VERAPAMIL SANOFI 80 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Verapamil Sanofi 40 mg
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 40 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 10 mg, zahăr 34,62 mg.
Verapamil Sanofi 80 mg
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 80 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 78 mg, zahăr 68,9 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Verapamil Sanofi 40 mg
Drajeuri uşor convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.
Verapamil Sanofi 80 mg
Drajeuri convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prevenirea şi tratamentul anginei pectorale stabile, anginei vasospastice şi anginei instabile.
Prevenirea şi tratamentul tahicardiilor supraventriculare.
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare - moderate.
Tratamentul post infarct miocardic acut.
Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice care nu răspunde la tratamentul cu beta-blocante (cu excepţia
formei obstructive).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Ca urmare a variaţiilor mari inter-individuale, dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte, prin
creştere progresivă.
2
Hipertensiune arterială
În general, doza iniţială recomandată este de 40 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi.
La adult, doza zilnică medie este de 80 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă
de 480 mg clorhidrat de verapamil nu trebuie depăşită decât în cazuri excepţionale.
Angină pectorală, cardiomiopatie hipertrofică
Doza iniţială recomandată este de 40 - 80 mg clorhidrat de verapamil pe zi. Doza poate fi crescută zilnic (în
caz de angină instabilă) sau în fiecare săptămână, până la obţinerea răspunsului clinic optim.
Doza zilnică totală recomandată este de 240 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de efort) sau de
480 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de repaus şi angină Prinzmetal).
Tahicardie supraventriculară
Doza recomandată este de 40 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3-4 ori pe zi, în funcţie de severitatea
afecţiunii.
Tratamentul asociat
Dacă este posibil, Verapamil Sanofi trebuie administrat în monoterapie. Dacă este necesar, se poate asocia cu
chinidină (cu excepţia pacienţilor cu cardiomiopatie hipertrofică), cu procainamidă sau digitalice (trebuie să
se ţină cont de riscul de bradicardie severă şi de bloc AV).
Dacă este absolut necesar, Verapamil Sanofi poate fi administrat concomitent cu beta-blocante, sub
supraveghere medicală. La pacienţii cu insuficienţă ventriculară stângă şi tulburări de conducere AV,
Verapamil Sanofi nu trebuie asociat cu beta-blocante administrate injectabil intravenos (vezi pct. 4.5).
Insuficienţă hepatică
În funcţie de severitatea afectării hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este întârziată, ceea ce
determină intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienţi doza trebuie ajustată şi
tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.
Mod de administrare
Drajeurile vor fi înghiţite întregi, cu lichid. Drajeurile nu trebuie supte, divizate, sparte sau mestecate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidrat de verapamil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Şoc cardiogen.
- Infarct miocardic acut cu complicaţii (cum sunt bradicardia, insuficienţa cardiacă stângă şi hipotensiunea
arterială).
- Bloc sinoatrial, bloc atrioventricular (AV) de gradul II sau III (cu excepţia pacienţilor purtători de
stimulator cardiac).
- Boala nodului sinusal (cu excepţia pacienţilor purtători de stimulator cardiac).
- Insuficienţă cardiacă decompensată.
- Insuficienţă ventriculară stângă.
- Bradicardie cu frecvenţă < 50 bătăi pe minut.
- Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <90 mm Hg).
- Intoxicaţie digitalică.
- Asocierea cu ivabradină (vezi pct. 4.5).
- Fibrilaţie atrială sau flutter atrial în condiţii de fascicul accesor (sindrom Wolff-Parkinson-White sau
Lown-Ganong-Levine), deoarece pot determina creşterea conducerii pe calea anormală şi pot precipita
apariţia tahiaritmiei ventriculare, inclusiv fibrilaţiei ventriculare.
- Alăptare.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Clorhidratul de verapamil este intens metabolizat în ficat şi, prin urmare, este necesară ajustarea cu prudenţă
a dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice. Concentraţiile plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline
pot creşte în timpul tratamentului.
În insuficienţa hepatică severă se recomandă administrarea a 30% din doza uzuală.
Deşi farmacocinetica clorhidratului de verapamil nu este afectată la pacienţii cu insuficienţă renală, se
recomandă administrarea cu prudenţă şi monitorizarea atentă a pacienţilor. Clorhidratul de verapamil nu se
elimină prin dializă.
În timpul tratamentului de lungă durată se recomandă control oftalmologic periodic.
Clorhidratul de verapamil trebuie administrat cu prudenţă în caz de insuficienţă circulatorie, hipotensiune
arterială, în special în asociere cu beta-blocante, deoarece poate agrava starea clinică.
Clorhidratul de verapamil scade conducerea AV, de aceea poate determina bloc AV sau poate creşte gradul
blocului AV de gradul I preexistent.
Atunci când clorhidratul de verapamil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale se recomandă
monitorizarea tensiunii arteriale la intervale regulate.
Pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică pot fi mai susceptibili la apariţia reacţiilor adverse sau interacţiunilor
medicamentoase.
Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă în caz de tulburare a conducerii neuromusculare de natură
medicamentoasă sau apărută în cadrul unei boli (miastenia gravis, sindrom Eaton-Lambert, distrofia
musculară progresivă Duchenne).
Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu ivabradină este contraindicată, din cauza adiţiei efectului verapamilului de scădere a frecvenţei
cardiace cu cel al ivabradinei (vezi pct. 4.3).
Studiile metabolice efectuate in vitro au demonstrat că verapamilul este metabolizat prin intermediul
sistemului enzimatic al citocromilor P450 CYP3A4, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C18. S-a
demonstrat că verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4 şi al glicoproteinei P (gp-P).
Au fost raportate interacţiuni semnificative clinic cu inhibitori ai CYP3A4, care au determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, în timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat
scăderea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi
în ceea ce priveşte interacţiunile medicamentoase.
