ALLEGRA 120 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Allegra 120 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de fexofenadină 120 mg, echivalent cu fexofenadină 112 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoarea piersicii, în formă de capsulă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Allegra 120 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru ameliorarea
simptomelor asociate rinitei alergice sezoniere.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adulţilor este de 120 mg, o dată pe zi, înaintea unei mese.
Fexofenadina este un metabolit farmacologic activ al terfenadinei.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adolescenţilor cu vârsta de 12 ani şi peste este de 120 mg, o
dată pe zi, înaintea unei mese.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Eficacitatea şi siguranţa clorhidratului de fexofenadină în doză de 120 mg nu au fost studiate la copii cu
vârsta sub 12 ani.
Grupe speciale de pacienţi
Studiile efectuate la grupe speciale cu risc (persoane vârstnice, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică)
au indicat că nu este necesară ajustarea dozei de clorhidrat de fexofenadină la aceşti pacienţi.
2
Pacientul trebuie sfătuit ca, în cazul în care simptomele se agravează sau nu se ameliorează după 7-10 zile de
tratament, să se adreseze medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de fexofenadină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar celor mai multe medicamente noi, există doar date limitate privind persoanele vârstnice şi pacienţii
cu insuficienţă renală sau hepatică. Clorhidratul de fexofenadină trebuie administrat cu prudenţă la aceste
grupe speciale de pacienţi.
Pacienţii cu boală cardiovasculară în antecedente sau în evoluţie trebuie avertizaţi că antihistaminicele, ca şi
clasă de medicamente, au fost asociate cu reacţii adverse de tip tahicardie şi palpitaţii (vezi pct. 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Fexofenadina nu este metabolizată la nivel hepatic şi, de aceea, nu va interacţiona cu alte medicamente prin
mecanisme hepatice. S-a arătat că administrarea concomitentă de clorhidrat de fexofenadină şi eritromicină
sau ketoconazol determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice a fexofenadinei. Aceste modificări
nu au fost însoţite de efecte asupra intervalului QT şi nu au fost asociate cu intensificarea reacţiilor adverse
comparativ cu administrarea în monoterapie.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat că, după administrarea clorhidratului de fexofenadină concomitent
cu eritromicina sau ketoconazolul, creşterea concentraţiilor plasmatice de fexofenadină pare a se datora unei
creşteri a absorbţiei gastro-intestinale, precum şi unei scăderi a excreţiei biliare, respectiv a secreţiei gastro-
intestinale.
Nu s-au observat interacţiuni între fexofenadină şi omeprazol. Totuşi, administrarea unui antiacid conţinând
hidroxizi de aluminiu şi de magneziu sub formă de gel cu 15 minute înainte de administrarea clorhidratului
de fexofenadină a determinat o scădere a biodisponibilităţii acestuia, cel mai probabil datorită legării la
nivelul tractului gastro-intestinal. Se recomandă respectarea unui interval de 2 ore între administrarea
clorhidratului de fexofenadină şi administrarea de antiacide care conţin hidroxid de aluminiu sau de
magneziu.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea clorhidratului de fexofenadină la femeile gravide. Studii limitate la
animale nu au indicat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Clorhidratul de fexofenadină nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Alăptarea
După administrarea clorhidratului de fexofenadină, nu există date despre prezenţa acestuia în laptele uman.
Totuşi, atunci când terfenadina a fost administrată la femei care alăptau, s-a dovedit că aceasta trecea în
laptele uman. De aceea, clorhidratul de fexofenadină nu este recomandat la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ţinând cont de profilul farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este puţin probabil ca clorhidratul
de fexofenadină să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În teste obiective, s-a
demonstrat că Allegra nu prezintă efecte semnificative asupra funcţiei sistemului nervos central. Aceasta
înseamnă că pacienţii pot conduce vehicule sau efectua activităţi care necesită concentrare. Totuşi, pentru a
3
identifica persoanele sensibile care prezintă o reacţie neobişnuită la medicamente, este recomandabil să se
verifice răspunsul individual înainte de a conduce vehicule sau de a efectua activităţi complicate.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente ≥ 1/10; Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10; Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; Rare
≥ 1/10000 şi < 1/1000; Foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea scăderii gravităţii.
