportorul de captare hepatică OATP1B1 şi transportorul de eflux BCRP. Administrarea
concomitentă de rosuvastatină şi medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină şi un risc crescut de miopatie
(vezi pct. 4.2, 4,4 şi 4.5 şi Tabelul 1).
Ciclosporină: În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC
pentru rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari comparativ cu cele observate la voluntari
sănătoşi (vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii cărora li se administrează
concomitent ciclosporină (vezi pct.4.3). Administrarea concomitentă nu afectează concentraţiile
plasmatice de ciclosporină.
Inhibitori de protează: Cu toate că nu este cunoscut mecanismul exact de interacţiune, utilizarea
concomitentă a inhibitorilor de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină
(vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg
de rosuvastatină şi a unui medicament care conţine o asociere de doi inhibitori de protează (atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg) la voluntari sănătoşi, a fost asociată cu o creştere a ASC şi a C
max pentru
rosuvastatină de aproximativ trei şi, respectiv, şapte ori. Administrarea concomitentă a rosuvastatinei
cu unele asocieri de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă a
ajustărilor dozelor de rosuvastatină pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi pct.
4.1, 4,4 şi 4.5 şi Tabelul 1).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante: Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi
gemfibrozil a determinat o dublare a C
max şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu se anticipează interacţiuni
farmacocinetice relevante cu fenofibratul, cu toate acestea este posibilă o interacţiune
farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acidul nicotinic) în doze
hipolipemiante (≥ 1 g pe zi) cresc riscul de miopatie, atunci când se administrează concomitent cu
inhibitorii de HMG-CoA reductază, probabil deoarece aceştia pot produce miopatie în cazul
administrării în monoterapie. Este contraindicată administrarea dozei de 40 mg concomitent cu un
fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza de
5 mg.
Ezetimib: Administrarea concomitentă a rosuvastatinei 10 mg cu ezetimib 10 mg a determinat o
creştere de 1,2 ori în ceea ce priveşte ASC a rosuvastatinei la pacienţi cu hipercolesterolemie (Tabelul
1). Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între rosuvastatină şi ezetimib, în ceea ce
priveşte apariţia reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Antiacide: Administrarea rosuvastatinei concomitent cu o suspensie antiacidă care conţine hidroxid
de aluminiu şi magneziu a determinat o diminuare cu aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice de
rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după
rosuvastatină. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni.
8
Eritromicină: Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a determinat o scădere cu
20% a ASC şi cu 30% a C
max a rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea
motilităţii intestinale determinate de eritromicină.
Enzime ale citocromului P450: Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina
nu este nici inhibitor, nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un
substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase
care să rezultate din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol
(un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Interacţiuni care impun ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi, de asemenea, Tabelul 1): În
cazul în care este necesar să se administreze concomitent rosuvastatină împreună cu alte medicamente
cu efect cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie să fie
ajustate. Se începe cu o doză de rosuvastatină de 5 mg o dată pe zi, în cazul în care se anticipează o
creştere a expunerii (ASC) aproximativ dublă sau mai mare. Doza zilnică maximă de rosuvastatină
trebuie să fie ajustată astfel încât expunerea anticipată la rosuvastatină să nu depăşească o doză zilnică
de rosuvastatină de 40 mg, administrată fără alte medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu, o
doză de rosuvastatină de 20 mg şi gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de rosuvastatină de
10 mg şi o asociere de ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori).
Tabelul 1 Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate
Schemă de administrare a dozelor de
medicamente care interacţionează Schemă de
administrare a dozei
de rosuvastatină Modificarea ASC* a
rosuvastatinei
Ciclosporină 75 mg x 2/zi până la 200 mg X
2/ZI, timp de 6 luni 10 mg o dată pe zi x
1/zi, timp 10 zile 7,1 ori ↑
Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg x 1/zi, timp
de 8 zile 10 mg, doză unică 3,1 ori ↑
Simeprevir 150 mg x 1/zi, timp de 7 zile 10 mg, doză unică 2,8 ori ↑
Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi, timp
de 17 zile 20 mg x 1/zi, timp de 7
zile 2,1 ori ↑
Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmat de
75 mg la interval de 24 ore 20 mg, doză unică 2 ori ↑
Gemfibrozil 600 mg x 2/zi, timp de 7 zile 80 mg, doză unică 1,9 ori ↑
Eltrombopag 75 mg x 1/zi, 5 zile 10 mg, doză unică 1,6 ori ↑
Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi, timp
de 7 zile 10 mg x 1/zi, timp de 7
zile 1,5 ori ↑
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg x 2/zi, timp
de 11 zile 10 mg, doză unică 1,4 ori ↑
Dronedaronă 400 mg x 2/zi Nu este disponibil 1,4 ori ↑
Itraconazol 200 mg x 1/zi, timp de 5 zile 10 mg, doză unică **1,4 ori ↑
Ezetimib 10 mg x 1/zi, timp de 14 zile 10 mg, x 1/zi, timp de
14 zile **1,2 ori ↑
Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi,
timp de 8 zile 10 mg, doză unică ↔
Aleglitazar 0,3 mg, timp de 7 zile 40 mg, timp de 7 zile ↔
Silimarină 140 m
g x 3/zi, timp de 5 zile 10 mg, doză unică ↔
Fenofibrat 67 mg x 3/zi, timp de 7 zile 10 mg, timp de 7 zile ↔
Rifampină 450 mg x 1/zi, 7 zile 20 mg, doză unică ↔
Ketoconazol 200 mg x 2/zi, 7 zile 80 mg, doză unică ↔
Fluconazol 200 mg x 1/zi, 11 zile 80 mg, doză unică ↔
Eritromicină 500 mg x 4/zi, timp de 7 zile 80 mg, doză unică 20% ↓
Baicalin 50 mg x 3/zi, 14 zile 20 mg, doză unică 47% ↓
*Datele prezentate ca modificare de „x ori“ reprezintă raportul simplu între valorile obţinute prin
9
administrarea concomitentă şi prin administrarea rosuvastatinei în monoterapie. Datele exprimate ca
modificare procentuală (%) reprezintă diferenţa procentuală relativă faţă de rosuvastatină în
monoterapie.
Creşterea este indicată prin “↑”, nicio modificare prin “↔”, descreşterea prin “↓”.
**Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul
prezintă raportul cel mai semnificativ
x 1/zi = o dată pe zi; x 2/zi = de două ori pe zi; x 3/zi = de trei pe zi; x 4/zi = de patru ori pe zi
Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagonişti ai vitaminei K: Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, începerea
tratamentului sau creşterea treptată a dozei de rosuvastatină, la pacienţi cărora li se administrează
concomitent antagonişti de vitamină K (de exemplu warfarina sau alte anticoagulante cumarinice)
poate determina creşterea Raportului Internaţional Normalizat (International Normalised Ratio (INR)).
Întreruperea sau reducerea gradată a dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR-ului. În
aceste situaţii este necesară monitorizarea corespunzătoare a INR-ului.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH): Administrarea concomitentă a
rosuvastatinei şi a unui contraceptiv oral a determinat creşterea ASC a etinil-estradiolului şi a
norgestrelului cu 26% şi, respectiv, cu 34%. Această creştere a concentraţiilor plasmatice trebuie avută
în vedere atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date
farmacocinetice pentru subiecţii cărora li se administrează concomitent rosuvastatină şi TSH şi, din
acest motiv, nu poate fi exclus un efect similar. Cu toate acestea, asocierea a fost evaluată extensiv în
cadrul studiilor clinice la femei şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină: Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu se anticipează nicio interacţiune
semnificativă clinic cu digoxina.
Acid fusidic: Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut în cazul în care se
administrează concomitent acid fusidic şi statine. Nu se cunoaşte încă mecanismul acestei interacţiuni
(dacă este de tip farmacodinamic sau farmacocinetic sau de ambele tipuri). La pacienţii cărora li s-a
administrat această asociere a fost raportată rabdomioliză (inclusiv unele cazuri cu evoluţie letală).
Dacă este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, administrarea rosuvastatinei trebuie întreruptă
pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi şi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi: Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Nu se cunoaşte
amploarea acestor interacţiuni la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rosuvastatină Momaja este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate.
Deoarece colesterolul şi alţi produşi de biosinteză ai colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea
fătului, riscul potenţial al inhibării HMG-CoA reductazei depăşeşte avantajul tratamentului pe
parcursul sarcinii. Studiile la animale au furnizat dovezi limitate privind efectele toxice asupra funcţiei
de reproducere (vezi pct. 5.3.) În cazul în care o pacientă rămâne gravidă în timpul utilizării acestui
medicament, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Rosuvastatina se excretă în lapte la şobolan. Nu există date referitoare la excreţia în laptele uman.
(vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
10
Nu s-au efectuat studii privind efectele rosuvastatinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza proprietăţilor farmacodinamice, este improbabil ca acest
medicament să influenţeze această capacitate. În cazul în care se ia decizia de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei ameţelilor în timpul tratamentului.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu rosuvastatină sunt, în general, uşoare şi
tranzitorii. În studiile clinice controlate, mai puţin de 4% dintre pacienţii cărora li s-a administrat
tratament cu rosuvastatină au fost retraşi din studiu din cauza reacţiilor adverse.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Pe baza datelor din studiile clinice şi a experienţei extinse după punerea pe piaţă, tablelul următor
prezintă profilul reacţiilor adverse pentru rosuvastatină. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt
clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, organe şi sisteme (ASO).
Frecvenţele reacţiilor adverse sunt exprimate conform următoarei convenţii: Frecvente (≥ 1/100 şi <
1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 2 Reacţii adverse pe baza datelor provenite din studiile clinice şi din experienţa
după punerea pe piaţă
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii de
hipersensibilitate,
inclusiv
angioedem
Tulburări
endocrine diabet
zaharat1
Tulburări
psihice depresie
Tulburări ale
sistemului
nervos cefalee,
ameţeli polineuropatie,
pierderea
memoriei neuropatie
periferică,
tulburări ale
somnului,
inclusiv
insomnie şi
coşmaruri
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale tuse
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
greaţă,
durere
abdominală pancreatită diaree
Tulburări
hepatobiliare creşteri ale
transaminazelor
hepatice icter,
hepatită
11
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Afecţiuni ale
pielii şi ţesutului
subcutanat prurit,
erupţii
cutanate
tranzitorii
şi urticarie sindrom
Stevens-
Johnson
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv mialgie miopatie (inclusiv
miozită) şi
rabdomioliză artralgie miopatie
necrotizantă
mediată
imun,
afecţiuni ale
tendoanelor,
uneori
complicate
de ruptură
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare hematurie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare astenie edem
1 Frecvenţa va depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemie à jeun ≥ 5,6 mmol/l,
BMI > 30 kg/m2, trigliceride crescute, hipertensiune arterială).
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidenţa reacţiilor adverse tinde să fie dependentă de
doză.
Efecte renale: Proteinurie, în special de origine tubulară, detectată prin testarea rapidă cu bandelete
urinare (stick-uri), a fost observată la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu rosuvastatină. La
< 1% dintre pacienţii cărora li s-au administrat doze de 10 mg şi 20 mg şi la aproximativ 3% dintre
pacienţii cărora li s-au administrat doze de 40 mg au fost observate, într-un anumit moment pe
parcursul tratamentului, modificări ale proteinelor urinare, de la absenţa acestora sau urme la ++ sau
mai mult. O creştere mică, de la absenţă sau urme de proteine până la + a fost observată la
administrarea dozei de 20 mg. În majoritatea cazurilor, proteinuria scade sau dispare spontan la
continuarea tratamentului. Revizuirea datelor obţinute din studiile clinice şi din experienţa după
punerea pe piaţă nu a identificat, până în prezent, o asociere cauzală între proteinurie şi afecţiunea
renală acută sau progresivă.
