MITOMICINA MEDAC 1mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mitomicină medac 1 mg/ml pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție intravezicală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 2 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 10 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 20 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 40 mg mitomicină.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție intravezicală
Pulbere sau pulbere compactă de culoare gri până la gri-albăstruie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Mitomicina este utilizată în tratamentul paliativ al tumorilor.
Este indicată administrarea intravenoasă a mitomicinei ca monoterapie sau în chimioterapia
citostatică combinată la pacienții adulți cu:
• carcinom colorectal avansat
• carcinom gastric avansat
• carcinom mamar avansat și/sau metastazat
• carcinom esofagian avansat
• carcinom cervical avansat
• carcinom bronho-pulmonar fără celule mici
• carcinom pancreatic avansat
• tumori avansate la nivelul capului și gâtului.
De asemenea, mitomicina este indicată pentru administrare intravezicală pentru prevenirea recidivei
la pacienții adulți cu carcinom superficial al vezicii urinare după rezecție transuretrală.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
2
Mitomicina trebuie folosită numai de medici cu experiență în acest tip de terapie, dacă este strict
indicat și cu monitorizarea continuă a parametrilor hematologici. Este esențial ca injecția să fie
administrată intravenos. Dacă medicamentul este injectat perivascular, în zona respectivă se produce
necroză extensivă.
Dacă nu este prescris altfel, dozele de mitomicină sunt după cum urmează:
Administrare intravenoasă
În monoterapia citostatică, mitomicina este administrată de obicei intravenos, ca injecție în bolus.
Dozele recomandate sunt de 10 - 20 mg/m²
suprafață corporală o dată la 6 - 8 săptămâni, de
8 - 12 mg/m² suprafață corporală o dată la 3 - 4 săptămâni sau de 5 - 10 mg/m² suprafață corporală o
dată la 3 - 6 săptămâni, în funcție de schema de tratament folosită.
În terapia combinată, dozele sunt considerabil mai mici. Datorită riscului de mielotoxicitate aditivă, nu
se poate face abatere fără un motiv întemeiat de la protocoalele de tratament cu rezultate dovedite.
Administrare intravezicală
Există multe scheme de tratament pentru mitomicina pentru uz intravezical, care variază în funcție de
doza de mitomicină utilizată, frecvența instilațiilor și durata tratamentului.
Dacă nu se menționează altfel, doza de mitomicină este de 40 mg mitomicină instilată în vezica
urinară o dată pe săptămână. Se pot utiliza și scheme de tratament cu instilații o dată la 2 săptămâni, o
dată pe lună sau o dată la 3 luni.
Specialistul trebuie să decidă care este schema de tratament optimă, frecvența și durata tratamentului
pentru fiecare pacient în parte.
pH-ul urinei trebuie să fie mai mare decât pH 6.
Grupuri speciale de pacienți
Doza trebuie redusă la pacienții care au primit anterior terapie extensivă cu citostatice, în caz de
mielosupresie sau la pacienții vârstnici.
Nu există suficiente date provenind din studiile clinice cu privire la utilizarea mitomicinei la pacienți
cu vârsta de 65 de ani și peste.
Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienți cu insuficiență renală (vezi pct. 4.3).
Medicamentul nu este recomandat la pacienți cu insuficiență hepatică din cauza lipsei datelor privind
eficacitatea și siguranța la acest grup de pacienți.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea mitomicinei la copii nu au fost stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Mitomicina este destinată pentru injecție sau perfuzie într-un vas sanguin (administrare intravenoasă)
sau pentru instilare intravezicală după dizolvare. Este posibilă utilizarea parțială.
Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului
Mitomicină medac nu trebuie utilizat în injecții mixte.
Alte soluții pentru injecție sau perfuzie trebuie administrate separat.
Este esențial ca injecția să fie administrată intravenos.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
3
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Alăptare
În terapia sistemică
Pancitopenia, leucopenia sau trombopenia izolată, diateza hemoragică și infecțiile acute reprezintă
contraindicații absolute.
Disfuncțiile ventilatorii pulmonare restrictive sau obstructive, disfuncția renală, disfuncția hepatică
și/sau o stare generală proastă de sănătate reprezintă contraindicații relative. Corelarea temporală cu
radioterapia sau administrarea unui alt citostatic poate reprezenta o altă contraindicație.
Terapia intravezicală
Perforarea peretelui vezical
Cistită
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Datorită efectelor toxice ale mitomicinei asupra măduvei osoase, alte modalități de tratament
mielotoxic (în special cu alte citostatice, radiații) trebuie administrate cu deosebită precauție pentru a
reduce la minimum riscul de mielosupresie aditivă.
Este esențial ca injecția să fie administrată intravenos. Dacă medicamentul este injectat perivascular,
în zona respectivă se produce necroză extensivă. Pentru evitarea necrozei se recomandă următoarele
măsuri:
Injecția se face întotdeauna în vasele de sânge mari din brațe.
Nu se injectează direct intravenos, ci de preferință prin tubul unei perfuzii care funcționează bine
și în siguranță.
După administrarea printr-o linie venoasă centrală, înainte de a îndepărta canula, aceasta se curăță
cu jet de lichid timp de câteva minute folosind perfuzia pentru a elimina orice rest de mitomicină.
