GLICLAZIDA TEVA 60 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Teva 60 mg comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine gliclazidă 60 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Lactoză
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine 163,8 mg lactoză (sub formă monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană adâncă pe ambele feţe, marcate cu
“GLI” şi “60” de o parte și de cealaltă parte a liniei mediane, pe ambele feţe, cu dimensiuni de 15 x 7
mm.
Comprimatul cu concentrația de 60 mg poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gliclazidă Teva este indicat la adulţi pentru tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (de
tip 2), atunci când regimul dietetic, exerciţiile fizice şi scăderea ponderală nu sunt suficiente pentru a
controla valorile glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică poate varia de la 30 la 120 mg (adică de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate de
60 mg pe zi) administrate oral, în doză unică, la micul dejun.
În cazul în care este omisă o doză nu trebuie să fie crescută doza din ziua următoare.
Similar celorlalte medicamente hipoglicemiante, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1c).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi. Dacă nivelul glicemiei este controlat eficient, aceasta
doză poate fi utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută treptat la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă
pe zi. Intervalul între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin 1 lună, cu excepţia pacienţilor a
2
căror glicemie nu a fost redusă după două săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi
crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată este de 120 mg gliclazidă pe zi
Posibilitatea de rupere a comprimatelor cu eliberare modificată de Gliclazidă Teva 60 mg permite un
dozaj flexibil.
Trecerea de la comprimatele cu eliberare imediată de gliclazidă (80 mg) la gliclazidă 60 mg
comprimate cu eliberare modificată
Un comprimat de gliclazidă (80 mg) este echivalent cu 30 mg gliclazidă cu eliberare modificată (adică
o jumătate de comprimat cu eliberare modificată de Gliclazidă Teva 60 mg). În consecinţă, înlocuirea
poate fi efectuată cu monitorizarea atentă a glicemiei.
Înlocuirea unui alt medicament antidiabetic oral cu Gliclazidă Teva
Gliclazidă Teva poate fi utilizat pentru a înlocui alte antidiabetice orale.
Doza si timpul de înjumătăţire ale antidiabeticului folosit anterior trebuie luate în considerare atunci
când acesta este înlocuit cu Gliclazidă Teva.
În general nu este necesară o perioadă de tranziţie. Trebuie utilizată o doză iniţială de 30 mg de
gliclazidă care va fi ajustată ulterior în funcţie de valoarea glicemiei, aşa cum s-a descris anterior.
Atunci când schimbarea tratamentului se face de la o sulfoniluree cu timp de înjumătăţire plasmatică
lung, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect aditiv al celor
două medicamente, care poate produce hipoglicemie. Procedura descrisă anterior pentru iniţierea
tratamentului trebuie utilizată şi atunci când se trece la tratamentul cu Gliclazidă Teva, respectiv o
doză zilnică iniţială de 30 mg, urmată de o creştere treptată a dozei, în funcţie de răspunsul metabolic
al pacientului.
Tratament asociat cu alte medicamente antidiabetice
Gliclazidă Teva poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau
insulină.
La pacienţii insuficient controlaţi cu Gliclazidă Teva se poate iniţia tratamentul concomitent cu
insulină, sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Gliclazidă Teva trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii cu vârsta sub 65 ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca în cazul
pacienţilor cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost
confirmate în timpul studiilor clinice.
Pacienţ
i cu risc de hipoglicemie
- Subnutriţi sau malnutriţi.
- Cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism,
insuficienţă corticosuprarenală).
- După întreruperea unei terapii prelungite şi/ sau cu doze mari de corticosteroizi
- Cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală
vasculară difuză).
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale zilnice minime, de 30 mg.
Copii și adolescenți
3
Siguranța și eficacitatea gliclazidei la copii și adoslescenți nu au fost stabilite. Nu există date
disponibile la copii.
Mod de administrare
Gliclazidă Teva este indicat pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi fără a fi zdrobite sau mestecate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, alte
sulfoniluree sau sulfonamide,
- Diabet zaharat de tip 1,
- Pre-comă sau comă diabetică, ceto-acidoza diabetică,
- Insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri este recomandată utilizarea insulinei,
- Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemia
Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi
micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului
crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut
scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai posibil să apară în timpul dietelor hipocalorice, după
efort fizic prelungit sau intens, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se utilizează o asociere de
medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). În unele cazuri,
hipoglicemia poate fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi administrarea de glucoză timp
de câteva zile.
Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a
dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.
Factori care cresc riscul de hipoglicemie:
- Pacientul refuză sau nu poate coopera (în special pacienţii vârstnici).
- Malnutriţie, aport alimentar neregulat, omitere a meselor, perioade de nealimentare sau
modificări ale dietei.
- Neconcordanţă între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi.
- Insuficienţă renală.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Supradozaj cu gliclazidă.
- Anumite tulburări endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă
corticosuprarenală,
- Administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/ sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. În cazul apariţiei unui episod de
hipoglicemie la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o
abordare terapeutică adecvată.
Informarea pacientului
Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei,
simptomele asociate acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi condiţiile care predispun la dezvoltarea
acesteia.
4
De asemenea, pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui
program regulat de exerciţii fizice şi despre importanţa monitorizării regulate a valorii glicemiei.
Controlul deficitar al glicemiei: la un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul
glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii
chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.
La mulţi pacienţi, eficacitatea în scăderea glicemiei a oricărui medicament antidiabetic oral, incluzând
gliclazida, poate să scadă în decursul timpului: aceasta poate fi consecința agravării diabetului zaharat,
sau unui răspuns redus la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de
eşecul primar, produs atunci când o substanţă activă este ineficace ca tratament de primă linie.
Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec secundar, trebuie luate în considerare ajustarea
adecvată a dozei şi complianţa la dietă.
Analize de laborator: pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor
hemoglobinei glicozilate (sau a glucozei plasmatice venoase în condiţii de repaus alimentar).
Autoevaluarea glicemiei poate fi, de asemenea, utilă.
Tratamentul cu sulfoniluree al pacienţilor cu deficit de G6PD poate cauza anemie hemolitică.
Deoarece gliclazida aparţine clasei terapeutice a sulfonilureelor, se recomandă precauţie la utilizarea la
pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ non-sulfonilureic.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie:
Administrări concomitente contraindicate
- Miconazol (administrat sistemic sau topic la nivelul mucoasei bucale): accentuează efectul de
scădere a glicemiei, cu apariţia posibilă a manifestărilor de hipoglicemie sau chiar comă.
Administrări concomitente nerecomandate
- Fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul de scădere a glicemiei al
sulfonilureelor (prin deplasarea de la nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice şi/
sau reducerea eliminării acestora).
Se recomandă utilizarea altor medicamente antiinflamatoare sau trebuie avertizat pacientul şi
trebuie accentuată importanţa auto-monitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se
recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente
antiinflamatoare.
- Alcool etilic: intensifică efectul de scădere a glicemiei (prin inhibarea reacţiilor compensatorii),
care pot duce la apariţia comei hipoglicemice.
Trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin
alcool etilic.
Administrări concomitente care necesită precauţie la utilizare
Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi în unele cazuri chiar hipoglicemia pot să apară în cazul
administrării concomitente cu următoarele medicamente: alte medicamente antidiabetice (insulină,
acarboză, metfomin, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agoniști ai receptorilor GLP-
1), beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril),
antagonişti ai receptorilor H2, IMAO, sulfonamide, claritromicină, medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene.
5
Următoarele medicamente pot determina creşterea glicemiei:
Administrări concomitente nerecomandate
Danazol: efect diabetogen.
În cazul în care administrarea acestui medicament nu poate fi evitată, sunt necesare atenţionarea
pacientului şi sublinierea importanţei monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea
dozelor medicamentelor antidiabetice în timpul şi după tratamentul cu danazol.
Administrări concomitente care necesită precauţie la utilizare
Clorpromazină (neuroleptic): la doze mari (>100 mg pe zi de clorpromazină) produce creşterea
glicemiei (prin scăderea eliberării insulinei).
Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu medicamentul
neuroleptic.
Corticosteroizi (administrare sistemică şi topică: intraarticulară, cutanată, rectală) şi tetracosactină:
creşterea glicemiei, uneori cu cetoză (prin scăderea toleranţei la glucoză, determinată de către
corticosteroizi).
Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu corticosteroizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină (i.v.)
Creşterea glicemiei, din cauza efectului beta-2 agonist.
Este necesară sublinierea importanţei monitorizării glicemiei. Dacă este necesar se recomandă
modificarea tratamentului, cu administrare de insulină.
