BLOXAZOC 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bloxazoc 25 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 50 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 100 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 23,75 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 25 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 47,5 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 50 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 95 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 100 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 190 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
25 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față
cu o linie mediană și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “1” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 8,5 mm x 4,5 mm).
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
50 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, ușor biconvexe, marcate pe o
față cu o linie mediană și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “2” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 10,5 mm x 5,5 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
100 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față
cu o linie mediană și cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “3” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 13 mm x 8 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
2
divizare în doze egale.
200 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă,
marcate cu o linie mediană pe ambele fețe și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “4” de cealaltă
parte a liniei mediane pe una din fețe (dimensiuni: 19 mm x 8 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulți
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală.
- Aritmii cardiace, în special tahicardia supraventriculară, reducerea frecvenţei ventriculare în
fibrilaţia atrială şi extrasistolele ventriculare
- Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii.
- Prevenirea decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării după faza acută a infarctului
miocardic
- Profilaxia migrenei
‐ Insuficienţă cardiacă cronică simptomatic stabilă, cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng.
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 18 ani
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Bloxazoc – comprimate cu eliberare prelungită se administrează o dată pe zi, preferabil dimineaţa.
Comprimatele cu eliberare prelungită de 25 mg pot fi divizate în doze egale.
Comprimatele cu eliberare prelungită de 50 mg, 100 mg și 200 mg pot fi rupte pentru a fi înghiţite
uşor, şi nu pentru a fi divizate în doze egale.
Comprimatele de Bloxazoc (sau jumătățile de comprimat) nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Comprimatele trebuie luate cu cel puţin jumătate de pahar de lichid.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează biodisponibilitatea medicamentului.
Dozele trebuie adaptate individual pentru a evita bradicardia. Recomandările privind administrarea
medicamentului sunt următoarele:
Hipertensiune arterială
Metoprolol succinat 47,5-95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 50-100 mg), o dată pe zi. La
pacienţii care nu răspund la 95 mg, doza poate fi asociată cu alte antihipertensive, de preferat
diuretice şi blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, sau poate fi crescută la 190 mg
metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) o dată pe zi.
Angină pectorală
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi. La nevoie,
se pot asocia nitraţi.
Aritmii cardiace
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.
Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii
Metoprolol succinat 95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg), o dată pe zi. La nevoie, doza
3
poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi.
Tratament profilactic după infarct miocardic
Se administrează metoprolol succinat 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi,
ca doză de întreţinere.
Profilaxia migrenei
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.
Tratament suplimentar celui cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice şi posibil
digitalice, în insuficienţa cardiacă stabilă.
Pacienţii trebuie să prezinte insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără decompensare acută în ultimele
6 săptămâni şi un tratament de bază fără modificări majore în ultimele 2 săptămâni.
Tratamentul insuficienţei cardiace cu beta-blocante poate determina uneori o exacerbare temporară a
simptomelor. În anumite cazuri este posibilă continuarea terapiei sau reducerea dozei, iar în alte cazuri
poate fi necesară întreruperea tratamentului. Iniţierea tratamentului cu Bloxazoc la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă severă (NYHA IV) trebuie făcută doar de medici specializaţi în tratamentul
insuficienţei cardiace (vezi pct. 4.4).
Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasă funcţională II
Doza iniţială recomandată pentru primele două săptămâni este de metoprolol succinat 23,75 mg
(echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg), o dată pe zi.
După două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol
tartrat 50 mg) o dată pe zi, iar după aceea poate fi dublată la fiecare două săptămâni. Doza uzuală
pentru tratamentul de lungă durată este de 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol
tartrat 200 mg), o dată pe zi.
Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasele funcţionale III-IV
Doza iniţială recomandată este 11,88 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
12,5 mg) (jumătate din comprimatul de metoprolol succinat 23,75 mg/metoprolol tartrat 25 mg),
administrată o dată pe zi. Doza trebuie să fie individualizată, iar pacientul monitorizat cu atenţie în
timpul creşterii dozei, deoarece simptomele insuficienţei cardiace se pot agrava la unii pacienţi. După
1-2 săptămâni, doza poate fi crescută la 23,75 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
25 mg), o dată pe zi. Apoi, după încă două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg), o dată pe zi. La pacienţii care tolerează o doză mai
mare, aceasta poate fi dublată la fiecare două săptămâni, până la o doză maximă de 190 mg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) pe zi.
În caz de hipotensiune arterială şi/sau bradicardie, poate fi necesară reducerea medicaţiei concomitente
sau a dozei de Bloxazoc. Hipotensiunea arterială iniţială nu înseamnă neapărat că doza de Bloxazoc nu
poate fi tolerată în tratament cronic, dar doza nu trebuie cres
cută până la stabilizarea situaţiei, putând fi
necesar, printre altele, controlul atent al funcţiei renale.
Insuficienţă renală
Eliminarea substanţei nu este afectată semnificativ de disfuncţiile renale şi prin urmare nu este
necesară ajustarea dozei în cazul insuficienţei renale.
Insuficienţă hepatică
De obicei, Bloxazoc se administrează în aceeaşi doză, atât pacienţilor care au ciroză hepatică, cât şi
celor cu funcţie hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficienţă hepatică severă (de
exemplu pacienţii cu operaţie de şunt), trebuie avută în vedere reducerea dozei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
4
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi pentru alte indicaţii decât hipertensiunea
arterială nu au fost încă determinate. Nu există date disponibile.
La copii hipertensivi cu vârstă > 6 ani, doza iniţială recomandată este de 0,48 mg/kg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 0,5 mg/kg), o dată pe zi. Doza finală, calculată în miligrame
trebuie să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg greutate corporală.
La pacienţii care nu răspund la metoprolol succinat 0,48 mg/kg greutate corporală, doza poate fi
crescută până la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
1,0 mg/kg), fără a depăși 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg).
La pacienţii care nu răspund la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat, doza poate fi
crescută până la o doză maximă de 1,9 mg/kg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
2,0 mg/kg).
Dozele de metoprolol succinat de peste 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), administrate
o dată pe zi, nu au fost studiate la copii şi adolescenţi.
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copiii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare,
metoprololul succinat nu este recomandat la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu insuficienţă cardiacă instabilă, decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau
hipotensiune arterială) şi pacienţi cu tratament inotrop continuu sau intermitent care acţionează
prin agonism de receptori beta.
- Bradicardie sau hipotensiune arterială simptomatice. Metoprololul nu trebuie administrat
pacienţilor suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este 0,24 sec sau dacă tensiunea arterială este <100 mm Hg.
- În caz de insuficienţă cardiacă, pacienții care au în mod repetat în clinostatism tensiunea
arterială sub 100 mmHg, trebuie reevaluaţi înainte de iniţierea tratamentului.
- Şoc cardiogen.
- Bloc AV de grad doi şi trei.
- Sindrom de sinus bolnav (fără pacemaker permanent).
- Afectări vasculare periferice grave cu gangrenă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu trebuie administrat verapamil pe cale intravenoasă.