La adulţi, în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele reacţii adverse, cu o incidenţă similară
celei observate pentru placebo:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, ameţeli
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100): fatigabilitate
La adulţi, în cadrul supravegherii de după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Frecvenţa cu care acestea apar este necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile):
Tulburări ale sistemului imunitar
reacţii de hipersensibilitate cu manifestări cum sunt angioedem, senzaţie de constricţie toracică, dispnee,
înroşirea feţei şi anafilaxie sistemică
Tulburări psihice
insomnie, nervozitate, tulburări ale somnului sau coşmaruri/visare excesivă (paronirie)
Tulburări cardiace
tahicardie, palpitaţii
Tulburări gastro-intestinale
diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
erupţii cutanate, urticarie, prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu clorhidrat de fexofenadină, au fost raportate ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi
xerostomie. Doze de până la 60 mg administrate de două ori pe zi la copii şi doze unice de până la 800 mg
clorhidrat de fexofenadină şi doze de până la 690 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de o
lună sau doze de 240 mg clorhidrat de fexofenadină o dată pe zi timp de un an au fost administrate la subiecţi
sănătoşi fără a determina reacţii adverse semnificative clinic, comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită doza
maximă tolerată de clorhidrat de fexofenadină.
4
Măsurile standard trebuie să aibă în vedere îndepărtarea medicamentului neabsorbit. Se recomandă tratament
simptomatic şi de susţinere. Hemodializa nu elimină eficace clorhidratul de fexofenadină din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice pentru uz sistemic, codul ATC: R06AX26
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de fexofenadină este un antihistaminic H1 non-sedativ. Fexofenadina este un metabolit
farmacologic activ al terfenadinei.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate la om cu clorhidrat de fexofenadină, administrat o dată şi de două ori pe zi, au arătat
că efectul antihistaminic al fexofenadinei asupra papulelor şi eritemului, determinate de histamină, se
manifestă în prima oră după administrare, atinge maximul la 6 ore şi durează 24 de ore. Nu s-au evidenţiat
fenomene de toleranţă după 28 de zile de tratament. S-a demonstrat existenţa unei relaţii pozitive doză-efect
pentru doze cuprinse între 10 şi 130 mg administrate oral. În acest model de activitate antihistaminică, s-a
descoperit că sunt necesare doze de cel puţin 130 mg clorhidrat de fexofenadină pentru realizarea unui efect
antihistaminic constant, care să se menţină pe o perioadă de 24 de ore. Inhibiţia maximă de către
fexofenadină a zonelor cu papule şi eritem de la nivelul pielii a fost de peste 80%. Studii clinice efectuate la
pacienţi cu rinită alergică sezonieră au evidenţiat că o doză de 120 mg este suficientă pentru asigurarea
eficacităţii timp de 24 de ore.
Nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QT
c la pacienţii cu rinită alergică sezonieră trataţi
cu doze de până la 240 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 2 săptămâni, comparativ cu
placebo. De asemenea, nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QT
c la subiecţi sănătoşi,
care au primit doze de până la 60 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 luni, 400 mg
clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 zile şi jumătate şi 240 mg clorhidrat de fexofenadină o
dată pe zi timp de un an, comparativ cu placebo. Fexofenadina în concentraţii de 32 ori mai mari decât cele
terapeutice la om nu a influenţat canalele lente de K
+, clonate din inima umană.
Clorhidratul de fexofenadină (doze de 5-10 mg/kg administrate oral) a inhibat bronhospasmul indus de
antigen la cobaii sensibilizaţi şi a inhibat eliberarea de histamină din mastocitele peritoneale la concentraţii
mai mari decât cele terapeutice (10-100 M).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, clorhidratul de fexofenadină este absorbit rapid în organism, Tmax (timpul după care
se atinge concentraţia maximă) se atinge după aproximativ 1-3 ore de la administrare. Valoarea medie a C
max
(concentraţia plasmatică maximă) a fost de aproximativ 427 ng/ml după administrarea unei doze unice
zilnice de 120 mg clorhidrat de fexofenadină.
Distribuţie
Fexofenadina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 60-70%.
Metabolizare şi eliminare
Fexofenadina este metabolizată (hepatic sau extrahepatic) în proporţie neglijabilă, fiind singurul compus
major identificat în urină şi materiile fecale la animale şi om. Profilele concentraţiei plasmatice a
fexofenadinei prezintă un declin biexponenţial, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cuprins
între 11 şi 15 ore după doze multiple. După doze unice şi multiple, farmacocinetica fexofenadinei este
lineară pentru doze orale de până la 120 mg BID (bis in die). O doză de 240 mg BID produce o creştere puţin
mai mare a ariei de sub curbă decât creşterea proporţională (8,8%) la starea de echilibru. Acest lucru arată că
5
farmacocinetica fexofenadinei este practic lineară la doze cuprinse între 40 şi 240 mg administrate zilnic. Se
consideră că eliminarea se face predominant prin excreţie biliară, în timp ce până la 10% din doza ingerată se
elimină nemodificată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Câinii au tolerat doze de 450 mg/kg clorhidrat de fexofenadină, administrate de două ori pe zi timp de 6 luni,
şi nu au prezentat fenomene toxice, cu excepţia unor vărsături ocazionale. De asemenea, studii efectuate la
câine şi rozătoare cărora li s-au administrat doze unice, nu au evidenţiat modificări majore legate de
tratament la necropsia efectuată ulterior.