Dacă se produce extravazare, se recomandă folosirea imediată, locală, a dimetilsulfoxidului (DMSO
99 %), repetată la fiecare 4 - 8 ore, precum și folosirea de comprese reci, uscate. Trebuie consultat un
chirurg (plastic) într-o fază incipientă (în decurs de 72 ore). Administrarea sistemică a unei injecții de
200 mg de vitamina B6 poate ajuta într-o oarecare măsură la regenerarea țesuturilor afectate.
Tratamentul de lungă durată poate avea drept consecință toxicitate cumulată asupra măduvei osoase.
Supresia măduvei osoase se poate manifesta doar după un interval de timp, efectele cele mai puternice
apărând după 4 – 6 săptămâni, în urma acumulării după utilizarea prelungită și, ca atare, necesită
adesea ajustarea individuală a dozei.
Deseori, pacienții vârstnici prezintă funcții fiziologice reduse, depresia măduvei osoase, care poate fi
prelungită, așa încât mitomicina trebuie administrată cu deosebită precauție la acest grup, cu
monitorizarea atentă a stării pacientului.
Mitomicina este o substanță mutagenă și posibil carcinogenă la om. Trebuie evitat contactul cu pielea
și membranele mucoase.
În caz de simptome pulmonare, care nu pot fi atribuite unei alte boli existente, tratamentul trebuie
întrerupt imediat. Toxicitatea pulmonară poate fi tratată cu succes folosind steroizi.
De asemenea, tratamentul trebuie întrerupt imediat dacă există simptome de hemoliză sau semne de
disfuncție renală (nefrotoxicitate). Apariția sindromului uremic hemolitic (SUH: insuficiență renală
ireversibilă, anemie hemolitică microangiopatică [sindromul AHMA] și trombocitopenie) este adesea
letală.
4
La doze > 30 mg de mitomicină/m² suprafață corporală s-a observat anemie hemolitică
microangiopatică. Se recomandă monitorizarea atentă a funcției renale.
Noi descoperiri sugerează oportunitatea unui studiu terapeutic pentru îndepărtarea complexelor imune,
care par să joace un rol semnificativ în instalarea simptomelor prin intermediul proteinei stafilococice
A.
Apariția leucemiei acute (în unele cazuri după faza preleucemică) și a sindromului mielodisplastic au
fost raportate la pacienți care au primit concomitent tratament cu alți agenți antineoplastici.
Verificări și măsuri de siguranță recomandate în cazul administrării intravenoase:
Înainte de începerea tratamentului
Hemoleucograma completă
Verificarea funcției pulmonare pentru a vedea dacă se suspectează o disfuncționalitate
pulmonară pre-existentă
Verificarea funcției renale pentru a exclude insuficiența renală
Verificarea funcției hepatice pentru a exclude insuficiența hepatică
Pe durata tratamentului
• Monitorizarea regulată a leucogramei
• Monitorizarea atentă a funcției renale
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Sunt posibile interacțiuni mielotoxice cu alte tipuri de tratament cu efect toxic asupra măduvei osoase
(în special alte medicamente citotoxice, radiații).
Combinația cu alcaloizi din vinca sau bleomicină poate potența toxicitatea pulmonară.
S-a raportat un risc crescut de apariție a sindromului uremic hemolitic la pacienți cărora li s-a
administrat concomitent mitomicină și fluorouracil-5 sau tamoxifen.
În experimente la animale, administrarea de hidroclorit de piridoxină (vitamina B
6) a avut drept
rezultat pierderea efectului mitomicinei.
În timpul tratamentului cu mitomicină nu trebuie administrate injecții cu vaccinuri vii, deoarece
aceasta poate avea drept rezultat un risc crescut de infectare prin intermediul vaccinului viu.
Cardiotoxicitatea Adriamycin (doxorubicinei) poate fi potențată de mitomicină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Mitomicina este genotoxică poate avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării fătului. Mitomicina nu
trebuie utilizată în timpul sarcinii. Dacă tratamentul unei femei gravide este imperios necesar, trebuie
asigurată consiliere medicală cu privire la riscul de efecte adverse asupra copilului asociate
tratamentului.
Alăptarea
Mitomicina se excretă în laptele matern. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului (vezi
pct. 4.3).
Fertilitatea
5
Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului cu mitomicină. În cazul depistării unei
sarcini pe durata tratamentului, trebuie asigurată consiliere genetică.
Pacientele mature din punct de vedere sexual trebuie să utilizeze măsuri contraceptive sau să practice
abstinența sexuală pe durata chimioterapiei și timp de 6 luni după încheierea acesteia.
Mitomicina este genotoxică. Ca atare, bărbații tratați cu mitomicină sunt sfătuiți să nu conceapă un
copil în timpul tratamentului și timp de 6 luni după încheierea acestuia și să solicite consiliere cu
privire la conservarea spermei înainte de începerea tratamentului, deoarece există posibilitatea apariției
infertilității ireversibile cauzate de terapia cu mitomicină.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Chiar și atunci când sunt utilizate potrivit instrucțiunilor, aceste medicamente pot produce greață și
vărsături și ca atare prelungește timpul de reacție în așa măsură încât este afectată capacitatea de a
conduce vehicule și de a folosi utilaje. Aceasta se întâmplă mai pregnant în condițiile consumului de
alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență.