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină a fost observată hematurie, iar datele furnizate de
studiile clinice indică o frecvenţă mică a acesteia.
Efecte asupra musculaturii scheletice: La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină au fost
raportate efecte asupra musculaturii scheletice, cum sunt mialgie, miopatie (inclusiv miozită) şi,
rareori, rabdomioliză cu şi fără insuficienţă renală acută, pentru toate dozele şi în special pentru doze >
20 mg.
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină a fost observată o creştere legată de doză a
concentraţiilor plasmatice ale CK; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii. În
cazul în care concentraţiile de CK sunt crescute (>5 xLSVN), tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.
4.4).
12
Efecte hepatice: Ca şi în cazul altor inhibitori de HMG-CoA reductază, la un număr mic de pacienţi
trataţi cu rosuvastatină, a fost observată o creştere legată de doză a concentraţiilor plasmatice ale
transaminazelor; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru unele statine:
Disfuncţie sexuală
Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în cazul tratamentului de lungă
durată (vezi pct 4.4)
Frecvenţa raportărilor legate de rabdomioliză, reacţii adverse renale grave şi reacţii adverse hepatice
grave (care constau în principal în creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice)
este mai mare în cazul dozei de 40 mg.
Copii şi adolescenţi: În cadrul unui studiu clinic efectuat la copii şi adolescenţi cărora li s-a
administrat rosuvastatină timp de 52 săptămâni, creşterile concentraţiilor plasmatice ale CK >10 x
LSVN şi simptomele musculare au fost observate mai frecvent după efort fizic sau activitate fizică
intensă, comparativ cu observaţiile din studiile clinice de la adulţi (vezi pct. 4.4). Din alte puncte de
vedere, profilul de siguranţă al rosuvastatinei a fost similar la copii şi adolescenţi în comparaţie cu cel
al adulţilor.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu există un tratament specific în caz de supradozaj. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat
simptomatic şi, dacă este necesar, trebuie aplicate măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie
monitorizate funcţia hepatică şi concentraţiile plasmatice ale CK. Este improbabil ca hemodializa să
prezinte beneficii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori de HMG-CoA reductază,
codul ATC: C10AA07
Mecanism de acţiune
Rosuvastatina este un inhibitor selectiv şi competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima limitantă de
viteză, care determină conversia 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzimei A în mevalonat, un precursor al
colesterolului. Principalul loc de acţiune al rosuvastatinei este ficatul, organul ţintă pentru scăderea
colesterolului.
Rosuvastatina creşte numărul de receptori hepatici pentru LDL la nivelul suprafaţei celulare, mărind
captarea şi catabolismul LDL şi inhibă sinteza hepatică de VLDL, reducând astfel numărul total de
particule de VLDL şi LDL.
13
Efecte farmacodinamice
Rosuvastatina reduce concentraţiile plasmatice mari ale LDL-colesterolului, colesterolului total şi
trigliceridelor şi creşte concentraţia plasmatică a HDL-colesterolului. De asemenea, reduce ApoB, non
HDL-C, VLDL-C, VLDL-TG şi creşte ApoA-I (vezi Tabelul 3). Rosuvastatina reduce, de asemenea,
raporturile LDL-C/HDL-C, C total /HDL-C, non HDL-C/HDL-C şi ApoB/ApoA-I.
Tabelul 3 Răspunsul în funcţie de doza administrată, la pacienţii cu hipercolesterolemie
primară (tip IIA şi IIB)
(variaţia medie procentuală ajustată faţă de momentul iniţial)
Doză N LDL--C C total HDL--C TG non-
HDL-C ApoB ApoA-l
Placebo 13 -7 -5 3 -3 -7 -3 0
5 17 -45 -33 13 -35 -44 -38 4
10 17 -52 -36 14 -10 -48 -42 4
20 17 -55 -40 8 -23 -51 -46 5
40 18 -63 -46 10 -28 -60 -54 0
Efectul terapeutic se obţine în decurs de 1 săptămână de la începerea tratamentului, iar în decurs de 2
săptămâni se obţine 90% din răspunsul maxim. Răspunsul maxim este, de obicei, atins în interval de 4
săptămâni şi se menţine ulterior.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Rosuvastatina este eficace la adulţii cu hipercolesterolemie, cu sau fără hipertrigliceridemie, indiferent
de rasă, sex sau vârstă, precum şi la grupe speciale de pacienţi, cum sunt pacienţii cu diabet zaharat
sau pacienţii cu hipercolesterolemie familială.
Datele cumulate, obţinute din studii de fază III, au indicat eficacitatea tratamentului cu rosuvastatină la
majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie tip IIa şi IIb (valoarea medie a LDL-C la momentul
iniţial a fost de 4,8 mmol/l), până la valorile ţintă, recunoscute de Societatea Europeană de
Ateroscleroză (EAS; 1998); aproximativ 80% dintre pacienţii trataţi cu o doză de 10 mg au atins
valoarea ţintă pentru LDL-C, recunoscută de EAS (< 3 mmol/l).
În cadrul unui studiu amplu, 435 pacienţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă au fost trataţi
cu rosuvastatină în doze care au variat de la 20 mg la 80 mg, conform unui protocol de stabilire
treptată a dozei. Toate dozele au demonstrat un beneficiu clinic asupra parametrilor lipidici şi a
obiectivelor terapeutice de atingere a valorilor ţintă. După stabilirea treptată la o doză zilnică de 40 mg
(12 săptămâni de tratament), LDL-C a fost redus cu 53%. 33% dintre pacienţi au atins valorile ţintă
pentru LDL-C recomandate de EAS (< 3 mmol/l).
În cadrul unui studiu deschis de stabilire treptată a dozei, a fost evaluat răspunsul la rosuvastatină,
administrată în doze de 20 - 40 mg, la 42 pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă. În
populaţia globală, scăderea medie a concentraţiilor LDL-C a fost de 22%.
În cadrul studiilor clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi, rosuvastatina a demonstrat o
eficacitate suplimentară în scăderea trigliceridemiei, atunci când administrată în asociere cu fenofibrat
şi în creşterea concentraţiilor de HDL-C atunci când a fost administrată în asociere cu niacina (vezi
pct. 4.4).
În cadrul unui studiu multicentric, dublu-orb, placebo-controlat (METEOR), 984 de pacienţi cu vârsta
cuprinsă între 45 şi 70 ani şi cu risc mic de boală coronariană (definit ca risc Framingham <10% pe o
perioadă de 10 ani), cu valori medii ale LDL-Colesterolului de 4,0 mmol/l (154,5 mg/dl), dar cu
ateroscleroză subclinică, detectată prin măsurarea grosimii medii a intimei arterei carotide), au fost
repartizaţi randomizat pentru a li se administra rosuvastatină 40 mg, o dată pe zi, sau placebo, timp de
2 ani. Comparativ cu placebo, rosuvastatina a încetinit în mod semnificativ evoluţia maximă a GMIAC
(grosimea medie a intimei arterei carotide) în toate cele 12 localizări de la nivelul arterelor carotide, cu
14
-0,0145 mm/an [interval de confidenţă IC 95% -0,0196, -0,0093; p20% (1558 subiecţi) la momentul iniţial, criteriul final de evaluare compus din mortalitate de cauză
cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic a fost redus semnificativ (p=0,028) în
grupul la care s-a administrat rosuvastatină comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo.
Reducerea riscului absolut de apariţie a evenimentelor la 1000 pacienţi-ani a fost de 8,8. Mortalitatea
totală nu s-a modificat în acest grup cu risc crescut (p=0,193). În cadrul unei analize post-hoc a unui
subgrup de subiecţi cu risc crescut (9302 subiecţi în total), cu scor de risc SCORE 5% la momentul
iniţial (extrapolat pentru a include subiecţi cu vârsta peste 65 ani), criteriul final de evaluare compus
din mortalitate de cauză cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic a fost redus
semnificativ (p=0,0003) în grupul la care s-a administrat rosuvastatină comparativ cu grupul la care s-
a administrat placebo. Reducerea riscului absolut de apariţie a evenimentelor la 1000 pacienţi-ani a
fost de 5,1. Mortalitatea totală nu s-a modificat în acest grup cu risc crescut (p=0,076).
În cadrul studiului JUPITER, 6,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină şi 6,2%
dintre subiecţii din grupul la care s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul cu medicamentul în
studiu din cauza unui eveniment advers. Cele mai frecvente evenimente adverse care au dus la
întreruperea tratamentului au fost: mialgie (0,3% dintre subiecţii cărora li s-a administrat
rosuvastatină, 0,2% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo), durere abdominală (0,03% dintre
subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 0,02% dintre subiecţii cărora li s-a administrat
placebo) şi erupţie cutanată tranzitorie (0,02% subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 0,03%
subiecţii cărora li s-a administrat placebo). Cele mai frecvent
e evenimente adverse care au apărut cu
frecvenţă mai mare sau egală cu placebo au fost: infecţii ale tractului urinar (8,7% dintre subiecţii
cărora li s-a administrat rosuvastatină, 8,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo),
rinofaringită (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 7,2% dintre subiecţii cărora
li s-a administrat placebo), dureri lombare (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină,
6,9% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo) şi mialgii (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a
administrat rosuvastatină, 6,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo).
Copii şi adolescenţi
În cadrul unui studiu dublu-orb, randomizat, multicentric, placebo-controlat, cu durata de 12
săptămâni (n=176, dintre care 97 de sex masculin şi 79 de sex feminin), urmat de o fază în regim
deschis, de creştere treptată a dozei de rosuvastatină, cu durata de 40 săptămâni (n=173, dintre care 96
de sex masculin şi 77 de sex feminin), la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 10-17 ani (stadiu Tanner II-
IV, fete la cel puţin un an de la menarhă) cu hipercolesterolemie, s-a administrat zilnic rosuvastatină
5 mg, 10 mg sau 20 mg sau placebo, timp de 12 săptămâni şi apoi toţi au primit rosuvastatină zilnic,
timp de 40 săptămâni. La intrarea în studiu, aproximativ 30% dintre pacienţi aveau vârsta cuprinsă
între 10-13 ani şi 17%, 18%, 40%, şi 25% erau în stadiu Tanner II, III, IV şi, respectiv, V.
15
Tratamentul cu rosuvastatină în doză de 5 mg, 10 mg şi 20 mg a determinat scăderea concentraţiilor de
LDL-C cu 38,3%, 44,6%, şi respectiv 50,0%, comparativ cu 0,7% pentru placebo.
La sfârşitul celor 40 săptămâni de studiu în regim deschis de creştere treptată a dozei până la
maximum de 20 mg o dată pe zi, 70 dintre cei 173 de pacienţi (40,5%) au atins valoarea ţintă pentru
LDL-C, de mai puţin de 2,8 mmol/l.