Studii privind distribuţia tisulară, efectuate la şobolan, folosind clorhidrat de fexofenadină marcată
radioactiv, au indicat că fexofenadina nu traversează bariera hematoencefalică.
În diferite teste de mutagenitate efectuate in vitro şi in vivo, s-a demonstrat că fexofenadina nu este
mutagenă.
Potenţialul carcinogen al clorhidratului de fexofenadină a fost evaluat utilizând studii cu terfenadină,
împreună cu studii justificative de farmacocinetică în care s-a prezentat expunerea la clorhidratul de
fexofenadină (prin valorile ASC). După administrarea terfenadinei la şobolan şi şoarece (doze de până la 150
mg/kg şi zi) nu au fost evidenţiate efecte carcinogene.
Într-un studiu efectuat la şoarece, privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere, clorhidratul de
fexofenadină nu a afectat fertilitatea, nu a fost teratogen şi nu a afectat dezvoltarea pre- sau postnatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză E-15
Hipromeloză E-5
Povidonă
Dioxid de titan (E171)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Macrogol 400
Oxid roz de fer amestec
*)
Oxid galben de fer amestec*) *) Conţine oxid feric (E172) şi dioxid de titan (E171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanofi Romania SRLStr. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9776/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Allegra 120 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine clorhidrat de fexofenadină 120 mg, echivalent cu fexofenadină 112 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoarea piersicii, în formă de capsulă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Allegra 120 mg este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste pentru ameliorarea
simptomelor asociate rinitei alergice sezoniere.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adulţilor este de 120 mg, o dată pe zi, înaintea unei mese.
Fexofenadina este un metabolit farmacologic activ al terfenadinei.
Copii şi adolescenţi
Adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste
Doza de clorhidrat de fexofenadină recomandată adolescenţilor cu vârsta de 12 ani şi peste este de 120 mg, o
dată pe zi, înaintea unei mese.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Eficacitatea şi siguranţa clorhidratului de fexofenadină în doză de 120 mg nu au fost studiate la copii cu
vârsta sub 12 ani.
Grupe speciale de pacienţi
Studiile efectuate la grupe speciale cu risc (persoane vârstnice, pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică)
au indicat că nu este necesară ajustarea dozei de clorhidrat de fexofenadină la aceşti pacienţi.
2
Pacientul trebuie sfătuit ca, în cazul în care simptomele se agravează sau nu se ameliorează după 7-10 zile de
tratament, să se adreseze medicului.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de fexofenadină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar celor mai multe medicamente noi, există doar date limitate privind persoanele vârstnice şi pacienţii
cu insuficienţă renală sau hepatică. Clorhidratul de fexofenadină trebuie administrat cu prudenţă la aceste
grupe speciale de pacienţi.
Pacienţii cu boală cardiovasculară în antecedente sau în evoluţie trebuie avertizaţi că antihistaminicele, ca şi
clasă de medicamente, au fost asociate cu reacţii adverse de tip tahicardie şi palpitaţii (vezi pct. 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Fexofenadina nu este metabolizată la nivel hepatic şi, de aceea, nu va interacţiona cu alte medicamente prin
mecanisme hepatice. S-a arătat că administrarea concomitentă de clorhidrat de fexofenadină şi eritromicină
sau ketoconazol determină o creştere de 2-3 ori a concentraţiei plasmatice a fexofenadinei. Aceste modificări
nu au fost însoţite de efecte asupra intervalului QT şi nu au fost asociate cu intensificarea reacţiilor adverse
comparativ cu administrarea în monoterapie.
Studiile efectuate la animale au evidenţiat că, după administrarea clorhidratului de fexofenadină concomitent
cu eritromicina sau ketoconazolul, creşterea concentraţiilor plasmatice de fexofenadină pare a se datora unei
creşteri a absorbţiei gastro-intestinale, precum şi unei scăderi a excreţiei biliare, respectiv a secreţiei gastro-
intestinale.