Metoprololul poate agrava simptomele provocate de tulburările circulatorii arteriale periferice. Se
impune prudenţă în administrare la pacienţii având claudicaţie intermitentă, insuficienţă renală severă,
afecţiuni acute grave cu acidoză metabolică, tratament concomitent cu digitalice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, frecvenţa şi durata episoadelor anginoase pot creşte din cauza
vasoconstricţiei coronariene mediate de receptorii alfa. Prin urmare, beta-blocantele neselective nu
trebuie folosite la aceşti pacienţi. Blocantele selective ale receptorilor beta1 trebuie folosite cu
precauţie.
În caz de astm bronşic sau alte afecţiuni pulmonare cronice obstructive, trebuie administrată
concomitent şi terapie bronhodilatatoare adecvată. Poate fi necesară creşterea dozei de stimulante
beta
2.
În cursul tratamentului cu metoprolol riscul influenţării metabolismului carbohidraţilor sau de a masca
hipoglicemia este mai redus decât în cazul beta-blocantelor neselective.
Foarte rar, preexistenţa unor tulburări de conducere AV de grad moderat se poate agrava (cu
posibilitatea provocării unui bloc AV).
5
Tratamentul cu beta-blocante poate reduce efectul tratamentului unei reacţii anafilactice. Tratamentul
cu adrenalină în doză normală nu are întotdeauna efectul scontat. Dacă se administrează Bloxazoc unui
pacient cu feocromocitom, trebuie luat în considerare tratamentul cu un alfa-blocant.
Datele din studii clinice controlate privind eficienţa/siguranţa administrării în insuficienţa cardiacă
simptomatică, stabilă şi severă (clasa IV NYHA) sunt limitate. Prin urmare, tratamentul insuficienţei
cardiace la aceşti pacienţi trebuie iniţiat doar de medici cu specializare şi experienţă în acest domeniu
(vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică asociată cu infarct miocardic acut şi angină
pectorală instabilă au fost excluşi din studiul pe care se bazează indicaţia medicamentului din
insuficienţa cardiacă. Prin urmare, eficacitatea/siguranţa tratamentului pentru infarctul miocardic acut
asociat cu aceste afecţiuni nu au fost documentate. Este contraindicată utilizarea în insuficienţa
cardiacă instabilă, decompensată (vezi pct. 4.3).
Întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor este riscantă, mai ales la pacienţii cu risc înalt,
putând agrava insuficienţa cardiacă cronică şi crescând riscul de infarct miocardic şi moarte subită.
Prin urmare, orice întrerupere a administrării Bloxazoc trebuie făcută pe cât posibil treptat, pe
parcursul a minimum două săptămâni, reducând doza la jumătate pentru fiecare treaptă, până la doza
finală, când un comprimat de 25 mg se reduce la jumătate. Doza finală trebuie administrată timp de cel
puţin patru zile înainte de oprire. Dacă apar simptome supărătoare, se recomandă o întrerupere mai
lentă.
Înainte de intervenţiile chirurgicale anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu Bloxazoc
administrat pacientului. Nu se recomandă întreruperea tratamentului cu beta-blocant la pacienţii cărora
urmează să li se efectueze o intervenţie chirurgicală. La pacienţii cărora urmează să li se efectueze o
intervenţie chirurgicală non-cardiacă trebuie evitată iniţierea unui tratament cu doze mari de
metoprolol, întrucât a fost asociată cu bradicardie, hipotensiune arterială şi accident vascular cerebral,
inclusiv cu evoluție letală la pacienţii cu factori de risc cardiovascular.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metoprololul este un substrat al CYP2D6. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect
asupra concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt:
quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difendidramina.
La inițierea tratamentului cu aceste medicamente, trebuie redusă doza de Bloxazoc.
Trebuie evitată asocierea următoarelor medicamente cu Bloxazoc:
Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc
metabolizarea metoprololului prin inducţie enzimatică.
Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol,
s-a constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut
reacţii adverse tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi.
Această interacţiune se explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător
chinidinei, inhibă metabolizarea metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil
dificil de realizat, ţinând cont că propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.
Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi
pindolol), verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea
tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-
blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.
Următoarele asocieri cu Bloxazoc pot necesita modificarea dozelor de medicament:
Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu
metoprolol pot dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire
6
plasmatică prin eliminare extrem de lung (în jur de 50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se
pot produce mult timp după întreruperea administrării medicamentului.
Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative,
care pot duce la reacții adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă.
Asocierea trebuie evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea
este cel mai bine documentată pentru disopiramidă.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează
efectul antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această
interacţiune probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă
cu diclofenac.
Glicozidele digitale: în asociere cu β-blocantele, acestea pot crește timpul de conducere
atrioventriculară și pot induce bradicardie.
Difenhidramina: Difenhidramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa-
hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este
crescut.
Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi
funcţiei nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri)
apariţia unei bradicardii pronunţate.
Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective
(incluzând pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune arterială pronunţată şi bradicardie
după administrarea de epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe
voluntari sănătoşi. S-a sugerat de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate
determina aceste reacţii când se administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în
cazul beta-blocantelor cardioselective.
Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la
voluntari sănătoşi, poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul
contracarează în general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Cu toate acestea,
beta-blocantele pot determina reacţii de hipertensiune arterială paradoxală la pacienţii care iau doze
mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului
cu fenilpropanolamină în monoterapie.
Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste
90% în Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O
interacţiune corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă
(citocromul P450 2D6).
Clonidină: Hipertensiunea arterială de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de
beta-blocante. În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-
blocantă trebuie oprită cu câteva zile înainte de clonidină.
Rifampicină:Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului,
ceea ce duce la
reducerea concentraţiilor plasmatice de metoprolol.
Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-
blocante (de exemplu picături oftalmice), sau inhibitori de aminooxidază (IMAO). La pacienţii
trataţi cu beta- blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv.
Este posibil să fie necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc
tratament cu beta-blocante. Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se
administrează simultan cimetidina sau hidralazina.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bloxazoc nu trebuie administrat în cursul sarcinii şi al alăptării decât dacă se consideră că este absolut
necesar. În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a
creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Prin urmare, se recomandă monitorizarea
materno- fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu metoprolol.
Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de
acest lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în
cursul naşterii.
Tratamentul cu Bloxazoc trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea naşterii.
Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru
semne si simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).
Alăptarea
Metoprololul este concentrat în laptele matern într-o cantitate de trei ori mai mare decât cantitatea din
plasma mamei. La doze terapeutice, riscul de a exercita efecte asupra sugarului pare puţin probabil. Cu
toate acestea, sugarul ar trebui monitorizat privind semnele specifice efectelor beta-blocantelor.