Atunci când verapamilul cu administrare orală a fost utilizat concomitent cu dabigatranul etexilat (150 mg),
un substrat al glicoproteinei P, valorile C
max şi ASC pentru dabigatran au crescut, dar amploarea acestei
variaţii diferă în funcţie de momentul administrării şi formularea de verapamil. Atunci când verapamilul,
formularea cu eliberare imediată, a fost administrat în doză de 120 mg cu o oră înainte de administrarea unei
doze unice de dabigatran etexilat, valoarea C
max a dabigatranului a crescut cu aproximativ 180%, iar valoarea
ASC cu aproximativ 150%. Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă atunci când verapamilul a fost
4
administrat după 2 ore de la administrarea de dabigatran etexilat (creştere a valorilor Cmax cu aproximativ
10% şi ale ASC cu aproximativ 20%).
Se recomandă supravegherea clinică atentă la administrarea de verapamil în asociere cu dabigatran etexilat şi
mai ales în caz de apariţie a sângerărilor, în special la pacienții cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată.
Următorul tabel prezintă o listă de interacţiuni medicamentoase posibile pe baza proprietăţilor
farmacocinetice:
Interacţiuni potenţiale asociate administrării verapamilului
Medicamente
administrate în
asociere Posibile efecte ale altor medicamente
asupra verapamilului şi efecte ale
verapamilului asupra altor medicamente
Comentarii
Alfa blocante
Prazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică de prazosin. Efect hipotensiv suplimentar.
Terazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică de terazosin.
Acid acetilsalicilic Tendinţă crescută la sângerare.
Alcool etilic Creşterea concentraţiei plasmatice a
alcoolului etilic.
Antiaritmice
Flecainidă Clorhidratul de verapamil scade clearence-
ul plasmatic al flecainidei, în timp ce
flecainida nu are niciun efect asupra
clearence-ului plasmatic al clorhidratului de
verapamil. Asocierea clorhidratului de
verapamil cu medicamente
antiaritmitice poate determina
cumularea efectelor cardiovasculare
(de exemplu bloc AV, bradicardie,
hipotensiune arterială, insuficienţă
cardiacă)
Chinidină Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică a chinidinei. La
pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică
poate apărea edem pulmonar.
Disopiramidă Asociere contraindicată cu 48 ore înainte şi
24 ore după administrarea clorhidratului de
verapamil (datorită riscului de interacţiuni
presupuse)
Antihpertensive, diuretice, vasodilatatoare
Potenţarea efectului hipotensiv.
Bronhodilatatoare musculotrope
Teofilină
Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a teofilinei.
Anticonvulsivante
Carbamazepină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a carbamazepinei. Aceasta poate
determina apariţia reacţiilor adverse ale
carbamazepinei cum sunt diplopie, cefalee,
ataxie sau ameţeli.
Fenitoină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a fenitoinei.
Antidepresive
Imipramină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a imipraminei.
Antidiabetice orale
Glibenclamidă
(gliburidă) Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a glibenclamidei.
5
Insulină Clorhidratul de verapamil reduce
hipoglicemia determinată de insulină la
pacienţii cu diabet zaharat.
Antibiotice
Rifampicină Este posibilă scăderea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil. Efectul hipotensiv al clorhidratului
de verapamil poate fi diminuat.
Eritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Claritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Telitromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Antineoplazice
Doxorubicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a doxorubicinei.
Antiretrovirale
Ritonavir Datorită potenţialului unor medicamente
antiretrovirale, cum este ritonavirul, de a-i
inhiba metabolismul, poate creşte
concentraţia plasmatică de clorhidrat de
verapamil. Trebuie administrat cu precauţie
sau se poate scădea doza de
clorhidrat de verapamil.
Barbiturice
Fenobarbital Fenobarbitalul scade efectul clorhidratului
de verapamil
.
Benzodiazepine şi alte anxiolitice
Buspironă Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a buspironei.
Midazolam Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a midazolamului.
Betablocante
Metoprolol Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a metoprololului. Asocierea verapamilului cu
medicamente beta-blocante poate
determina cumularea efectelor
cardiovasculare (de exemplu bloc
AV, bradicardie, hipotensiune
arterială, insuficienţă cardiacă)
Propranolol Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a propranololului.
Beta-blocante
administrate intravenos Nu trebuie utilizate beta-blocante
administrate intravenos la pacienţii care
primesc tratament cu clorhidrat de
verapamil.
Blocante neuromusculare
Efectele blocantelor neuromusculare pot fi
amplificate.
Glicozide tonicardiace
Digoxină, digitoxină Este posibilă creşterea concentraţiilor
plasmatice ale digoxinei şi digitoxinei. S-a
demonstrat că verapamilul creşte
concentraţia plasmatică a digoxinei şi, prin
urmare, se recomandă prudenţă în ceea ce
priveşte apariţia toxicităţii digitalice. Dacă este necesar, trebuie
determinată concentraţia plasmatică
a medicamentelor digitalice şi doza
de glicozid trebuie scăzută.
Blocantele H2-histaminergice
Cimetidină Cimetidina poate creşte concentraţia
plasmatică a clorhidratului de verapamil.
Imunosupresoare
Ciclosporină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a ciclosporinei.
6
Sicrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a sicrolimusului.
Tacrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a tacrolimusului.
Everolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a everolimusului.
Hipolipemiante
Atorvastatină Este posibilă creşterea concentraţiilor
plasmatice ale atorvastatinei, lovastatinei şi
simvastatinei.
Lovastatină
Simvastatină
Agonişti ai receptorilor pentru serotonină
Almotriptan Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a almotriptanului.
Uricozurice
Sulfinpirazonă Sulfinpirazonă poate să scadă concentraţia
plasmatică a clorhidratului de verapamil,
ceea ce poate determina o diminuare a
efectului hipotensor.
Stabilizatoare ale dispoziţiei
Litiu Creşte neurotoxicitatea litiului.
