MERIOFERT 75 UI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Meriofert 75 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă
Meriofert 150 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon liofilizat conţine 75 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi 75
UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).
Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor
însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.
Fiecare flacon liofilizat conţine 150 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi
150 UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).
Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor
însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere: pulbere liofilizată albă până la aproape albă.
Solvent: soluţie limpede şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea ovulaţiei: pentru inducerea ovulaţiei la femei cu amenoree sau anovulaţie care nu au
răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.
2
Hiperstimulare ovariană controlată (HOC) într-o tehnologie de reproducere asistată medical
(TRA): inducerea dezvoltării foliculare multiple la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată
aşa cum este fertilizarea in vitro (FIV).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul cu Meriofert ar trebui să fie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul problemelor de infertilitate.
Există mari variaţii inter- şi intra-individuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene.
Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozare. Doza trebuie, prin urmare, să
fie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. Aceasta necesită ecografie şi poate include, de
asemenea, monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.
Femei cu anovulaţie:
Obiectivul unui tratament cu Meriofert este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur din care
ovulul va fi eliberat după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).
Meriofert poate fi administrat prin injectare zilnică. La pacientele cu menstruaţie, tratamentul ar
trebui să înceapă în primele 7 zile ale ciclului menstrual.
Un protocol folosit frecvent începe cu o doză de 75 până la 150 UI de FSH pe zi care, dacă este
necesar, este mărită cu 37,5 UI (până la 75 UI), la intervale de 7 sau 14 zile de preferinţă, în scopul de
a obţine un răspuns adecvat, dar nu excesiv.
Dozele maxime zilnice de HMG Meriofert nu ar trebui, în general, să depăşească 225 UI.
Tratamentul trebuie ajustat la răspunsul individual al pacientei, evaluat prin măsurarea dimensiunii
foliculului prin ecografie şi/sau nivelului de estrogen.
Doza zilnică este apoi menţinută până când se obţin condiţiile pre-ovulatorii. De obicei, 7 până la 14
zile de tratament sunt suficiente pentru a atinge această stare.
Administrarea de Meriofert este apoi întreruptă şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de
gonadotropină corionică umană (hCG).
În cazul în care numărul de foliculi care răspund este prea mare sau concentraţiile plasmatice de
estradiol cresc prea repede, adică mai mult decât dublarea zilnică de estradiol timp de două sau trei
zile consecutiv, doza zilnică trebuie scăzută. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcină,
prezenţa mai multor foliculi pre-ovulatorii care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini
multiple. În acest caz hCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată pentru a preveni o sarcină
multiplă. Pacientul trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de barieră sau să se abţină de la a avea
contact sexual până la declanşarea următoarei sângerări menstruale (vezi pct 4.4). Tratamentul trebuie
reînceput în următorul ciclu de tratament cu o doză mai mică decât în ciclul anterior.
În cazul în care o pacientă nu răspunde adecvat după 4 săptămâni de tratament, ciclul trebuie
abandonat, iar tratamentul trebuie reînceput la o doză iniţială mai mare decât în ciclul anterior.
Odată obţinut răspunsul ideal, o singură injecţie de 5000 UI până la 10000 UI de hCG trebuie
administrată la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert.
Se recomandă ca pacienta să aibă contact sexual în ziua injectării de hCG şi în ziua următoare.
Alternativ, poate fi efectuată inseminarea intrauterină.
3
Femeile supuse stimulării ovariene pentru inducerea dezvoltării foliculare multiple - ca parte a
tehnologiei de reproducere asistată:
Scăderea secreţiei glandei pituitare, pentru a suprima valorile maxime de LH endogen şi pentru a
controla concentraţiile bazale de LH se realizează acum în mod obişnuit prin administrarea unui
agonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH agonist) sau prin administrarea unui
antagonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH antagonist).
Într-un protocol utilizat în mod obişnuit, administrarea de Meriofert începe la aproximativ două
săptămâni după începerea tratamentului cu agonist şi ambele tratamente sunt apoi continuate până la
realizarea dezvoltării foliculare adecvate. De exemplu, după două săptămâni de scădere a secreţiei
glandei pituitare cu agonist, sunt administrate 150-225 UI de Meriofert în primele cinci-şapte zile.
Doza este apoi ajustată în funcţie de răspunsul ovarian al pacientei.
Un protocol alternativ pentru hiperstimularea ovariană controlată implică administrarea de 150 până
la 225 UI de Meriofert zilnic, începând din a 2-a sau a 3-a zi a ciclului. Tratamentul este continuat
până se va atinge o dezvoltare foliculară suficientă (evaluată prin monitorizarea concentraţiilor
plasmatice de estrogen şi/sau ecografic), cu ajustarea dozei conform răspunsului pacientului (de
obicei, nu mai mare de 450 UI pe zi). Dezvoltarea foliculară adecvată se obţine de obicei, în medie, în
jurul celei de-a zecea zi de tratament (5 până la 20 zile).
Când este obţinut un răspuns optim, se administrează o injecţie unică de 5000 UI până la 10000 UI de
hCG la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert, pentru inducerea maturării foliculare
finale.
Recuperarea ovocitului se realizează 34-35 ore mai târziu.
Copii şi adolescenţi
Medicamentul nu este indicat pentru utilizare la copii și adolescenți.
Mod de administrare
Meriofert este destinat pentru administrarea subcutanată şi intramusculară.
Pulberea trebuie reconstituită imediat înainte de utilizare cu solventul furnizat.