Fertilitatea
Nu există date privind fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Având în vedere că în timpul tratamentului cu Bloxazoc pot să apară ameţeli şi stare de oboseală,
aceste manifestări trebuie avute în vedere când este necesară o atenţie sporită, de exemplu în timpul
conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
8
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apar la aproximativ 10% din pacienţi şi de obicei sunt în funcţie de doză. Reacţiile
adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme
şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:
- foarte frecvente (≥1/10),
- frecvente (≥1/100, <1/10),
- mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100);
- rare (≥1/10000, <1/1000);
- foarte rare (<1/10000),
- cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice Trombocitopenie
Tulburări
psihice Depresie,
coşmaruri,
tulburări de
somn Tulburări de
memorie,
confuzie,
halucinaţii,
nervozitate,
anxietate Afectarea
capacității de
concentrare
Tulburări ale
sistemului
nervos Fatigabilita
te Amețeli,
cefalee Parestezii Modificări ale
gustului Crampe
musculare
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere, uscăciune
şi/sau iritaţii la
nivelul
ochilor Simptome
asemănătoare
conjunctivitei
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus
Tulburări
cardiace Scăderea
temperaturi
i periferice
a
extremităţil
or,
bradicardie
, palpitaţii Agravarea
tranzitorie a
insuficienţei
cardiace, şoc
cardiogen la
pacienţii cu
infarct
miocardic
acut Prelungirea
perioadei de
conducere AV,
aritmii cardiace Gangrenă la
pacienţii cu
tulburări
vasculare
periferice
grave
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee de
efort Bronhospas
m la
pacienţii cu
astm
bronşic sau
bronșită Rinită
9 astmatiformă
Tulburări
gastro-
intestinale Dureri
abdominal
e, greaţă,
vărsături,
diaree,
constipaţie Xerostomie
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
concentrațiilor
transaminazelor
plasmatice Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Reacţii
cutanate de
hipersensibil
itate Agravarea
psoriazisului,
reacţii de
fotosensibilitate,
hiperhidroză,
căderea părului
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Artralgie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Afectarea
reversibilă a
libidoului
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Durere
toracică,
edeme,
creştere în
greutate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
7,5 g la un adult au determinat intoxicaţie letală. 100 mg la un copil de 5 ani nu au determinat nici un
10
simptom după lavaj gastric. 450 mg la un copil de 12 ani şi 1,4 g la un adult au determinat intoxicaţie
moderată. 2,5 g la un adult au determinat intoxicaţie severă şi 7,5 g la un alt adult – intoxicaţie foarte
gravă.
Simptome
Simptomele cardiovasculare sunt cele mai importante, dar în anumite cazuri, mai ales la copii şi adulţi
tineri, pot predomina simptomele SNC şi depresia respiratorie. Pot să apară: bradicardie, bloc AV
gradul I-III, asistolie, scăderea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie periferică, insuficienţă
cardiacă, şoc cardiogen, depresie respiratorie, apnee. Altele simptome sunt: oboseală, stare de
confuzie, pierderea conştienţei, tremor fin, crampe, transpiraţie, parestezii, bronhospasm, greaţă,
vărsături, posibil spasm esofagian, hipoglicemie (mai ales la copii) sau hiperglicemie,
hiperkaliemie; efecte asupra funcţiei renale; sindrom miastenic tranzitor.
Ingestia concomitentă de alcool, antihipertensive, chinidină sau barbiturice poate agrava starea
pacientului.
Primele semne de supradozaj pot să apară în 20 minute până la 2 ore de la ingestia medicamentului.
Tratament
Îngrijirea trebuie realizată într-un departament care poate furniza măsuri adecvate de suport,
monitorizare și control.
Dacă este necesar, se va efectua lavaj gastric și/sau se poate administra cărbune activat.
Pentru tratamentul bradicardiei și tulburărilor de conducere se pot folosi atropina,
medicamentele adrenostimulante sau pacemarker.
Hipotensiunea arterială, insuficiența cardiacă acută și șocul vor fi tratate cu terapie de substituție
volemică adecvată, glucagon administrat intravenos (urmat, dacă este nevoie, de o perfuzie cu
glucagon), administrarea intravenoasă de medicamente adrenostimulante cum este dobutamina și cu
agoniști alfa-1 adrenergici, dacă pacientul prezintă vasodilatație. Poate fi luată în considerare
administrarea intravenoasă de Ca ionic.
Se pot efectua intubare și ventilația mecanica, în funcție de indicație. Instalarea unui pacemaker este
opțională. În stopul circulator determinat de supradozaj, pot fi necesare manevre de resuscitare timp
mai multe ore.
Bronhospasmul poate fi, de obicei, ameliorat de bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02
Metoprolol este un blocant selectiv ai receptorilor beta
1 . Metoprololul blochează receptorii beta1 de la
nivelul cordului la doze inferioare celor necesare pentru a afecta receptorii beta
2 din vasele periferice
şi din bronhii. Selectivitatea produsului Bloxazoc este dependentă de doză, dar întrucât concentraţia
plasmatică maximă pentru această formă farmaceutică este semnificativ mai mică în comparaţie cu
aceeaşi doză sub formă de comprimate obişnuite, se obţine un grad mai mare de beta1 selectivitate cu
forma farmaceutică cu eliberare prelungită.
Metoprolol nu are niciun efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranară.
Beta-blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, micşorând
frecvenţa cardiacă, debitul cardiac şi tensiunea arterială. În situaţii de stres, atunci când se secretă
cantităţi crescute de adrenalină din glandele suprarenale, metoprololul nu împiedică vasodilataţia
fiziologică normală. În doze terapeutice, metoprololul are asupra musculaturii bronşice efect contractil
mai mic decât beta-blocantele neselective. Această proprietate permite tratarea pacienţilor cu
astm bronşic sau alte boli pulmonare obstructive avansate, cu metoprolol în asociere cu stimulante
de receptori beta
2. Metoprololul influenţează eliberarea de insulină şi metabolismul carbohidraţilor
într-o măsură mai mică decât beta-blocantele neselective şi, prin urmare, poate fi administrat şi
11
pacienţilor cu diabet zaharat. Reacţia cardiovasculară din hipoglicemie, ca de exemplu tahicardia, este
mai puţin influenţată de metoprolol, iar revenirea la normal a glicemiei se produce mai rapid decât în
cazul beta-blocantelor neselective.
În hipertensiune arterială, metoprololul scade semnificativ tensiunea arterială pentru mai mult de 24
ore, atât în clino- şi ortostatism, cât şi în timpul efortului. În tratamentul cu metoprolol se observă
iniţial o creştere a rezistenţei vasculare periferice Cu toate acestea, în tratamentul de lungă durată,
obţinerea reducerii tensiunii arteriale se poate datora rezistenţei vasculare periferice scăzute şi
debitului cardiac nemodificat.
Copii și adolescenți
Într-un studiu cu durată de 4 săptămâni la 144 copii și adolescenți (cu vârstă cuprinsă între 6 şi 16 ani)
cu hipertensiune arterială esenţială, s-a observat că metoprololul a redus tensiunea arterială cu 5,2 mm
Hg la doză de 0,2 mg/kg greutate corporală (p=0,145), 7,7 mm Hg la doză de 1,0 mg/kg greutate
corporală (p=0,027) și 6,3 mm Hg la doză de 2,0 mg/kg greutate corporală (p=0,049) cu o doză
maximă de 200 mg/zi, comparativ cu 1,9 mm Hg în grupul placebo. Pentru tensiunea diastolică, a
ceastă reducere a fost de 3,1 mm Hg (p=0,655), 4,9 mm Hg (p=0,280), 7,5 mm Hg (p=0,017) și,
respectiv, 2,1 mmHg. Nu s-au demonstrat diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă..