Anestezice inhalatorii Atunci când sunt utilizate în asociere,
anestezicele inhalatorii şi blocantele
canalelor de calciu, cum este clorhidratul de
verapamil, dozele ambelor medicamente
trebuie alese cu atenţie pentru a evita
cumularea efectelor cardiovasculare (de
exemplu bloc AV, bradicardie, hipotensiune
arterială, insuficienţă cardiacă).
Colchicina Colchicina este un substart atât pentru
citocromul CYP3A cât şi pentru pompa de
eflux, glicoproteina P. Se cunoaşte faptul că
clorhidratul de verapamil inhibă atât
CYP3A cât şi glicoproteina P. Atunci când
se administrează în asociere, inhibarea
CYP3A şi/sau a glicoproteinei P de către
clorhidratul de verapamil poate duce la
creşterea expunerii la colchicină. Nu este
recomandată asocierea acestor
medicamente.
Preparate vegetale
conţinând sunătoare
(Hypericum
perforatum) Poate scădea concentraţia plasmatică a
clorhidratului de verapamil.
Suc de grepfruit Poate creşte concentraţia plasmatică a
clorhidratului de verapamil.
Alte medicamente Calcitriol, dihidrotahisterol, izoprenalină. Scad efectul clorhidratului de
verapamil.
Inhibitori ai hidroxi-metil-glutaril CoA reductazei (HMG-CoA reductaza)
La pacienţii care primesc clorhidrat de verapamil tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de
exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin) trebuie iniţiat cu doza minimă eficace, care va fi crescută
treptat. Dacă tratamentul cu clorhidrat de verapamil va fi administrat la pacienţi care primesc deja un
inhibitor al HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin), trebuie luată în
considerare scăderea dozei de statină şi ajustarea ei în funcţie de valorile colesterolemiei.
7
S-a demonstrat că atorvastatinul creşte concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil. Cu toate că nu
există dovezi clinice directe privind utilizarea in vivo, există o posibilitate crescută pentru clorhidratul de
verapamil de a modifica farmacocinetica atorvastatinului într-un mod similar cu simvastatinul şi lovastatinul.
Trebuie luată în considerare administrarea cu prudenţă a asocierii dintre atorvastatin şi clorhidratul de
verapamil.
Fluvastatin, pravastatin şi rosuvastatin nu sunt metabolizate prin intermediul CZP3A4 şi este mai puţin
probabil să interacţioneze cu clorhidratul de verapamil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de verapamil traversează bariera feto-placentară.
Există dovezi care indică faptul că clorhidratul de verapamil creşte secreţia de prolactină şi poate determina,
în cazuri izolate, creşterea galactoreei.
Alăptarea
Clorhidratul de verapamil se excretă în cantităţi mici în laptele matern (au fost descrise rar reacţii de
hipersensibilitate), de aceea nu se recomandă administrarea în timpul alăptării sau se recomandă întreruperea
alăptării în timpul tratamentului cu clorhidrat de verapamil.
Fertilitatea
Deşi în studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, nu se recomandă administrarea
medicamentului în timpul sarcinii (în special în primul trimestru).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În funcţie de sensibilitatea individuală, capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau
de a presta activităţi în condiţii periculoase poate fi afectată. Aceasta se întâmplă, mai ales, la începutul
tratamentului, în cazul schimbării medicaţiei sau la creşterea dozei. Prin urmare, pe o perioadă de timp care
variază individual, nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
În timpul tratamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie stabilită individual.
Similar multor altor medicamente uzuale, s-a demonstrat că clorhidratul de verapamil creşte alcoolemia şi
scade eliminarea alcoolului. De aceea, efectele alcoolului pot fi accentuate.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Cele mai frecvente reacţii adverse: constipaţie, cefalee, vertij, slăbiciune, nervozitate, înroşirea feţei,
disconfort gastric, greaţă, mai rar hipotensiune arterială ortostatică şi foarte rar reacţii alergice (eritem, prurit,
urticarie, angioedem , sindrom Stevens-Johnson).
Tulburări hematologice şi limfatice
Echimoze, hematoame.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate (de exemplu eritem, prurit, urticarie).
Bronhospasm.
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee, ameţeli, parestezii, tremor, sindrom extrapiramidal, evenimente cerebrovasculare, confuzie,
tulburări de echilibru, insomnie, spasme musculare, manifestări psihotice, somnolenţă şi tulburări de vedere.
8
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij, tinitus.
Tulburări cardiace
În special la doze mari sau în cazul unei leziuni cardiace preexistente, anumite reacţii adverse sunt mai
intense decât efectul terapeutic: bradiaritmii cum este bradicardia sinusală, prelungirea timpului de
conducere sinoatrial, bloc AV de gradul I, II sau III, disociaţie AV, stop sinusal cu asistolă, fibrilaţie atrială
cu bradiaritmie, tahicardie, apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace, angină pectorală, dureri toracice,
infarct miocardic, palpitaţii.
Tulburări vasculare
Hipotensiune arterială, purpură (vasculită), edeme periferice, bufeuri.
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, vărsături, constipaţie, ileus, diaree, uscăciunea gurii, dispepsie, hiperplazie gingivală şi
durere/disconfort abdominal.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Edem angioneurotic, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, eritem tranzitor maculopapular, urticarie,
purpură, prurit, erupţii cutanate, exantem, alopecie, hiperkeratoză, edem gleznier, eritromelalgie, transpiraţii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Slăbiciune musculară, mialgii, artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Polakiurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Tulburări de menstruaţie, impotenţă sexuală (disfuncţie erectilă), galactoree, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate.
Investigaţii diagnostice
Afectare reversibilă a funcţiei hepatice, caracterizată prin creşterea valorilor enzimelor hepatice (a
transaminazelor şi/sau a fosfatazei alcaline).