Frecvențele de mai jos sunt definite ca:
Foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente ( 1/1,000 și < 1/100),
rare ( 1/10,000 și < 1/1,000), foarte rare (< 1/10,000) sau cu frecvență necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
Cele mai frecvente reacții adverse ale mitomicinei administrate sistemic sunt simptomele gastro-
intestinale, cum ar fi greață și vărsături și supresia măduvei osoase cu leucopenie și mai ales cu
trombocitopenie, ca formă predominantă de supresie a măduvei osoase. Această supresie a măduvei
osoase apare la până la 65% dintre pacienți. Deoarece efectul este cumulativ în cazul tratamentul
îndelungat, supresia măduvei osoase duce adesea la limitarea dozei.
La cel mult 10% dintre pacienți este de așteptat toxicitate gravă asupra organelor sub formă de
pneumonie interstițială sau nefrotoxicitate.
Mitomicina are potențial hepatotoxic.
Tulburări hematologice și limfatice Foarte frecvente
Supresia măduvei osoase, leucopenie,
trombocitopenie
Rare
Infecții cu risc vital, septicemie, anemie
hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare
Reacție alergică severă
Tulburări cardiace Rare
Insuficiență cardiacă după terapie anterioară
cu antracicline
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Frecvente ( 1/100 și < 1/10)
Pneumonie interstițială, dispnee, tuse,
dificultăți de respirație
Rare
Hipertensiune arterială pulmonară, boală
pulmonară veno-ocluzivă (BPVO)
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente
Greață, vărsături
6
Mai puțin frecvente
Mucozită, stomatită, diaree, anorexie
Tulburări hepatobiliare Rare
Disfuncție hepatică, creștere a
transaminazelor, icter, boală hepatică veno-
ocluzivă (BHVO)
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente
Exantem, erupție cutanată alergică, dermatită
de contact, eritem palmoplantar
Mai puțin frecvente
Alopecie
Rare
Exantem generalizat
Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente
Disfuncție renală, creșterea creatininei
serice, glomerulopatie, nefrotoxicitate
Rare
Sindrom hemolitic uremic (SHU) (adesea
letal), anemie hemolitică microangiopatică
(sindrom AHMA)
Tulburări generale și la nivelul locului de
administrare Frecvente
În caz de extravazare:
Celulită, necroză tisulară
Mai puțin frecvente
Febră
Reacții adverse posibile în cazul tratamentului intravezical
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente
Prurit, erupție cutanată alergică, dermatită
de contact, eritem palmoplantar
Rare
Exantem generalizat
Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente
Cistită (posibil hemoragică), disurie,
nocturie, polakiurie, hematurie, iritare
locală a peretelui vezical
Foarte rare
Cistită necrozantă, cistită alergică
(eozinofilă), stenoza tractului urinar
eferent, capacitate redusă a vezicii urinare,
calcifierea peretelui vezical și fibroza
peretelui vezical, perforarea vezicii.
Dacă apare cistita, trebuie administrat tratament simptomatic cu antiinflamatoare locale și analgezice.
În majoritatea cazurilor, tratamentul cu mitomicină poate fi continuat, cu reducerea dozei, dacă este
cazul. Au fost raportate cazuri izolate de cistită alergică (eozinofilă) în care a fost necesară
întreruperea tratamentului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată (vezi detaliile mai jos).
7
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478-RO
Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, este de așteptat mielotoxicitate severă sau chiar mieloftiză, efectul clinic complet
apărând doar după aproximativ 2 săptămâni.
Intervalul de timp până când numărul de leucocite scade până la cea mai redusă valoare poate fi de
4 săptămâni. Ca atare, trebuie realizată monitorizarea hematologică atentă, prelungită, și în cazul în
care se suspectează supradozajul.
Totuși, până în prezent nu au fost raportate cazuri de supradozaj la administrarea intravezicală de
mitomicină.
Deoarece nu există niciun antidot eficient, trebuie exercitată extremă prudență la fiecare administrare.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antineoplazice, antibiotice citotoxice și substanțe înrudite,
alte antibiotice citotoxice, codul ATC: L01DC03
Antibioticul mitomicină este un medicament citostatic din grupul agenților alchilanți.
Mitomicina este un antibiotic cu efect antineoplastic, izolat din Streptomyces caespitosus, și care se
prezintă sub formă inactivă. Activarea ca agent alchilant trifuncțional are loc rapid, fie la pH-ul
fiziologic în prezența NADPH-ului seric, fie intracelular, practic în toate celulele din corp cu excepția
creierului, deoarece mitomicina nu poate depăși bariera sânge-creier. Toți cei trei radicali alchilanți
provin din grupele chinone, aziridine și uretan. Mecanismul de acțiune se bazează cu precădere pe
alchilarea ADN-ului (într-o măsură mai mică a ARN-ului), cu inhibarea corespunzătoare a sintezei
ADN-ului. Gradul de afectare a ADN-ului este corelat cu efectul clinic și este mai redus în celulele
mai rezistente decât în cele sensibile. Ca și în cazul celorlalți agenți alchilanți, celulele proliferative
sunt mai afectate decât cele aflate în faza de repaus (G0) a ciclului celular. În plus, se eliberează
radicali liberi de peroxid în special atunci când se utilizează doze mai mari, ceea ce duce la ruperi ale
ADN-ului. Eliberarea de radicali de peroxid este asociată cu efectele secundare specifice fiecărui
organ.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
În urma administrării intravenoase a 10 - 20 mg/m² de mitomicină, au fost măsurate valori maxime ale
concentrației plasmatice, de 0,4 - 3,2 μg/ml. Timpul de înjumătățire biologic este scurt, între 40 și 50
de minute. Nivelul concentrației serice scade biexponențial, accentuat în primele 45 de minute și mai
încet ulterior.