La bărbaţii cu hipertensiune arterială moderată/severă, metoprolol reduce riscul morţii de cauză
cardiovasculară. Nu apare niciun dezechilibru electrolitic.
Efect în insuficienţă cardiacă cronică
În MERIT-HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II-IV)
şi fracţie de ejecţie scăzută (≤0,40), s-a demonstrat că metoprolol creşte supravieţuirea şi reduce
numărul de spitalizări. În tratamentul de lungă durată, pacienţii au manifestat o ameliorare generală a
simptomelor (clasa New York Heart Association şi scorul de evaluare generală a tratamentului –
Overall Treatment Evaluation score).
În plus, s-a demonstrat că tratamentul cu metoprolol creşte fracţia de ejecţie şi reduce volumele
telesistolic şi telediastolic ale ventriculului stâng.
În tahiaritmii, efectul activităţii simpatolitice crescute este blocat, ceea ce duce la o frecvenţă cardiacă
scăzută, în primul rând prin reducerea automatismului în celulele pacemaker, dar şi prin creşterea
timpului de conducere supraventriculară. Metoprolol reduce riscul reinfarctizării şi al stopului cardiac,
în special al morţii subite după infarctul de miocard.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Comprimatul cu eliberare prelungită Bloxazoc este constituit din microgranule încapsulate conţinând
metoprolol succinat, fiecare granulă fiind o unitate depozit separată. Fiecare granulă este învelită într-o
membrană polimerică, responsabilă de controlul ritmului de eliberare a medicamentului. Comprimatul
se dezintegrează rapid în contact cu lichidele, granulele fiind astfel dispersate pe o suprafaţă mare în
tractul gastrointestinal. Eliberarea este independentă de pH-ul mediului înconjurător şi continuă în ritm
aproape constant timp de aproximativ 20 ore. Această formă farmaceutică conferă o
concentraţie plasmatică constantă şi o durată a efectului de peste 24 ore.
Absorbţia este completă după administrare orală şi substanţa este absorbită de-a lungul întregului tract
gastrointestinal, inclusiv în colon. Biodisponibilitatea Bloxazoc este de 30-40%. Metoprololul
este metabolizat în principal în ficat de CYP2D6. Au fost identificaţi trei metaboliţi principali, cu toate
că niciunul nu are un efect beta-blocant important clinic. Meto
prololul este excretat până la
aproximativ 5% sub formă nemetabolizată prin rinichi, iar restul sub formă de metaboliţi.
Copii și adolescenți
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii pediatrici cu hipertensiune, cu vârste cuprinse
între 6 –17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent
pentru metoprolol (CL/F) creşte liniar cu greutatea.
12
5.3 Date preclinice de siguranţă
Metoprolol a fost testat clinic pe scară foarte largă. Informaţii relevante pentru medicii care prescriu
sunt prezentate în alte secţiuni ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Glicerol
Hidroxipropilceluloză tip EF
Etilceluloză 10 cP
Hidroxipropilceluloză tip LF
Celuloză microcristalină tip 101
Celuloză microcristalină tip 200
Stearilfumarat de sodiu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Talc
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PE-PVDC/Al: cutii cu 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 și 100 comprimate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 68501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8715/2016/01-11
8716/2016/01-11
8717/2016/01-11
8718/2016/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bloxazoc 25 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 50 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 100 mg comprimate cu eliberare prelungită
Bloxazoc 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 23,75 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 25 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 47,5 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 50 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 95 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 100 mg.
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține metoprolol succinat 190 mg, echivalent cu
metoprolol tartrat 200 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
25 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față
cu o linie mediană și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “1” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 8,5 mm x 4,5 mm).
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
50 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, ușor biconvexe, marcate pe o
față cu o linie mediană și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “2” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 10,5 mm x 5,5 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
100 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, ovale, biconvexe, marcate pe o față
cu o linie mediană și cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “3” de cealaltă parte a liniei mediane
(dimensiuni: 13 mm x 8 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
2
divizare în doze egale.
200 mg: comprimate filmate de culoare albă, până la aproape albă, biconvexe, în formă de capsulă,
marcate cu o linie mediană pe ambele fețe și, cu “C” de o parte a liniei mediane și cu “4” de cealaltă
parte a liniei mediane pe una din fețe (dimensiuni: 19 mm x 8 mm).
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulți
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală.
- Aritmii cardiace, în special tahicardia supraventriculară, reducerea frecvenţei ventriculare în
fibrilaţia atrială şi extrasistolele ventriculare
- Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii.
- Prevenirea decesului de etiologie cardiacă şi a reinfarctizării după faza acută a infarctului
miocardic
- Profilaxia migrenei
‐ Insuficienţă cardiacă cronică simptomatic stabilă, cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng.
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 ani și 18 ani
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Bloxazoc – comprimate cu eliberare prelungită se administrează o dată pe zi, preferabil dimineaţa.
Comprimatele cu eliberare prelungită de 25 mg pot fi divizate în doze egale.
Comprimatele cu eliberare prelungită de 50 mg, 100 mg și 200 mg pot fi rupte pentru a fi înghiţite
uşor, şi nu pentru a fi divizate în doze egale.
Comprimatele de Bloxazoc (sau jumătățile de comprimat) nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Comprimatele trebuie luate cu cel puţin jumătate de pahar de lichid.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează biodisponibilitatea medicamentului.
Dozele trebuie adaptate individual pentru a evita bradicardia. Recomandările privind administrarea
medicamentului sunt următoarele:
Hipertensiune arterială
Metoprolol succinat 47,5-95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 50-100 mg), o dată pe zi. La
pacienţii care nu răspund la 95 mg, doza poate fi asociată cu alte antihipertensive, de preferat
diuretice şi blocante ale canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, sau poate fi crescută la 190 mg
metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) o dată pe zi.
Angină pectorală
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi. La nevoie,
se pot asocia nitraţi.
Aritmii cardiace
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.
Tulburări funcţionale cardiace cu palpitaţii
Metoprolol succinat 95 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100 mg), o dată pe zi. La nevoie, doza
3
poate fi crescută la 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi.
Tratament profilactic după infarct miocardic
Se administrează metoprolol succinat 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), o dată pe zi,
ca doză de întreţinere.
Profilaxia migrenei
Metoprolol succinat 95-190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 100-200 mg), o dată pe zi.
Tratament suplimentar celui cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice şi posibil
digitalice, în insuficienţa cardiacă stabilă.
Pacienţii trebuie să prezinte insuficienţă cardiacă cronică stabilă, fără decompensare acută în ultimele
6 săptămâni şi un tratament de bază fără modificări majore în ultimele 2 săptămâni.