După 52 săptămâni de tratament în cadrul studiului, nu au fost observate efecte asupra creşterii,
greutăţii, IMC sau maturizării sexuale (vezi pct 4.4). Acest studiu (n=176) nu a fost adecvat pentru
compararea evenimentelor adverse rare legate de medicament.
Rosuvastatina a fost de asemenea studiată în cadrul unui studiu clinic deschis, cu durata de 2 ani, de
stabilire treptată a dozei ţintă, în care au fost incluși 198 de copii cu hipercolesterolemie familială
heterozigotă, cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani (88 de sex masculin și 110 de sex feminin, stadiile
Tanner < II-V). Doza iniţială de rosuvastatină a fost de 5 mg o dată pe zi, pentru toți pacienții. La
pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani (n=64) doza maximă a putut fi crescută treptat până la
10 mg pe zi, iar la pacienții cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani (n=134) până la o doză maximă de
20 mg pe zi.
După 24 de luni de tratament cu rosuvastatină, reducerea procentuală medie ale LDL-colesterolului
față de momentul inițial, evaluată prin metoda celor mai mici pătrate, a fost -43% (valoarea inițială:
236 mg/dl, luna 24: 133 mg/dl). Pentru fiecare grupă de vârstă, reducerile procentuale medii ale LDL-
colesterolului față de valorile inițiale, evaluate prin metoda celor mai mici pătrate au fost -43%
(valoarea inițială: 234 mg/dl, luna 24: 124 mg/dl), -45% (valoarea iniţială: 234 mg/dl, 124 mg/dl ) şi -
35% (valoarea iniţială: 241 mg/dl, luna 24: 153 mg/dl) pentru grupele de vârstă 6 ani - <10 ani, 10 ani
- <14 ani și, respectiv, 14 ani - <18 ani.
De asemenea, rosuvastatina 5 mg, 10 mg și 20 mg a determinat modificări medii semnificative statistic
față de valoarea inițială pentru următoarele variabile secundare privind lipidele și lipoproteinele: HDL-
C, CT, non-HDL-C, LDL-C/HDL-C, CT/HDL-C, TG/HDL-C, non HDL-C/HDL-C, ApoB,
ApoB/ApoA-1. Aceste modificări au fost în sensul îmbunătățirii răspunsurilor lipidice, fiind menţinute
pe o perioadă de peste 2 ani.
Nu a fost evidenţiat niciun efect asupra creșterii, greutății, indicelui de masă corporală (IMC) sau
maturității sexuale după 24 de luni de tratament (vezi pct 4.4).
Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor
studiilor efectuate cu rosuvastatina la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul
hipercolesterolemiei familiale homozigote, dislipidemiei primare combinate (mixte) şi pentru
prevenirea evenimentelor cardiovasculare (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi
adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie: Concentraţiile plasmatice maxime de rosuvastatină sunt atinse după aproximativ 5 ore de
la administrarea orală. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 20%.
Distribuţie: Rosuvastatina este preluată extensiv de către ficat, care este principalul sediu al sintezei
colesterolului şi al clearance-ului LDL-C. Volumul de distribuţ
ie al rosuvastatinei este de aproximativ
134 l. Aproximativ 90% din rosuvastatină este legată de proteinele plasmatice, în principal de
albumină.
Metabolizare: Rosuvastatina este metabolizată în proporţie mică (aproximativ 10%). Studiile de
metabolizare in vitro, utilizând hepatocite umane, indică faptul că rosuvastatina este un substrat slab
pentru metabolizarea prin intermediul citocromului P450. CYP2C9 a fost principala izoenzimă
implicată, 2C19, 3A4 şi 2D6 fiind implicate în măsură mai mică. Principalii metaboliţi identificaţi sunt
16
metaboliţii N-demetil şi lactonă. Metabolitul N-demetil este cu aproximativ 50% mai puţin activ decât
rosuvastatina, în timp ce forma lactonă este considerată inactivă clinic. Rosuvastatina este responsabilă
de peste 90% din activitatea de inhibare a HMG-CoA reductazei circulante.
Eliminare: Aproximativ 90% din doza de rosuvastatină este excretată nemodificată prin materiile
fecale (inclusiv substanţa activă absorbită şi neabsorbită), restul fiind excretat prin urină. Aproximativ
5% este excretată sub formă nemodificată prin urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 19 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu creşte la
administrarea de doze mai mari. Media geometrică a clearance-ului plasmatic este de aproximativ
50 l/oră (coeficient de variaţie 21,7%). Similar altor inhibitori ai HMG- CoA reductazei, captarea
rosuvastatinei la nivel hepatic implică transportorul membranar de OATP-C. Acest transportor este
important pentru eliminarea rosuvastatinei pe cale hepatică.
Linearitate: Expunerea sistemică la rosuvastatină creşte proporţional cu doza. Nu există modificări
ale parametrilor farmacocinetici după administrarea unor doze zilnice repetate.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă şi sex: La adulţi, nu s-a înregistrat un efect clinic semnificativ al vârstei sau sexului asupra
farmacocineticii rosuvastatinei.
Rasă Studiile de farmacocinetică au indicat o creştere de aproximativ 2 ori a valorilor mediane ale
ASC şi C
max la subiecţii asiatici (japonezi, chinezi, filipinezi, vietnamezi şi coreeni), comparativ cu cei
de rasă caucaziană; asiaticii indieni prezintă o creştere de aproximativ 1,3 ori a valorilor mediane ale
ASC şi C
max. O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevat diferenţe farmacocinetice
semnificative din punct de vedere clinic între grupele de populaţie de rasă caucaziană şi cele
aparţinând rasei negre.
Insuficienţă renală: În cadrul unui studiu care a inclus subiecţi cu grade diferite de insuficienţă
renală, insuficienţa renală uşoară până la moderată nu a avut nicio influenţă asupra concentraţiilor
plasmatice ale rosuvastatinei sau ale metabolitului N- demetil. Pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 30 ml/min) au prezentat o creştere de 3 ori a concentraţiei plasmatice a
rosuvastatinei şi o creştere de 9 ori a concentraţiei plasmatice a metabolitului N-demetil, comparativ
cu voluntarii sănătoşi. Concentraţiile plasmatice ale rosuvastatinei la starea de echilibru la subiecţii
cărora li s-a efectuat hemodializă au fost cu aproximativ 50% mai mari, comparativ cu cele observate
la voluntarii sănătoşi.
Insuficienţă hepatică: În cadrul unui studiu care a inclus subiecţi cu grade diferite de insuficienţă
hepatică, nu s-au înregistrat dovezi ale unei expuneri crescute la rosuvastatină, la subiecţii cu
insuficienţă hepatică cu scor ≤ 7 conform clasificării Child-Pugh. Cu toate acestea, doi pacienţi cu
insuficienţă hepatică cu scor 8 şi respectiv, 9 conform clasificării Child-Pugh au prezentat o creştere a
expunerii sistemice de cel puţin 2 ori, comparativ cu pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-
Pugh mai mic. Nu există experienţă privind administrarea medicamentului la subiecţi cu scor peste 9
conform clasificării Child-Pugh.
Polimorfisme genetice: Dispunerea inhibitorilor de HMG-CoA reductază, inclusiv rosuvastatina,
implică proteinele transportoare OATP1B1 şi BCRP. La pacienţii cu polimorfisme genetice SLCO1B1
(OATP1B1) şi/sau ABCG2 (BCRP) există un risc de expunere crescută la rosuvastatină.
Polimorfismele individuale SLCO1B1 c.521CC şi ABCG2 c.421AA sunt asociate cu o expunere mai
mare la rosuvastatină (ASC), comparativ cu genotipurile SLCO1B1 c.521TT sau ABCG2 c.421CC.
Această genotipare specifică nu a fost stabilită în practica clinică, dar pentru pacienţii diagnosticaţi cu
aceste tipuri de polimorfism, este recomandată o doză zilnică mai mică de Rosuvastatină Momaja.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
17
carcinogenitatea. Testele specifice pentru efectele asupra hERG nu au fost evaluate. Reacţiile adverse
care nu au fost observate în studiile clinice, dar care au fost observate la animale, în cazul expunerii la
doze similare celor clinice, au fost următoarele: în studiile de toxicitate după doze repetate, au fost
observate modificări histopatologice la nivelul ficatului, probabil provocate de acţiunea farmacologică
a rosuvastatinei, la şoarece, şobolan şi într-o mai mică măsură la câine, prin efecte la nivelul vezicii
biliare, dar nu şi la maimuţă. În plus, la doze mai mari, s-a observat toxicitate la nivelul testiculului la
maimuţă şi la câine. La şobolan, într-un studiu prenatal şi postnatal, s-a evidenţiat toxicitate asupra
funcţiei de reproducere, manifestată prin reducerea taliei, greutăţii şi supravieţuirii progeniturilor.
Aceste efecte au fost observate la doze toxice materne, cu expuneri sistemice de câteva ori mai mari
decât nivelul de expunere terapeutică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 102
Lactoză monohidrat 11 SD
Crospovidonă tip A
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului
Lactoză monohidrat
Hipromeloză 2910
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Pentru blistere din OPA-Al-PVC/Al
21 luni
Pentru flacoane din PEÎD:
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Pentru blistere din OPA-Al-PVC/Al
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
Pentru flacoane din PEÎD:
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere:
Pentru 5 mg, 10 mg şi 20 mg: Blistere din OPA/Al/PVC-Al în ambalaje de 14 sau 28 comprimate
filmate
Pentru 40 mg: Blistere din OPA/Al/PVC-Al în ambalaje de 7, 14 sau 28 comprimate filmate
18
Flacoane:
Pentru 5 mg, 10 mg, 20 mg şi 40 mg: Flacon opac din PEÎD de culoare albă cu capac de culoare albă
opac, din polipropilenă (PP), ce conţine desicant silicagel în ambalaje de 30 sau 90 comprimate
filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Momaja s.r.o.,
Karolinska 650/1, Karlin,
18600, Praga 8,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Rosuvastatină Momaja 5 mg: 8970/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 10 mg: 8971/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 20 mg: 8972/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 40 mg: 8973/2016/01-05
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
11. DOZIMETRIE
Nu este cazul.
12. INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Nu este cazul.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rosuvastatină Momaja 5 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 10 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 20 mg comprimate filmate
Rosuvastatină Momaja 40 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 5 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 10 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
20 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 20 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
40 mg: Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină 40 mg (sub formă de rosuvastatină calcică)
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
5 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 85,1 mg.
10 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 79,9 mg.
20 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 159,8 mg.
40 mg: Fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 153 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
5 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de aproximativ
7,1 mm, marcate cu „5“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
10 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, cu diametrul de aproximativ 7,1 mm,
marcate cu „10“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
20 mg: Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, cu diametrul de aproximativ 9,1 mm,
marcate cu „20“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
40 mg: Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare roz, cu lungimea de aproximativ 11,6 mm şi
lăţime de 7,1 mm, marcate cu „40“ pe o parte şi cu „B“ pe cealaltă parte.
4. DATE CLINICE
4.1. Indicaţii terapeutice
2
Tratamentul hipercolesterolemiei
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa,
inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), ca tratament
adjuvant al regimului alimentar, atunci când răspunsul la regimul alimentar şi la alte metode non-
farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat.
Hipercolesterolemie familială homozigotă, ca tratament adjuvant al regimului alimentar şi al altor
tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate.
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţi despre care se consideră că ar avea un
risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru
corectarea altor factori de risc.