Creşteri ale prolactinemiei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului depind de cantitatea de medicament ingerată, de momentul în timp în care se
iniţiază măsurile de dezintoxicare şi de contractilitatea miocardică (corelată cu vârsta).
Principalele simptome sunt: scăderea tensiunii arteriale (uneori la valori nedetectabile), simptome de şoc,
pierderea conştienţei, bloc AV de gradul I şi II (adesea însoţit de fenomenul Wenckebach, cu sau fără ritm de
scăpare), bradicardie până la bloc AV de grad înalt, bloc AV complet cu disociaţie AV completă, ritm de
scăpare, asistolă, oprire sinusală, bradicardie sinusală, hiperglicemie, stupor şi acidoză metabolică. Ca
urmare a supradozajului s-au înregistrat decese.
Măsurile terapeutice în caz de supradozaj depind de timpul scurs de la ingestia medicamentului şi de
severitatea simptomelor supradozajului. Clorhidratul de verapamil nu poate fi eliminat prin hemodializă.
9
Măsuri terapeutice generale: lavaj gastric cu măsurile de precauţie adecvate, resuscitare cardio-respiratorie
(masaj cardiac extern, respiraţie artificială, defibrilare şi/sau implantare de stimulator cardiac).
Măsuri terapeutice specifice: Antidotul specific este calciul - 10-20 ml dintr-o soluţie de gluconat de calciu
10% administrată pe cale intravenoasă (2,25 - 4,5 mmol), care, dacă este necesar, se repetă sau se
administrează în perfuzie intravenoasă continuă (5 mmol pe oră).
Următoarele măsuri terapeutice pot fi, de asemenea, necesare: În caz de bloc AV de gradul II-III, bradicardie
sinusală, asistolă: se recomandă atropină, izoprenalină, orciprenalină sau implantare de stimulator cardiac.
În caz de hipotensiune arterială: se recomandă dopamină, dobutamină, noradrenalină.
În caz de insuficienţă cardiacă: se recomandă dopamină, dobutamină, digitalice sau, dacă este necesar,
repetarea dozei injectabile de gluconat de calciu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, blocante ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu
efecte cardiace directe, derivaţi de fenilalchilamine, codul ATC: C08D A01
Mecanism de acţiune
Verapamilul inhibă influxul ionilor de calciu în celulele miocardice, în celulele musculare netede ale
coronarelor, arterelor sistemice şi în celulele ţesutului excito-conductor intracardiac prin “canalele lente de
calciu” intramembranare.
Efecte farmacodinamice
Ca rezultat al acestui mecanism de acţiune, verapamilul scade ritmul sinusal, scade conducerea
atrioventriculară, creşte perioada refractară, dilată coronarele şi inhibă spasmul coronarian; dilatarea arterelor
periferice şi scăderea rezistenţei periferice au ca rezultat scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice,
scăderea consumului energetic şi a necesarului de oxigen al miocardului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Datele existente sugerează că profilul farmacocinetic al clorhidratului de verapamil prezintă variabilitate
interindividuală.
Absorbţie
După administrare orală, absorbţia este aproape completă (90%). Concentraţiile plasmatice maxime se ating
la 1-2 ore după administrare. De asemenea, clorhidratul de verapamil se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice (90%).
Metabolizare
Datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de 10-20% după administrarea
unei doze unice şi de 20-30% (12-48%), după administrarea de doze repetate, indiferent de dozele
administrate.
Clorhidratul de verapamil este metabolizat rapid şi intens la nivelul ficatului. Metabolitul norverapamil este
activ farmacologic, dar efectul său vasodilatator este numai 20% din cel al verapamilului. Norverapamilul se
poate acumula în plasmă, putând contribui la efectul clinic al verapamilului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al clorhidratului de verapamil este de 5 ore (2-7 ore), iar al metabolitului
norverapamil, 10 ore.
Eliminare
Verapamilul este eliminat în proporţie de 70%, sub formă de metabolit, în urină şi în proporţie de 15% în
materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza administrată se elimină sub formă nemodificată, pe cale renală.
10
Clorhidratul de verapamil traversează în cantitate mică bariera feto-placentară, dar realizează în laptele
matern concentraţii similare celor plasmatice.
Biodisponibilitatea şi concentraţiile plasmatice maxime sunt crescute la pacienţii cu afectare hepatică severă
sau la cei cu scădere a proteinelor plasmatice de legare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date preclinice care să influenţeze utilizarea acestui medicament, cu excepţia celor
menţionate la pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Strat de drajefiere:
Ceară Carnauba
Galben de chinolină (E 104)
Celuloză microcristalină
Macrogol 6000
Povidonă
Talc
Carbonat de calciu
Zahăr.
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Strat de drajefiere:
Ceară Carnauba
Galben de chinolină (E 104)
Celuloză microcristalină
Macrogol 6000
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă
Talc
Carbonat de calciu
Zahăr.
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanofi Romania SRL
Strada Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9
Sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
8427/2015/01
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
8428/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Verapamil Sanofi 40 mg
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 40 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 10 mg, zahăr 34,62 mg.
Verapamil Sanofi 80 mg
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de verapamil 80 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 78 mg, zahăr 68,9 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu
Verapamil Sanofi 40 mg
Drajeuri uşor convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.
Verapamil Sanofi 80 mg
Drajeuri convexe, de culoare galben-lămâie; în secţiune drajeurile sunt albe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Prevenirea şi tratamentul anginei pectorale stabile, anginei vasospastice şi anginei instabile.
Prevenirea şi tratamentul tahicardiilor supraventriculare.
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare - moderate.
Tratamentul post infarct miocardic acut.
Tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice care nu răspunde la tratamentul cu beta-blocante (cu excepţia
formei obstructive).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Ca urmare a variaţiilor mari inter-individuale, dozele trebuie adaptate pentru fiecare pacient în parte, prin
creştere progresivă.
2
Hipertensiune arterială
În general, doza iniţială recomandată este de 40 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi.