Tratamentul insuficienţei cardiace cu beta-blocante poate determina uneori o exacerbare temporară a
simptomelor. În anumite cazuri este posibilă continuarea terapiei sau reducerea dozei, iar în alte cazuri
poate fi necesară întreruperea tratamentului. Iniţierea tratamentului cu Bloxazoc la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă severă (NYHA IV) trebuie făcută doar de medici specializaţi în tratamentul
insuficienţei cardiace (vezi pct. 4.4).
Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasă funcţională II
Doza iniţială recomandată pentru primele două săptămâni este de metoprolol succinat 23,75 mg
(echivalent cu metoprolol tartrat 25 mg), o dată pe zi.
După două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol
tartrat 50 mg) o dată pe zi, iar după aceea poate fi dublată la fiecare două săptămâni. Doza uzuală
pentru tratamentul de lungă durată este de 190 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol
tartrat 200 mg), o dată pe zi.
Doze la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă, clasele funcţionale III-IV
Doza iniţială recomandată este 11,88 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
12,5 mg) (jumătate din comprimatul de metoprolol succinat 23,75 mg/metoprolol tartrat 25 mg),
administrată o dată pe zi. Doza trebuie să fie individualizată, iar pacientul monitorizat cu atenţie în
timpul creşterii dozei, deoarece simptomele insuficienţei cardiace se pot agrava la unii pacienţi. După
1-2 săptămâni, doza poate fi crescută la 23,75 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
25 mg), o dată pe zi. Apoi, după încă două săptămâni, doza poate fi crescută la 47,5 mg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg), o dată pe zi. La pacienţii care tolerează o doză mai
mare, aceasta poate fi dublată la fiecare două săptămâni, până la o doză maximă de 190 mg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg) pe zi.
În caz de hipotensiune arterială şi/sau bradicardie, poate fi necesară reducerea medicaţiei concomitente
sau a dozei de Bloxazoc. Hipotensiunea arterială iniţială nu înseamnă neapărat că doza de Bloxazoc nu
poate fi tolerată în tratament cronic, dar doza nu trebuie cres
cută până la stabilizarea situaţiei, putând fi
necesar, printre altele, controlul atent al funcţiei renale.
Insuficienţă renală
Eliminarea substanţei nu este afectată semnificativ de disfuncţiile renale şi prin urmare nu este
necesară ajustarea dozei în cazul insuficienţei renale.
Insuficienţă hepatică
De obicei, Bloxazoc se administrează în aceeaşi doză, atât pacienţilor care au ciroză hepatică, cât şi
celor cu funcţie hepatică normală. Numai atunci când există semne de insuficienţă hepatică severă (de
exemplu pacienţii cu operaţie de şunt), trebuie avută în vedere reducerea dozei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
4
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi pentru alte indicaţii decât hipertensiunea
arterială nu au fost încă determinate. Nu există date disponibile.
La copii hipertensivi cu vârstă > 6 ani, doza iniţială recomandată este de 0,48 mg/kg metoprolol
succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 0,5 mg/kg), o dată pe zi. Doza finală, calculată în miligrame
trebuie să fie cât mai apropiată de doza calculată în mg/kg greutate corporală.
La pacienţii care nu răspund la metoprolol succinat 0,48 mg/kg greutate corporală, doza poate fi
crescută până la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
1,0 mg/kg), fără a depăși 47,5 mg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat 50 mg).
La pacienţii care nu răspund la 0,95 mg/kg greutate corporală metoprolol succinat, doza poate fi
crescută până la o doză maximă de 1,9 mg/kg metoprolol succinat (echivalent cu metoprolol tartrat
2,0 mg/kg).
Dozele de metoprolol succinat de peste 190 mg (echivalent cu metoprolol tartrat 200 mg), administrate
o dată pe zi, nu au fost studiate la copii şi adolescenţi.
Eficacitatea şi siguranţa utilizării la copiii cu vârsta sub 6 ani nu au fost studiate. Prin urmare,
metoprololul succinat nu este recomandat la această grupă de vârstă.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu insuficienţă cardiacă instabilă, decompensată (edem pulmonar, hipoperfuzie sau
hipotensiune arterială) şi pacienţi cu tratament inotrop continuu sau intermitent care acţionează
prin agonism de receptori beta.
- Bradicardie sau hipotensiune arterială simptomatice. Metoprololul nu trebuie administrat
pacienţilor suspectaţi de infarct miocardic acut dacă frecvenţa cardiacă este 0,24 sec sau dacă tensiunea arterială este <100 mm Hg.
- În caz de insuficienţă cardiacă, pacienții care au în mod repetat în clinostatism tensiunea
arterială sub 100 mmHg, trebuie reevaluaţi înainte de iniţierea tratamentului.
- Şoc cardiogen.
- Bloc AV de grad doi şi trei.
- Sindrom de sinus bolnav (fără pacemaker permanent).
- Afectări vasculare periferice grave cu gangrenă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii trataţi cu beta-blocante nu trebuie administrat verapamil pe cale intravenoasă.
Metoprololul poate agrava simptomele provocate de tulburările circulatorii arteriale periferice. Se
impune prudenţă în administrare la pacienţii având claudicaţie intermitentă, insuficienţă renală severă,
afecţiuni acute grave cu acidoză metabolică, tratament concomitent cu digitalice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, frecvenţa şi durata episoadelor anginoase pot creşte din cauza
vasoconstricţiei coronariene mediate de receptorii alfa. Prin urmare, beta-blocantele neselective nu
trebuie folosite la aceşti pacienţi. Blocantele selective ale receptorilor beta1 trebuie folosite cu
precauţie.
În caz de astm bronşic sau alte afecţiuni pulmonare cronice obstructive, trebuie administrată
concomitent şi terapie bronhodilatatoare adecvată. Poate fi necesară creşterea dozei de stimulante
beta
2.
În cursul tratamentului cu metoprolol riscul influenţării metabolismului carbohidraţilor sau de a masca
hipoglicemia este mai redus decât în cazul beta-blocantelor neselective.
Foarte rar, preexistenţa unor tulburări de conducere AV de grad moderat se poate agrava (cu
posibilitatea provocării unui bloc AV).
5
Tratamentul cu beta-blocante poate reduce efectul tratamentului unei reacţii anafilactice. Tratamentul
cu adrenalină în doză normală nu are întotdeauna efectul scontat. Dacă se administrează Bloxazoc unui
pacient cu feocromocitom, trebuie luat în considerare tratamentul cu un alfa-blocant.
Datele din studii clinice controlate privind eficienţa/siguranţa administrării în insuficienţa cardiacă
simptomatică, stabilă şi severă (clasa IV NYHA) sunt limitate. Prin urmare, tratamentul insuficienţei
cardiace la aceşti pacienţi trebuie iniţiat doar de medici cu specializare şi experienţă în acest domeniu
(vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică asociată cu infarct miocardic acut şi angină
pectorală instabilă au fost excluşi din studiul pe care se bazează indicaţia medicamentului din
insuficienţa cardiacă. Prin urmare, eficacitatea/siguranţa tratamentului pentru infarctul miocardic acut
asociat cu aceste afecţiuni nu au fost documentate. Este contraindicată utilizarea în insuficienţa
cardiacă instabilă, decompensată (vezi pct. 4.3).