4.2 Doze şi mod de administrare
Înainte de începerea tratamentului, pacientul trebuie să urmeze un regim dietetic hipocolesterolemiant
standard, care trebuie continuat în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcţie de
obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice de consens actuale.
Rosuvastatină Momaja poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Tratamentul hipercolesterolemiei
Doza iniţială recomandată este de 5 mg sau 10 mg pe cale orală, o dată pe zi, atât la pacienţii care nu
au urmat tratament anterior cu statine, cât şi la cei care au schimbat tratamentul de la un alt inhibitor
de HMG CoA reductază. La alegerea dozei iniţiale trebuie să se ia în considerare, pentru fiecare
pacient în parte, concentraţia plasmatică de colesterol şi riscul cardiovascular ulterior, precum şi riscul
potenţial de reacţii adverse (vezi mai jos). Dacă este necesar, după 4 săptămâni se poate efectua
ajustarea dozei, la următorul nivel de doze (vezi punctul 5.1). Având în vedere numărul crescut de
raportări de reacţii adverse la doza de 40 mg, comparativ cu dozele mai mici (vezi pct. 4.8), ajustarea
treptată a dozei până la doza maximă de 40 mg, trebuie avută în vedere numai la pacienţii cu
hipercolesterolemie severă şi risc cardiovascular crescut (în special cei cu hipercolesterolemie
familială), la care nu este atins obiectivul terapeutic cu doza de 20 mg şi la care se vor efectua
controale de rutină (vezi pct. 4.4). La începerea tratamentului cu doza de 40 mg, se recomandă
supravegherea de către un medic specialist.
Prevenirea evenimentelor cardiovasculare
În cadrul unui studiu clinic care a evaluat scăderea riscului de evenimente cardiovasculare, doza
utilizată a fost de 20 mg pe zi (vezi pct. 5.1).
Copii şi adolescenţi
Administrarea la copii şi adolescenţi trebuie efectuată numai de către medici specialişti.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani (stadiile Tanner < II-V)
La copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza iniţială recomandată este de
5 mg pe zi.
La copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza
uzuală este de 5-10 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor
doze mai mari de 10 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.
La copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani cu hipercolesterolemie familială heterozigotă, doza
uzuală este de 5 - 20 mg o dată pe zi, administrată oral. Siguranța și eficacitatea administrării unor
doze mai mari de 20 mg nu au fost studiate la această grupă de pacienţi.
Creşterea treptată a dozelor trebuie efectuată în funcţie de răspunsul la tratament şi de tolerabilitatea
individuală la copii şi adolescenţi, conform recomandărilor ghidurilor de tratament pediatric (vezi pct.
4.4). Înaintea începerii tratamentului cu rosuvastatină, copiii şi adolescenţii trebuie să urmeze un regim
dietetic hipocolesterolemiant standard, care trebuie de asemenea continuat în timpul tratamentului cu
rosuvastatină.
3
Experiența administrării la copii şi adolescenţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă este
limitată la un număr mic de pacienţi cu vârsta cuprinsă între 8 și 17 ani.
Comprimatele de 40 mg nu sunt recomandate pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare,
Rosuvastatină Momaja nu este recomandat pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la vârstnici
La pacienţii cu vârsta > 70 ani, se recomandă administrarea unei doze iniţiale de 5 mg (vezi pct. 4.4).
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă.
Doza la pacienţii cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei < 60 ml/min), doza iniţială
recomandată este de 5 mg. Doza de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală
moderată. La pacienţii cu insuficienţă renală severă, administrarea de Rosuvastatină Momaja este
contraindicată în orice doză (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Doza la pacienţii cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor ≤ 7 conform clasificării Child-Pugh nu s-a înregistrat o
creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Cu toate acestea, la pacienţii cu insuficienţă hepatică cu
scor de 8 şi 9 conform clasificării Child-Pugh, a fost observată o creştere a expunerii sistemice la
rosuvastatină (vezi pct. 5.2). La aceşti pacienţi, trebuie avută în vedere o evaluare a funcţiei renale
(vezi pct. 4.4). Nu există experienţă privind administrarea medicamentului la subiecţi cu scor peste 9
conform clasificării Child-Pugh. Rosuvastatină Momaja este contraindicat la pacienţi cu afecţiune
hepatică activă (vezi pct. 4.3).
Rasă
La subiecţii asiatici, au fost observate expuneri sistemice crescute (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 5.2). La
pacienţii de origine asiatică, este recomandată administrarea unei doze iniţiale de 5 mg. La aceşti
pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg.
Polimorfisme genetice
Tipuri specifice de polimorfisme genetice specifice sunt cunoscute prin faptul că pot determina o
creştere a expunerii la rosuvastatină (vezi pct. 5.2). Pentru pacienţii diagnosticaţi cu astfel de tipuri
specifice de polimorfisme, se recomandă administrarea unei doze zilnice mai mici de rosuvastatină.
Doza la pacienţi cu factori predispozanţi pentru miopatie
La pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie, doza iniţială recomandată este de 5 mg (vezi pct.
4.4). La unii dintre aceşti pacienţi este contraindicată administrarea dozei de 40 mg (vezi pct. 4.3).
Tratament concomitent
Rosuvastatina este un substrat al mai multor proteine transportoare (de exemplu OATP1B1 şi BCRP).
Riscul de miopatie (inclusiv rabdomioliză) este crescut în cazul în care rosuvastatina este administrată
concomitent cu anumite medicamente care pot creşte concentraţia plasmatică a rosuvastatinei din
cauza interacţiunilor cu aceste proteine transportoare (de exemplu, ciclosporina şi anumiţi inhibitori de
protează, inclusiv asocieri de ritonavir cu atazanavir, lopinavir, şi/sau tipranavir; vezi punctele 4.4 şi
4.5). Atunci când acest lucru este posibil, trebuie avute în vedere medicamente alternative şi, dacă este
necesar, se va lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu rosuvastatină. În situaţiile
în care administrarea concomitentă a acestor medicamente cu rosuvastatină nu poate fi evitată, trebuie
evaluate cu atenţie beneficiile şi riscurile tratamentului concomitent şi ajustarea dozei de rosuvastatină
(vezi pct. 4.5).
4.3 Contraindicaţii
4
Rosuvastatină Momaja este contraindicată:
- la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1
- la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, inclusiv cei cu creşteri persistente, inexplicabile, ale
concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor care depăşesc de 3 ori limita superioară a valorilor normale
(LSVN)
- la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)
- la pacienţii cu miopatie
- la pacienţii cărora li se administrează concomitent ciclosporină
- în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri
contraceptive adecvate.
Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii care prezintă factori predispozanţi pentru
miopatie / rabdomioliză. Aceşti factori includ:
- insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min)
- hipotiroidism
- antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare
- antecedente personale de toxicitate musculară la un alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau
fibrat;
- abuz de alcool etilic
- situaţii în care poate apărea creşterea volemiei
- pacienţi de origine asiatică
- administrarea concomitentă de fibraţi.
(vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte renale
La pacienţii cărora li s-au administrat doze mai mari de rosuvastatină, în special cele de 40 mg, a fost
observată apariţia proteinuriei, detectată prin testarea rapidă pe bandelete urinare (dipstick) şi care a
fost în principal de etiologie tubulară, cu caracter tranzitoriu sau intermitent, în majoritatea cazurilor.
Proteinuria nu s-a dovedit a fi predictivă în ceea ce priveşte afecţiunile renale acute sau progresive
(vezi pct. 4.8). După punerea pe piaţă, frecvenţa raportărilor de reacţii adverse renale grave este mai
mare în cazul dozei de 40 g. O evaluare a funcţiei renale trebuie avută în vedere în timpul
monitorizării de rutină a pacienţilor cărora li s-a administrat o doză de 40 mg.
Efecte asupra musculaturii scheletice
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină în orice doză şi în special, la doze > 20 mg, au fost
raportate efecte asupra musculaturii scheletice, de exemplu mialgii, miopatie şi, rar, rabdomioliză. În
cazul administrării ezetimibului în asociere cu inhibitori de HMG-CoA reductază au fost raportate
cazuri foarte rare de rabdomioliză. Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între cele două
substanţe (vezi pct. 4.5) şi se impun precauţii în cazul administrării asociate a acestora.
Similar altor inhibitori de HMG-CoA reductază, după punerea pe piaţă, frecvenţa de raportare a
rabdomiolizei, asociată tratamentului cu rosuvastatină, este mai mare la doza de 40 mg.
Determinarea creatin-kinazei
Concentraţia plasmatică a creatin-kinazei (CK) nu trebuie determinată după un efort fizic susţinut sau
în prezenţa unei cauze alternative plauzibile de creştere a CK, care ar putea influenţa interpretarea
rezultatului. Dacă concentraţiile plasmatice ale CK sunt semnificativ crescute la momentul iniţial (> 5
x LSVN), trebuie efectuat un test de confirmare după 5-7 zile. Tratamentul nu trebuie început dacă
testul repetat confirmă o concentraţie a CK > 5 x LSVN la momentul iniţial.
Înainte de începerea tratamentului
Rosuvastatină Momaja, similar altor inhibitori ai HMG-Co reductazei, trebuie prescris cu precauţie la
pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ:
5
- insuficienţă renală
- hipotiroidism
- antecedente personale sau familiale de tulburări musculare ereditare
- antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat
- abuz de alcool etilic
- vârstă >70 ani
- situaţii în care poate apărea creşterea volemiei (vezi pct. 4.2, 4.5 şi 5.2)
- administrare concomitentă de fibraţi.
La aceşti pacienţi trebuie evaluat cu atenţie riscul tratamentului în contextul beneficiului posibil şi se
recomandă monitorizarea clinică. Tratamentul nu trebuie început dacă concentraţiile plasmatice ale
CK sunt semnificativ crescute la momentul iniţial (> 5 x LSVN).
În timpul tratamentului
Pacienţii trebuie sfătuiţi să raporteze imediat apariţia unor dureri musculare inexplicabile, a senzaţiei
de slăbiciune sau crampe musculare, în special dacă acestea sunt asociate cu stare generală de rău sau
febră. La aceşti pacienţi trebuie determinate concentraţiile plasmatice de CK. Tratamentul trebuie
întrerupt în cazul în care concentraţiile plasmatice ale CK sunt mult crescute (> 5 x LSVN) sau dacă
simptomele musculare sunt severe şi determină un disconfort zilnic (chiar dacă concentraţiile
plasmatice ale CK sunt ≤ 5 x LSN). Dacă simptomele se remit şi concentraţiile plasmatice ale CK
revin la normal, poate fi avută în vedere reînceperea tratamentului cu Rosuvastatină Momaja sau cu un
alt inhibitor al HMG-CoA reductazei, în doză minimă şi sub monitorizare strictă. Nu este necesară
monitorizarea de rutină a concentraţiilor plasmatice ale CK la pacienţii asimptomatici. Au fost
raportate cazuri foarte rare de miopatie necrotizantă mediată imun (MNMI) în timpul tratamentului şi
după tratamentul cu statine, inclusiv rosuvastatină. MNMI este caracterizată din punct de vedere clinic
prin slăbiciune a muşchilor proximali şi concentraţii crescute ale creatin kinazei, care persistă în
pofida întreruperii tratamentului cu statine.
