GASTRAPID 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gastrapid 10 mg capsule gastrorezistente
Gastrapid 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
10 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 10 mg.
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
10 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 45 mg.
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
Gastrapid 10 mg capsule gastrorezistente:
Capsule gelatinoase tari mărimea 3, cu cap şi corp de
culoare roz, imprimate cu ”H” și ”O1” pe corp, care conţin pelete de culoare albă până la aproape albă.
Gastrapid 20 mg capsule gastrorezistente: Capsule gelatinoase tari mărimea 2, cu cap de culoare roșu-
brun şi corp de de culoare roz, imprimate cu ”H” și ”O2” pe corp, care conţin pelete de culoare albă
până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gastrapid capsule gastrorezistente este indicat pentru tratamentul simptomelor bolii de reflux
gastroesofagian (de exemplu pirozis, regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.
Poate fi necesară administrarea capsulelor timp de 2-3 zile consecutiv pentru a obţine ameliorarea
simptomelor.
La majoritatea pacienților, remiterea completă a pirozisului are loc după 7 zile. După remiterea
completă a simptomelor tratamentul trebuie întrerupt.
2
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
O doză zilnică de 10 – 20 mg poate fi suficientă la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct.5.2).
Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie consultaţi de un medic înainte de a utiliza Gastrapid (vezi pct.
5.2).
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct.5.2).
Mod de administrare
Se recomandă înghiţirea capsulelor de Gastrapid dimineaţa, preferabil fără mâncare, întregi, cu
jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire
Pacienţii pot deschide capsulele şi pot înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după
amestecarea conţinutului capsulei cu lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau piure de mere sau
apă plată. Amestecul trebuie utilizat imediat după pregătire (sau în decurs de 30 de minute).
Amestecul trebuie întotdeauna agitat bine înainte de administrare şi clătit foarte bine cu jumătate de
pahar cu apă
. NU FOLOSIȚI lapte sau apă carbogazoasă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele împreună cu jumătate de pahar cu apă.
Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţi.
Omeprazolul, similar altor inhibitori ai pompei de protoni nu trebuie administrat concomitent
cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticarea.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct.4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este
obligatorie, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg şi asocierea unei doze de ritonavir 100 mg. Doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
Omeprazolul este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol
trebuie ţinut cont de interacţiunea potenţială cu medicamentele metabolizate prin intermediul
CYP2C19. Se observă o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca precauţie, nu trebuie încurajată utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel.
Gastrapid capsule gastrorezistente conţine sucroză. De aceea, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficiență de sucrază-
izolmaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3 Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct.5.1).
Pacienţii cu simptome recurente de indigestie sau pirozis pe termen lung, trebuie să se adreseze
medicului la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează zilnic
medicamente eliberate fără prescripţie medicală ca tratament pentru indigestie sau pirozis trebuie să
informeze medicul sau farmacistul.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic dacă:
Au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenţii chirurgicale gastrointestinale
Urmează tratament continuu simptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai mult
Au icter sau boli hepatice grave
Au peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomatologiei
Pacienţii nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicaţie preventivă.
Interferența cu testele de laborator
Un nivel crescut de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumori
neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit cu cel puțin
5 zile înainte de determinările CgA ( vezi pct 5.1).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct.4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) reduce expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40% şi la metabolitul activ M8 cu aproximativ 75-90%. Această interacţiune poate
implica, de asemenea, inhibarea CYP 2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir (vezi pct.4.4).
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea
atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg a determinat o reducere cu 75% a expunerii la atazanavir.
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu
asocierea atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat scăderea cu 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu administrarea concomitentă cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. S-a raportat rar toxicitate a digoxinei. Oricum, se recomandă
prudenţă la administrarea dozelor mari de omeprazol la pacienţii vârstnici. Se recomandă
monitorizarea mai atentă a tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate pentru o perioadă de 5 zile clopidogrel în
monoterapie (în doză de încărcare de 300 mg, urmată de doza de 75 mg pe zi) şi concomitent cu
omeprazol (o doză de 80 mg, la aceeaşi oră cu doza de clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al
4 clopidogrelului s-a redus cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de
clopidogrel şi omeprazol. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a fost diminuată cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de clopidogrel şi omeprazol. În alt studiu,
s-a observat că administrarea concomitentă de clopidogrel şi omeprazol, dar la ore diferite, nu a
prevenit interacţiunea lor, determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. În
studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicaţiile clinice ale
interacţiunii farmacocinetice/farmacodinamice, manifestate ca evenimente cardio-vasculare.