Pentru a preveni injecţiile dureroase şi pentru a reduce scurgerea de la locul injectării Meriofert
trebuie administrat lent subcutanat. Locul de injectare subcutanată trebuie alternat pentru a preveni
lipoatrofia. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.
Injecţiile subcutanate pot fi autoadministrate de către pacient, cu condiţia ca instrucţiunile şi
recomandările medicului să fie strict urmate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la Menotropină sau la oricare dintre excipienţi
Mărirea ovarului sau chisturi care nu au legătură cu sindromul ovarian polichistic
Sângerare ginecologică de cauză necunoscută
Carcinom ovarian, uterin sau mamar
Tumori de hipotalamus sau de glandă pituitară
Meriofert este contraindicat când nu poate fi realizat un răspuns eficient, de exemplu:
Insuficienţă ovariană primară
Malformaţii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina
4
Tumori fibroase ale uterului incompatibile cu sarcina
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pot apărea reacţii anafilactice, în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gonadotropine.
Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată întotdeauna sub supraveghere medicală directă şi în
clinici cu facilităţi pentru resuscitare cardio-pulmonară.
Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.
Autoadministrările injectabile de Meriofert ar trebui să fie efectuate numai de către paciente motivate,
instruite şi bine informate. Înainte de autoadministrarea injectabilă, pacientei trebuie să i se arate cum
se efectuează o injecţie subcutanată, indicându-i locul în care se poate administra injecţia, precum şi
modul de preparare al soluţiei de injectat.
Înainte de începerea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluată având în vedere
contraindicaţiile adecvate şi prezumtive ale unei sarcini. În special, pacienţii trebuie evaluaţi pentru
hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, hiperprolactinemie şi tumori hipofizare sau
hipotalamice, pentru care sunt oferite tratamente specifice adecvate.
Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO)
Înainte de tratament trebuie efectuată o evaluare ecografică a dezvoltării foliculare şi determinarea
concentraţiilor plasmatice de estradiol; acestea trebuie monitorizate la intervale regulate în timpul
tratamentului. Acest lucru este deosebit de important la începutul stimulării (vezi mai jos).
În afară de dezvoltarea unui număr mare de foliculi, concentraţiile plasmatice de estradiol pot creşte
foarte rapid, de exemplu, mai mult decât dublarea zilnică pentru două sau trei zile consecutive şi
atingerea de valori excesiv de mari. Diagnosticul de hiperstimulare ovariană poate fi confirmat prin
examinarea ecografică. În cazul apariţiei acestei hiperstimulări ovariane nedorite (care nu face parte
din hiperstimularea ovariană controlată în programe de reproducere asistate medical), administrarea
de Meriofert trebuie întreruptă. În acest caz trebuie evitată sarcina şi administrarea de hCG trebuie
întreruptă, deoarece poate induce, pe lângă o ovulaţie multiplă, sindromul de hiperstimulare ovariană
(SHSO). Simptomele clinice şi semnele sindromului de hiperstimulare ovariană uşoară sunt durerile
abdominale, greaţă, diaree şi mărirea uşoară până la moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor
ovariene. În cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariană severă, care poate pune viaţa în
pericol. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (predispuse la ruptură), ascită, adesea
hidrotorax şi creşterea în greutate. În cazuri rare, tromboembolism venos sau arterial poate să apară în
asociere cu SHSO (vezi pct 4.8).
Sarcini multiple
La pacientele supuse procedurilor de TRA, riscul sarcinilor multiple este legat în principal de numărul
embrionilor înlocuiţi. La pacientele care au suferit un tratament pentru inducerea ovulaţiei, incidenţa
sarcinilor şi naşterilor multiple este crescută comparativ cu concepţia naturală. Majoritatea sarcinilor
multiple sunt gemelare. Pentru a reduce riscul sarcinii multiple, se recomandă monitorizarea atentă a
răspunsului ovarian.
Pierderea sarcinii
Incidenţa avortului spontan este mai mare la pacientele tratate cu FSH decât la populaţia generală, dar
este comparabilă cu incidenţa întâlnită la femeile cu alte tulburări de fertilitate.
Sarcina ectopică
Deoarece femeile infertile care beneficiază de reproducere asistată, în special FIV, au adesea anomalii
tubare, incidenţa sarcinilor ectopice poate fi crescută. De aceea, confirmarea ecografică precoce a
faptului că sarcina este intrauterină este importantă.
5
Neoplasme ale aparatului genital
Au fost raportate neoplasme ovariene şi ale altor organe ale aparatului reproducător atât benigne cât şi
maligne, la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice pentru infertilitate. Nu este încă
stabilit dacă tratamentul cu gonadotropine creşte riscul de referinţă de apariţie al acestor tumori la
femeile infertile.
Malformaţii congenitale
Prevalenţa malformaţiilor congenitale după TRA poate fi uşor mai mare decât după concepţia
naturală. Acest lucru este considerat a fi din cauza diferenţelor dintre caracteristicile parentale (de
exemplu, vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi datorită sarcinilor multiple.