Administrări concomitente de care trebuie ţinut cont
Tratament cu anticoagulante (de exemplu warfarina)
Sulfonilureele pot duce la potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului concomitent.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă privind utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii la om, chiar dacă sunt disponibile
câteva date referitoare la utilizarea altor sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu a demonstrat efect teratogen.
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înaintea momentului concepţiei, pentru a reduce riscul de
malformaţii congenitale, determinate de diabetul zaharat necontrolat.
Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale,
insulina fiind medicamentul de primă alegere. Se recomandă trecerea de la tratamentul oral la cel cu
insulină, înainte de planificarea sarcinii sau imediat ce sarcina a fost descoperită.
Alăptarea
Nu există informaţii privind excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele matern. Din cauza
riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat la mamele care alăptează.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gliclazida nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci
când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Hipoglicemie
Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor
nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, agitaţie,
agresivitate, scădere a capacităţii de concentrare şi de reacţie, depresie, confuzie, tulburări de vedere şi
de vorbire, afazie, tremor, pareze, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a
autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierdere a
conştienţei, cu posibilitatea evoluţiei către comă şi deces.
În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente reci şi umede,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.
De obicei, simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.
În urma experienţei cu alte sulfoniluree, s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă
măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie
de zahăr, pot fi necesare tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.
Alte reacţii adverse
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie: dacă acestea apar, pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în
timpul micului dejun.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase
(cum sunt sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică).
Tulburări hematologice şi limfatice
Modificările hematologice sunt rare. Ele pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie,
granulocitopenie. Acestea sunt, în general, reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări hepatobiliare
Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (cazuri
izolate). În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului.
De regulă, aceste simptome dispar o dată cu întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare
Pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, în special la începutul tratamentului, din cauza modificării
valorilor glicemiei.
Reacţii adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice
Ca și în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de
eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculite alergice, hiponatremie,
7
creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau disfuncţie hepatică (de exemplu colestază şi icter)
şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au
dus la insuficienţă hepatică ameninţătoare de viaţă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Un supradozaj cu sulfoniluree poate determina hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport de carbohidraţi, ajustare a dozei şi/sau modificare a regimului alimentar. Este
necesară o supraveghere strictă a pacientului de către medic, până când acesta este sigur că pacientul
este în afara oricărui pericol.
Se pot produce reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, acestea
trebuie tratate ca urgenţe medicale, care necesită spitalizarea imediată a pacientului.
În cazul în care este diagnosticată sau suspectată coma hipoglicemică, se recomandă administrarea
intravenoasă rapidă a 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30%), urmată de perfuzarea continuă
a unei soluţii mai diluate de glucoză (10%), cu viteza necesară pentru menţinerea glicemiei peste 1 g/l.
Pacienţii trebuie supravegheaţi atent şi, în funcţie de starea clinică după acest interval, medicul va
decide dacă este necesară o supraveghere suplimentară.
Din cauza legării gliclazidei în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu are niciun beneficiu
la pacienţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09
Gliclazida este un antidiabetic oral sulfonilureic hipoglicemiant diferit de alţi compuşi înrudiţi printr-
un inel heterociclic care contine azot (N) cu o legătură endociclică.
Mecanism de acţiune
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor beta din insulele
pancreatice Langerhans. Creşterea secreţiei postprandiale a insulinei şi secreţia peptidului C persistă
după doi ani de tratament.
Pe lângă aceste efecte metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte farmacodinamice
Efecte asupra eliberării insulinei
8
În diabetul zaharat de tip 2, gliclazida reface primul vârf al secreţiei de insulină ca răspuns la glucoză
şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Ca urmare a stimulării induse de ingestia de alimente sau
de glucoză, se observă o creştere semnificativă a răspunsului care constă în eliberarea de insulină.
Proprietăţi hemovasculare
Gliclazida inhibă procesul de microtromboză prin două mecanisme, care pot fi implicate în prevenirea
complicaţiilor diabetului zaharat:
- O inhibare parţială a agregării şi adeziunii plachetare, cu scăderea markerilor activării
plachetare (beta-tromboglobulină, tromboxan B2),
- O acţiune asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu creşterea activităţii t-PA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în timpul primelor 6 ore de la administrare, atingând un
platou care se menţine apoi din a 6-a până în a 12-a oră de la administrare.