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este redusă semnificativ şi,
prin urmare, eficacitatea clinică a acestora poate fi influenţată. Trebuie evitată utilizarea concomitentă
cu posaconazol şi erlotinib.
Substanţe active metabolizate prin intermediul CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor cu acţiune medie al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Prin urmare, metabolizarea substanţelor active prin intermediul CYP2C19 scade şi
expunerea sistemică la aceste substanţe creşte. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi
alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Într-un studiu de tip încrucişat efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol
în doză de 40 mg a crescut Cmax şi ASC ale cilostazolului cu 18% şi respectiv 26% şi Cmax şi ASC
ale unuia dintre metaboliţii activi cu 29% şi respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină pe parcursul primelor două
săptămâni de la începerea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se modifică doza de fenitoină, până la
finalul tratamentului cu omeprazol va fi necesară monitorizarea şi o nouă ajustare a dozei.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu saquinavir/ritonavir determină creşterea
concentraţiilor plasmatice ale saquinavirului cu aproximativ 70%, asociată cu o tolerabilitate bună la
pacienţii cu infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi reducerea dozei de tacrolimus, dacă este necesar.
Metotrexat
Când se administrează concomitent cu inhibitorii de pompă de protoni, concentrațiile de metotrexat au
crescut la unii pacienți. La administrarea unor de doze foarte mari de metotrexat, trebuie luată în
considerare întreruperea temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat prin intermediul CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP2C19 şi CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Administrarea concomitentă de voriconazol a determinat mai mult decât dublarea
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general, nu este
necesară modificarea dozei de omeprazol. Totuşi, modificarea dozei trebuie avută în vedere la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul pe termen lung.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
5 Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 de sarcini expuse)
nu au evidenţiat niciun efect advers al omeprazolului asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/nou-
născutului.
Omeprazolul se poate utiliza pe parcursul sarcinii.
Omeprazolul se excretă în laptele matern, dar este puţin probabil să influenţeze copilul, în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Gastrapid să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot
apărea reacţii adverse cum ar fi ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct.4.8). Dacă sunt afectaţi,
pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în studiile clinice efectuate pentru
omeprazol sau în experienţa de după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependentă de
doză.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi în funcţie
de frecvenţă. Reacţiile adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000),
foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
ASO/frecvenţă Reacții adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate, de ex. febră,
angioedem şi reacţii anafilactice/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă
poate duce la hipocalcemie.
Hipomagneziemia poate fi asociată cu
hipokalielmia (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
6 Tulburări oculare
Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare Xerostomie, stomatită, candidoză
gastrointestinală
Cu frecvență necunoscută Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii
cu afectare hepatică pre-existentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
Urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale țesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente Fractură de șold, la încheietura mâinii sau de
coloană
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Stare generală de rău, edem periferic
Rare Hiperhidroză
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În
literatură au fost descrise utilizări accidentale de doze de până la 560 mg şi au fost primite raportări
izolate cu privire la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg (de 120 de ori mai mare decât
doza uzuală recomandată). S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi
cefalee. Au fost descrise cazuri izolate de apatie, depresie şi confuzie. Simptomele descrise au fost
tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. În cazul utilizării de doze mai mari, viteza de eliminare nu
a fost modificată (cinetică de ordinul întâi). Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
7 5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri, inhibă secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune extrem de specific. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celule parietale.
Acţionează rapid şi inhibă reversibil secreţia gastrică acidă pe parcursul tratamentului cu doză unică
zilnică.
Omeprazolul este o bază slabă, se acumulează şi se transformă în forma activă în mediul foarte acid
din canaliculele intracelulare ale celulelor parietale, unde inhibă enzima H
+K+-ATP-ază – pompa de
protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei acide este dependent de
doză şi duce la inhibarea eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a secreţiei acide stimulate,
indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efecte asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală a omeprazolului în doză zilnică unică produce inhibarea rapidă şi susţinută a
secreţiei gastrice acide diurne şi nocturne, cu un maxim al activităţii după 4 zile de tratament.