După aproximativ 3 ore, nivelul concentrației serice este de obicei sub limita de detecție.
Metabolizarea și eliminarea au loc în principal la nivelul ficatului. Ca atare, au fost descoperite
concentrații mari de mitomicină în vezica biliară. Excreția renală are un rol minor în eliminare.
În timpul terapiei intravezicale, mitomicina este absorbită în
doze nesemnificative. Cu toate acestea,
efectul sistemic nu poate fi exclus complet.
8
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile la animale, mitomicina a avut un efect toxic asupra tuturor țesuturilor proliferative, în
special asupra celulelor măduvei osoase și ale mucoasei gastro-intestinale, iar spermatogeneza a fost
inhibată.
Mitomicina are proprietăți mutagene, carcinogene și teratogene, care pot fi demonstrate în cadrul unor
modele experimentale adecvate.
Dacă este injectată în exteriorul unei vene sau în caz de extravazare în țesutul înconjurător, mitomicina
produce necroză severă.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Uree
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Mitomicină medac, flacoane cu 2 mg (10 mg, 20 mg, 40 mg) mitomicină
18 luni
Din punct de vedere chimic și fizic, medicamentul reconstituit trebuie utilizat în decurs de 24 de ore.
Din punct de vedere microbiologic, acest medicament trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, durata și condițiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului și
în mod normal nu trebuie să depășească 24 de ore, la temperaturi între 2 - 8 °C, în cazul în care
reconsituirea/diluarea nu a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se ține flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Mitomicină medac 2 mg:
Ambalaje cu 1, 5 și 10 flacoane de 6 ml din sticlă transparentă (tip I), cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 10 mg:
Ambalaje cu 1, 5 și 10 flacoane de 10 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 20 mg:
Ambalaj cu 1, 5 și 10 flacoane de 20 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 40 mg:
9
Ambalaj cu 1, 5 și 10 flacoane de 50 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și ale instrucțiuni de manipulare
Reconstituirea soluției pentru injecție sau perfuzie gata pentru a fi folosită
Mitomicină 2 mg:
Conținutul unui flacon de 2 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 2 ml apă pentru preparate
injectabile, răsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Mitomicină 10 mg:
Conținutul unui flacon de 10 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 10 ml apă pentru preparate
injectabilerăsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Mitomicină 20 mg:
Conținutul unui flacon de 20 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 20 ml apă pentru preparate
injectabile răsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Reconstituirea soluției pentru utilizare intravezicală gata pentru a fi folosită
Mitomicină 2 mg:
Conținutul a 10 - 20 de flacoane de Mitomicină medac 2 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 10 mg:
Conținutul a 2 – 4 flacoane de Mitomicină medac 10 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 20 mg:
Conținutul a 1 – 2 flacoane de Mitomicină medac 20 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 40 mg:
Conținutul unui flacon de Mitomicină medac 40 mg (echivalent cu 40 mg mitomicină) se dizolvă în
40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în decurs de
2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Nu trebuie folosită decât soluția limpede.
Conținutul flaconului este pentru o singură utilizare.
Soluția neutilizată trebuie eliminată.
10
A se proteja soluția reconstituită de lumină.
Mitomicină medac nu trebuie utilizat în injecții mixte. Alte soluții pentru injecție sau perfuzie trebuie
administrate separat.
Atunci când este cazul, este esențial să se administreze injecția intravascular, evitând extravazarea.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
medac GmbH
Theaterstraße 6, 22880 Wedel,
Germania
Tel.: +49 4103 8006-0
Fax: +49 4103 8006-100
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
8664/2016/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mitomicină medac 1 mg/ml pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție intravezicală
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 2 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 10 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 20 mg mitomicină.
Fiecare flacon de Mitomicină medac conține 40 mg mitomicină.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă sau soluție intravezicală
Pulbere sau pulbere compactă de culoare gri până la gri-albăstruie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Mitomicina este utilizată în tratamentul paliativ al tumorilor.
Este indicată administrarea intravenoasă a mitomicinei ca monoterapie sau în chimioterapia
citostatică combinată la pacienții adulți cu:
• carcinom colorectal avansat
• carcinom gastric avansat
• carcinom mamar avansat și/sau metastazat
• carcinom esofagian avansat
• carcinom cervical avansat
• carcinom bronho-pulmonar fără celule mici
• carcinom pancreatic avansat
• tumori avansate la nivelul capului și gâtului.