Evenimente tromboembolice
Femeile cu factori de risc general recunoscuţi pentru evenimente tromboembolice, cum sunt
antecedentele personale sau familiale, obezitate severă (indicele de masă corporală > 30 kg/m2) sau
trombofilie, pot prezenta un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase sau arteriale în
timpul sau după tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrării de
gonadotropine trebuie puse în balanţă cu riscurile (vezi pct 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile între medicamente pentru Meriofert la om. Deşi nu există
experienţă clinică, este de aşteptat ca utilizarea concomitentă a Meriofert 75-150 UI şi a citratului de
clomifen să poată creşte răspunsul folicular. Atunci când se utilizează GnRH agonist pentru
desensibilizarea hipofizară, poate fi necesară o doză mai mare de Meriofert de 75-150 UI pentru a
obţine un răspuns folicular adecvat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Meriofert nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Nu a fost raportat niciun risc teratogen după stimularea ovariană controlată în utilizarea clinică cu
gonadotropine urinare. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Alăptarea
Meriofert nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
În timpul alăptării secreţia de prolactină poate determina un răspuns slab la stimulare ovariană.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, este puţin probabil ca Meriofert să aibă o influenţă asupra performanţei pacientului
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai relevantă reacţie adversă la medicament în studiile clinice cu Meriofert este (în funcţie de
doză) hiperstimularea ovariană (SHSO), în general uşoară cu o creştere ovariană mică, disconfort
abdominal sau durere. Un singur caz de SHSO a fost sever.
6
Cele mai frecvente reacţii adverse asociate cu administrarea de Meriofert au fost cefaleea şi distensia
abdominală, precum şi greaţă, oboseală, ameţeli şi durere la locul de injectare.
Tabelul de mai jos prezintă principalele reacţii adverse (> 1%) la femeile tratate cu Meriofert în
studiile clinice în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai
frecvente reacţii fiind primele, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10,000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe* Frecvenţă Reacţie adversă la medicament
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente
Frecvente
Cefalee
Ameţeală
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Frecvente
Distensie abdominală
Disconfort abdominal, dureri abdominale,
greaţă
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Dureri de spate, senzaţie de greutate
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Frecvente
Sindromul de hiperstimulare ovariană,
dureri pelvine, sensibilitatea sânilor
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Durere la locul de injectare, reacţie la locul
de injectare, oboseală, stare generală de
rău, sete
Tulburări vasculare Frecvente Hiperemie facială tranzitorie
*Este prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie; sinonime sau
afecţiunile înrudite nu sunt enumerate, dar ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare.
Din studiile publicate, următoarele reacţii adverse au fost observate la pacientele tratate cu
gonadotropine umane de menopauză.
*Hiperstimularea ovariană severă (SHSO sever), cu creştere ovariană marcată şi formarea de chisturi,
dureri abdominale acute, ascită, revărsat pleural, hipovolemie, şoc şi tulburări tromboembolice. (Vezi
şi pct. 4.4)
* Torsiunea de ovar, de obicei în asociere cu cazuri severe de SHSO
* Efracţia chisturilor ovariene cu hemoragie intraperitoneală, au fost raportate rezultate fatale cauzate
de efracţia chisturilor.
*După tratamentul cu medicamente ce conţin gonadotropină au fost raportate, de asemenea, reacţii
alergice cu simptome generalizate. (Vezi şi pct. 4.4)
7
Reacţiile locale la nivelul locului de injectare, cum ar fi durere, roşeaţă, învineţire, umflare şi/sau
iritaţie sunt reacţii adverse prevăzute după administrarea de gonadotropine.
Frecvenţa acestor evenimente este prevăzută a fi mai mare în cazul administrării pe cale
intramusculară decât în cazul administrării subcutanate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile date despre toxicitatea acută a menotropinei la om, dar toxicitatea acută a
preparatelor gonadotropinice urinare în studiile pe animale s-a dovedit a fi foarte scăzută. O doză prea
mare de menotropină poate duce la hiperstimularea ovarelor (vezi pct 4.4).
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Gonadotropine.
Codul ATC: G03GA02
Substanţa activă din Meriofert este gonadotropină umană de menopauză de înaltă puritate.
Activitatea FSH din Meriofert se obţine din urina femeilor post-menopauză; activitatea LH se obţine
din urina femeilor post-menopauză şi urina femeilor gravide. Preparatul este standardizat pentru a
avea un raport de activitate FSH/LH de aproximativ 1.
In ovare, componenta FSH din HMG induce o creştere a numărului de foliculi în creştere şi
stimulează dezvoltarea lor. FSH creşte producţia de estradiol în celulele granuloase prin aromatizarea
androgenilor care provin din celulele tecale sub influenţa componentei LH.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Eficacitatea biologică a menotropinei este, în principal datorată conţinutului său de FSH.
Farmacocinetica menotropinei după administrarea intramusculară sau subcutanată prezintă o mare
variabilitate inter-individuală. Conform datelor colectate din studiile efectuate cu menotropină, după o
singură injecţie de 300 UI, nivelul maxim seric de FSH este atins la aproximativ 19 ore după
administrare intramusculară şi 22 de ore după administrare subcutanată. Concentraţiile maxime de
FSH au ajuns la 6,5 ± 2,1 UI/l, cu o ASC0-t de 438,0 ± 124,0 UIxh/l după administrare i.m. După
administrarea s.c., Cmax a ajuns la 7,5 ± 2,8 UI/l, cu o ASC0-t de 485,0 ± 93,5 UIxh/l.
Valorile ASC şi Cmax pentru LH au reieşit a fi semnificativ mai mici în grupul cu administrare s.c.
comparativ cu grupul cu administrare i.m. Acest rezultat se poate datora unor niveluri foarte scăzute
detectate (aproape de sau sub limita de detecţie) în ambele grupuri şi unei mari variabilităţi intra- şi
inter-individuale.