Utilizarea de omeprazol în doză de 20 mg asigură o reducere medie de cel puţin 80% a secreţiei
gastrice în decurs de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o reducere a secreţiei acide maxime
după stimularea cu pentagastrină de 70% la 24 de ore după administrarea dozei.
La pacienţii cu ulcer duodenal, administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH gastric de ≥ 3
pentru un timp mediu de 17 de ore din 24 de ore.
La pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, ca o consecinţă a reducerii secreţiei gastrice acide şi a
acidităţii intragastrice, în funcţie de doza administrată, omeprazolul reduce/normalizează expunerea
esofagului la acid. Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei plasmatice
(ASC) în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică determinată la un
anumit moment stabilit.
Pe durata tratamentului cu omeprazol nu s-a observat apariția tahifilaxiei.
Alte efecte legate de inhibarea secreției acide
În timpul tratamentului pe termen lung, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o
frecvenţă relativ crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Reducerea acidităţii gastrice, indiferent de cauză, inclusiv prin administrarea de inhibitori ai pompei
de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului
gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate determina o creştere
uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum ar fi cele cu Salmonella şi
Campylobacter.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă aciditatea gastrică, poate reduce absorbţia
vitaminei B
12 (ciancobalamina) datorită hipo- şi aclorhidriei. Trebuie să se ţină cont de acest lucru la
pacienţii cu rezerve corporale reduse, cu factori de risc pentru deficit de absorbție de vitamină B
12 sau
care urmează un tratament de lungă durată.
În timpul tratamentului cu medicamente anti-secretorii, ca urmare a secreției scăzute de acid, crește
concentrația de gastrină serică. De asemenea, crește CgA din cauza acidității gastrice scăzute. O
concentrație crescută de CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
8 Rapoartele din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu
cel puțin 5 zile înainte de determinările de CgA. Dacă CgA și gastrina nu au ajuns la concentrații
normale după 5 zile, determinările trebuie repetate după 14 zile de la oprirea tratamentului cu
omeprazol.
La anumiți pacienți (atât copii cât și adulți) s-a observat un număr crescut de celule ECL, cel mai
probabil datorită concentrațiilor plasmatice crescute de gastrină, în timpul tratamentelor de lungă
durată cu omeprazol. Aceste observații nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazol magneziu sunt instabile în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub
formă de granule gastro-rezistente conţinute în capsule sau comprimate. Absorbţia omeprazolului este
rapidă, concentraţiile plasmatice maxime fiind atinse la 1-2 ore de la administrare. Absorbţia
omeprazolului are loc în intestinul subţire şi, de obicei, este completă în decurs de 3-6 ore.
Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio influenţă asupra biodisponibilităţii. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) după o administrare orală a unei doze unice de omeprazol este de
aproximativ 40%. După administrarea zilnică repetată, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Aproximativ 95% din
doza de omeprazol se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet prin intermediul citocromului P450 (CYP). O mare parte din
metabolizare este dependentă de enzima polimorfă CYP2C19, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, metabolitul majoritar din plasmă. Partea restantă este dependentă de altă
izoenzimă specifică CYP3A4, responsabilă de formarea sulfonatului de omeprazol. Ca şi consecinţă a
afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19 există posibilitatea unor acţiuni de inhibare
competitivă şi a unor interacţiuni metabolice medicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Totuși,
datorită afinităţii reduse pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea
altor substraturi CYP3A4. În plus faţă de aceste acţiuni, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra
principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi la 15-20% din populaţia asiatică enzima CYP2C19 nu
este funcţională, aceştia fiind denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste
persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil, în principal, prin intermediul
CYP3A4. După administrarea zilnică repetată a omeprazolului în doză de 20 mg, ASC medie a fost de
5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, comparativ cu cei care au enzima
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, concentraţiile
plasmatice maxime au fost mai mari de 3-5 ori. Aceste informaţii nu au nicio relevanţă cu privire la
dozele recomandate.
Excreţie
De regulă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este mai mic de o oră,
atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea zilnică de doze repetate. În perioada
dintre administrarea dozelor, omeprazolul este eliminat complet din plasmă, fără tendinţă de
acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% dintr-o doză de omeprazol
administrată oral se excretă sub formă de metaboliţi în urină, iar restul în materiile fecale, provenind în
principal din secreţia biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. În cazul administrării de doze
repetate, această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie non-liniară doză-ASC.