Variaţiile intra-individuale sunt mici.
Gliclazida se absoarbe complet. Administrarea concomitentă cu alimente nu influenţează viteza sau
gradul de absorbţie.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuție este de aproximativ
30 litri.
Administrarea unei doze unice zilnice de Gliclazidă Teva 60 mg menţine concentraţia plasmatică
eficace a gliclazidei mai mult de 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată predominant hepatic şi excretată pe cale urinară: mai puţin de 1% din
substanţa activă se regăseşte în urină sub formă nemodificată. În plasmă nu au fost detectaţi metaboliţi
activi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Linearitate/non-linearitate
Relaţia între doza administrată, cuprinsă într-un interval de până la 120 mg, şi aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este liniară.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu s-au observat modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate pe
termen lung. În studiile la animale nu au fost observate modificări teratogene, dar s-a observat o
greutate corporală mai mică a fetuşilor la animalele la care s-au administrat doze de 25 de ori mai mari
decât doza maximă recomandată la om
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Intragranular:
Lactoză monohidrat
Hipromeloză (HPMC K100 LV)
Hipromeloză (HPMC K4M CR)
Extragranular:
Hipromeloză (HPMC K100 LV)
Hipromeloză (HPMC K4M CR)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al conținând 10, 30, 60 sau 120 comprimate cu eliberare
modificată, ambalate în cutii de carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, 020562, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8587/2016/01-02-03-04-05-06-07-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizari - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Teva 60 mg comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine gliclazidă 60 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Lactoză
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine 163,8 mg lactoză (sub formă monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană adâncă pe ambele feţe, marcate cu
“GLI” şi “60” de o parte și de cealaltă parte a liniei mediane, pe ambele feţe, cu dimensiuni de 15 x 7
mm.
Comprimatul cu concentrația de 60 mg poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Gliclazidă Teva este indicat la adulţi pentru tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (de
tip 2), atunci când regimul dietetic, exerciţiile fizice şi scăderea ponderală nu sunt suficiente pentru a
controla valorile glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza zilnică poate varia de la 30 la 120 mg (adică de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate de
60 mg pe zi) administrate oral, în doză unică, la micul dejun.
În cazul în care este omisă o doză nu trebuie să fie crescută doza din ziua următoare.
Similar celorlalte medicamente hipoglicemiante, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1c).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi. Dacă nivelul glicemiei este controlat eficient, aceasta
doză poate fi utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută treptat la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă
pe zi. Intervalul între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin 1 lună, cu excepţia pacienţilor a
2
căror glicemie nu a fost redusă după două săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi
crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată este de 120 mg gliclazidă pe zi
Posibilitatea de rupere a comprimatelor cu eliberare modificată de Gliclazidă Teva 60 mg permite un
dozaj flexibil.
Trecerea de la comprimatele cu eliberare imediată de gliclazidă (80 mg) la gliclazidă 60 mg
comprimate cu eliberare modificată
Un comprimat de gliclazidă (80 mg) este echivalent cu 30 mg gliclazidă cu eliberare modificată (adică
o jumătate de comprimat cu eliberare modificată de Gliclazidă Teva 60 mg). În consecinţă, înlocuirea
poate fi efectuată cu monitorizarea atentă a glicemiei.
Înlocuirea unui alt medicament antidiabetic oral cu Gliclazidă Teva
Gliclazidă Teva poate fi utilizat pentru a înlocui alte antidiabetice orale.
Doza si timpul de înjumătăţire ale antidiabeticului folosit anterior trebuie luate în considerare atunci
când acesta este înlocuit cu Gliclazidă Teva.
În general nu este necesară o perioadă de tranziţie. Trebuie utilizată o doză iniţială de 30 mg de
gliclazidă care va fi ajustată ulterior în funcţie de valoarea glicemiei, aşa cum s-a descris anterior.
Atunci când schimbarea tratamentului se face de la o sulfoniluree cu timp de înjumătăţire plasmatică
lung, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect aditiv al celor
două medicamente, care poate produce hipoglicemie. Procedura descrisă anterior pentru iniţierea
tratamentului trebuie utilizată şi atunci când se trece la tratamentul cu Gliclazidă Teva, respectiv o
doză zilnică iniţială de 30 mg, urmată de o creştere treptată a dozei, în funcţie de răspunsul metabolic
al pacientului.