Întreruperea bruscă a administrării beta-blocantelor este riscantă, mai ales la pacienţii cu risc înalt,
putând agrava insuficienţa cardiacă cronică şi crescând riscul de infarct miocardic şi moarte subită.
Prin urmare, orice întrerupere a administrării Bloxazoc trebuie făcută pe cât posibil treptat, pe
parcursul a minimum două săptămâni, reducând doza la jumătate pentru fiecare treaptă, până la doza
finală, când un comprimat de 25 mg se reduce la jumătate. Doza finală trebuie administrată timp de cel
puţin patru zile înainte de oprire. Dacă apar simptome supărătoare, se recomandă o întrerupere mai
lentă.
Înainte de intervenţiile chirurgicale anestezistul trebuie informat cu privire la tratamentul cu Bloxazoc
administrat pacientului. Nu se recomandă întreruperea tratamentului cu beta-blocant la pacienţii cărora
urmează să li se efectueze o intervenţie chirurgicală. La pacienţii cărora urmează să li se efectueze o
intervenţie chirurgicală non-cardiacă trebuie evitată iniţierea unui tratament cu doze mari de
metoprolol, întrucât a fost asociată cu bradicardie, hipotensiune arterială şi accident vascular cerebral,
inclusiv cu evoluție letală la pacienţii cu factori de risc cardiovascular.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metoprololul este un substrat al CYP2D6. Medicamentele care inhibă CYP2D6 pot avea un efect
asupra concentraţiei plasmatice a metoprololului. Exemple de medicamente care inhibă CYP2D6 sunt:
quinidina, terbinafina, paroxetina, fluoxetina, sertralina, celecoxib, propafenona şi difendidramina.
La inițierea tratamentului cu aceste medicamente, trebuie redusă doza de Bloxazoc.
Trebuie evitată asocierea următoarelor medicamente cu Bloxazoc:
Derivate de acid barbituric: Barbituricele (date obținute pentru pentobarbital) induc
metabolizarea metoprololului prin inducţie enzimatică.
Propafenonă: Atunci când s-a administrat propafenonă la patru pacienţi sub tratament cu metoprolol,
s-a constatat creşterea de 2-5 ori a concentraţiei plasmatice de metoprolol, iar doi pacienţi au avut
reacţii adverse tipice metoprololului. Interacţiunea a fost confirmată la opt voluntari sănătoşi.
Această interacţiune se explică probabil prin faptul că propafenona, într-un mod asemănător
chinidinei, inhibă metabolizarea metoprololului de către citocromul P450 2D6. Asocierea este probabil
dificil de realizat, ţinând cont că propafenona are şi proprietăţi beta-blocante.
Verapamil: În asociere cu medicamente beta-blocante (descrise pentru atenolol, propranolol şi
pindolol), verapamilul poate determina bradicardie şi scăderea
tensiunii arteriale. Verapamilul şi beta-
blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi a funcţiei nodului sinusal.
Următoarele asocieri cu Bloxazoc pot necesita modificarea dozelor de medicament:
Amiodaronă: O raportare de caz sugerează că pacienţii trataţi cu amiodaronă concomitent cu
metoprolol pot dezvolta bradicardie sinusală pronunţată. Amiodarona are un timp de înjumătăţire
6
plasmatică prin eliminare extrem de lung (în jur de 50 zile), ceea ce înseamnă că interacţiunile se
pot produce mult timp după întreruperea administrării medicamentului.
Antiaritmice, clasa I: Antiaritmicele din clasa I şi beta-blocantele au efecte aditive inotrop negative,
care pot duce la reacții adverse hemodinamice grave la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă.
Asocierea trebuie evitată şi în sindromul de sinus bolnav şi în conducerea AV patologică. Interacţiunea
este cel mai bine documentată pentru disopiramidă.
Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene/antireumatice: S-a demonstrat că AINS contracarează
efectul antihipertensiv al medicamentelor beta-blocante. Iniţial s-a studiat indometacinul. Această
interacţiune probabil nu are loc în cazul sulindacului. S-a făcut un studiu privind interacţiunea negativă
cu diclofenac.
Glicozidele digitale: în asociere cu β-blocantele, acestea pot crește timpul de conducere
atrioventriculară și pot induce bradicardie.
Difenhidramina: Difenhidramina reduce (de 2,5 ori) transformarea metoprololului în alfa-
hidroximetoprolol pe calea CYP 2D6 la persoanele cu hidroxilare rapidă. Efectul metoprololului este
crescut.
Diltiazem: Diltiazemul şi beta-blocantele au efecte inhibitorii aditive asupra conducerii AV şi
funcţiei nodului sinusal. În timpul tratamentului asociat cu diltiazem s-a observat (raportări de cazuri)
apariţia unei bradicardii pronunţate.
Epinefrină: Există aproximativ 10 raportări privind pacienţi trataţi cu beta-blocante neselective
(incluzând pindolol şi propranolol) care au dezvoltat hipertensiune arterială pronunţată şi bradicardie
după administrarea de epinefrină (adrenalină). Aceste observaţii clinice au fost confirmate de studii pe
voluntari sănătoşi. S-a sugerat de asemenea, că adrenalina din anestezicele locale poate
determina aceste reacţii când se administrează intravascular. Se presupune că riscul este mai mic în
cazul beta-blocantelor cardioselective.
Fenilpropanolamină: Fenilpropanolamina (norefedrina) administrată în doze unice de 50 mg la
voluntari sănătoşi, poate creşte tensiunea arterială diastolică până la valori patologice. Propranololul
contracarează în general, creşterea tensiunii arteriale induse de fenilpropanolamină. Cu toate acestea,
beta-blocantele pot determina reacţii de hipertensiune arterială paradoxală la pacienţii care iau doze
mari de fenilpropanolamină. Au fost descrise în două cazuri crize hipertensive în timpul tratamentului
cu fenilpropanolamină în monoterapie.
Chinidină: Chinidina inhibă metabolizarea metoprololului la aşa-numiţii hidroxilatori rapizi (peste
90% în Suedia), având ca rezultat concentraţii plasmatice mult crescute şi beta-blocare marcată. O
interacţiune corespunzătoare se poate petrece şi cu alte beta-blocante metabolizate de aceeaşi enzimă
(citocromul P450 2D6).
Clonidină: Hipertensiunea arterială de rebound la întreruperea bruscă a clonidinei poate fi potenţată de
beta-blocante. În cazul în care tratamentul concomitent cu clonidină trebuie întrerupt, medicaţia beta-
blocantă trebuie oprită cu câteva zile înainte de clonidină.
Rifampicină:Rifampicina poate induce metabolizarea metoprololului,
ceea ce duce la
reducerea concentraţiilor plasmatice de metoprolol.