În cadrul studiilor clinice nu s-a înregistrat nicio dovadă a creşterii reacţiilor adverse asupra
musculaturii scheletice la un număr mic de pacienţi cărora li s-a administrat rosuvastatină în asociere
cu alte medicamente. Cu toate acestea, la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu alţi inhibitori
ai HMG-CoA reductazei concomitent cu derivaţi de acid fibric, incluzând gemfibrozil, ciclosporină,
acid nicotinic, antifungice azolice, inhibitori de protează şi antibiotice macrolide, a fost observată o
creştere a incidenţei miozitei şi miopatiei. Gemfibrozilul creşte riscul de miopatie atunci când se
administrează concomitent cu unii inhibitori ai HMG-CoA. Prin u
rmare, nu se recomandă asocierea
rosuvastatinei cu gemfibrozil. Beneficiul obţinut prin modificările suplimentare ale lipemiei în cazul
asocierii rosuvastatinei cu fibraţi sau cu niacină trebuie evaluat cu atenţie, având în vedere posibilele
riscuri ale unor astfel de asocieri. Doza de 40 mg este contraindicată în cazul administrării
concomitente a unui fibrat (vezi pct 4.5 şi pct. 4.8.)
Rosuvastatină Momaja nu trebuie administrat concomitent cu formulări sistemice de acid fusidic sau
în decurs de 7 zile de la oprirea tratamentului cu acid fusidic. La pacienţii la care administrarea
acidului fusidic pe cale sistemică este considerată esenţială, tratamentul cu statine trebuie întrerupt pe
întreaga durată a tratamentului cu acid fusidic. Au existat raportări de rabdomioliză (inclusiv unele
cazuri letale) la pacienții cărora li s-a administrat acid fusidic în asociere cu statine (vezi pct. 4.5).
Pacientul trebuie sfătuit să se adreseze imediat medicului în cazul în care manifestă orice simptome de
slăbiciune, durere sau sensibilitate musculară.
Terapia cu statine poate fi reintrodusă în decurs de şapte zile după ultima doză de acid fusidic.
În cazuri excepţionale, atunci când este necesar tratamentul prelungit cu acid fusidic, de exemplu
pentru tratamentul infecţiilor severe, necesitatea administrării concomitente de Rosuvastatină Momaja
şi acid fusidic trebuie avută în vedere numai de la caz la caz şi sub supraveghere medicală atentă.
Rosuvastatină Momaja nu trebuie administrat la niciun pacient cu afecţiune acută, gravă, sugestivă
pentru miopatie sau care predispune la dezvoltarea insuficienţei renale secundare rabdomiolizei (de
6
exemplu sepsis, hipotensiune arterială, intervenţii chirurgicale majore, traumatisme, tulburări
metabolice, endocrine şi electrolitice severe; sau convulsii necontrolate).
Efecte hepatice
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, Rosuvastatină Momaja trebuie utilizat cu prudenţă la
pacienţii care consumă cantităţi excesive de alcool etilic şi/sau care au o afecţiune hepatică în
antecedente.
Se recomandă efectuarea testelor funcţionale hepatice înainte de şi la 3 luni după începerea
tratamentului. Tratamentul cu Rosuvastatină Momaja trebuie întrerupt sau doza trebuie redusă în cazul
în care concentraţia plasmatică a transaminazelor serice este de 3 ori mai mare decât limita superioară
a valorilor normale. După punerea pe piaţă, frecvenţa raportărilor de reacţii adverse hepatice grave
(care constau în principal în creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice) este mai
mare în cazul dozei de 40 mg.
La pacienţii cu hipercolesterolemie secundară hipotiroidismului sau sindromului nefrotic, afecţiunea
preexistentă trebuie tratată înainte de începerea tratamentului cu Rosuvastatină Momaja.
Rasă
Studiile farmacocinetice indică o expunere crescută la subiecţii asiatici, comparativ cu cei caucazieni
(vezi pct. 4.2, 4.3 şi 5.2).
Inhibitori de protează
La subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină concomitent cu diverşi inhibitori de protează în
asociere cu ritonavir s-a observat o creştere a expunerii sistemice la rosuvastatină. Trebuie luate în
considerare atât beneficiile scăderii lipemiei prin utilizarea rosuvastatinei la pacienţii infectaţi cu HIV
cărora li se administrează inhibitori de protează, cât şi posibilitatea creşterii concentraţiilor plasmatice
de rosuvastatină la începerea tratamentului şi la creşterea treptată a dozelor de rosuvastatină, la
pacienţii cărora li se administrează inhibitori de protează. Nu se recomandă administrarea
concomitentă împreună cu anumiţi inhibitori de protează, cu excepţia cazului în care doza de
rosuvastatină este ajustată (vezi pct. 4.2 şi 4.5).
Intoleranţa la lactoză
Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Boală pulmonară interstiţială
Au fost raportate cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială la administrarea unor statine, în
special în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.8). Simptomele pot include dispnee, tuse
neproductivă şi deteriorare a stării generale de sănătate (oboseală, scădere ponderală şi febră). Dacă se
suspectează apariţia bolii pulmonare interstiţiale, tratamentul cu statine trebuie întrerupt.
Diabet zaharat
Există dovezi care sugerează faptul că statinele, ca şi clasă de medicamente, determină hiperglicemie,
iar la unii pacienţi cu risc crescut de apariţie a diabetului zaharat pot produce valori ale hiperglicemiei
care să necesite asistenţa medicală de rutină specifică pacienţilor cu diabet zaharat diagnosticat. Cu
toate acestea, riscul de apariţie a diabetului zaharat este depăşit de beneficiul scăderii riscului vascular
cu statine şi prin urmare nu trebuie să reprezinte un motiv pentru întreruperea tratamentului cu statine.
Pacienţii cu risc (glicemie à jeun între 5,6 şi 6,9 mmol/L, IMC> 30 kg/m
2, concentraţii plasmatice
crescute ale trigliceridelor, hipertensiune arterială) trebuie monitorizaţi clinic şi biochimic în
conformitate cu liniile ghid internaţionale.
În studiul clinic JUPITER, frecvenţa generală raportată de apariţie a diabetului zaharat a fost de 2,8%
în cadrul administrării rosuvastatinei şi de 2,3% în cazul administrării placebo, mai ales la pacienţii cu
valori ale glicemiei à jeun cuprinse între 5,6 şi 6,9 mmol/l.
Copii şi adolescenţi
7
La copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, cărora li se administrează rosuvastatină,
evaluarea creşterii liniare (înălţimea), a greutăţii, a IMC (indicelui de masă corporală) şi a caracterelor
sexuale secundare prin stadiile Tanner, este limitată la o perioadă de doi ani. După doi ani de tratament
în cadrul studiului, nu au fost observate efecte în ceea ce priveşte creşterea în înălţime, greutatea, IMC
sau maturizarea sexuală (vezi pct 5.1).
În cadrul unui studiu clinic efectuat la copii şi adolescenţi cărora li s-a administrat rosuvastatină timp
de 52 săptămâni, creşterile concentraţiilor plasmatice ale CK > 10 x LSVN şi simptomele musculare
au fost observate mai frecvent după efort fizic sau activitate fizică intensă , comparativ cu observaţiile
din studiile clinice de la adulţi (vezi pct. 4.8).
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra rosuvastatinei
Inhibitori ai proteinelor transportoare: Rosuvastatina este un substrat al proteinelor transportoare,
inclusiv transportorul de captare hepatică OATP1B1 şi transportorul de eflux BCRP. Administrarea
concomitentă de rosuvastatină şi medicamente care sunt inhibitori ai acestor proteine transportoare
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de rosuvastatină şi un risc crescut de miopatie
(vezi pct. 4.2, 4,4 şi 4.5 şi Tabelul 1).
Ciclosporină: În timpul tratamentului concomitent cu rosuvastatină şi ciclosporină, valorile ASC
pentru rosuvastatină au fost, în medie, de 7 ori mai mari comparativ cu cele observate la voluntari
sănătoşi (vezi Tabelul 1). Rosuvastatina este contraindicată la pacienţii cărora li se administrează
concomitent ciclosporină (vezi pct.4.3). Administrarea concomitentă nu afectează concentraţiile
plasmatice de ciclosporină.
Inhibitori de protează: Cu toate că nu este cunoscut mecanismul exact de interacţiune, utilizarea
concomitentă a inhibitorilor de protează determină o creştere semnificativă a expunerii la rosuvastatină
(vezi Tabelul 1). De exemplu, într-un studiu de farmacocinetică, administrarea concomitentă a 10 mg
de rosuvastatină şi a unui medicament care conţine o asociere de doi inhibitori de protează (atazanavir
300 mg/ritonavir 100 mg) la voluntari sănătoşi, a fost asociată cu o creştere a ASC şi a C
max pentru
rosuvastatină de aproximativ trei şi, respectiv, şapte ori. Administrarea concomitentă a rosuvastatinei
cu unele asocieri de inhibitori de protează poate fi luată în considerare după o analiză atentă a
ajustărilor dozelor de rosuvastatină pe baza creşterii preconizate a expunerii la rosuvastatină (vezi pct.
4.1, 4,4 şi 4.5 şi Tabelul 1).
Gemfibrozil şi alte medicamente hipolipemiante: Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi
gemfibrozil a determinat o dublare a C
max şi ASC pentru rosuvastatină (vezi pct. 4.4).
Pe baza datelor obţinute din studii de interacţiune specifice, nu se anticipează interacţiuni
farmacocinetice relevante cu fenofibratul, cu toate acestea este posibilă o interacţiune
farmacodinamică. Gemfibrozilul, fenofibratul, alţi fibraţi şi niacina (acidul nicotinic) în doze
hipolipemiante (≥ 1 g pe zi) cresc riscul de miopatie, atunci când se administrează concomitent cu
inhibitorii de HMG-CoA reductază, probabil deoarece aceştia pot produce miopatie în cazul
administrării în monoterapie. Este contraindicată administrarea dozei de 40 mg concomitent cu un
fibrat (vezi pct. 4.3 şi 4.4). De asemenea, aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu doza de
5 mg.
Ezetimib: Administrarea concomitentă a rosuvastatinei 10 mg cu ezetimib 10 mg a determinat o
creştere de 1,2 ori în ceea ce priveşte ASC a rosuvastatinei la pacienţi cu hipercolesterolemie (Tabelul
1). Nu poate fi exclusă o interacţiune farmacodinamică între rosuvastatină şi ezetimib, în ceea ce
priveşte apariţia reacţiilor adverse (vezi pct. 4.4).
Antiacide: Administrarea rosuvastatinei concomitent cu o suspensie antiacidă care conţine hidroxid
de aluminiu şi magneziu a determinat o diminuare cu aproximativ 50% a concentraţiei plasmatice de
rosuvastatină. Acest efect a fost ameliorat atunci când antiacidul a fost administrat la 2 ore după
rosuvastatină. Nu a fost studiată relevanţa clinică a acestei interacţiuni.
8
Eritromicină: Administrarea concomitentă de rosuvastatină şi eritromicină a determinat o scădere cu
20% a ASC şi cu 30% a C
max a rosuvastatinei. Această interacţiune poate fi determinată de creşterea
motilităţii intestinale determinate de eritromicină.