La adult, doza zilnică medie este de 80 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă
de 480 mg clorhidrat de verapamil nu trebuie depăşită decât în cazuri excepţionale.
Angină pectorală, cardiomiopatie hipertrofică
Doza iniţială recomandată este de 40 - 80 mg clorhidrat de verapamil pe zi. Doza poate fi crescută zilnic (în
caz de angină instabilă) sau în fiecare săptămână, până la obţinerea răspunsului clinic optim.
Doza zilnică totală recomandată este de 240 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de efort) sau de
480 mg clorhidrat de verapamil (în caz de angină de repaus şi angină Prinzmetal).
Tahicardie supraventriculară
Doza recomandată este de 40 - 120 mg clorhidrat de verapamil de 3-4 ori pe zi, în funcţie de severitatea
afecţiunii.
Tratamentul asociat
Dacă este posibil, Verapamil Sanofi trebuie administrat în monoterapie. Dacă este necesar, se poate asocia cu
chinidină (cu excepţia pacienţilor cu cardiomiopatie hipertrofică), cu procainamidă sau digitalice (trebuie să
se ţină cont de riscul de bradicardie severă şi de bloc AV).
Dacă este absolut necesar, Verapamil Sanofi poate fi administrat concomitent cu beta-blocante, sub
supraveghere medicală. La pacienţii cu insuficienţă ventriculară stângă şi tulburări de conducere AV,
Verapamil Sanofi nu trebuie asociat cu beta-blocante administrate injectabil intravenos (vezi pct. 4.5).
Insuficienţă hepatică
În funcţie de severitatea afectării hepatice, metabolizarea clorhidratului de verapamil este întârziată, ceea ce
determină intensificarea efectelor acestuia. De aceea, la acest grup de pacienţi doza trebuie ajustată şi
tratamentul trebuie iniţiat cu doza minimă eficace.
Mod de administrare
Drajeurile vor fi înghiţite întregi, cu lichid. Drajeurile nu trebuie supte, divizate, sparte sau mestecate.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidrat de verapamil sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Şoc cardiogen.
- Infarct miocardic acut cu complicaţii (cum sunt bradicardia, insuficienţa cardiacă stângă şi hipotensiunea
arterială).
- Bloc sinoatrial, bloc atrioventricular (AV) de gradul II sau III (cu excepţia pacienţilor purtători de
stimulator cardiac).
- Boala nodului sinusal (cu excepţia pacienţilor purtători de stimulator cardiac).
- Insuficienţă cardiacă decompensată.
- Insuficienţă ventriculară stângă.
- Bradicardie cu frecvenţă < 50 bătăi pe minut.
- Hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică <90 mm Hg).
- Intoxicaţie digitalică.
- Asocierea cu ivabradină (vezi pct. 4.5).
- Fibrilaţie atrială sau flutter atrial în condiţii de fascicul accesor (sindrom Wolff-Parkinson-White sau
Lown-Ganong-Levine), deoarece pot determina creşterea conducerii pe calea anormală şi pot precipita
apariţia tahiaritmiei ventriculare, inclusiv fibrilaţiei ventriculare.
- Alăptare.
3
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Clorhidratul de verapamil este intens metabolizat în ficat şi, prin urmare, este necesară ajustarea cu prudenţă
a dozei la pacienţii cu afecţiuni hepatice. Concentraţiile plasmatice ale transaminazelor şi fosfatazei alcaline
pot creşte în timpul tratamentului.
În insuficienţa hepatică severă se recomandă administrarea a 30% din doza uzuală.
Deşi farmacocinetica clorhidratului de verapamil nu este afectată la pacienţii cu insuficienţă renală, se
recomandă administrarea cu prudenţă şi monitorizarea atentă a pacienţilor. Clorhidratul de verapamil nu se
elimină prin dializă.
În timpul tratamentului de lungă durată se recomandă control oftalmologic periodic.
Clorhidratul de verapamil trebuie administrat cu prudenţă în caz de insuficienţă circulatorie, hipotensiune
arterială, în special în asociere cu beta-blocante, deoarece poate agrava starea clinică.
Clorhidratul de verapamil scade conducerea AV, de aceea poate determina bloc AV sau poate creşte gradul
blocului AV de gradul I preexistent.
Atunci când clorhidratul de verapamil este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale se recomandă
monitorizarea tensiunii arteriale la intervale regulate.
Pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică pot fi mai susceptibili la apariţia reacţiilor adverse sau interacţiunilor
medicamentoase.
Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă în caz de tulburare a conducerii neuromusculare de natură
medicamentoasă sau apărută în cadrul unei boli (miastenia gravis, sindrom Eaton-Lambert, distrofia
musculară progresivă Duchenne).
Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau cu sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Drajeurile de Verapamil Sanofi conţin zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu ivabradină este contraindicată, din cauza adiţiei efectului verapamilului de scădere a frecvenţei
cardiace cu cel al ivabradinei (vezi pct. 4.3).
Studiile metabolice efectuate in vitro au demonstrat că verapamilul este metabolizat prin intermediul
sistemului enzimatic al citocromilor P450 CYP3A4, CYP1A2, CYP2C8, CYP2C9 şi CYP2C18. S-a
demonstrat că verapamilul este un inhibitor al enzimelor CYP3A4 şi al glicoproteinei P (gp-P).
Au fost raportate interacţiuni semnificative clinic cu inhibitori ai CYP3A4, care au determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil, în timp ce inductori ai CYP3A4 au determinat
scăderea concentraţiilor plasmatice ale clorhidratului de verapamil. De aceea, pacienţii trebuie monitorizaţi
în ceea ce priveşte interacţiunile medicamentoase.