După aceea, nivelul seric scade cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 45 ore după administrarea
intramusculară şi 40 ore după administrarea subcutanată.
Excreţia de menotropină, în urma administrării, este predominant renală.
8
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii non-clinice cu Meriofert.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere: lactoză monohidrat.
Solvent: soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
După reconstituire, se recomandă utilizarea imediată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
1 set conţine: Pulbere într-un flacon (sticlă de tip I), sigilat cu un dop de cauciuc şi fixat cu un capac
flip-off (aluminiu şi plastic colorat: 75 UI de culoare verde deschis, 150 UI de culoare verde închis) +
1 ml de solvent în fiolă (sticlă de tip I). Ambalaj de 1, 5 şi 10 seturi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Soluţia trebuie să fie preparată chiar înainte de injectare.
Fiecare flacon este de unică folosinţă. Medicamentul trebuie reconstituit în condiţii aseptice.
Meriofert trebuie reconstituit numai cu solventul furnizat în ambalaj.
Trebuie pregătită o zonă curată pentru preparare şi mâinile trebuie spălate înainte de reconstituirea
soluţiei.
Aşezaţi pe suprafaţa curată următoarele elemente:
- două tampoane de bumbac umezite cu alcool (nu sunt furnizate)
- un flacon cu Meriofert pulbere
- o fiolă cu solvent
- o seringă (nu este furnizată)
9
- un ac pentru pregătirea injecţiei (nu este furnizat)
- un ac fin pentru injectare subcutanată (nu este furnizat)
Reconstituirea soluţiei injectabile
Deschideți fiola cu solvent.
Un punct colorat este indicat în partea superioară a fiolei cu solvent:
În acest punct gâtul fiolei este special conceput să se rupă mai ușor. Loviți ușor partea superioară a
fiolei pentru a îndepărta lichidul rămas în vârf. Apăsați cu fermitate fiola deasupra gâtului și rupeți-l
în timp ce deplasați spre semnul colorat. Așezați cu atenție fiola deschisă pe suprafața de lucru.
Extrageți solventul:
Atașați acul de reconstituire (acul lung) la seringă. Cu seringa într-o mână, țineți fiola cu solvent,
inserați acul în ea și extrageți tot solventul.
Așezați cu atenție seringa pe suprafața de lucru și evitați să atingeți acul.
Pregătiţi soluţia injectabilă:
1. Scoateţi capacul capsulei de aluminiu de pe flaconul care conţine Meriofert pulbere şi
dezinfectaţi zona de cauciuc a capacului cu un tampon de vată umezit cu alcool.
2. Luaţi seringa şi injectaţi încet solventul în flaconul cu pulbere prin capacul de cauciuc.
3. Rotiţi uşor flaconul între palme până când pulberea este complet dizolvată, având grijă să
evitaţi crearea de spumă.
4. După ce pulberea se dizolvă (lucru care, de obicei, se întâmplă imediat), trageţi încet
soluţia în seringă.
Când reconstituiţi mai mult de 1 flacon de Meriofert, aspiraţi conţinutul reconstituit al primului flacon
în seringă şi injectaţi-l uşor în al doilea flacon după ce repetaţi paşii de la 1 la 4.
Dacă se utilizează mai multe flacoane cu pulbere, cantitatea de menotropină conţinută în 1 ml de
soluţie reconstituită va fi astfel:
Meriofert 75 UI pulbere şi solvent
pentru soluţie injectabilă
Numărul
flacoanelor
utilizate Cantitatea totală de
menotropină în 1 ml de
soluţie
1 75 UI
2 150 UI
3 225 UI
4 300 UI
5 375 UI
6 450 UI
Meriofert 150 UI pulbere şi solvent
pentru soluţie injectabilă
Numărul
flacoanelor
Cantitatea totală de
menotropină în 1 ml de
10
utilizate soluţie
1 150 UI
2 300 UI
3 450 UI
Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
Aruncaţi toate obiectele utilizate:
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale
(după finalizarea injecţiei, toate acele şi seringile goale trebuie eliminate într-un recipient adecvat).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Genevrier SA
280 rue de Goa – ZI Les Trois Moulins
Parc de Sophia – Antipolis
06600 Antibes, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8831/2016/01-03
8832/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Meriofert 75 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă
Meriofert 150 UI pulbere și solvent pentru soluție injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon liofilizat conţine 75 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi 75
UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).
Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor
însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.
Fiecare flacon liofilizat conţine 150 UI de activitate a hormonului foliculostimulant uman (FSH) şi
150 UI de activitate a hormonului luteinizant uman (LH).
Gonadotropina corionică umană (hCG), un hormon prezent în mod natural în urina femeilor
însărcinate, este adăugat pentru a contribui la activitatea totală a LH.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere şi solvent pentru soluţie injectabilă.
Pulbere: pulbere liofilizată albă până la aproape albă.
Solvent: soluţie limpede şi incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Inducerea ovulaţiei: pentru inducerea ovulaţiei la femei cu amenoree sau anovulaţie care nu au
răspuns la tratamentul cu citrat de clomifen.
2
Hiperstimulare ovariană controlată (HOC) într-o tehnologie de reproducere asistată medical
(TRA): inducerea dezvoltării foliculare multiple la femeile supuse tehnicilor de reproducere asistată
aşa cum este fertilizarea in vitro (FIV).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul cu Meriofert ar trebui să fie iniţiat sub supravegherea unui medic cu experienţă în
tratamentul problemelor de infertilitate.