De asemenea, mitomicina este indicată pentru administrare intravezicală pentru prevenirea recidivei
la pacienții adulți cu carcinom superficial al vezicii urinare după rezecție transuretrală.
4.2 Doze și mod de administrare
Doze
2
Mitomicina trebuie folosită numai de medici cu experiență în acest tip de terapie, dacă este strict
indicat și cu monitorizarea continuă a parametrilor hematologici. Este esențial ca injecția să fie
administrată intravenos. Dacă medicamentul este injectat perivascular, în zona respectivă se produce
necroză extensivă.
Dacă nu este prescris altfel, dozele de mitomicină sunt după cum urmează:
Administrare intravenoasă
În monoterapia citostatică, mitomicina este administrată de obicei intravenos, ca injecție în bolus.
Dozele recomandate sunt de 10 - 20 mg/m²
suprafață corporală o dată la 6 - 8 săptămâni, de
8 - 12 mg/m² suprafață corporală o dată la 3 - 4 săptămâni sau de 5 - 10 mg/m² suprafață corporală o
dată la 3 - 6 săptămâni, în funcție de schema de tratament folosită.
În terapia combinată, dozele sunt considerabil mai mici. Datorită riscului de mielotoxicitate aditivă, nu
se poate face abatere fără un motiv întemeiat de la protocoalele de tratament cu rezultate dovedite.
Administrare intravezicală
Există multe scheme de tratament pentru mitomicina pentru uz intravezical, care variază în funcție de
doza de mitomicină utilizată, frecvența instilațiilor și durata tratamentului.
Dacă nu se menționează altfel, doza de mitomicină este de 40 mg mitomicină instilată în vezica
urinară o dată pe săptămână. Se pot utiliza și scheme de tratament cu instilații o dată la 2 săptămâni, o
dată pe lună sau o dată la 3 luni.
Specialistul trebuie să decidă care este schema de tratament optimă, frecvența și durata tratamentului
pentru fiecare pacient în parte.
pH-ul urinei trebuie să fie mai mare decât pH 6.
Grupuri speciale de pacienți
Doza trebuie redusă la pacienții care au primit anterior terapie extensivă cu citostatice, în caz de
mielosupresie sau la pacienții vârstnici.
Nu există suficiente date provenind din studiile clinice cu privire la utilizarea mitomicinei la pacienți
cu vârsta de 65 de ani și peste.
Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienți cu insuficiență renală (vezi pct. 4.3).
Medicamentul nu este recomandat la pacienți cu insuficiență hepatică din cauza lipsei datelor privind
eficacitatea și siguranța la acest grup de pacienți.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea mitomicinei la copii nu au fost stabilite.
Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Mitomicina este destinată pentru injecție sau perfuzie într-un vas sanguin (administrare intravenoasă)
sau pentru instilare intravezicală după dizolvare. Este posibilă utilizarea parțială.
Precauții care trebuie luate înainte de manipularea sau administrarea medicamentului
Mitomicină medac nu trebuie utilizat în injecții mixte.
Alte soluții pentru injecție sau perfuzie trebuie administrate separat.
Este esențial ca injecția să fie administrată intravenos.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea și diluarea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
3
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Alăptare
În terapia sistemică
Pancitopenia, leucopenia sau trombopenia izolată, diateza hemoragică și infecțiile acute reprezintă
contraindicații absolute.
Disfuncțiile ventilatorii pulmonare restrictive sau obstructive, disfuncția renală, disfuncția hepatică
și/sau o stare generală proastă de sănătate reprezintă contraindicații relative. Corelarea temporală cu
radioterapia sau administrarea unui alt citostatic poate reprezenta o altă contraindicație.
Terapia intravezicală
Perforarea peretelui vezical
Cistită
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Datorită efectelor toxice ale mitomicinei asupra măduvei osoase, alte modalități de tratament
mielotoxic (în special cu alte citostatice, radiații) trebuie administrate cu deosebită precauție pentru a
reduce la minimum riscul de mielosupresie aditivă.
Este esențial ca injecția să fie administrată intravenos. Dacă medicamentul este injectat perivascular,
în zona respectivă se produce necroză extensivă. Pentru evitarea necrozei se recomandă următoarele
măsuri:
Injecția se face întotdeauna în vasele de sânge mari din brațe.
Nu se injectează direct intravenos, ci de preferință prin tubul unei perfuzii care funcționează bine
și în siguranță.
După administrarea printr-o linie venoasă centrală, înainte de a îndepărta canula, aceasta se curăță
cu jet de lichid timp de câteva minute folosind perfuzia pentru a elimina orice rest de mitomicină.
Dacă se produce extravazare, se recomandă folosirea imediată, locală, a dimetilsulfoxidului (DMSO
99 %), repetată la fiecare 4 - 8 ore, precum și folosirea de comprese reci, uscate. Trebuie consultat un
chirurg (plastic) într-o fază incipientă (în decurs de 72 ore). Administrarea sistemică a unei injecții de
200 mg de vitamina B6 poate ajuta într-o oarecare măsură la regenerarea țesuturilor afectate.
Tratamentul de lungă durată poate avea drept consecință toxicitate cumulată asupra măduvei osoase.