Atunci când verapamilul cu administrare orală a fost utilizat concomitent cu dabigatranul etexilat (150 mg),
un substrat al glicoproteinei P, valorile C
max şi ASC pentru dabigatran au crescut, dar amploarea acestei
variaţii diferă în funcţie de momentul administrării şi formularea de verapamil. Atunci când verapamilul,
formularea cu eliberare imediată, a fost administrat în doză de 120 mg cu o oră înainte de administrarea unei
doze unice de dabigatran etexilat, valoarea C
max a dabigatranului a crescut cu aproximativ 180%, iar valoarea
ASC cu aproximativ 150%. Nu s-a observat nicio interacţiune semnificativă atunci când verapamilul a fost
4
administrat după 2 ore de la administrarea de dabigatran etexilat (creştere a valorilor Cmax cu aproximativ
10% şi ale ASC cu aproximativ 20%).
Se recomandă supravegherea clinică atentă la administrarea de verapamil în asociere cu dabigatran etexilat şi
mai ales în caz de apariţie a sângerărilor, în special la pacienții cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată.
Următorul tabel prezintă o listă de interacţiuni medicamentoase posibile pe baza proprietăţilor
farmacocinetice:
Interacţiuni potenţiale asociate administrării verapamilului
Medicamente
administrate în
asociere Posibile efecte ale altor medicamente
asupra verapamilului şi efecte ale
verapamilului asupra altor medicamente
Comentarii
Alfa blocante
Prazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică de prazosin. Efect hipotensiv suplimentar.
Terazosin Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică de terazosin.
Acid acetilsalicilic Tendinţă crescută la sângerare.
Alcool etilic Creşterea concentraţiei plasmatice a
alcoolului etilic.
Antiaritmice
Flecainidă Clorhidratul de verapamil scade clearence-
ul plasmatic al flecainidei, în timp ce
flecainida nu are niciun efect asupra
clearence-ului plasmatic al clorhidratului de
verapamil. Asocierea clorhidratului de
verapamil cu medicamente
antiaritmitice poate determina
cumularea efectelor cardiovasculare
(de exemplu bloc AV, bradicardie,
hipotensiune arterială, insuficienţă
cardiacă)
Chinidină Clorhidratul de verapamil poate creşte
concentraţia plasmatică a chinidinei. La
pacienţii cu cardiomiopatie hipertrofică
poate apărea edem pulmonar.
Disopiramidă Asociere contraindicată cu 48 ore înainte şi
24 ore după administrarea clorhidratului de
verapamil (datorită riscului de interacţiuni
presupuse)
Antihpertensive, diuretice, vasodilatatoare
Potenţarea efectului hipotensiv.
Bronhodilatatoare musculotrope
Teofilină
Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a teofilinei.
Anticonvulsivante
Carbamazepină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a carbamazepinei. Aceasta poate
determina apariţia reacţiilor adverse ale
carbamazepinei cum sunt diplopie, cefalee,
ataxie sau ameţeli.
Fenitoină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a fenitoinei.
Antidepresive
Imipramină Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a imipraminei.
Antidiabetice orale
Glibenclamidă
(gliburidă) Verapamilul poate creşte concentraţia
plasmatică a glibenclamidei.
5
Insulină Clorhidratul de verapamil reduce
hipoglicemia determinată de insulină la
pacienţii cu diabet zaharat.
Antibiotice
Rifampicină Este posibilă scăderea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil. Efectul hipotensiv al clorhidratului
de verapamil poate fi diminuat.
Eritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Claritromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Telitromicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a clorhidratului de verapamil.
Antineoplazice
Doxorubicină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a doxorubicinei.
Antiretrovirale
Ritonavir Datorită potenţialului unor medicamente
antiretrovirale, cum este ritonavirul, de a-i
inhiba metabolismul, poate creşte
concentraţia plasmatică de clorhidrat de
verapamil. Trebuie administrat cu precauţie
sau se poate scădea doza de
clorhidrat de verapamil.
Barbiturice
Fenobarbital Fenobarbitalul scade efectul clorhidratului
de verapamil
.
Benzodiazepine şi alte anxiolitice
Buspironă Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a buspironei.
Midazolam Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a midazolamului.
Betablocante
Metoprolol Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a metoprololului. Asocierea verapamilului cu
medicamente beta-blocante poate
determina cumularea efectelor
cardiovasculare (de exemplu bloc
AV, bradicardie, hipotensiune
arterială, insuficienţă cardiacă)
Propranolol Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a propranololului.
Beta-blocante
administrate intravenos Nu trebuie utilizate beta-blocante
administrate intravenos la pacienţii care
primesc tratament cu clorhidrat de
verapamil.
Blocante neuromusculare
Efectele blocantelor neuromusculare pot fi
amplificate.
Glicozide tonicardiace
Digoxină, digitoxină Este posibilă creşterea concentraţiilor
plasmatice ale digoxinei şi digitoxinei. S-a
demonstrat că verapamilul creşte
concentraţia plasmatică a digoxinei şi, prin
urmare, se recomandă prudenţă în ceea ce
priveşte apariţia toxicităţii digitalice. Dacă este necesar, trebuie
determinată concentraţia plasmatică
a medicamentelor digitalice şi doza
de glicozid trebuie scăzută.
Blocantele H2-histaminergice
Cimetidină Cimetidina poate creşte concentraţia
plasmatică a clorhidratului de verapamil.
Imunosupresoare
Ciclosporină Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a ciclosporinei.
6
Sicrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a sicrolimusului.
Tacrolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a tacrolimusului.
Everolimus Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a everolimusului.
Hipolipemiante
Atorvastatină Este posibilă creşterea concentraţiilor
plasmatice ale atorvastatinei, lovastatinei şi
simvastatinei.
Lovastatină
Simvastatină
Agonişti ai receptorilor pentru serotonină
Almotriptan Este posibilă creşterea concentraţiei
plasmatice a almotriptanului.
Uricozurice
Sulfinpirazonă Sulfinpirazonă poate să scadă concentraţia
plasmatică a clorhidratului de verapamil,
ceea ce poate determina o diminuare a
efectului hipotensor.