Există mari variaţii inter- şi intra-individuale ale răspunsului ovarelor la gonadotropinele exogene.
Acest lucru face imposibilă stabilirea unei scheme uniforme de dozare. Doza trebuie, prin urmare, să
fie ajustată individual, în funcţie de răspunsul ovarian. Aceasta necesită ecografie şi poate include, de
asemenea, monitorizarea concentraţiilor plasmatice de estradiol.
Femei cu anovulaţie:
Obiectivul unui tratament cu Meriofert este de a dezvolta un singur folicul de Graaf matur din care
ovulul va fi eliberat după administrarea de gonadotropină corionică umană (hCG).
Meriofert poate fi administrat prin injectare zilnică. La pacientele cu menstruaţie, tratamentul ar
trebui să înceapă în primele 7 zile ale ciclului menstrual.
Un protocol folosit frecvent începe cu o doză de 75 până la 150 UI de FSH pe zi care, dacă este
necesar, este mărită cu 37,5 UI (până la 75 UI), la intervale de 7 sau 14 zile de preferinţă, în scopul de
a obţine un răspuns adecvat, dar nu excesiv.
Dozele maxime zilnice de HMG Meriofert nu ar trebui, în general, să depăşească 225 UI.
Tratamentul trebuie ajustat la răspunsul individual al pacientei, evaluat prin măsurarea dimensiunii
foliculului prin ecografie şi/sau nivelului de estrogen.
Doza zilnică este apoi menţinută până când se obţin condiţiile pre-ovulatorii. De obicei, 7 până la 14
zile de tratament sunt suficiente pentru a atinge această stare.
Administrarea de Meriofert este apoi întreruptă şi ovulaţia poate fi indusă prin administrarea de
gonadotropină corionică umană (hCG).
În cazul în care numărul de foliculi care răspund este prea mare sau concentraţiile plasmatice de
estradiol cresc prea repede, adică mai mult decât dublarea zilnică de estradiol timp de două sau trei
zile consecutiv, doza zilnică trebuie scăzută. Deoarece foliculii de peste 14 mm pot duce la sarcină,
prezenţa mai multor foliculi pre-ovulatorii care depăşesc 14 mm semnalează riscul unei sarcini
multiple. În acest caz hCG trebuie întreruptă, iar sarcina trebuie evitată pentru a preveni o sarcină
multiplă. Pacientul trebuie să utilizeze o metodă contraceptivă de barieră sau să se abţină de la a avea
contact sexual până la declanşarea următoarei sângerări menstruale (vezi pct 4.4). Tratamentul trebuie
reînceput în următorul ciclu de tratament cu o doză mai mică decât în ciclul anterior.
În cazul în care o pacientă nu răspunde adecvat după 4 săptămâni de tratament, ciclul trebuie
abandonat, iar tratamentul trebuie reînceput la o doză iniţială mai mare decât în ciclul anterior.
Odată obţinut răspunsul ideal, o singură injecţie de 5000 UI până la 10000 UI de hCG trebuie
administrată la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert.
Se recomandă ca pacienta să aibă contact sexual în ziua injectării de hCG şi în ziua următoare.
Alternativ, poate fi efectuată inseminarea intrauterină.
3
Femeile supuse stimulării ovariene pentru inducerea dezvoltării foliculare multiple - ca parte a
tehnologiei de reproducere asistată:
Scăderea secreţiei glandei pituitare, pentru a suprima valorile maxime de LH endogen şi pentru a
controla concentraţiile bazale de LH se realizează acum în mod obişnuit prin administrarea unui
agonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH agonist) sau prin administrarea unui
antagonist al hormonului de eliberare de gonadotropină (GnRH antagonist).
Într-un protocol utilizat în mod obişnuit, administrarea de Meriofert începe la aproximativ două
săptămâni după începerea tratamentului cu agonist şi ambele tratamente sunt apoi continuate până la
realizarea dezvoltării foliculare adecvate. De exemplu, după două săptămâni de scădere a secreţiei
glandei pituitare cu agonist, sunt administrate 150-225 UI de Meriofert în primele cinci-şapte zile.
Doza este apoi ajustată în funcţie de răspunsul ovarian al pacientei.
Un protocol alternativ pentru hiperstimularea ovariană controlată implică administrarea de 150 până
la 225 UI de Meriofert zilnic, începând din a 2-a sau a 3-a zi a ciclului. Tratamentul este continuat
până se va atinge o dezvoltare foliculară suficientă (evaluată prin monitorizarea concentraţiilor
plasmatice de estrogen şi/sau ecografic), cu ajustarea dozei conform răspunsului pacientului (de
obicei, nu mai mare de 450 UI pe zi). Dezvoltarea foliculară adecvată se obţine de obicei, în medie, în
jurul celei de-a zecea zi de tratament (5 până la 20 zile).
Când este obţinut un răspuns optim, se administrează o injecţie unică de 5000 UI până la 10000 UI de
hCG la 24 până la 48 ore de la ultima injecţie cu Meriofert, pentru inducerea maturării foliculare
finale.
Recuperarea ovocitului se realizează 34-35 ore mai târziu.
Copii şi adolescenţi
Medicamentul nu este indicat pentru utilizare la copii și adolescenți.
Mod de administrare
Meriofert este destinat pentru administrarea subcutanată şi intramusculară.
Pulberea trebuie reconstituită imediat înainte de utilizare cu solventul furnizat.