Enzime ale citocromului P450: Rezultatele studiilor in vitro şi in vivo indică faptul că rosuvastatina
nu este nici inhibitor, nici inductor al izoenzimelor citocromului P450. În plus, rosuvastatina este un
substrat slab pentru aceste izoenzime. Prin urmare, nu sunt de aşteptat interacţiuni medicamentoase
care să rezultate din metabolizarea mediată de citocromul P450. Nu au fost observate interacţiuni
relevante clinic între rosuvastatină şi fluconazol (un inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4) sau ketoconazol
(un inhibitor al CYP2A6 şi CYP3A4).
Interacţiuni care impun ajustarea dozelor de rosuvastatină (vezi, de asemenea, Tabelul 1): În
cazul în care este necesar să se administreze concomitent rosuvastatină împreună cu alte medicamente
cu efect cunoscut de creştere a expunerii la rosuvastatină, dozele de rosuvastatină trebuie să fie
ajustate. Se începe cu o doză de rosuvastatină de 5 mg o dată pe zi, în cazul în care se anticipează o
creştere a expunerii (ASC) aproximativ dublă sau mai mare. Doza zilnică maximă de rosuvastatină
trebuie să fie ajustată astfel încât expunerea anticipată la rosuvastatină să nu depăşească o doză zilnică
de rosuvastatină de 40 mg, administrată fără alte medicamente cu care să interacţioneze, de exemplu, o
doză de rosuvastatină de 20 mg şi gemfibrozil (o creştere de 1,9 ori) şi o doză de rosuvastatină de
10 mg şi o asociere de ritonavir/atazanavir (o creştere de 3,1 ori).
Tabelul 1 Efectul administrării concomitente a medicamentelor asupra expunerii la
rosuvastatină (ASC; în ordine descrescătoare) conform studiilor clinice publicate
Schemă de administrare a dozelor de
medicamente care interacţionează Schemă de
administrare a dozei
de rosuvastatină Modificarea ASC* a
rosuvastatinei
Ciclosporină 75 mg x 2/zi până la 200 mg X
2/ZI, timp de 6 luni 10 mg o dată pe zi x
1/zi, timp 10 zile 7,1 ori ↑
Atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg x 1/zi, timp
de 8 zile 10 mg, doză unică 3,1 ori ↑
Simeprevir 150 mg x 1/zi, timp de 7 zile 10 mg, doză unică 2,8 ori ↑
Lopinavir 400 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi, timp
de 17 zile 20 mg x 1/zi, timp de 7
zile 2,1 ori ↑
Clopidogrel 300 mg doză de încărcare, urmat de
75 mg la interval de 24 ore 20 mg, doză unică 2 ori ↑
Gemfibrozil 600 mg x 2/zi, timp de 7 zile 80 mg, doză unică 1,9 ori ↑
Eltrombopag 75 mg x 1/zi, 5 zile 10 mg, doză unică 1,6 ori ↑
Darunavir 600 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi, timp
de 7 zile 10 mg x 1/zi, timp de 7
zile 1,5 ori ↑
Tipranavir 500 mg/ritonavir 200 mg x 2/zi, timp
de 11 zile 10 mg, doză unică 1,4 ori ↑
Dronedaronă 400 mg x 2/zi Nu este disponibil 1,4 ori ↑
Itraconazol 200 mg x 1/zi, timp de 5 zile 10 mg, doză unică **1,4 ori ↑
Ezetimib 10 mg x 1/zi, timp de 14 zile 10 mg, x 1/zi, timp de
14 zile **1,2 ori ↑
Fosamprenavir 700 mg/ritonavir 100 mg x 2/zi,
timp de 8 zile 10 mg, doză unică ↔
Aleglitazar 0,3 mg, timp de 7 zile 40 mg, timp de 7 zile ↔
Silimarină 140 m
g x 3/zi, timp de 5 zile 10 mg, doză unică ↔
Fenofibrat 67 mg x 3/zi, timp de 7 zile 10 mg, timp de 7 zile ↔
Rifampină 450 mg x 1/zi, 7 zile 20 mg, doză unică ↔
Ketoconazol 200 mg x 2/zi, 7 zile 80 mg, doză unică ↔
Fluconazol 200 mg x 1/zi, 11 zile 80 mg, doză unică ↔
Eritromicină 500 mg x 4/zi, timp de 7 zile 80 mg, doză unică 20% ↓
Baicalin 50 mg x 3/zi, 14 zile 20 mg, doză unică 47% ↓
*Datele prezentate ca modificare de „x ori“ reprezintă raportul simplu între valorile obţinute prin
9
administrarea concomitentă şi prin administrarea rosuvastatinei în monoterapie. Datele exprimate ca
modificare procentuală (%) reprezintă diferenţa procentuală relativă faţă de rosuvastatină în
monoterapie.
Creşterea este indicată prin “↑”, nicio modificare prin “↔”, descreşterea prin “↓”.
**Au fost efectuate mai multe studii de interacţiune la doze diferite de rosuvastatină; tabelul
prezintă raportul cel mai semnificativ
x 1/zi = o dată pe zi; x 2/zi = de două ori pe zi; x 3/zi = de trei pe zi; x 4/zi = de patru ori pe zi
Efectul rosuvastatinei asupra medicamentelor administrate concomitent
Antagonişti ai vitaminei K: Ca şi în cazul altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, începerea
tratamentului sau creşterea treptată a dozei de rosuvastatină, la pacienţi cărora li se administrează
concomitent antagonişti de vitamină K (de exemplu warfarina sau alte anticoagulante cumarinice)
poate determina creşterea Raportului Internaţional Normalizat (International Normalised Ratio (INR)).
Întreruperea sau reducerea gradată a dozei de rosuvastatină poate determina scăderea INR-ului. În
aceste situaţii este necesară monitorizarea corespunzătoare a INR-ului.
Contraceptive orale/tratament de substituţie hormonală (TSH): Administrarea concomitentă a
rosuvastatinei şi a unui contraceptiv oral a determinat creşterea ASC a etinil-estradiolului şi a
norgestrelului cu 26% şi, respectiv, cu 34%. Această creştere a concentraţiilor plasmatice trebuie avută
în vedere atunci când se stabilesc dozele de contraceptive orale. Nu sunt disponibile date
farmacocinetice pentru subiecţii cărora li se administrează concomitent rosuvastatină şi TSH şi, din
acest motiv, nu poate fi exclus un efect similar. Cu toate acestea, asocierea a fost evaluată extensiv în
cadrul studiilor clinice la femei şi a fost bine tolerată.
Alte medicamente:
Digoxină: Pe baza datelor din studii de interacţiune specifice, nu se anticipează nicio interacţiune
semnificativă clinic cu digoxina.
Acid fusidic: Riscul de miopatie, inclusiv rabdomioliză, poate fi crescut în cazul în care se
administrează concomitent acid fusidic şi statine. Nu se cunoaşte încă mecanismul acestei interacţiuni
(dacă este de tip farmacodinamic sau farmacocinetic sau de ambele tipuri). La pacienţii cărora li s-a
administrat această asociere a fost raportată rabdomioliză (inclusiv unele cazuri cu evoluţie letală).
Dacă este necesar tratamentul sistemic cu acid fusidic, administrarea rosuvastatinei trebuie întreruptă
pe durata tratamentului cu acid fusidic. Vezi şi pct. 4.4.
Copii şi adolescenţi: Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi. Nu se cunoaşte
amploarea acestor interacţiuni la copii şi adolescenţi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rosuvastatină Momaja este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.
Femeile aflate la vârsta fertilă trebuie să utilizeze măsuri contraceptive adecvate.
Deoarece colesterolul şi alţi produşi de biosinteză ai colesterolului sunt esenţiali pentru dezvoltarea
fătului, riscul potenţial al inhibării HMG-CoA reductazei depăşeşte avantajul tratamentului pe
parcursul sarcinii. Studiile la animale au furnizat dovezi limitate privind efectele toxice asupra funcţiei
de reproducere (vezi pct. 5.3.) În cazul în care o pacientă rămâne gravidă în timpul utilizării acestui
medicament, tratamentul trebuie întrerupt imediat.
Rosuvastatina se excretă în lapte la şobolan. Nu există date referitoare la excreţia în laptele uman.
(vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
10
Nu s-au efectuat studii privind efectele rosuvastatinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje. Cu toate acestea, pe baza proprietăţilor farmacodinamice, este improbabil ca acest
medicament să influenţeze această capacitate. În cazul în care se ia decizia de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje, trebuie avută în vedere posibilitatea apariţiei ameţelilor în timpul tratamentului.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate în cursul tratamentului cu rosuvastatină sunt, în general, uşoare şi
tranzitorii. În studiile clinice controlate, mai puţin de 4% dintre pacienţii cărora li s-a administrat
tratament cu rosuvastatină au fost retraşi din studiu din cauza reacţiilor adverse.
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Pe baza datelor din studiile clinice şi a experienţei extinse după punerea pe piaţă, tablelul următor
prezintă profilul reacţiilor adverse pentru rosuvastatină. Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt
clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, organe şi sisteme (ASO).
Frecvenţele reacţiilor adverse sunt exprimate conform următoarei convenţii: Frecvente (≥ 1/100 şi <
1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000), foarte rare (< 1/10000),
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tabelul 2 Reacţii adverse pe baza datelor provenite din studiile clinice şi din experienţa
după punerea pe piaţă
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice Trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii de
hipersensibilitate,
inclusiv
angioedem
Tulburări
endocrine diabet
zaharat1
Tulburări
psihice depresie
Tulburări ale
sistemului
nervos cefalee,
ameţeli polineuropatie,
pierderea
memoriei neuropatie
periferică,
tulburări ale
somnului,
inclusiv
insomnie şi
coşmaruri
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale tuse
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
greaţă,
durere
abdominală pancreatită diaree
Tulburări
hepatobiliare creşteri ale
transaminazelor
hepatice icter,
hepatită
11
Clasificarea pe
aparate,
sisteme şi
organe Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte rare Cu
frecvenţă
necunoscută
Afecţiuni ale
pielii şi ţesutului
subcutanat prurit,
erupţii
cutanate
tranzitorii
şi urticarie sindrom
Stevens-
Johnson
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv mialgie miopatie (inclusiv
miozită) şi
rabdomioliză artralgie miopatie
necrotizantă
mediată
imun,
afecţiuni ale
tendoanelor,
uneori
complicate
de ruptură
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare hematurie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare astenie edem
1 Frecvenţa va depinde de prezenţa sau absenţa factorilor de risc (glicemie à jeun ≥ 5,6 mmol/l,
BMI > 30 kg/m2, trigliceride crescute, hipertensiune arterială).
Similar altor inhibitori ai HMG-CoA reductazei, incidenţa reacţiilor adverse tinde să fie dependentă de
doză.
Efecte renale: Proteinurie, în special de origine tubulară, detectată prin testarea rapidă cu bandelete
urinare (stick-uri), a fost observată la pacienţii cărora li s-a administrat tratament cu rosuvastatină. La
< 1% dintre pacienţii cărora li s-au administrat doze de 10 mg şi 20 mg şi la aproximativ 3% dintre
pacienţii cărora li s-au administrat doze de 40 mg au fost observate, într-un anumit moment pe
parcursul tratamentului, modificări ale proteinelor urinare, de la absenţa acestora sau urme la ++ sau
mai mult. O creştere mică, de la absenţă sau urme de proteine până la + a fost observată la
administrarea dozei de 20 mg. În majoritatea cazurilor, proteinuria scade sau dispare spontan la
continuarea tratamentului. Revizuirea datelor obţinute din studiile clinice şi din experienţa după
punerea pe piaţă nu a identificat, până în prezent, o asociere cauzală între proteinurie şi afecţiunea
renală acută sau progresivă.