Dependenţa de timp şi de doză este determinată de reducerea metabolizării la nivelul primului pasaj şi
a clearance-ului sistemic, cauzate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu sulfonat). Pentru niciunul dintre metaboliţi nu s-a observat vreun efect
9 asupra secreţiei gastrice.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, rezultând o creştere
a ASC. Omeprazolul nu are tendinţă de acumulare în cazul administrării zilnice de doze unice.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare nu sunt
modificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este oarecum redusă la subiecţii vârstnici (75-79 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şobolanii trataţi cu omeprazol, în studiile desfăşurate pe toată durata vieţii, au fost observate
hiperplazie a celulelor gastrice ELC şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide.
Descoperiri similare s-au observat după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai
pompei de protoni şi după fundectomie parţială. Prin urmare, aceste modificări nu sunt determinate de
un efect direct al unor substanţe active individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Granule
Sfere de zahăr (care conțin amidon de porumb, sucroză (zahăr), apă purificată)
Hipromeloză HPMC 2910 5cPs
Talc
Hidroxid de sodiu
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (care conține laurilsulfat de sodiu și
Polisorbat 80
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171)
Capsule
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Cerneala de imprimare
Shellac
Propilenglicol
Soluție concentrată de amoniac
Oxid negru de fer (E172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
10 2 ani
Valabilitatea după prima deschidere a ambalajului primar: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere aluminiu/aluminiu ambalate în cutie de carton:
7 sau 14 capsule gastrorezistente
Flacon alb opac de polietilenă de densitate înaltă (PEÎD), prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii căptușit cu hârtie și desicant:
14 capsule gatrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Natur Produkt Zdrovit Sp. z o.o.,
ul. Nocznickiego 31
01-918 Varșovia
Polonia
tel. +48 22 56 98 200
fax: +48 22 83 51 557
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8592/2016/01-03
8593/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări- Februarie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gastrapid 10 mg capsule gastrorezistente
Gastrapid 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
10 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 10 mg.
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut:
10 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 45 mg.
20 mg: Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sucroză 90 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
Gastrapid 10 mg capsule gastrorezistente:
Capsule gelatinoase tari mărimea 3, cu cap şi corp de
culoare roz, imprimate cu ”H” și ”O1” pe corp, care conţin pelete de culoare albă până la aproape albă.
Gastrapid 20 mg capsule gastrorezistente: Capsule gelatinoase tari mărimea 2, cu cap de culoare roșu-
brun şi corp de de culoare roz, imprimate cu ”H” și ”O2” pe corp, care conţin pelete de culoare albă
până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gastrapid capsule gastrorezistente este indicat pentru tratamentul simptomelor bolii de reflux
gastroesofagian (de exemplu pirozis, regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi, timp de 14 zile.
Poate fi necesară administrarea capsulelor timp de 2-3 zile consecutiv pentru a obţine ameliorarea
simptomelor.
La majoritatea pacienților, remiterea completă a pirozisului are loc după 7 zile. După remiterea
completă a simptomelor tratamentul trebuie întrerupt.
2
Grupe speciale de pacienți
Insuficiență renală
Ajustarea dozei nu este necesară la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă hepatică
O doză zilnică de 10 – 20 mg poate fi suficientă la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct.5.2).
Pacienții cu insuficiență hepatică trebuie consultaţi de un medic înainte de a utiliza Gastrapid (vezi pct.
5.2).
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct.5.2).
Mod de administrare
Se recomandă înghiţirea capsulelor de Gastrapid dimineaţa, preferabil fără mâncare, întregi, cu
jumătate de pahar cu apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi la înghiţire
Pacienţii pot deschide capsulele şi pot înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar cu apă sau după
amestecarea conţinutului capsulei cu lichid uşor acid, de exemplu suc de fructe sau piure de mere sau
apă plată. Amestecul trebuie utilizat imediat după pregătire (sau în decurs de 30 de minute).
Amestecul trebuie întotdeauna agitat bine înainte de administrare şi clătit foarte bine cu jumătate de
pahar cu apă
. NU FOLOSIȚI lapte sau apă carbogazoasă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsula şi înghiţi peletele împreună cu jumătate de pahar cu apă.
Peletele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli de substituţie sau la oricare dintre excipienţi.