Nu s-au observat interacţiuni între fexofenadină şi omeprazol. Totuşi, administrarea unui antiacid conţinând
hidroxizi de aluminiu şi de magneziu sub formă de gel cu 15 minute înainte de administrarea clorhidratului
de fexofenadină a determinat o scădere a biodisponibilităţii acestuia, cel mai probabil datorită legării la
nivelul tractului gastro-intestinal. Se recomandă respectarea unui interval de 2 ore între administrarea
clorhidratului de fexofenadină şi administrarea de antiacide care conţin hidroxid de aluminiu sau de
magneziu.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea clorhidratului de fexofenadină la femeile gravide. Studii limitate la
animale nu au indicat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării
embrionare/fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale (vezi pct. 5.3). Clorhidratul de fexofenadină nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar.
Alăptarea
După administrarea clorhidratului de fexofenadină, nu există date despre prezenţa acestuia în laptele uman.
Totuşi, atunci când terfenadina a fost administrată la femei care alăptau, s-a dovedit că aceasta trecea în
laptele uman. De aceea, clorhidratul de fexofenadină nu este recomandat la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Ţinând cont de profilul farmacodinamic şi de reacţiile adverse raportate, este puţin probabil ca clorhidratul
de fexofenadină să influenţeze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. În teste obiective, s-a
demonstrat că Allegra nu prezintă efecte semnificative asupra funcţiei sistemului nervos central. Aceasta
înseamnă că pacienţii pot conduce vehicule sau efectua activităţi care necesită concentrare. Totuşi, pentru a
3
identifica persoanele sensibile care prezintă o reacţie neobişnuită la medicamente, este recomandabil să se
verifice răspunsul individual înainte de a conduce vehicule sau de a efectua activităţi complicate.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente ≥ 1/10; Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10; Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100; Rare
≥ 1/10000 şi < 1/1000; Foarte rare < 1/10000 şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea scăderii gravităţii.
La adulţi, în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele reacţii adverse, cu o incidenţă similară
celei observate pentru placebo:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, ameţeli
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente (1/1000 şi <1/100): fatigabilitate
La adulţi, în cadrul supravegherii de după punerea pe piaţă au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Frecvenţa cu care acestea apar este necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile):
Tulburări ale sistemului imunitar
reacţii de hipersensibilitate cu manifestări cum sunt angioedem, senzaţie de constricţie toracică, dispnee,
înroşirea feţei şi anafilaxie sistemică
Tulburări psihice
insomnie, nervozitate, tulburări ale somnului sau coşmaruri/visare excesivă (paronirie)
Tulburări cardiace
tahicardie, palpitaţii
Tulburări gastro-intestinale
diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
erupţii cutanate, urticarie, prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj cu clorhidrat de fexofenadină, au fost raportate ameţeli, somnolenţă, fatigabilitate şi
xerostomie. Doze de până la 60 mg administrate de două ori pe zi la copii şi doze unice de până la 800 mg
clorhidrat de fexofenadină şi doze de până la 690 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de o
lună sau doze de 240 mg clorhidrat de fexofenadină o dată pe zi timp de un an au fost administrate la subiecţi
sănătoşi fără a determina reacţii adverse semnificative clinic, comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită doza
maximă tolerată de clorhidrat de fexofenadină.
4
Măsurile standard trebuie să aibă în vedere îndepărtarea medicamentului neabsorbit. Se recomandă tratament
simptomatic şi de susţinere. Hemodializa nu elimină eficace clorhidratul de fexofenadină din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice pentru uz sistemic, codul ATC: R06AX26
Mecanism de acţiune
Clorhidratul de fexofenadină este un antihistaminic H1 non-sedativ. Fexofenadina este un metabolit
farmacologic activ al terfenadinei.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Studiile clinice efectuate la om cu clorhidrat de fexofenadină, administrat o dată şi de două ori pe zi, au arătat
că efectul antihistaminic al fexofenadinei asupra papulelor şi eritemului, determinate de histamină, se
manifestă în prima oră după administrare, atinge maximul la 6 ore şi durează 24 de ore. Nu s-au evidenţiat
fenomene de toleranţă după 28 de zile de tratament. S-a demonstrat existenţa unei relaţii pozitive doză-efect
pentru doze cuprinse între 10 şi 130 mg administrate oral. În acest model de activitate antihistaminică, s-a
descoperit că sunt necesare doze de cel puţin 130 mg clorhidrat de fexofenadină pentru realizarea unui efect
antihistaminic constant, care să se menţină pe o perioadă de 24 de ore. Inhibiţia maximă de către
fexofenadină a zonelor cu papule şi eritem de la nivelul pielii a fost de peste 80%. Studii clinice efectuate la
pacienţi cu rinită alergică sezonieră au evidenţiat că o doză de 120 mg este suficientă pentru asigurarea
eficacităţii timp de 24 de ore.
Nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QT
c la pacienţii cu rinită alergică sezonieră trataţi
cu doze de până la 240 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 2 săptămâni, comparativ cu
placebo. De asemenea, nu s-au observat modificări semnificative ale intervalului QT
c la subiecţi sănătoşi,
care au primit doze de până la 60 mg clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 luni, 400 mg
clorhidrat de fexofenadină de două ori pe zi timp de 6 zile şi jumătate şi 240 mg clorhidrat de fexofenadină o
dată pe zi timp de un an, comparativ cu placebo. Fexofenadina în concentraţii de 32 ori mai mari decât cele
terapeutice la om nu a influenţat canalele lente de K
+, clonate din inima umană.
Clorhidratul de fexofenadină (doze de 5-10 mg/kg administrate oral) a inhibat bronhospasmul indus de
antigen la cobaii sensibilizaţi şi a inhibat eliberarea de histamină din mastocitele peritoneale la concentraţii
mai mari decât cele terapeutice (10-100 M).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, clorhidratul de fexofenadină este absorbit rapid în organism, Tmax (timpul după care
se atinge concentraţia maximă) se atinge după aproximativ 1-3 ore de la administrare. Valoarea medie a C
max
(concentraţia plasmatică maximă) a fost de aproximativ 427 ng/ml după administrarea unei doze unice
zilnice de 120 mg clorhidrat de fexofenadină.
Distribuţie
Fexofenadina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 60-70%.
Metabolizare şi eliminare
Fexofenadina este metabolizată (hepatic sau extrahepatic) în proporţie neglijabilă, fiind singurul compus
major identificat în urină şi materiile fecale la animale şi om. Profilele concentraţiei plasmatice a
fexofenadinei prezintă un declin biexponenţial, cu un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare cuprins
între 11 şi 15 ore după doze multiple. După doze unice şi multiple, farmacocinetica fexofenadinei este
lineară pentru doze orale de până la 120 mg BID (bis in die). O doză de 240 mg BID produce o creştere puţin
mai mare a ariei de sub curbă decât creşterea proporţională (8,8%) la starea de echilibru. Acest lucru arată că
5
farmacocinetica fexofenadinei este practic lineară la doze cuprinse între 40 şi 240 mg administrate zilnic. Se
consideră că eliminarea se face predominant prin excreţie biliară, în timp ce până la 10% din doza ingerată se
elimină nemodificată prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Câinii au tolerat doze de 450 mg/kg clorhidrat de fexofenadină, administrate de două ori pe zi timp de 6 luni,
şi nu au prezentat fenomene toxice, cu excepţia unor vărsături ocazionale. De asemenea, studii efectuate la
câine şi rozătoare cărora li s-au administrat doze unice, nu au evidenţiat modificări majore legate de
tratament la necropsia efectuată ulterior.
Studii privind distribuţia tisulară, efectuate la şobolan, folosind clorhidrat de fexofenadină marcată
radioactiv, au indicat că fexofenadina nu traversează bariera hematoencefalică.
În diferite teste de mutagenitate efectuate in vitro şi in vivo, s-a demonstrat că fexofenadina nu este
mutagenă.
Potenţialul carcinogen al clorhidratului de fexofenadină a fost evaluat utilizând studii cu terfenadină,
împreună cu studii justificative de farmacocinetică în care s-a prezentat expunerea la clorhidratul de
fexofenadină (prin valorile ASC). După administrarea terfenadinei la şobolan şi şoarece (doze de până la 150
mg/kg şi zi) nu au fost evidenţiate efecte carcinogene.
Într-un studiu efectuat la şoarece, privind efectele toxice asupra funcţiei de reproducere, clorhidratul de
fexofenadină nu a afectat fertilitatea, nu a fost teratogen şi nu a afectat dezvoltarea pre- sau postnatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb pregelatinizat
Croscarmeloză sodică
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză E-15
Hipromeloză E-5
Povidonă
Dioxid de titan (E171)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Macrogol 400
Oxid roz de fer amestec
*)
Oxid galben de fer amestec*) *) Conţine oxid feric (E172) şi dioxid de titan (E171).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PE-PVDC/Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu este cazul.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanofi Romania SRLStr. Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9
Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9776/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Aprilie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