Este necesară instituirea unei supravegheri atente în cazul administrării concomitente cu alte beta-
blocante (de exemplu picături oftalmice), sau inhibitori de aminooxidază (IMAO). La pacienţii
trataţi cu beta- blocante, anestezicele inhalatorii produc creşterea efectului cardiodepresiv.
Este posibil să fie necesară modificarea dozelor de antidiabetice orale la pacienţii care primesc
tratament cu beta-blocante. Concentraţia plasmatică de metoprolol poate creşte atunci când se
administrează simultan cimetidina sau hidralazina.
7
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Bloxazoc nu trebuie administrat în cursul sarcinii şi al alăptării decât dacă se consideră că este absolut
necesar. În general, beta-blocantele reduc perfuzia placentară, care a fost asociată cu întârziere a
creșterii, deces intrauterin, avort și naștere prematură. Prin urmare, se recomandă monitorizarea
materno- fetală corespunzătoare la femeile gravide tratate cu metoprolol.
Beta-blocantele pot determina bradicardie la fetus, nou-născut şi sugarul alăptat. Trebuie ţinut cont de
acest lucru în situaţiile în care aceste medicamente se prescriu în ultimul trimestru de sarcină şi în
cursul naşterii.
Tratamentul cu Bloxazoc trebuie redus treptat cu 48-72 ore înaintea naşterii.
Dacă acest lucru nu este posibil, nou-născutul ar trebui monitorizat 48-72 de ore postpartum pentru
semne si simptome specifice beta-blocantelor (complicaţii cardiace şi pulmonare).
Alăptarea
Metoprololul este concentrat în laptele matern într-o cantitate de trei ori mai mare decât cantitatea din
plasma mamei. La doze terapeutice, riscul de a exercita efecte asupra sugarului pare puţin probabil. Cu
toate acestea, sugarul ar trebui monitorizat privind semnele specifice efectelor beta-blocantelor.
Fertilitatea
Nu există date privind fertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Având în vedere că în timpul tratamentului cu Bloxazoc pot să apară ameţeli şi stare de oboseală,
aceste manifestări trebuie avute în vedere când este necesară o atenţie sporită, de exemplu în timpul
conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
8
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apar la aproximativ 10% din pacienţi şi de obicei sunt în funcţie de doză. Reacţiile
adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate sisteme
şi organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie:
- foarte frecvente (≥1/10),
- frecvente (≥1/100, <1/10),
- mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100);
- rare (≥1/10000, <1/1000);
- foarte rare (<1/10000),
- cu frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile)
Foarte
frecvente Frecvente Mai puţin
frecvente Rare Foarte
rare Frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice
şi limfatice Trombocitopenie
Tulburări
psihice Depresie,
coşmaruri,
tulburări de
somn Tulburări de
memorie,
confuzie,
halucinaţii,
nervozitate,
anxietate Afectarea
capacității de
concentrare
Tulburări ale
sistemului
nervos Fatigabilita
te Amețeli,
cefalee Parestezii Modificări ale
gustului Crampe
musculare
Tulburări
oculare Tulburări de
vedere, uscăciune
şi/sau iritaţii la
nivelul
ochilor Simptome
asemănătoare
conjunctivitei
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus
Tulburări
cardiace Scăderea
temperaturi
i periferice
a
extremităţil
or,
bradicardie
, palpitaţii Agravarea
tranzitorie a
insuficienţei
cardiace, şoc
cardiogen la
pacienţii cu
infarct
miocardic
acut Prelungirea
perioadei de
conducere AV,
aritmii cardiace Gangrenă la
pacienţii cu
tulburări
vasculare
periferice
grave
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee de
efort Bronhospas
m la
pacienţii cu
astm
bronşic sau
bronșită Rinită
9 astmatiformă
Tulburări
gastro-
intestinale Dureri
abdominal
e, greaţă,
vărsături,
diaree,
constipaţie Xerostomie
Tulburări
hepatobiliare Creşterea
concentrațiilor
transaminazelor
plasmatice Hepatită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Reacţii
cutanate de
hipersensibil
itate Agravarea
psoriazisului,
reacţii de
fotosensibilitate,
hiperhidroză,
căderea părului
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Artralgie
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Afectarea
reversibilă a
libidoului
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Durere
toracică,
edeme,
creştere în
greutate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Toxicitate
7,5 g la un adult au determinat intoxicaţie letală. 100 mg la un copil de 5 ani nu au determinat nici un
10
simptom după lavaj gastric. 450 mg la un copil de 12 ani şi 1,4 g la un adult au determinat intoxicaţie
moderată. 2,5 g la un adult au determinat intoxicaţie severă şi 7,5 g la un alt adult – intoxicaţie foarte
gravă.
Simptome
Simptomele cardiovasculare sunt cele mai importante, dar în anumite cazuri, mai ales la copii şi adulţi
tineri, pot predomina simptomele SNC şi depresia respiratorie. Pot să apară: bradicardie, bloc AV
gradul I-III, asistolie, scăderea tensiunii arteriale, insuficienţă circulatorie periferică, insuficienţă
cardiacă, şoc cardiogen, depresie respiratorie, apnee. Altele simptome sunt: oboseală, stare de
confuzie, pierderea conştienţei, tremor fin, crampe, transpiraţie, parestezii, bronhospasm, greaţă,
vărsături, posibil spasm esofagian, hipoglicemie (mai ales la copii) sau hiperglicemie,
hiperkaliemie; efecte asupra funcţiei renale; sindrom miastenic tranzitor.
Ingestia concomitentă de alcool, antihipertensive, chinidină sau barbiturice poate agrava starea
pacientului.
Primele semne de supradozaj pot să apară în 20 minute până la 2 ore de la ingestia medicamentului.
Tratament
Îngrijirea trebuie realizată într-un departament care poate furniza măsuri adecvate de suport,
monitorizare și control.
Dacă este necesar, se va efectua lavaj gastric și/sau se poate administra cărbune activat.
Pentru tratamentul bradicardiei și tulburărilor de conducere se pot folosi atropina,
medicamentele adrenostimulante sau pacemarker.
Hipotensiunea arterială, insuficiența cardiacă acută și șocul vor fi tratate cu terapie de substituție
volemică adecvată, glucagon administrat intravenos (urmat, dacă este nevoie, de o perfuzie cu
glucagon), administrarea intravenoasă de medicamente adrenostimulante cum este dobutamina și cu
agoniști alfa-1 adrenergici, dacă pacientul prezintă vasodilatație. Poate fi luată în considerare
administrarea intravenoasă de Ca ionic.
Se pot efectua intubare și ventilația mecanica, în funcție de indicație. Instalarea unui pacemaker este
opțională. În stopul circulator determinat de supradozaj, pot fi necesare manevre de resuscitare timp
mai multe ore.