Omeprazolul, similar altor inhibitori ai pompei de protoni nu trebuie administrat concomitent
cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu pierdere în greutate neintenţionată semnificativă,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau este confirmată
prezenţa unui ulcer gastric, trebuie exclus diagnosticul de malignitate, deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticarea.
Nu se recomandă administrarea concomitentă a atazanavirului cu inhibitori ai pompei de protoni (vezi
pct.4.5). Dacă administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni este
obligatorie, se recomandă monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală), creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg şi asocierea unei doze de ritonavir 100 mg. Doza de 20 mg omeprazol nu
trebuie depăşită.
Omeprazolul este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea şi la întreruperea tratamentului cu omeprazol
trebuie ţinut cont de interacţiunea potenţială cu medicamentele metabolizate prin intermediul
CYP2C19. Se observă o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a
acestei interacţiuni este incertă. Ca precauţie, nu trebuie încurajată utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel.
Gastrapid capsule gastrorezistente conţine sucroză. De aceea, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de
intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficiență de sucrază-
izolmaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3 Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate determina creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastro-intestinale, cum sunt cele cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct.5.1).
Pacienţii cu simptome recurente de indigestie sau pirozis pe termen lung, trebuie să se adreseze
medicului la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 ani care utilizează zilnic
medicamente eliberate fără prescripţie medicală ca tratament pentru indigestie sau pirozis trebuie să
informeze medicul sau farmacistul.
Pacienţii trebuie sfătuiţi să se adreseze unui medic dacă:
Au prezentat în antecedente ulcer gastric sau li s-au efectuat intervenţii chirurgicale gastrointestinale
Urmează tratament continuu simptomatic pentru indigestie sau pirozis de 4 săptămâni sau mai mult
Au icter sau boli hepatice grave
Au peste 55 ani şi prezintă simptome noi sau modificări recente ale simptomatologiei
Pacienţii nu trebuie să utilizeze omeprazol ca medicaţie preventivă.
Interferența cu testele de laborator
Un nivel crescut de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigațiile pentru tumori
neuroendocrine. Pentru a evita această interferență, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit cu cel puțin
5 zile înainte de determinările CgA ( vezi pct 5.1).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efecte ale omeprazolului asupra farmacocineticii altor medicamente
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută din timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct.4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) reduce expunerea medie la nelfinavir
cu aproximativ 40% şi la metabolitul activ M8 cu aproximativ 75-90%. Această interacţiune poate
implica, de asemenea, inhibarea CYP 2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol şi atazanavir (vezi pct.4.4).
La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) cu asocierea
atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg a determinat o reducere cu 75% a expunerii la atazanavir.
Creşterea dozei de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la
atazanavir. La voluntarii sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu
asocierea atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg a determinat scăderea cu 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu administrarea concomitentă cu asocierea atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg zilnic) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. S-a raportat rar toxicitate a digoxinei. Oricum, se recomandă
prudenţă la administrarea dozelor mari de omeprazol la pacienţii vârstnici. Se recomandă
monitorizarea mai atentă a tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
Într-un studiu clinic încrucişat, au fost administrate pentru o perioadă de 5 zile clopidogrel în
monoterapie (în doză de încărcare de 300 mg, urmată de doza de 75 mg pe zi) şi concomitent cu
omeprazol (o doză de 80 mg, la aceeaşi oră cu doza de clopidogrel). Expunerea la metabolitul activ al
4 clopidogrelului s-a redus cu 46% (Ziua 1) şi cu 42% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de
clopidogrel şi omeprazol. Inhibarea medie a agregării plachetare (IAP) a fost diminuată cu 47% (24
ore) şi cu 30% (Ziua 5) în cazul administrării concomitente de clopidogrel şi omeprazol. În alt studiu,
s-a observat că administrarea concomitentă de clopidogrel şi omeprazol, dar la ore diferite, nu a
prevenit interacţiunea lor, determinată de efectul inhibitor al omeprazolului asupra CYP2C19. În
studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date nerelevante referitoare la implicaţiile clinice ale
interacţiunii farmacocinetice/farmacodinamice, manifestate ca evenimente cardio-vasculare.
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este redusă semnificativ şi,
prin urmare, eficacitatea clinică a acestora poate fi influenţată. Trebuie evitată utilizarea concomitentă
cu posaconazol şi erlotinib.