Pentru a preveni injecţiile dureroase şi pentru a reduce scurgerea de la locul injectării Meriofert
trebuie administrat lent subcutanat. Locul de injectare subcutanată trebuie alternat pentru a preveni
lipoatrofia. Orice soluţie neutilizată trebuie aruncată.
Injecţiile subcutanate pot fi autoadministrate de către pacient, cu condiţia ca instrucţiunile şi
recomandările medicului să fie strict urmate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la Menotropină sau la oricare dintre excipienţi
Mărirea ovarului sau chisturi care nu au legătură cu sindromul ovarian polichistic
Sângerare ginecologică de cauză necunoscută
Carcinom ovarian, uterin sau mamar
Tumori de hipotalamus sau de glandă pituitară
Meriofert este contraindicat când nu poate fi realizat un răspuns eficient, de exemplu:
Insuficienţă ovariană primară
Malformaţii ale organelor sexuale incompatibile cu sarcina
4
Tumori fibroase ale uterului incompatibile cu sarcina
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pot apărea reacţii anafilactice, în special la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la gonadotropine.
Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată întotdeauna sub supraveghere medicală directă şi în
clinici cu facilităţi pentru resuscitare cardio-pulmonară.
Prima injecţie de Meriofert trebuie efectuată sub supraveghere medicală directă.
Autoadministrările injectabile de Meriofert ar trebui să fie efectuate numai de către paciente motivate,
instruite şi bine informate. Înainte de autoadministrarea injectabilă, pacientei trebuie să i se arate cum
se efectuează o injecţie subcutanată, indicându-i locul în care se poate administra injecţia, precum şi
modul de preparare al soluţiei de injectat.
Înainte de începerea tratamentului, infertilitatea cuplului trebuie evaluată având în vedere
contraindicaţiile adecvate şi prezumtive ale unei sarcini. În special, pacienţii trebuie evaluaţi pentru
hipotiroidism, insuficienţă corticosuprarenaliană, hiperprolactinemie şi tumori hipofizare sau
hipotalamice, pentru care sunt oferite tratamente specifice adecvate.
Sindromul de hiperstimulare ovariană (SHSO)
Înainte de tratament trebuie efectuată o evaluare ecografică a dezvoltării foliculare şi determinarea
concentraţiilor plasmatice de estradiol; acestea trebuie monitorizate la intervale regulate în timpul
tratamentului. Acest lucru este deosebit de important la începutul stimulării (vezi mai jos).
În afară de dezvoltarea unui număr mare de foliculi, concentraţiile plasmatice de estradiol pot creşte
foarte rapid, de exemplu, mai mult decât dublarea zilnică pentru două sau trei zile consecutive şi
atingerea de valori excesiv de mari. Diagnosticul de hiperstimulare ovariană poate fi confirmat prin
examinarea ecografică. În cazul apariţiei acestei hiperstimulări ovariane nedorite (care nu face parte
din hiperstimularea ovariană controlată în programe de reproducere asistate medical), administrarea
de Meriofert trebuie întreruptă. În acest caz trebuie evitată sarcina şi administrarea de hCG trebuie
întreruptă, deoarece poate induce, pe lângă o ovulaţie multiplă, sindromul de hiperstimulare ovariană
(SHSO). Simptomele clinice şi semnele sindromului de hiperstimulare ovariană uşoară sunt durerile
abdominale, greaţă, diaree şi mărirea uşoară până la moderată a ovarelor şi apariţia chisturilor
ovariene. În cazuri rare apare sindromul de hiperstimulare ovariană severă, care poate pune viaţa în
pericol. Acesta este caracterizat prin chisturi ovariene mari (predispuse la ruptură), ascită, adesea
hidrotorax şi creşterea în greutate. În cazuri rare, tromboembolism venos sau arterial poate să apară în
asociere cu SHSO (vezi pct 4.8).
Sarcini multiple
La pacientele supuse procedurilor de TRA, riscul sarcinilor multiple este legat în principal de numărul
embrionilor înlocuiţi. La pacientele care au suferit un tratament pentru inducerea ovulaţiei, incidenţa
sarcinilor şi naşterilor multiple este crescută comparativ cu concepţia naturală. Majoritatea sarcinilor
multiple sunt gemelare. Pentru a reduce riscul sarcinii multiple, se recomandă monitorizarea atentă a
răspunsului ovarian.
Pierderea sarcinii
Incidenţa avortului spontan este mai mare la pacientele tratate cu FSH decât la populaţia generală, dar
este comparabilă cu incidenţa întâlnită la femeile cu alte tulburări de fertilitate.
Sarcina ectopică
Deoarece femeile infertile care beneficiază de reproducere asistată, în special FIV, au adesea anomalii
tubare, incidenţa sarcinilor ectopice poate fi crescută. De aceea, confirmarea ecografică precoce a
faptului că sarcina este intrauterină este importantă.
5
Neoplasme ale aparatului genital
Au fost raportate neoplasme ovariene şi ale altor organe ale aparatului reproducător atât benigne cât şi
maligne, la femei care au urmat mai multe regimuri terapeutice pentru infertilitate. Nu este încă
stabilit dacă tratamentul cu gonadotropine creşte riscul de referinţă de apariţie al acestor tumori la
femeile infertile.
Malformaţii congenitale
Prevalenţa malformaţiilor congenitale după TRA poate fi uşor mai mare decât după concepţia
naturală. Acest lucru este considerat a fi din cauza diferenţelor dintre caracteristicile parentale (de
exemplu, vârsta mamei, caracteristicile spermei) şi datorită sarcinilor multiple.