Supresia măduvei osoase se poate manifesta doar după un interval de timp, efectele cele mai puternice
apărând după 4 – 6 săptămâni, în urma acumulării după utilizarea prelungită și, ca atare, necesită
adesea ajustarea individuală a dozei.
Deseori, pacienții vârstnici prezintă funcții fiziologice reduse, depresia măduvei osoase, care poate fi
prelungită, așa încât mitomicina trebuie administrată cu deosebită precauție la acest grup, cu
monitorizarea atentă a stării pacientului.
Mitomicina este o substanță mutagenă și posibil carcinogenă la om. Trebuie evitat contactul cu pielea
și membranele mucoase.
În caz de simptome pulmonare, care nu pot fi atribuite unei alte boli existente, tratamentul trebuie
întrerupt imediat. Toxicitatea pulmonară poate fi tratată cu succes folosind steroizi.
De asemenea, tratamentul trebuie întrerupt imediat dacă există simptome de hemoliză sau semne de
disfuncție renală (nefrotoxicitate). Apariția sindromului uremic hemolitic (SUH: insuficiență renală
ireversibilă, anemie hemolitică microangiopatică [sindromul AHMA] și trombocitopenie) este adesea
letală.
4
La doze > 30 mg de mitomicină/m² suprafață corporală s-a observat anemie hemolitică
microangiopatică. Se recomandă monitorizarea atentă a funcției renale.
Noi descoperiri sugerează oportunitatea unui studiu terapeutic pentru îndepărtarea complexelor imune,
care par să joace un rol semnificativ în instalarea simptomelor prin intermediul proteinei stafilococice
A.
Apariția leucemiei acute (în unele cazuri după faza preleucemică) și a sindromului mielodisplastic au
fost raportate la pacienți care au primit concomitent tratament cu alți agenți antineoplastici.
Verificări și măsuri de siguranță recomandate în cazul administrării intravenoase:
Înainte de începerea tratamentului
Hemoleucograma completă
Verificarea funcției pulmonare pentru a vedea dacă se suspectează o disfuncționalitate
pulmonară pre-existentă
Verificarea funcției renale pentru a exclude insuficiența renală
Verificarea funcției hepatice pentru a exclude insuficiența hepatică
Pe durata tratamentului
• Monitorizarea regulată a leucogramei
• Monitorizarea atentă a funcției renale
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Sunt posibile interacțiuni mielotoxice cu alte tipuri de tratament cu efect toxic asupra măduvei osoase
(în special alte medicamente citotoxice, radiații).
Combinația cu alcaloizi din vinca sau bleomicină poate potența toxicitatea pulmonară.
S-a raportat un risc crescut de apariție a sindromului uremic hemolitic la pacienți cărora li s-a
administrat concomitent mitomicină și fluorouracil-5 sau tamoxifen.
În experimente la animale, administrarea de hidroclorit de piridoxină (vitamina B
6) a avut drept
rezultat pierderea efectului mitomicinei.
În timpul tratamentului cu mitomicină nu trebuie administrate injecții cu vaccinuri vii, deoarece
aceasta poate avea drept rezultat un risc crescut de infectare prin intermediul vaccinului viu.
Cardiotoxicitatea Adriamycin (doxorubicinei) poate fi potențată de mitomicină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Mitomicina este genotoxică poate avea efecte dăunătoare asupra dezvoltării fătului. Mitomicina nu
trebuie utilizată în timpul sarcinii. Dacă tratamentul unei femei gravide este imperios necesar, trebuie
asigurată consiliere medicală cu privire la riscul de efecte adverse asupra copilului asociate
tratamentului.
Alăptarea
Mitomicina se excretă în laptele matern. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului (vezi
pct. 4.3).
Fertilitatea
5
Femeile nu trebuie să rămână gravide în timpul tratamentului cu mitomicină. În cazul depistării unei
sarcini pe durata tratamentului, trebuie asigurată consiliere genetică.
Pacientele mature din punct de vedere sexual trebuie să utilizeze măsuri contraceptive sau să practice
abstinența sexuală pe durata chimioterapiei și timp de 6 luni după încheierea acesteia.
Mitomicina este genotoxică. Ca atare, bărbații tratați cu mitomicină sunt sfătuiți să nu conceapă un
copil în timpul tratamentului și timp de 6 luni după încheierea acestuia și să solicite consiliere cu
privire la conservarea spermei înainte de începerea tratamentului, deoarece există posibilitatea apariției
infertilității ireversibile cauzate de terapia cu mitomicină.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Chiar și atunci când sunt utilizate potrivit instrucțiunilor, aceste medicamente pot produce greață și
vărsături și ca atare prelungește timpul de reacție în așa măsură încât este afectată capacitatea de a
conduce vehicule și de a folosi utilaje. Aceasta se întâmplă mai pregnant în condițiile consumului de
alcool etilic.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme și organe și în funcție de frecvență.
Frecvențele de mai jos sunt definite ca:
Foarte frecvente ( 1/10), frecvente ( 1/100 și < 1/10), mai puțin frecvente ( 1/1,000 și < 1/100),
rare ( 1/10,000 și < 1/1,000), foarte rare (< 1/10,000) sau cu frecvență necunoscută (care nu poate fi
estimată din datele disponibile).