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină a fost observată hematurie, iar datele furnizate de
studiile clinice indică o frecvenţă mică a acesteia.
Efecte asupra musculaturii scheletice: La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină au fost
raportate efecte asupra musculaturii scheletice, cum sunt mialgie, miopatie (inclusiv miozită) şi,
rareori, rabdomioliză cu şi fără insuficienţă renală acută, pentru toate dozele şi în special pentru doze >
20 mg.
La pacienţii cărora li s-a administrat rosuvastatină a fost observată o creştere legată de doză a
concentraţiilor plasmatice ale CK; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii. În
cazul în care concentraţiile de CK sunt crescute (>5 xLSVN), tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct.
4.4).
12
Efecte hepatice: Ca şi în cazul altor inhibitori de HMG-CoA reductază, la un număr mic de pacienţi
trataţi cu rosuvastatină, a fost observată o creştere legată de doză a concentraţiilor plasmatice ale
transaminazelor; majoritatea cazurilor au fost uşoare, asimptomatice şi tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate pentru unele statine:
Disfuncţie sexuală
Cazuri excepţionale de boală pulmonară interstiţială, în special în cazul tratamentului de lungă
durată (vezi pct 4.4)
Frecvenţa raportărilor legate de rabdomioliză, reacţii adverse renale grave şi reacţii adverse hepatice
grave (care constau în principal în creşterea concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice)
este mai mare în cazul dozei de 40 mg.
Copii şi adolescenţi: În cadrul unui studiu clinic efectuat la copii şi adolescenţi cărora li s-a
administrat rosuvastatină timp de 52 săptămâni, creşterile concentraţiilor plasmatice ale CK >10 x
LSVN şi simptomele musculare au fost observate mai frecvent după efort fizic sau activitate fizică
intensă, comparativ cu observaţiile din studiile clinice de la adulţi (vezi pct. 4.4). Din alte puncte de
vedere, profilul de siguranţă al rosuvastatinei a fost similar la copii şi adolescenţi în comparaţie cu cel
al adulţilor.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Este importantă raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu există un tratament specific în caz de supradozaj. În caz de supradozaj, pacientul trebuie tratat
simptomatic şi, dacă este necesar, trebuie aplicate măsuri de susţinere a funcţiilor vitale. Trebuie
monitorizate funcţia hepatică şi concentraţiile plasmatice ale CK. Este improbabil ca hemodializa să
prezinte beneficii.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1. Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori de HMG-CoA reductază,
codul ATC: C10AA07
Mecanism de acţiune
Rosuvastatina este un inhibitor selectiv şi competitiv al HMG-CoA reductazei, enzima limitantă de
viteză, care determină conversia 3-hidroxi-3-metilglutaril coenzimei A în mevalonat, un precursor al
colesterolului. Principalul loc de acţiune al rosuvastatinei este ficatul, organul ţintă pentru scăderea
colesterolului.
Rosuvastatina creşte numărul de receptori hepatici pentru LDL la nivelul suprafaţei celulare, mărind
captarea şi catabolismul LDL şi inhibă sinteza hepatică de VLDL, reducând astfel numărul total de
particule de VLDL şi LDL.
13
Efecte farmacodinamice
Rosuvastatina reduce concentraţiile plasmatice mari ale LDL-colesterolului, colesterolului total şi
trigliceridelor şi creşte concentraţia plasmatică a HDL-colesterolului. De asemenea, reduce ApoB, non
HDL-C, VLDL-C, VLDL-TG şi creşte ApoA-I (vezi Tabelul 3). Rosuvastatina reduce, de asemenea,
raporturile LDL-C/HDL-C, C total /HDL-C, non HDL-C/HDL-C şi ApoB/ApoA-I.
Tabelul 3 Răspunsul în funcţie de doza administrată, la pacienţii cu hipercolesterolemie
primară (tip IIA şi IIB)
(variaţia medie procentuală ajustată faţă de momentul iniţial)
Doză N LDL--C C total HDL--C TG non-
HDL-C ApoB ApoA-l
Placebo 13 -7 -5 3 -3 -7 -3 0
5 17 -45 -33 13 -35 -44 -38 4
10 17 -52 -36 14 -10 -48 -42 4
20 17 -55 -40 8 -23 -51 -46 5
40 18 -63 -46 10 -28 -60 -54 0
Efectul terapeutic se obţine în decurs de 1 săptămână de la începerea tratamentului, iar în decurs de 2
săptămâni se obţine 90% din răspunsul maxim. Răspunsul maxim este, de obicei, atins în interval de 4
săptămâni şi se menţine ulterior.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Rosuvastatina este eficace la adulţii cu hipercolesterolemie, cu sau fără hipertrigliceridemie, indiferent
de rasă, sex sau vârstă, precum şi la grupe speciale de pacienţi, cum sunt pacienţii cu diabet zaharat
sau pacienţii cu hipercolesterolemie familială.
Datele cumulate, obţinute din studii de fază III, au indicat eficacitatea tratamentului cu rosuvastatină la
majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie tip IIa şi IIb (valoarea medie a LDL-C la momentul
iniţial a fost de 4,8 mmol/l), până la valorile ţintă, recunoscute de Societatea Europeană de
Ateroscleroză (EAS; 1998); aproximativ 80% dintre pacienţii trataţi cu o doză de 10 mg au atins
valoarea ţintă pentru LDL-C, recunoscută de EAS (< 3 mmol/l).
În cadrul unui studiu amplu, 435 pacienţi cu hipercolesterolemie familială heterozigotă au fost trataţi
cu rosuvastatină în doze care au variat de la 20 mg la 80 mg, conform unui protocol de stabilire
treptată a dozei. Toate dozele au demonstrat un beneficiu clinic asupra parametrilor lipidici şi a
obiectivelor terapeutice de atingere a valorilor ţintă. După stabilirea treptată la o doză zilnică de 40 mg
(12 săptămâni de tratament), LDL-C a fost redus cu 53%. 33% dintre pacienţi au atins valorile ţintă
pentru LDL-C recomandate de EAS (< 3 mmol/l).
În cadrul unui studiu deschis de stabilire treptată a dozei, a fost evaluat răspunsul la rosuvastatină,
administrată în doze de 20 - 40 mg, la 42 pacienţi cu hipercolesterolemie familială homozigotă. În
populaţia globală, scăderea medie a concentraţiilor LDL-C a fost de 22%.
În cadrul studiilor clinice care au inclus un număr limitat de pacienţi, rosuvastatina a demonstrat o
eficacitate suplimentară în scăderea trigliceridemiei, atunci când administrată în asociere cu fenofibrat
şi în creşterea concentraţiilor de HDL-C atunci când a fost administrată în asociere cu niacina (vezi
pct. 4.4).
În cadrul unui studiu multicentric, dublu-orb, placebo-controlat (METEOR), 984 de pacienţi cu vârsta
cuprinsă între 45 şi 70 ani şi cu risc mic de boală coronariană (definit ca risc Framingham <10% pe o
perioadă de 10 ani), cu valori medii ale LDL-Colesterolului de 4,0 mmol/l (154,5 mg/dl), dar cu
ateroscleroză subclinică, detectată prin măsurarea grosimii medii a intimei arterei carotide), au fost
repartizaţi randomizat pentru a li se administra rosuvastatină 40 mg, o dată pe zi, sau placebo, timp de
2 ani. Comparativ cu placebo, rosuvastatina a încetinit în mod semnificativ evoluţia maximă a GMIAC
(grosimea medie a intimei arterei carotide) în toate cele 12 localizări de la nivelul arterelor carotide, cu
14
-0,0145 mm/an [interval de confidenţă IC 95% -0,0196, -0,0093; p20% (1558 subiecţi) la momentul iniţial, criteriul final de evaluare compus din mortalitate de cauză
cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic a fost redus semnificativ (p=0,028) în
grupul la care s-a administrat rosuvastatină comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo.
Reducerea riscului absolut de apariţie a evenimentelor la 1000 pacienţi-ani a fost de 8,8. Mortalitatea
totală nu s-a modificat în acest grup cu risc crescut (p=0,193). În cadrul unei analize post-hoc a unui
subgrup de subiecţi cu risc crescut (9302 subiecţi în total), cu scor de risc SCORE 5% la momentul
iniţial (extrapolat pentru a include subiecţi cu vârsta peste 65 ani), criteriul final de evaluare compus
din mortalitate de cauză cardiovasculară, accident vascular cerebral şi infarct miocardic a fost redus
semnificativ (p=0,0003) în grupul la care s-a administrat rosuvastatină comparativ cu grupul la care s-
a administrat placebo. Reducerea riscului absolut de apariţie a evenimentelor la 1000 pacienţi-ani a
fost de 5,1. Mortalitatea totală nu s-a modificat în acest grup cu risc crescut (p=0,076).
În cadrul studiului JUPITER, 6,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină şi 6,2%
dintre subiecţii din grupul la care s-a administrat placebo au întrerupt tratamentul cu medicamentul în
studiu din cauza unui eveniment advers. Cele mai frecvente evenimente adverse care au dus la
întreruperea tratamentului au fost: mialgie (0,3% dintre subiecţii cărora li s-a administrat
rosuvastatină, 0,2% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo), durere abdominală (0,03% dintre
subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 0,02% dintre subiecţii cărora li s-a administrat
placebo) şi erupţie cutanată tranzitorie (0,02% subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 0,03%
subiecţii cărora li s-a administrat placebo). Cele mai frecvent
e evenimente adverse care au apărut cu
frecvenţă mai mare sau egală cu placebo au fost: infecţii ale tractului urinar (8,7% dintre subiecţii
cărora li s-a administrat rosuvastatină, 8,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo),
rinofaringită (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină, 7,2% dintre subiecţii cărora
li s-a administrat placebo), dureri lombare (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat rosuvastatină,
6,9% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo) şi mialgii (7,6% dintre subiecţii cărora li s-a
administrat rosuvastatină, 6,6% dintre subiecţii cărora li s-a administrat placebo).
Copii şi adolescenţi
În cadrul unui studiu dublu-orb, randomizat, multicentric, placebo-controlat, cu durata de 12
săptămâni (n=176, dintre care 97 de sex masculin şi 79 de sex feminin), urmat de o fază în regim
deschis, de creştere treptată a dozei de rosuvastatină, cu durata de 40 săptămâni (n=173, dintre care 96
de sex masculin şi 77 de sex feminin), la pacienţii cu vârsta cuprinsă între 10-17 ani (stadiu Tanner II-
IV, fete la cel puţin un an de la menarhă) cu hipercolesterolemie, s-a administrat zilnic rosuvastatină
5 mg, 10 mg sau 20 mg sau placebo, timp de 12 săptămâni şi apoi toţi au primit rosuvastatină zilnic,
timp de 40 săptămâni. La intrarea în studiu, aproximativ 30% dintre pacienţi aveau vârsta cuprinsă
între 10-13 ani şi 17%, 18%, 40%, şi 25% erau în stadiu Tanner II, III, IV şi, respectiv, V.
15
Tratamentul cu rosuvastatină în doză de 5 mg, 10 mg şi 20 mg a determinat scăderea concentraţiilor de
LDL-C cu 38,3%, 44,6%, şi respectiv 50,0%, comparativ cu 0,7% pentru placebo.