Evenimente tromboembolice
Femeile cu factori de risc general recunoscuţi pentru evenimente tromboembolice, cum sunt
antecedentele personale sau familiale, obezitate severă (indicele de masă corporală > 30 kg/m2) sau
trombofilie, pot prezenta un risc crescut de evenimente tromboembolice venoase sau arteriale în
timpul sau după tratamentul cu gonadotropine. La aceste femei, beneficiile administrării de
gonadotropine trebuie puse în balanţă cu riscurile (vezi pct 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii privind interacţiunile între medicamente pentru Meriofert la om. Deşi nu există
experienţă clinică, este de aşteptat ca utilizarea concomitentă a Meriofert 75-150 UI şi a citratului de
clomifen să poată creşte răspunsul folicular. Atunci când se utilizează GnRH agonist pentru
desensibilizarea hipofizară, poate fi necesară o doză mai mare de Meriofert de 75-150 UI pentru a
obţine un răspuns folicular adecvat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Meriofert nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Nu a fost raportat niciun risc teratogen după stimularea ovariană controlată în utilizarea clinică cu
gonadotropine urinare. Până în prezent, nu sunt disponibile alte date epidemiologice relevante.
Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Alăptarea
Meriofert nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
În timpul alăptării secreţia de prolactină poate determina un răspuns slab la stimulare ovariană.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, este puţin probabil ca Meriofert să aibă o influenţă asupra performanţei pacientului
de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai relevantă reacţie adversă la medicament în studiile clinice cu Meriofert este (în funcţie de
doză) hiperstimularea ovariană (SHSO), în general uşoară cu o creştere ovariană mică, disconfort
abdominal sau durere. Un singur caz de SHSO a fost sever.
6
Cele mai frecvente reacţii adverse asociate cu administrarea de Meriofert au fost cefaleea şi distensia
abdominală, precum şi greaţă, oboseală, ameţeli şi durere la locul de injectare.
Tabelul de mai jos prezintă principalele reacţii adverse (> 1%) la femeile tratate cu Meriofert în
studiile clinice în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă. În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai
frecvente reacţii fiind primele, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10,000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
din datele disponibile).
Aparate, sisteme şi organe* Frecvenţă Reacţie adversă la medicament
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente
Frecvente
Cefalee
Ameţeală
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Frecvente
Distensie abdominală
Disconfort abdominal, dureri abdominale,
greaţă
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Frecvente Dureri de spate, senzaţie de greutate
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Frecvente
Sindromul de hiperstimulare ovariană,
dureri pelvine, sensibilitatea sânilor
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Frecvente
Durere la locul de injectare, reacţie la locul
de injectare, oboseală, stare generală de
rău, sete
Tulburări vasculare Frecvente Hiperemie facială tranzitorie
*Este prezentat cel mai adecvat termen MedDRA pentru a descrie o anumită reacţie; sinonime sau
afecţiunile înrudite nu sunt enumerate, dar ar trebui să fie, de asemenea, luate în considerare.
Din studiile publicate, următoarele reacţii adverse au fost observate la pacientele tratate cu
gonadotropine umane de menopauză.
*Hiperstimularea ovariană severă (SHSO sever), cu creştere ovariană marcată şi formarea de chisturi,
dureri abdominale acute, ascită, revărsat pleural, hipovolemie, şoc şi tulburări tromboembolice. (Vezi
şi pct. 4.4)
* Torsiunea de ovar, de obicei în asociere cu cazuri severe de SHSO
* Efracţia chisturilor ovariene cu hemoragie intraperitoneală, au fost raportate rezultate fatale cauzate
de efracţia chisturilor.
*După tratamentul cu medicamente ce conţin gonadotropină au fost raportate, de asemenea, reacţii
alergice cu simptome generalizate. (Vezi şi pct. 4.4)
7
Reacţiile locale la nivelul locului de injectare, cum ar fi durere, roşeaţă, învineţire, umflare şi/sau
iritaţie sunt reacţii adverse prevăzute după administrarea de gonadotropine.
Frecvenţa acestor evenimente este prevăzută a fi mai mare în cazul administrării pe cale
intramusculară decât în cazul administrării subcutanate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt disponibile date despre toxicitatea acută a menotropinei la om, dar toxicitatea acută a
preparatelor gonadotropinice urinare în studiile pe animale s-a dovedit a fi foarte scăzută. O doză prea
mare de menotropină poate duce la hiperstimularea ovarelor (vezi pct 4.4).
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Gonadotropine.
Codul ATC: G03GA02
Substanţa activă din Meriofert este gonadotropină umană de menopauză de înaltă puritate.
Activitatea FSH din Meriofert se obţine din urina femeilor post-menopauză; activitatea LH se obţine
din urina femeilor post-menopauză şi urina femeilor gravide. Preparatul este standardizat pentru a
avea un raport de activitate FSH/LH de aproximativ 1.
In ovare, componenta FSH din HMG induce o creştere a numărului de foliculi în creştere şi
stimulează dezvoltarea lor. FSH creşte producţia de estradiol în celulele granuloase prin aromatizarea
androgenilor care provin din celulele tecale sub influenţa componentei LH.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Eficacitatea biologică a menotropinei este, în principal datorată conţinutului său de FSH.