Stabilizatoare ale dispoziţiei
Litiu Creşte neurotoxicitatea litiului.
Anestezice inhalatorii Atunci când sunt utilizate în asociere,
anestezicele inhalatorii şi blocantele
canalelor de calciu, cum este clorhidratul de
verapamil, dozele ambelor medicamente
trebuie alese cu atenţie pentru a evita
cumularea efectelor cardiovasculare (de
exemplu bloc AV, bradicardie, hipotensiune
arterială, insuficienţă cardiacă).
Colchicina Colchicina este un substart atât pentru
citocromul CYP3A cât şi pentru pompa de
eflux, glicoproteina P. Se cunoaşte faptul că
clorhidratul de verapamil inhibă atât
CYP3A cât şi glicoproteina P. Atunci când
se administrează în asociere, inhibarea
CYP3A şi/sau a glicoproteinei P de către
clorhidratul de verapamil poate duce la
creşterea expunerii la colchicină. Nu este
recomandată asocierea acestor
medicamente.
Preparate vegetale
conţinând sunătoare
(Hypericum
perforatum) Poate scădea concentraţia plasmatică a
clorhidratului de verapamil.
Suc de grepfruit Poate creşte concentraţia plasmatică a
clorhidratului de verapamil.
Alte medicamente Calcitriol, dihidrotahisterol, izoprenalină. Scad efectul clorhidratului de
verapamil.
Inhibitori ai hidroxi-metil-glutaril CoA reductazei (HMG-CoA reductaza)
La pacienţii care primesc clorhidrat de verapamil tratamentul cu inhibitori ai HMG-CoA reductazei (de
exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin) trebuie iniţiat cu doza minimă eficace, care va fi crescută
treptat. Dacă tratamentul cu clorhidrat de verapamil va fi administrat la pacienţi care primesc deja un
inhibitor al HMG-CoA reductazei (de exemplu simvastatin, atorvastatin sau lovastatin), trebuie luată în
considerare scăderea dozei de statină şi ajustarea ei în funcţie de valorile colesterolemiei.
7
S-a demonstrat că atorvastatinul creşte concentraţia plasmatică a clorhidratului de verapamil. Cu toate că nu
există dovezi clinice directe privind utilizarea in vivo, există o posibilitate crescută pentru clorhidratul de
verapamil de a modifica farmacocinetica atorvastatinului într-un mod similar cu simvastatinul şi lovastatinul.
Trebuie luată în considerare administrarea cu prudenţă a asocierii dintre atorvastatin şi clorhidratul de
verapamil.
Fluvastatin, pravastatin şi rosuvastatin nu sunt metabolizate prin intermediul CZP3A4 şi este mai puţin
probabil să interacţioneze cu clorhidratul de verapamil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de verapamil traversează bariera feto-placentară.
Există dovezi care indică faptul că clorhidratul de verapamil creşte secreţia de prolactină şi poate determina,
în cazuri izolate, creşterea galactoreei.
Alăptarea
Clorhidratul de verapamil se excretă în cantităţi mici în laptele matern (au fost descrise rar reacţii de
hipersensibilitate), de aceea nu se recomandă administrarea în timpul alăptării sau se recomandă întreruperea
alăptării în timpul tratamentului cu clorhidrat de verapamil.
Fertilitatea
Deşi în studiile efectuate la animale nu s-au observat efecte teratogene, nu se recomandă administrarea
medicamentului în timpul sarcinii (în special în primul trimestru).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În funcţie de sensibilitatea individuală, capacitatea pacienţilor de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau
de a presta activităţi în condiţii periculoase poate fi afectată. Aceasta se întâmplă, mai ales, la începutul
tratamentului, în cazul schimbării medicaţiei sau la creşterea dozei. Prin urmare, pe o perioadă de timp care
variază individual, nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
În timpul tratamentului, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje trebuie stabilită individual.
Similar multor altor medicamente uzuale, s-a demonstrat că clorhidratul de verapamil creşte alcoolemia şi
scade eliminarea alcoolului. De aceea, efectele alcoolului pot fi accentuate.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi
<1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Cele mai frecvente reacţii adverse: constipaţie, cefalee, vertij, slăbiciune, nervozitate, înroşirea feţei,
disconfort gastric, greaţă, mai rar hipotensiune arterială ortostatică şi foarte rar reacţii alergice (eritem, prurit,
urticarie, angioedem , sindrom Stevens-Johnson).
Tulburări hematologice şi limfatice
Echimoze, hematoame.
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii de hipersensibilitate (de exemplu eritem, prurit, urticarie).
Bronhospasm.
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee, ameţeli, parestezii, tremor, sindrom extrapiramidal, evenimente cerebrovasculare, confuzie,
tulburări de echilibru, insomnie, spasme musculare, manifestări psihotice, somnolenţă şi tulburări de vedere.
8
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij, tinitus.
Tulburări cardiace
În special la doze mari sau în cazul unei leziuni cardiace preexistente, anumite reacţii adverse sunt mai
intense decât efectul terapeutic: bradiaritmii cum este bradicardia sinusală, prelungirea timpului de
conducere sinoatrial, bloc AV de gradul I, II sau III, disociaţie AV, stop sinusal cu asistolă, fibrilaţie atrială
cu bradiaritmie, tahicardie, apariţia sau agravarea insuficienţei cardiace, angină pectorală, dureri toracice,
infarct miocardic, palpitaţii.
Tulburări vasculare
Hipotensiune arterială, purpură (vasculită), edeme periferice, bufeuri.
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, vărsături, constipaţie, ileus, diaree, uscăciunea gurii, dispepsie, hiperplazie gingivală şi
durere/disconfort abdominal.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Edem angioneurotic, sindrom Stevens-Johnson, eritem polimorf, eritem tranzitor maculopapular, urticarie,
purpură, prurit, erupţii cutanate, exantem, alopecie, hiperkeratoză, edem gleznier, eritromelalgie, transpiraţii.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Slăbiciune musculară, mialgii, artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Polakiurie.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Tulburări de menstruaţie, impotenţă sexuală (disfuncţie erectilă), galactoree, ginecomastie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Fatigabilitate.