La sfârşitul celor 40 săptămâni de studiu în regim deschis de creştere treptată a dozei până la
maximum de 20 mg o dată pe zi, 70 dintre cei 173 de pacienţi (40,5%) au atins valoarea ţintă pentru
LDL-C, de mai puţin de 2,8 mmol/l.
După 52 săptămâni de tratament în cadrul studiului, nu au fost observate efecte asupra creşterii,
greutăţii, IMC sau maturizării sexuale (vezi pct 4.4). Acest studiu (n=176) nu a fost adecvat pentru
compararea evenimentelor adverse rare legate de medicament.
Rosuvastatina a fost de asemenea studiată în cadrul unui studiu clinic deschis, cu durata de 2 ani, de
stabilire treptată a dozei ţintă, în care au fost incluși 198 de copii cu hipercolesterolemie familială
heterozigotă, cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani (88 de sex masculin și 110 de sex feminin, stadiile
Tanner < II-V). Doza iniţială de rosuvastatină a fost de 5 mg o dată pe zi, pentru toți pacienții. La
pacienții cu vârsta cuprinsă între 6 și 9 ani (n=64) doza maximă a putut fi crescută treptat până la
10 mg pe zi, iar la pacienții cu vârsta cuprinsă între 10 și 17 ani (n=134) până la o doză maximă de
20 mg pe zi.
După 24 de luni de tratament cu rosuvastatină, reducerea procentuală medie ale LDL-colesterolului
față de momentul inițial, evaluată prin metoda celor mai mici pătrate, a fost -43% (valoarea inițială:
236 mg/dl, luna 24: 133 mg/dl). Pentru fiecare grupă de vârstă, reducerile procentuale medii ale LDL-
colesterolului față de valorile inițiale, evaluate prin metoda celor mai mici pătrate au fost -43%
(valoarea inițială: 234 mg/dl, luna 24: 124 mg/dl), -45% (valoarea iniţială: 234 mg/dl, 124 mg/dl ) şi -
35% (valoarea iniţială: 241 mg/dl, luna 24: 153 mg/dl) pentru grupele de vârstă 6 ani - <10 ani, 10 ani
- <14 ani și, respectiv, 14 ani - <18 ani.
De asemenea, rosuvastatina 5 mg, 10 mg și 20 mg a determinat modificări medii semnificative statistic
față de valoarea inițială pentru următoarele variabile secundare privind lipidele și lipoproteinele: HDL-
C, CT, non-HDL-C, LDL-C/HDL-C, CT/HDL-C, TG/HDL-C, non HDL-C/HDL-C, ApoB,
ApoB/ApoA-1. Aceste modificări au fost în sensul îmbunătățirii răspunsurilor lipidice, fiind menţinute
pe o perioadă de peste 2 ani.
Nu a fost evidenţiat niciun efect asupra creșterii, greutății, indicelui de masă corporală (IMC) sau
maturității sexuale după 24 de luni de tratament (vezi pct 4.4).
Agenţia Europeană a Medicamentului a acordat o derogare de la obligaţia de depunere a rezultatelor
studiilor efectuate cu rosuvastatina la toate subgrupele de copii şi adolescenţi în tratamentul
hipercolesterolemiei familiale homozigote, dislipidemiei primare combinate (mixte) şi pentru
prevenirea evenimentelor cardiovasculare (vezi pct. 4.2 pentru informaţii privind utilizarea la copii şi
adolescenţi).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie: Concentraţiile plasmatice maxime de rosuvastatină sunt atinse după aproximativ 5 ore de
la administrarea orală. Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 20%.
Distribuţie: Rosuvastatina este preluată extensiv de către ficat, care este principalul sediu al sintezei
colesterolului şi al clearance-ului LDL-C. Volumul de distribuţ
ie al rosuvastatinei este de aproximativ
134 l. Aproximativ 90% din rosuvastatină este legată de proteinele plasmatice, în principal de
albumină.
Metabolizare: Rosuvastatina este metabolizată în proporţie mică (aproximativ 10%). Studiile de
metabolizare in vitro, utilizând hepatocite umane, indică faptul că rosuvastatina este un substrat slab
pentru metabolizarea prin intermediul citocromului P450. CYP2C9 a fost principala izoenzimă
implicată, 2C19, 3A4 şi 2D6 fiind implicate în măsură mai mică. Principalii metaboliţi identificaţi sunt
16
metaboliţii N-demetil şi lactonă. Metabolitul N-demetil este cu aproximativ 50% mai puţin activ decât
rosuvastatina, în timp ce forma lactonă este considerată inactivă clinic. Rosuvastatina este responsabilă
de peste 90% din activitatea de inhibare a HMG-CoA reductazei circulante.
Eliminare: Aproximativ 90% din doza de rosuvastatină este excretată nemodificată prin materiile
fecale (inclusiv substanţa activă absorbită şi neabsorbită), restul fiind excretat prin urină. Aproximativ
5% este excretată sub formă nemodificată prin urină. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 19 ore. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu creşte la
administrarea de doze mai mari. Media geometrică a clearance-ului plasmatic este de aproximativ
50 l/oră (coeficient de variaţie 21,7%). Similar altor inhibitori ai HMG- CoA reductazei, captarea
rosuvastatinei la nivel hepatic implică transportorul membranar de OATP-C. Acest transportor este
important pentru eliminarea rosuvastatinei pe cale hepatică.
Linearitate: Expunerea sistemică la rosuvastatină creşte proporţional cu doza. Nu există modificări
ale parametrilor farmacocinetici după administrarea unor doze zilnice repetate.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă şi sex: La adulţi, nu s-a înregistrat un efect clinic semnificativ al vârstei sau sexului asupra
farmacocineticii rosuvastatinei.
Rasă Studiile de farmacocinetică au indicat o creştere de aproximativ 2 ori a valorilor mediane ale
ASC şi C
max la subiecţii asiatici (japonezi, chinezi, filipinezi, vietnamezi şi coreeni), comparativ cu cei
de rasă caucaziană; asiaticii indieni prezintă o creştere de aproximativ 1,3 ori a valorilor mediane ale
ASC şi C
max. O analiză farmacocinetică populaţională nu a relevat diferenţe farmacocinetice
semnificative din punct de vedere clinic între grupele de populaţie de rasă caucaziană şi cele
aparţinând rasei negre.
Insuficienţă renală: În cadrul unui studiu care a inclus subiecţi cu grade diferite de insuficienţă
renală, insuficienţa renală uşoară până la moderată nu a avut nicio influenţă asupra concentraţiilor
plasmatice ale rosuvastatinei sau ale metabolitului N- demetil. Pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 30 ml/min) au prezentat o creştere de 3 ori a concentraţiei plasmatice a
rosuvastatinei şi o creştere de 9 ori a concentraţiei plasmatice a metabolitului N-demetil, comparativ
cu voluntarii sănătoşi. Concentraţiile plasmatice ale rosuvastatinei la starea de echilibru la subiecţii
cărora li s-a efectuat hemodializă au fost cu aproximativ 50% mai mari, comparativ cu cele observate
la voluntarii sănătoşi.
Insuficienţă hepatică: În cadrul unui studiu care a inclus subiecţi cu grade diferite de insuficienţă
hepatică, nu s-au înregistrat dovezi ale unei expuneri crescute la rosuvastatină, la subiecţii cu
insuficienţă hepatică cu scor ≤ 7 conform clasificării Child-Pugh. Cu toate acestea, doi pacienţi cu
insuficienţă hepatică cu scor 8 şi respectiv, 9 conform clasificării Child-Pugh au prezentat o creştere a
expunerii sistemice de cel puţin 2 ori, comparativ cu pacienţii cu insuficienţă hepatică cu scor Child-
Pugh mai mic. Nu există experienţă privind administrarea medicamentului la subiecţi cu scor peste 9
conform clasificării Child-Pugh.
Polimorfisme genetice: Dispunerea inhibitorilor de HMG-CoA reductază, inclusiv rosuvastatina,
implică proteinele transportoare OATP1B1 şi BCRP. La pacienţii cu polimorfisme genetice SLCO1B1
(OATP1B1) şi/sau ABCG2 (BCRP) există un risc de expunere crescută la rosuvastatină.
Polimorfismele individuale SLCO1B1 c.521CC şi ABCG2 c.421AA sunt asociate cu o expunere mai
mare la rosuvastatină (ASC), comparativ cu genotipurile SLCO1B1 c.521TT sau ABCG2 c.421CC.
Această genotipare specifică nu a fost stabilită în practica clinică, dar pentru pacienţii diagnosticaţi cu
aceste tipuri de polimorfism, este recomandată o doză zilnică mai mică de Rosuvastatină Momaja.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi
17
carcinogenitatea. Testele specifice pentru efectele asupra hERG nu au fost evaluate. Reacţiile adverse
care nu au fost observate în studiile clinice, dar care au fost observate la animale, în cazul expunerii la
doze similare celor clinice, au fost următoarele: în studiile de toxicitate după doze repetate, au fost
observate modificări histopatologice la nivelul ficatului, probabil provocate de acţiunea farmacologică
a rosuvastatinei, la şoarece, şobolan şi într-o mai mică măsură la câine, prin efecte la nivelul vezicii
biliare, dar nu şi la maimuţă. În plus, la doze mai mari, s-a observat toxicitate la nivelul testiculului la
maimuţă şi la câine. La şobolan, într-un studiu prenatal şi postnatal, s-a evidenţiat toxicitate asupra
funcţiei de reproducere, manifestată prin reducerea taliei, greutăţii şi supravieţuirii progeniturilor.
Aceste efecte au fost observate la doze toxice materne, cu expuneri sistemice de câteva ori mai mari
decât nivelul de expunere terapeutică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Celuloză microcristalină PH 102
Lactoză monohidrat 11 SD
Crospovidonă tip A
Stearat de magneziu
Filmul comprimatului
Lactoză monohidrat
Hipromeloză 2910
Dioxid de titan (E 171)
Triacetină
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid roşu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Pentru blistere din OPA-Al-PVC/Al
21 luni
Pentru flacoane din PEÎD:
30 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Pentru blistere din OPA-Al-PVC/Al
A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
Pentru flacoane din PEÎD:
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere:
Pentru 5 mg, 10 mg şi 20 mg: Blistere din OPA/Al/PVC-Al în ambalaje de 14 sau 28 comprimate
filmate
Pentru 40 mg: Blistere din OPA/Al/PVC-Al în ambalaje de 7, 14 sau 28 comprimate filmate
18
Flacoane:
Pentru 5 mg, 10 mg, 20 mg şi 40 mg: Flacon opac din PEÎD de culoare albă cu capac de culoare albă
opac, din polipropilenă (PP), ce conţine desicant silicagel în ambalaje de 30 sau 90 comprimate
filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Momaja s.r.o.,
Karolinska 650/1, Karlin,
18600, Praga 8,
Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Rosuvastatină Momaja 5 mg: 8970/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 10 mg: 8971/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 20 mg: 8972/2016/01-04
Rosuvastatină Momaja 40 mg: 8973/2016/01-05
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Mai 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
11. DOZIMETRIE
Nu este cazul.
12. INSTRUCŢIUNI PRIVIND PREPARAREA MEDICAMENTELOR
RADIOFARMACEUTICE
Nu este cazul.