Cele mai frecvente reacții adverse ale mitomicinei administrate sistemic sunt simptomele gastro-
intestinale, cum ar fi greață și vărsături și supresia măduvei osoase cu leucopenie și mai ales cu
trombocitopenie, ca formă predominantă de supresie a măduvei osoase. Această supresie a măduvei
osoase apare la până la 65% dintre pacienți. Deoarece efectul este cumulativ în cazul tratamentul
îndelungat, supresia măduvei osoase duce adesea la limitarea dozei.
La cel mult 10% dintre pacienți este de așteptat toxicitate gravă asupra organelor sub formă de
pneumonie interstițială sau nefrotoxicitate.
Mitomicina are potențial hepatotoxic.
Tulburări hematologice și limfatice Foarte frecvente
Supresia măduvei osoase, leucopenie,
trombocitopenie
Rare
Infecții cu risc vital, septicemie, anemie
hemolitică
Tulburări ale sistemului imunitar Foarte rare
Reacție alergică severă
Tulburări cardiace Rare
Insuficiență cardiacă după terapie anterioară
cu antracicline
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Frecvente ( 1/100 și < 1/10)
Pneumonie interstițială, dispnee, tuse,
dificultăți de respirație
Rare
Hipertensiune arterială pulmonară, boală
pulmonară veno-ocluzivă (BPVO)
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente
Greață, vărsături
6
Mai puțin frecvente
Mucozită, stomatită, diaree, anorexie
Tulburări hepatobiliare Rare
Disfuncție hepatică, creștere a
transaminazelor, icter, boală hepatică veno-
ocluzivă (BHVO)
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente
Exantem, erupție cutanată alergică, dermatită
de contact, eritem palmoplantar
Mai puțin frecvente
Alopecie
Rare
Exantem generalizat
Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente
Disfuncție renală, creșterea creatininei
serice, glomerulopatie, nefrotoxicitate
Rare
Sindrom hemolitic uremic (SHU) (adesea
letal), anemie hemolitică microangiopatică
(sindrom AHMA)
Tulburări generale și la nivelul locului de
administrare Frecvente
În caz de extravazare:
Celulită, necroză tisulară
Mai puțin frecvente
Febră
Reacții adverse posibile în cazul tratamentului intravezical
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat Frecvente
Prurit, erupție cutanată alergică, dermatită
de contact, eritem palmoplantar
Rare
Exantem generalizat
Tulburări renale și ale căilor urinare Frecvente
Cistită (posibil hemoragică), disurie,
nocturie, polakiurie, hematurie, iritare
locală a peretelui vezical
Foarte rare
Cistită necrozantă, cistită alergică
(eozinofilă), stenoza tractului urinar
eferent, capacitate redusă a vezicii urinare,
calcifierea peretelui vezical și fibroza
peretelui vezical, perforarea vezicii.
Dacă apare cistita, trebuie administrat tratament simptomatic cu antiinflamatoare locale și analgezice.
În majoritatea cazurilor, tratamentul cu mitomicină poate fi continuat, cu reducerea dozei, dacă este
cazul. Au fost raportate cazuri izolate de cistită alergică (eozinofilă) în care a fost necesară
întreruperea tratamentului.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată (vezi detaliile mai jos).
7
Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478-RO
Tel: +4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, este de așteptat mielotoxicitate severă sau chiar mieloftiză, efectul clinic complet
apărând doar după aproximativ 2 săptămâni.
Intervalul de timp până când numărul de leucocite scade până la cea mai redusă valoare poate fi de
4 săptămâni. Ca atare, trebuie realizată monitorizarea hematologică atentă, prelungită, și în cazul în
care se suspectează supradozajul.
Totuși, până în prezent nu au fost raportate cazuri de supradozaj la administrarea intravezicală de
mitomicină.
Deoarece nu există niciun antidot eficient, trebuie exercitată extremă prudență la fiecare administrare.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antineoplazice, antibiotice citotoxice și substanțe înrudite,
alte antibiotice citotoxice, codul ATC: L01DC03
Antibioticul mitomicină este un medicament citostatic din grupul agenților alchilanți.
Mitomicina este un antibiotic cu efect antineoplastic, izolat din Streptomyces caespitosus, și care se
prezintă sub formă inactivă. Activarea ca agent alchilant trifuncțional are loc rapid, fie la pH-ul
fiziologic în prezența NADPH-ului seric, fie intracelular, practic în toate celulele din corp cu excepția
creierului, deoarece mitomicina nu poate depăși bariera sânge-creier. Toți cei trei radicali alchilanți
provin din grupele chinone, aziridine și uretan. Mecanismul de acțiune se bazează cu precădere pe
alchilarea ADN-ului (într-o măsură mai mică a ARN-ului), cu inhibarea corespunzătoare a sintezei
ADN-ului. Gradul de afectare a ADN-ului este corelat cu efectul clinic și este mai redus în celulele
mai rezistente decât în cele sensibile. Ca și în cazul celorlalți agenți alchilanți, celulele proliferative
sunt mai afectate decât cele aflate în faza de repaus (G0) a ciclului celular. În plus, se eliberează
radicali liberi de peroxid în special atunci când se utilizează doze mai mari, ceea ce duce la ruperi ale
ADN-ului. Eliberarea de radicali de peroxid este asociată cu efectele secundare specifice fiecărui
organ.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
În urma administrării intravenoase a 10 - 20 mg/m² de mitomicină, au fost măsurate valori maxime ale
concentrației plasmatice, de 0,4 - 3,2 μg/ml. Timpul de înjumătățire biologic este scurt, între 40 și 50
de minute. Nivelul concentrației serice scade biexponențial, accentuat în primele 45 de minute și mai
încet ulterior.