Tratament asociat cu alte medicamente antidiabetice
Gliclazidă Teva poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau
insulină.
La pacienţii insuficient controlaţi cu Gliclazidă Teva se poate iniţia tratamentul concomitent cu
insulină, sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Gliclazidă Teva trebuie administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii cu vârsta sub 65 ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară spre moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca în cazul
pacienţilor cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost
confirmate în timpul studiilor clinice.
Pacienţ
i cu risc de hipoglicemie
- Subnutriţi sau malnutriţi.
- Cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism,
insuficienţă corticosuprarenală).
- După întreruperea unei terapii prelungite şi/ sau cu doze mari de corticosteroizi
- Cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală
vasculară difuză).
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale zilnice minime, de 30 mg.
Copii și adolescenți
3
Siguranța și eficacitatea gliclazidei la copii și adoslescenți nu au fost stabilite. Nu există date
disponibile la copii.
Mod de administrare
Gliclazidă Teva este indicat pentru administrare orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi fără a fi zdrobite sau mestecate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, alte
sulfoniluree sau sulfonamide,
- Diabet zaharat de tip 1,
- Pre-comă sau comă diabetică, ceto-acidoza diabetică,
- Insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri este recomandată utilizarea insulinei,
- Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
- Alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemia
Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi
micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului
crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut
scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai posibil să apară în timpul dietelor hipocalorice, după
efort fizic prelungit sau intens, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se utilizează o asociere de
medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). În unele cazuri,
hipoglicemia poate fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi administrarea de glucoză timp
de câteva zile.
Pentru a reduce riscul de episoade hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor şi a
dozei utilizate, precum şi instruirea pacientului.
Factori care cresc riscul de hipoglicemie:
- Pacientul refuză sau nu poate coopera (în special pacienţii vârstnici).
- Malnutriţie, aport alimentar neregulat, omitere a meselor, perioade de nealimentare sau
modificări ale dietei.
- Neconcordanţă între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi.
- Insuficienţă renală.
- Insuficienţă hepatică severă.
- Supradozaj cu gliclazidă.
- Anumite tulburări endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă
corticosuprarenală,
- Administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/ sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. În cazul apariţiei unui episod de
hipoglicemie la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o
abordare terapeutică adecvată.
Informarea pacientului
Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei,
simptomele asociate acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi condiţiile care predispun la dezvoltarea
acesteia.
4
De asemenea, pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui
program regulat de exerciţii fizice şi despre importanţa monitorizării regulate a valorii glicemiei.
Controlul deficitar al glicemiei: la un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul
glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii
chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.
La mulţi pacienţi, eficacitatea în scăderea glicemiei a oricărui medicament antidiabetic oral, incluzând
gliclazida, poate să scadă în decursul timpului: aceasta poate fi consecința agravării diabetului zaharat,
sau unui răspuns redus la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de
eşecul primar, produs atunci când o substanţă activă este ineficace ca tratament de primă linie.
Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec secundar, trebuie luate în considerare ajustarea
adecvată a dozei şi complianţa la dietă.
Analize de laborator: pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor
hemoglobinei glicozilate (sau a glucozei plasmatice venoase în condiţii de repaus alimentar).
Autoevaluarea glicemiei poate fi, de asemenea, utilă.
Tratamentul cu sulfoniluree al pacienţilor cu deficit de G6PD poate cauza anemie hemolitică.
Deoarece gliclazida aparţine clasei terapeutice a sulfonilureelor, se recomandă precauţie la utilizarea la
pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ non-sulfonilureic.
Excipienţi
Acest medicament conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie:
Administrări concomitente contraindicate
- Miconazol (administrat sistemic sau topic la nivelul mucoasei bucale): accentuează efectul de
scădere a glicemiei, cu apariţia posibilă a manifestărilor de hipoglicemie sau chiar comă.
Administrări concomitente nerecomandate
- Fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul de scădere a glicemiei al
sulfonilureelor (prin deplasarea de la nivelul situsurilor de legare de proteinele plasmatice şi/
sau reducerea eliminării acestora).
Se recomandă utilizarea altor medicamente antiinflamatoare sau trebuie avertizat pacientul şi
trebuie accentuată importanţa auto-monitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se
recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente
antiinflamatoare.