Farmacocinetica menotropinei după administrarea intramusculară sau subcutanată prezintă o mare
variabilitate inter-individuală. Conform datelor colectate din studiile efectuate cu menotropină, după o
singură injecţie de 300 UI, nivelul maxim seric de FSH este atins la aproximativ 19 ore după
administrare intramusculară şi 22 de ore după administrare subcutanată. Concentraţiile maxime de
FSH au ajuns la 6,5 ± 2,1 UI/l, cu o ASC0-t de 438,0 ± 124,0 UIxh/l după administrare i.m. După
administrarea s.c., Cmax a ajuns la 7,5 ± 2,8 UI/l, cu o ASC0-t de 485,0 ± 93,5 UIxh/l.
Valorile ASC şi Cmax pentru LH au reieşit a fi semnificativ mai mici în grupul cu administrare s.c.
comparativ cu grupul cu administrare i.m. Acest rezultat se poate datora unor niveluri foarte scăzute
detectate (aproape de sau sub limita de detecţie) în ambele grupuri şi unei mari variabilităţi intra- şi
inter-individuale.
După aceea, nivelul seric scade cu un timp de înjumătăţire de aproximativ 45 ore după administrarea
intramusculară şi 40 ore după administrarea subcutanată.
Excreţia de menotropină, în urma administrării, este predominant renală.
8
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii non-clinice cu Meriofert.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Pulbere: lactoză monohidrat.
Solvent: soluţie de clorură de sodiu 0,9%.
6.2 Incompatibilităţi
În absenţa studiilor de compatibilitate, acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
După reconstituire, se recomandă utilizarea imediată.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
1 set conţine: Pulbere într-un flacon (sticlă de tip I), sigilat cu un dop de cauciuc şi fixat cu un capac
flip-off (aluminiu şi plastic colorat: 75 UI de culoare verde deschis, 150 UI de culoare verde închis) +
1 ml de solvent în fiolă (sticlă de tip I). Ambalaj de 1, 5 şi 10 seturi.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Soluţia trebuie să fie preparată chiar înainte de injectare.
Fiecare flacon este de unică folosinţă. Medicamentul trebuie reconstituit în condiţii aseptice.
Meriofert trebuie reconstituit numai cu solventul furnizat în ambalaj.
Trebuie pregătită o zonă curată pentru preparare şi mâinile trebuie spălate înainte de reconstituirea
soluţiei.
Aşezaţi pe suprafaţa curată următoarele elemente:
- două tampoane de bumbac umezite cu alcool (nu sunt furnizate)
- un flacon cu Meriofert pulbere
- o fiolă cu solvent
- o seringă (nu este furnizată)
9
- un ac pentru pregătirea injecţiei (nu este furnizat)
- un ac fin pentru injectare subcutanată (nu este furnizat)
Reconstituirea soluţiei injectabile
Deschideți fiola cu solvent.
Un punct colorat este indicat în partea superioară a fiolei cu solvent:
În acest punct gâtul fiolei este special conceput să se rupă mai ușor. Loviți ușor partea superioară a
fiolei pentru a îndepărta lichidul rămas în vârf. Apăsați cu fermitate fiola deasupra gâtului și rupeți-l
în timp ce deplasați spre semnul colorat. Așezați cu atenție fiola deschisă pe suprafața de lucru.
Extrageți solventul:
Atașați acul de reconstituire (acul lung) la seringă. Cu seringa într-o mână, țineți fiola cu solvent,
inserați acul în ea și extrageți tot solventul.
Așezați cu atenție seringa pe suprafața de lucru și evitați să atingeți acul.
Pregătiţi soluţia injectabilă:
1. Scoateţi capacul capsulei de aluminiu de pe flaconul care conţine Meriofert pulbere şi
dezinfectaţi zona de cauciuc a capacului cu un tampon de vată umezit cu alcool.
2. Luaţi seringa şi injectaţi încet solventul în flaconul cu pulbere prin capacul de cauciuc.
3. Rotiţi uşor flaconul între palme până când pulberea este complet dizolvată, având grijă să
evitaţi crearea de spumă.
4. După ce pulberea se dizolvă (lucru care, de obicei, se întâmplă imediat), trageţi încet
soluţia în seringă.
Când reconstituiţi mai mult de 1 flacon de Meriofert, aspiraţi conţinutul reconstituit al primului flacon
în seringă şi injectaţi-l uşor în al doilea flacon după ce repetaţi paşii de la 1 la 4.
Dacă se utilizează mai multe flacoane cu pulbere, cantitatea de menotropină conţinută în 1 ml de
soluţie reconstituită va fi astfel:
Meriofert 75 UI pulbere şi solvent
pentru soluţie injectabilă
Numărul
flacoanelor
utilizate Cantitatea totală de
menotropină în 1 ml de
soluţie
1 75 UI
2 150 UI
3 225 UI
4 300 UI
5 375 UI
6 450 UI
Meriofert 150 UI pulbere şi solvent
pentru soluţie injectabilă
Numărul
flacoanelor
Cantitatea totală de
menotropină în 1 ml de
10
utilizate soluţie
1 150 UI
2 300 UI
3 450 UI
Soluţia trebuie să fie limpede şi incoloră.
Aruncaţi toate obiectele utilizate:
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale
(după finalizarea injecţiei, toate acele şi seringile goale trebuie eliminate într-un recipient adecvat).
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Laboratoires Genevrier SA
280 rue de Goa – ZI Les Trois Moulins
Parc de Sophia – Antipolis
06600 Antibes, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8831/2016/01-03
8832/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