După aproximativ 3 ore, nivelul concentrației serice este de obicei sub limita de detecție.
Metabolizarea și eliminarea au loc în principal la nivelul ficatului. Ca atare, au fost descoperite
concentrații mari de mitomicină în vezica biliară. Excreția renală are un rol minor în eliminare.
În timpul terapiei intravezicale, mitomicina este absorbită în
doze nesemnificative. Cu toate acestea,
efectul sistemic nu poate fi exclus complet.
8
5.3 Date preclinice de siguranță
În studiile la animale, mitomicina a avut un efect toxic asupra tuturor țesuturilor proliferative, în
special asupra celulelor măduvei osoase și ale mucoasei gastro-intestinale, iar spermatogeneza a fost
inhibată.
Mitomicina are proprietăți mutagene, carcinogene și teratogene, care pot fi demonstrate în cadrul unor
modele experimentale adecvate.
Dacă este injectată în exteriorul unei vene sau în caz de extravazare în țesutul înconjurător, mitomicina
produce necroză severă.
6. PROPRIETĂȚI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Uree
6.2 Incompatibilități
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepția celor menționate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Mitomicină medac, flacoane cu 2 mg (10 mg, 20 mg, 40 mg) mitomicină
18 luni
Din punct de vedere chimic și fizic, medicamentul reconstituit trebuie utilizat în decurs de 24 de ore.
Din punct de vedere microbiologic, acest medicament trebuie utilizat imediat. Dacă nu este utilizat
imediat, durata și condițiile de păstrare înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului și
în mod normal nu trebuie să depășească 24 de ore, la temperaturi între 2 - 8 °C, în cazul în care
reconsituirea/diluarea nu a avut loc în condiții aseptice controlate și validate.
6.4 Precauții speciale pentru păstrare
A se ține flaconul în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condițiile de păstrare a medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Mitomicină medac 2 mg:
Ambalaje cu 1, 5 și 10 flacoane de 6 ml din sticlă transparentă (tip I), cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 10 mg:
Ambalaje cu 1, 5 și 10 flacoane de 10 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 20 mg:
Ambalaj cu 1, 5 și 10 flacoane de 20 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Mitomicină medac 40 mg:
9
Ambalaj cu 1, 5 și 10 flacoane de 50 ml din sticlă transparentă (tip I) cu dop din bromobutil învelit în
fluoropolimer și sigiliu din aluminiu flip off.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor și ale instrucțiuni de manipulare
Reconstituirea soluției pentru injecție sau perfuzie gata pentru a fi folosită
Mitomicină 2 mg:
Conținutul unui flacon de 2 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 2 ml apă pentru preparate
injectabile, răsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Mitomicină 10 mg:
Conținutul unui flacon de 10 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 10 ml apă pentru preparate
injectabilerăsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Mitomicină 20 mg:
Conținutul unui flacon de 20 mg de Mitomicină medac se dizolvă în 20 ml apă pentru preparate
injectabile răsturnând flaconul.
Dacă pulberea nu se dizolvă imediat, lăsați-o la temperatura camerei până la dizolvarea completă.
Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-
violet.
Reconstituirea soluției pentru utilizare intravezicală gata pentru a fi folosită
Mitomicină 2 mg:
Conținutul a 10 - 20 de flacoane de Mitomicină medac 2 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 10 mg:
Conținutul a 2 – 4 flacoane de Mitomicină medac 10 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 20 mg:
Conținutul a 1 – 2 flacoane de Mitomicină medac 20 mg (echivalent cu 20 - 40 mg mitomicină) se
dizolvă în 20 - 40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se
dizolve în decurs de 2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Mitomicină 40 mg:
Conținutul unui flacon de Mitomicină medac 40 mg (echivalent cu 40 mg mitomicină) se dizolvă în
40 ml soluție sterilă de clorură de sodiu 0,9 %. Conținutul flaconului trebuie să se dizolve în decurs de
2 minute, formând o soluție limpede, de culoare albastru-violet.
Nu trebuie folosită decât soluția limpede.
Conținutul flaconului este pentru o singură utilizare.
Soluția neutilizată trebuie eliminată.
10
A se proteja soluția reconstituită de lumină.
Mitomicină medac nu trebuie utilizat în injecții mixte. Alte soluții pentru injecție sau perfuzie trebuie
administrate separat.
Atunci când este cazul, este esențial să se administreze injecția intravascular, evitând extravazarea.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
medac GmbH
Theaterstraße 6, 22880 Wedel,
Germania
Tel.: +49 4103 8006-0
Fax: +49 4103 8006-100
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
8664/2016/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI
Data primei autorizări - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