- Alcool etilic: intensifică efectul de scădere a glicemiei (prin inhibarea reacţiilor compensatorii),
care pot duce la apariţia comei hipoglicemice.
Trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin
alcool etilic.
Administrări concomitente care necesită precauţie la utilizare
Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi în unele cazuri chiar hipoglicemia pot să apară în cazul
administrării concomitente cu următoarele medicamente: alte medicamente antidiabetice (insulină,
acarboză, metfomin, tiazolidindione, inhibitori de 4-dipeptidilpeptidază, agoniști ai receptorilor GLP-
1), beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril),
antagonişti ai receptorilor H2, IMAO, sulfonamide, claritromicină, medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene.
5
Următoarele medicamente pot determina creşterea glicemiei:
Administrări concomitente nerecomandate
Danazol: efect diabetogen.
În cazul în care administrarea acestui medicament nu poate fi evitată, sunt necesare atenţionarea
pacientului şi sublinierea importanţei monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea
dozelor medicamentelor antidiabetice în timpul şi după tratamentul cu danazol.
Administrări concomitente care necesită precauţie la utilizare
Clorpromazină (neuroleptic): la doze mari (>100 mg pe zi de clorpromazină) produce creşterea
glicemiei (prin scăderea eliberării insulinei).
Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu medicamentul
neuroleptic.
Corticosteroizi (administrare sistemică şi topică: intraarticulară, cutanată, rectală) şi tetracosactină:
creşterea glicemiei, uneori cu cetoză (prin scăderea toleranţei la glucoză, determinată de către
corticosteroizi).
Sunt necesare atenţionarea pacientului şi sublinierea importanţei autoevaluării glicemiei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de medicament antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu corticosteroizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină (i.v.)
Creşterea glicemiei, din cauza efectului beta-2 agonist.
Este necesară sublinierea importanţei monitorizării glicemiei. Dacă este necesar se recomandă
modificarea tratamentului, cu administrare de insulină.
Administrări concomitente de care trebuie ţinut cont
Tratament cu anticoagulante (de exemplu warfarina)
Sulfonilureele pot duce la potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului concomitent.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă privind utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii la om, chiar dacă sunt disponibile
câteva date referitoare la utilizarea altor sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu a demonstrat efect teratogen.
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înaintea momentului concepţiei, pentru a reduce riscul de
malformaţii congenitale, determinate de diabetul zaharat necontrolat.
Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale,
insulina fiind medicamentul de primă alegere. Se recomandă trecerea de la tratamentul oral la cel cu
insulină, înainte de planificarea sarcinii sau imediat ce sarcina a fost descoperită.
Alăptarea
Nu există informaţii privind excreţia gliclazidei sau a metaboliţilor săi în laptele matern. Din cauza
riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat la mamele care alăptează.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gliclazida nu are nicio influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci
când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Hipoglicemie
Similar altor sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate produce hipoglicemie, dacă orarul meselor
nu este respectat şi, mai ales, dacă sunt omise mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, agitaţie,
agresivitate, scădere a capacităţii de concentrare şi de reacţie, depresie, confuzie, tulburări de vedere şi
de vorbire, afazie, tremor, pareze, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a
autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă şi pierdere a
conştienţei, cu posibilitatea evoluţiei către comă şi deces.
În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente reci şi umede,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace.
De obicei, simptomele dispar după ingestia de carbohidraţi (zahăr). Îndulcitorii artificiali nu au efect.
În urma experienţei cu alte sulfoniluree, s-a observat că hipoglicemia poate să reapară chiar dacă
măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă episodul hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă a fost controlat temporar prin ingestie
de zahăr, pot fi necesare tratament medicamentos imediat sau chiar spitalizare.
Alte reacţii adverse
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie: dacă acestea apar, pot fi evitate sau reduse dacă gliclazida este administrată în
timpul micului dejun.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase
(cum sunt sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică).
Tulburări hematologice şi limfatice
Modificările hematologice sunt rare. Ele pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie,
granulocitopenie. Acestea sunt, în general, reversibile după întreruperea tratamentului.
Tulburări hepatobiliare
Creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (cazuri
izolate). În cazul apariţiei de icter colestatic se recomandă întreruperea tratamentului.
De regulă, aceste simptome dispar o dată cu întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare
Pot să apară tulburări de vedere tranzitorii, în special la începutul tratamentului, din cauza modificării
valorilor glicemiei.