Substanţe active metabolizate prin intermediul CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor cu acţiune medie al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Prin urmare, metabolizarea substanţelor active prin intermediul CYP2C19 scade şi
expunerea sistemică la aceste substanţe creşte. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi
alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Într-un studiu de tip încrucişat efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de omeprazol
în doză de 40 mg a crescut Cmax şi ASC ale cilostazolului cu 18% şi respectiv 26% şi Cmax şi ASC
ale unuia dintre metaboliţii activi cu 29% şi respectiv 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină pe parcursul primelor două
săptămâni de la începerea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se modifică doza de fenitoină, până la
finalul tratamentului cu omeprazol va fi necesară monitorizarea şi o nouă ajustare a dozei.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu saquinavir/ritonavir determină creşterea
concentraţiilor plasmatice ale saquinavirului cu aproximativ 70%, asociată cu o tolerabilitate bună la
pacienţii cu infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de tacrolimus. Se
recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum şi a funcţiei renale
(clearance-ul creatininei) şi reducerea dozei de tacrolimus, dacă este necesar.
Metotrexat
Când se administrează concomitent cu inhibitorii de pompă de protoni, concentrațiile de metotrexat au
crescut la unii pacienți. La administrarea unor de doze foarte mari de metotrexat, trebuie luată în
considerare întreruperea temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat prin intermediul CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP2C19 şi CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot determina
creşterea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin reducerea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Administrarea concomitentă de voriconazol a determinat mai mult decât dublarea
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general, nu este
necesară modificarea dozei de omeprazol. Totuşi, modificarea dozei trebuie avută în vedere la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă şi în cazul în care este indicat tratamentul pe termen lung.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
5 Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau ale ambelor (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot determina scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele obţinute din trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 de sarcini expuse)
nu au evidenţiat niciun efect advers al omeprazolului asupra sarcinii sau sănătăţii fătului/nou-
născutului.
Omeprazolul se poate utiliza pe parcursul sarcinii.
Omeprazolul se excretă în laptele matern, dar este puţin probabil să influenţeze copilul, în cazul
utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Gastrapid să afecteze capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Pot
apărea reacţii adverse cum ar fi ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct.4.8). Dacă sunt afectaţi,
pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerile abdominale,
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în studiile clinice efectuate pentru
omeprazol sau în experienţa de după punerea pe piaţă. Niciuna dintre acestea nu este dependentă de
doză.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate pe aparate, sisteme şi organe (ASO) şi în funcţie
de frecvenţă. Reacţiile adverse sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi ≤ 1/100), rare (≥ 1/10000 şi ≤ 1/1000),
foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
ASO/frecvenţă Reacții adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare Reacţii de hipersensibilitate, de ex. febră,
angioedem şi reacţii anafilactice/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare Hiponatremie
Foarte rare Hipomagneziemie, hipomagneziemia severă
poate duce la hipocalcemie.
Hipomagneziemia poate fi asociată cu
hipokalielmia (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente Insomnie
Rare Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare Tulburări ale gustului
6 Tulburări oculare
Rare Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare Xerostomie, stomatită, candidoză
gastrointestinală
Cu frecvență necunoscută Colită microscopică
Tulburări hepato-biliare
Mai puţin frecvente Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice
Rare Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii
cu afectare hepatică pre-existentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie,
Urticarie
Rare Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare Eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică (NET)
Tulburări musculo-scheletice şi ale țesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente Fractură de șold, la încheietura mâinii sau de
coloană
Rare Artralgie, mialgie
Foarte rare Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente Stare generală de rău, edem periferic
Rare Hiperhidroză
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile informaţii limitate referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om. În
literatură au fost descrise utilizări accidentale de doze de până la 560 mg şi au fost primite raportări
izolate cu privire la administrarea unei doze unice de până la 2400 mg (de 120 de ori mai mare decât
doza uzuală recomandată). S-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, durere abdominală, diaree şi
cefalee. Au fost descrise cazuri izolate de apatie, depresie şi confuzie. Simptomele descrise au fost
tranzitorii şi nu s-a raportat evoluţie gravă. În cazul utilizării de doze mai mari, viteza de eliminare nu
a fost modificată (cinetică de ordinul întâi). Dacă este necesar, tratamentul este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
7 5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC: A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de 2 enantiomeri, inhibă secreţia gastrică acidă printr-un mecanism
de acţiune extrem de specific. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celule parietale.