Bronhospasmul poate fi, de obicei, ameliorat de bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: Betablocante selective, codul ATC: C07AB02
Metoprolol este un blocant selectiv ai receptorilor beta
1 . Metoprololul blochează receptorii beta1 de la
nivelul cordului la doze inferioare celor necesare pentru a afecta receptorii beta
2 din vasele periferice
şi din bronhii. Selectivitatea produsului Bloxazoc este dependentă de doză, dar întrucât concentraţia
plasmatică maximă pentru această formă farmaceutică este semnificativ mai mică în comparaţie cu
aceeaşi doză sub formă de comprimate obişnuite, se obţine un grad mai mare de beta1 selectivitate cu
forma farmaceutică cu eliberare prelungită.
Metoprolol nu are niciun efect beta-stimulant şi are un efect redus de stimulare membranară.
Beta-blocantele au efect inotrop şi cronotrop negativ.
Tratamentul cu metoprolol reduce efectul catecolaminelor asociat cu stresul fizic şi psihic, micşorând
frecvenţa cardiacă, debitul cardiac şi tensiunea arterială. În situaţii de stres, atunci când se secretă
cantităţi crescute de adrenalină din glandele suprarenale, metoprololul nu împiedică vasodilataţia
fiziologică normală. În doze terapeutice, metoprololul are asupra musculaturii bronşice efect contractil
mai mic decât beta-blocantele neselective. Această proprietate permite tratarea pacienţilor cu
astm bronşic sau alte boli pulmonare obstructive avansate, cu metoprolol în asociere cu stimulante
de receptori beta
2. Metoprololul influenţează eliberarea de insulină şi metabolismul carbohidraţilor
într-o măsură mai mică decât beta-blocantele neselective şi, prin urmare, poate fi administrat şi
11
pacienţilor cu diabet zaharat. Reacţia cardiovasculară din hipoglicemie, ca de exemplu tahicardia, este
mai puţin influenţată de metoprolol, iar revenirea la normal a glicemiei se produce mai rapid decât în
cazul beta-blocantelor neselective.
În hipertensiune arterială, metoprololul scade semnificativ tensiunea arterială pentru mai mult de 24
ore, atât în clino- şi ortostatism, cât şi în timpul efortului. În tratamentul cu metoprolol se observă
iniţial o creştere a rezistenţei vasculare periferice Cu toate acestea, în tratamentul de lungă durată,
obţinerea reducerii tensiunii arteriale se poate datora rezistenţei vasculare periferice scăzute şi
debitului cardiac nemodificat.
Copii și adolescenți
Într-un studiu cu durată de 4 săptămâni la 144 copii și adolescenți (cu vârstă cuprinsă între 6 şi 16 ani)
cu hipertensiune arterială esenţială, s-a observat că metoprololul a redus tensiunea arterială cu 5,2 mm
Hg la doză de 0,2 mg/kg greutate corporală (p=0,145), 7,7 mm Hg la doză de 1,0 mg/kg greutate
corporală (p=0,027) și 6,3 mm Hg la doză de 2,0 mg/kg greutate corporală (p=0,049) cu o doză
maximă de 200 mg/zi, comparativ cu 1,9 mm Hg în grupul placebo. Pentru tensiunea diastolică, a
ceastă reducere a fost de 3,1 mm Hg (p=0,655), 4,9 mm Hg (p=0,280), 7,5 mm Hg (p=0,017) și,
respectiv, 2,1 mmHg. Nu s-au demonstrat diferenţe în funcţie de vârstă, stadiul Tanner sau rasă..
La bărbaţii cu hipertensiune arterială moderată/severă, metoprolol reduce riscul morţii de cauză
cardiovasculară. Nu apare niciun dezechilibru electrolitic.
Efect în insuficienţă cardiacă cronică
În MERIT-HF, un studiu de supravieţuire cu 3991 pacienţi având insuficienţă cardiacă (NYHA II-IV)
şi fracţie de ejecţie scăzută (≤0,40), s-a demonstrat că metoprolol creşte supravieţuirea şi reduce
numărul de spitalizări. În tratamentul de lungă durată, pacienţii au manifestat o ameliorare generală a
simptomelor (clasa New York Heart Association şi scorul de evaluare generală a tratamentului –
Overall Treatment Evaluation score).
În plus, s-a demonstrat că tratamentul cu metoprolol creşte fracţia de ejecţie şi reduce volumele
telesistolic şi telediastolic ale ventriculului stâng.
În tahiaritmii, efectul activităţii simpatolitice crescute este blocat, ceea ce duce la o frecvenţă cardiacă
scăzută, în primul rând prin reducerea automatismului în celulele pacemaker, dar şi prin creşterea
timpului de conducere supraventriculară. Metoprolol reduce riscul reinfarctizării şi al stopului cardiac,
în special al morţii subite după infarctul de miocard.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Comprimatul cu eliberare prelungită Bloxazoc este constituit din microgranule încapsulate conţinând
metoprolol succinat, fiecare granulă fiind o unitate depozit separată. Fiecare granulă este învelită într-o
membrană polimerică, responsabilă de controlul ritmului de eliberare a medicamentului. Comprimatul
se dezintegrează rapid în contact cu lichidele, granulele fiind astfel dispersate pe o suprafaţă mare în
tractul gastrointestinal. Eliberarea este independentă de pH-ul mediului înconjurător şi continuă în ritm
aproape constant timp de aproximativ 20 ore. Această formă farmaceutică conferă o
concentraţie plasmatică constantă şi o durată a efectului de peste 24 ore.
Absorbţia este completă după administrare orală şi substanţa este absorbită de-a lungul întregului tract
gastrointestinal, inclusiv în colon. Biodisponibilitatea Bloxazoc este de 30-40%. Metoprololul
este metabolizat în principal în ficat de CYP2D6. Au fost identificaţi trei metaboliţi principali, cu toate
că niciunul nu are un efect beta-blocant important clinic. Meto
prololul este excretat până la
aproximativ 5% sub formă nemetabolizată prin rinichi, iar restul sub formă de metaboliţi.
Copii și adolescenți
Profilul farmacocinetic al metoprololului la pacienţii pediatrici cu hipertensiune, cu vârste cuprinse
între 6 –17 ani, este similar cu farmacocinetica descrisă anterior la adulţi. Clearance-ul oral aparent
pentru metoprolol (CL/F) creşte liniar cu greutatea.
12
5.3 Date preclinice de siguranţă
Metoprolol a fost testat clinic pe scară foarte largă. Informaţii relevante pentru medicii care prescriu
sunt prezentate în alte secţiuni ale Rezumatului Caracteristicilor Produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Laurilsulfat de sodiu
Polisorbat 80
Glicerol
Hidroxipropilceluloză tip EF
Etilceluloză 10 cP
Hidroxipropilceluloză tip LF
Celuloză microcristalină tip 101
Celuloză microcristalină tip 200
Stearilfumarat de sodiu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E171)
Talc
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PE-PVDC/Al: cutii cu 10, 14, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 90, 98 și 100 comprimate cu
eliberare prelungită.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
13
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA, d.d., Novo mesto,
Šmarješka cesta 68501 Novo mesto
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8715/2016/01-11
8716/2016/01-11
8717/2016/01-11
8718/2016/01-11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