Reacţii adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice
Ca și în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele evenimente adverse: cazuri de
eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculite alergice, hiponatremie,
7
creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice sau disfuncţie hepatică (de exemplu colestază şi icter)
şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau, în cazuri izolate, au
dus la insuficienţă hepatică ameninţătoare de viaţă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Un supradozaj cu sulfoniluree poate determina hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport de carbohidraţi, ajustare a dozei şi/sau modificare a regimului alimentar. Este
necesară o supraveghere strictă a pacientului de către medic, până când acesta este sigur că pacientul
este în afara oricărui pericol.
Se pot produce reacţii hipoglicemice severe, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, acestea
trebuie tratate ca urgenţe medicale, care necesită spitalizarea imediată a pacientului.
În cazul în care este diagnosticată sau suspectată coma hipoglicemică, se recomandă administrarea
intravenoasă rapidă a 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30%), urmată de perfuzarea continuă
a unei soluţii mai diluate de glucoză (10%), cu viteza necesară pentru menţinerea glicemiei peste 1 g/l.
Pacienţii trebuie supravegheaţi atent şi, în funcţie de starea clinică după acest interval, medicul va
decide dacă este necesară o supraveghere suplimentară.
Din cauza legării gliclazidei în proporţie mare de proteinele plasmatice, dializa nu are niciun beneficiu
la pacienţi.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09
Gliclazida este un antidiabetic oral sulfonilureic hipoglicemiant diferit de alţi compuşi înrudiţi printr-
un inel heterociclic care contine azot (N) cu o legătură endociclică.
Mecanism de acţiune
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor beta din insulele
pancreatice Langerhans. Creşterea secreţiei postprandiale a insulinei şi secreţia peptidului C persistă
după doi ani de tratament.
Pe lângă aceste efecte metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte farmacodinamice
Efecte asupra eliberării insulinei
8
În diabetul zaharat de tip 2, gliclazida reface primul vârf al secreţiei de insulină ca răspuns la glucoză
şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Ca urmare a stimulării induse de ingestia de alimente sau
de glucoză, se observă o creştere semnificativă a răspunsului care constă în eliberarea de insulină.
Proprietăţi hemovasculare
Gliclazida inhibă procesul de microtromboză prin două mecanisme, care pot fi implicate în prevenirea
complicaţiilor diabetului zaharat:
- O inhibare parţială a agregării şi adeziunii plachetare, cu scăderea markerilor activării
plachetare (beta-tromboglobulină, tromboxan B2),
- O acţiune asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu creşterea activităţii t-PA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în timpul primelor 6 ore de la administrare, atingând un
platou care se menţine apoi din a 6-a până în a 12-a oră de la administrare.
Variaţiile intra-individuale sunt mici.
Gliclazida se absoarbe complet. Administrarea concomitentă cu alimente nu influenţează viteza sau
gradul de absorbţie.
Distribuție
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuție este de aproximativ
30 litri.
Administrarea unei doze unice zilnice de Gliclazidă Teva 60 mg menţine concentraţia plasmatică
eficace a gliclazidei mai mult de 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată predominant hepatic şi excretată pe cale urinară: mai puţin de 1% din
substanţa activă se regăseşte în urină sub formă nemodificată. În plasmă nu au fost detectaţi metaboliţi
activi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Linearitate/non-linearitate
Relaţia între doza administrată, cuprinsă într-un interval de până la 120 mg, şi aria de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp este liniară.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu s-au observat modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu s-au efectuat studii de carcinogenitate pe
termen lung. În studiile la animale nu au fost observate modificări teratogene, dar s-a observat o
greutate corporală mai mică a fetuşilor la animalele la care s-au administrat doze de 25 de ori mai mari
decât doza maximă recomandată la om
9
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Intragranular:
Lactoză monohidrat
Hipromeloză (HPMC K100 LV)
Hipromeloză (HPMC K4M CR)
Extragranular:
Hipromeloză (HPMC K100 LV)
Hipromeloză (HPMC K4M CR)
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din PVC/Al sau PVC-PVdC/Al conținând 10, 30, 60 sau 120 comprimate cu eliberare
modificată, ambalate în cutii de carton.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr. 12, parter, sector 2, 020562, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8587/2016/01-02-03-04-05-06-07-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizari - Februarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