Acţionează rapid şi inhibă reversibil secreţia gastrică acidă pe parcursul tratamentului cu doză unică
zilnică.
Omeprazolul este o bază slabă, se acumulează şi se transformă în forma activă în mediul foarte acid
din canaliculele intracelulare ale celulelor parietale, unde inhibă enzima H
+K+-ATP-ază – pompa de
protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei acide este dependent de
doză şi duce la inhibarea eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a secreţiei acide stimulate,
indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efecte asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală a omeprazolului în doză zilnică unică produce inhibarea rapidă şi susţinută a
secreţiei gastrice acide diurne şi nocturne, cu un maxim al activităţii după 4 zile de tratament.
Utilizarea de omeprazol în doză de 20 mg asigură o reducere medie de cel puţin 80% a secreţiei
gastrice în decurs de 24 de ore la pacienţii cu ulcer duodenal, cu o reducere a secreţiei acide maxime
după stimularea cu pentagastrină de 70% la 24 de ore după administrarea dozei.
La pacienţii cu ulcer duodenal, administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH gastric de ≥ 3
pentru un timp mediu de 17 de ore din 24 de ore.
La pacienţii cu boală de reflux gastro-esofagian, ca o consecinţă a reducerii secreţiei gastrice acide şi a
acidităţii intragastrice, în funcţie de doza administrată, omeprazolul reduce/normalizează expunerea
esofagului la acid. Inhibarea secreţiei acide depinde de aria de sub curba concentraţiei plasmatice
(ASC) în funcţie de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică determinată la un
anumit moment stabilit.
Pe durata tratamentului cu omeprazol nu s-a observat apariția tahifilaxiei.
Alte efecte legate de inhibarea secreției acide
În timpul tratamentului pe termen lung, s-a raportat apariţia chisturilor glandulare gastrice, cu o
frecvenţă relativ crescută. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par a fi reversibile.
Reducerea acidităţii gastrice, indiferent de cauză, inclusiv prin administrarea de inhibitori ai pompei
de protoni, determină creşterea numărului bacteriilor prezente în mod normal la nivelul tractului
gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente care reduc aciditatea gastrică poate determina o creştere
uşoară a riscului de apariţie a infecţiilor gastro-intestinale, cum ar fi cele cu Salmonella şi
Campylobacter.
Omeprazolul, similar tuturor medicamentelor care inhibă aciditatea gastrică, poate reduce absorbţia
vitaminei B
12 (ciancobalamina) datorită hipo- şi aclorhidriei. Trebuie să se ţină cont de acest lucru la
pacienţii cu rezerve corporale reduse, cu factori de risc pentru deficit de absorbție de vitamină B
12 sau
care urmează un tratament de lungă durată.
În timpul tratamentului cu medicamente anti-secretorii, ca urmare a secreției scăzute de acid, crește
concentrația de gastrină serică. De asemenea, crește CgA din cauza acidității gastrice scăzute. O
concentrație crescută de CgA poate interfera cu investigațiile pentru tumorile neuroendocrine.
8 Rapoartele din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu
cel puțin 5 zile înainte de determinările de CgA. Dacă CgA și gastrina nu au ajuns la concentrații
normale după 5 zile, determinările trebuie repetate după 14 zile de la oprirea tratamentului cu
omeprazol.
La anumiți pacienți (atât copii cât și adulți) s-a observat un număr crescut de celule ECL, cel mai
probabil datorită concentrațiilor plasmatice crescute de gastrină, în timpul tratamentelor de lungă
durată cu omeprazol. Aceste observații nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazol magneziu sunt instabile în mediul acid şi se administrează pe cale orală sub
formă de granule gastro-rezistente conţinute în capsule sau comprimate. Absorbţia omeprazolului este
rapidă, concentraţiile plasmatice maxime fiind atinse la 1-2 ore de la administrare. Absorbţia
omeprazolului are loc în intestinul subţire şi, de obicei, este completă în decurs de 3-6 ore.
Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio influenţă asupra biodisponibilităţii. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) după o administrare orală a unei doze unice de omeprazol este de
aproximativ 40%. După administrarea zilnică repetată, biodisponibilitatea creşte la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Aproximativ 95% din
doza de omeprazol se leagă de proteinele plasmatice.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet prin intermediul citocromului P450 (CYP). O mare parte din
metabolizare este dependentă de enzima polimorfă CYP2C19, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, metabolitul majoritar din plasmă. Partea restantă este dependentă de altă
izoenzimă specifică CYP3A4, responsabilă de formarea sulfonatului de omeprazol. Ca şi consecinţă a
afinităţii crescute a omeprazolului pentru CYP2C19 există posibilitatea unor acţiuni de inhibare
competitivă şi a unor interacţiuni metabolice medicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Totuși,
datorită afinităţii reduse pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţialul de a inhiba metabolizarea
altor substraturi CYP3A4. În plus faţă de aceste acţiuni, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra
principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi la 15-20% din populaţia asiatică enzima CYP2C19 nu
este funcţională, aceştia fiind denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La aceste
persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată probabil, în principal, prin intermediul
CYP3A4. După administrarea zilnică repetată a omeprazolului în doză de 20 mg, ASC medie a fost de
5-10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, comparativ cu cei care au enzima
CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De asemenea, concentraţiile
plasmatice maxime au fost mai mari de 3-5 ori. Aceste informaţii nu au nicio relevanţă cu privire la
dozele recomandate.
Excreţie
De regulă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al omeprazolului este mai mic de o oră,
atât după administrarea de doze unice, cât şi după administrarea zilnică de doze repetate. În perioada
dintre administrarea dozelor, omeprazolul este eliminat complet din plasmă, fără tendinţă de
acumulare în cazul administrării o dată pe zi. Aproximativ 80% dintr-o doză de omeprazol
administrată oral se excretă sub formă de metaboliţi în urină, iar restul în materiile fecale, provenind în
principal din secreţia biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării de doze repetate. În cazul administrării de doze
repetate, această creştere este dependentă de doză şi determină o relaţie non-liniară doză-ASC.
Dependenţa de timp şi de doză este determinată de reducerea metabolizării la nivelul primului pasaj şi
a clearance-ului sistemic, cauzate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu sulfonat). Pentru niciunul dintre metaboliţi nu s-a observat vreun efect
9 asupra secreţiei gastrice.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului este influenţată la pacienţii cu insuficienţă hepatică, rezultând o creştere
a ASC. Omeprazolul nu are tendinţă de acumulare în cazul administrării zilnice de doze unice.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, incluzând biodisponibilitatea sistemică şi viteza de eliminare nu sunt
modificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Viteza de metabolizare a omeprazolului este oarecum redusă la subiecţii vârstnici (75-79 ani).
5.3 Date preclinice de siguranţă
La şobolanii trataţi cu omeprazol, în studiile desfăşurate pe toată durata vieţii, au fost observate
hiperplazie a celulelor gastrice ELC şi tumori carcinoide. Aceste modificări sunt rezultatul
hipergastrinemiei susţinute, secundare inhibării secreţiei acide.
Descoperiri similare s-au observat după tratamentul cu antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori ai
pompei de protoni şi după fundectomie parţială. Prin urmare, aceste modificări nu sunt determinate de
un efect direct al unor substanţe active individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Granule
Sfere de zahăr (care conțin amidon de porumb, sucroză (zahăr), apă purificată)
Hipromeloză HPMC 2910 5cPs
Talc
Hidroxid de sodiu
Copolimer acid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30% (care conține laurilsulfat de sodiu și
Polisorbat 80
Macrogol 400
Dioxid de titan (E171)
Capsule
Gelatină
Oxid roșu de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Cerneala de imprimare
Shellac
Propilenglicol
Soluție concentrată de amoniac
Oxid negru de fer (E172)
Hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
10 2 ani
Valabilitatea după prima deschidere a ambalajului primar: 3 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere aluminiu/aluminiu ambalate în cutie de carton:
7 sau 14 capsule gastrorezistente
Flacon alb opac de polietilenă de densitate înaltă (PEÎD), prevăzut cu sistem de închidere securizat
pentru copii căptușit cu hârtie și desicant:
14 capsule gatrorezistente.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Natur Produkt Zdrovit Sp. z o.o.,
ul. Nocznickiego 31
01-918 Varșovia
Polonia
tel. +48 22 56 98 200
fax: +48 22 83 51 557
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8592/2016/01-03
8593/2016/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări- Februarie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