Investigaţii diagnostice
Afectare reversibilă a funcţiei hepatice, caracterizată prin creşterea valorilor enzimelor hepatice (a
transaminazelor şi/sau a fosfatazei alcaline).
Creşteri ale prolactinemiei.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului depind de cantitatea de medicament ingerată, de momentul în timp în care se
iniţiază măsurile de dezintoxicare şi de contractilitatea miocardică (corelată cu vârsta).
Principalele simptome sunt: scăderea tensiunii arteriale (uneori la valori nedetectabile), simptome de şoc,
pierderea conştienţei, bloc AV de gradul I şi II (adesea însoţit de fenomenul Wenckebach, cu sau fără ritm de
scăpare), bradicardie până la bloc AV de grad înalt, bloc AV complet cu disociaţie AV completă, ritm de
scăpare, asistolă, oprire sinusală, bradicardie sinusală, hiperglicemie, stupor şi acidoză metabolică. Ca
urmare a supradozajului s-au înregistrat decese.
Măsurile terapeutice în caz de supradozaj depind de timpul scurs de la ingestia medicamentului şi de
severitatea simptomelor supradozajului. Clorhidratul de verapamil nu poate fi eliminat prin hemodializă.
9
Măsuri terapeutice generale: lavaj gastric cu măsurile de precauţie adecvate, resuscitare cardio-respiratorie
(masaj cardiac extern, respiraţie artificială, defibrilare şi/sau implantare de stimulator cardiac).
Măsuri terapeutice specifice: Antidotul specific este calciul - 10-20 ml dintr-o soluţie de gluconat de calciu
10% administrată pe cale intravenoasă (2,25 - 4,5 mmol), care, dacă este necesar, se repetă sau se
administrează în perfuzie intravenoasă continuă (5 mmol pe oră).
Următoarele măsuri terapeutice pot fi, de asemenea, necesare: În caz de bloc AV de gradul II-III, bradicardie
sinusală, asistolă: se recomandă atropină, izoprenalină, orciprenalină sau implantare de stimulator cardiac.
În caz de hipotensiune arterială: se recomandă dopamină, dobutamină, noradrenalină.
În caz de insuficienţă cardiacă: se recomandă dopamină, dobutamină, digitalice sau, dacă este necesar,
repetarea dozei injectabile de gluconat de calciu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: sistem cardiovascular, blocante ale canalelor de calciu, blocante de calciu cu
efecte cardiace directe, derivaţi de fenilalchilamine, codul ATC: C08D A01
Mecanism de acţiune
Verapamilul inhibă influxul ionilor de calciu în celulele miocardice, în celulele musculare netede ale
coronarelor, arterelor sistemice şi în celulele ţesutului excito-conductor intracardiac prin “canalele lente de
calciu” intramembranare.
Efecte farmacodinamice
Ca rezultat al acestui mecanism de acţiune, verapamilul scade ritmul sinusal, scade conducerea
atrioventriculară, creşte perioada refractară, dilată coronarele şi inhibă spasmul coronarian; dilatarea arterelor
periferice şi scăderea rezistenţei periferice au ca rezultat scăderea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice,
scăderea consumului energetic şi a necesarului de oxigen al miocardului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Datele existente sugerează că profilul farmacocinetic al clorhidratului de verapamil prezintă variabilitate
interindividuală.
Absorbţie
După administrare orală, absorbţia este aproape completă (90%). Concentraţiile plasmatice maxime se ating
la 1-2 ore după administrare. De asemenea, clorhidratul de verapamil se leagă în proporţie mare de proteinele
plasmatice (90%).
Metabolizare
Datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea este de 10-20% după administrarea
unei doze unice şi de 20-30% (12-48%), după administrarea de doze repetate, indiferent de dozele
administrate.
Clorhidratul de verapamil este metabolizat rapid şi intens la nivelul ficatului. Metabolitul norverapamil este
activ farmacologic, dar efectul său vasodilatator este numai 20% din cel al verapamilului. Norverapamilul se
poate acumula în plasmă, putând contribui la efectul clinic al verapamilului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică al clorhidratului de verapamil este de 5 ore (2-7 ore), iar al metabolitului
norverapamil, 10 ore.
Eliminare
Verapamilul este eliminat în proporţie de 70%, sub formă de metabolit, în urină şi în proporţie de 15% în
materiile fecale. Mai puţin de 5% din doza administrată se elimină sub formă nemodificată, pe cale renală.
10
Clorhidratul de verapamil traversează în cantitate mică bariera feto-placentară, dar realizează în laptele
matern concentraţii similare celor plasmatice.
Biodisponibilitatea şi concentraţiile plasmatice maxime sunt crescute la pacienţii cu afectare hepatică severă
sau la cei cu scădere a proteinelor plasmatice de legare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date preclinice care să influenţeze utilizarea acestui medicament, cu excepţia celor
menţionate la pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Strat de drajefiere:
Ceară Carnauba
Galben de chinolină (E 104)
Celuloză microcristalină
Macrogol 6000
Povidonă
Talc
Carbonat de calciu
Zahăr.
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Stearat de magneziu
Talc
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Strat de drajefiere:
Ceară Carnauba
Galben de chinolină (E 104)
Celuloză microcristalină
Macrogol 6000
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Povidonă
Talc
Carbonat de calciu
Zahăr.
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
Cutie cu 5 blistere din Al/PVC a câte 10 drajeuri.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 25 drajeuri.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Sanofi Romania SRL
Strada Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9
Sector 2, Bucureşti
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Verapamil Sanofi 40 mg drajeuri
8427/2015/01
Verapamil Sanofi 80 mg drajeuri
8428/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Noiembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
