OMEPRAZOL MYLAN 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Mylan 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Mylan 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20 mg conţine zahăr 33,8 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine zahăr 67,5 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine galben amurg (E110) 0,0249 mg şi roşu Allura
(E129) 0,0249.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente, dure
Capsula de 20 mg: capsulă, cu capac de culoare roz închis, opac şi un corp de culoare albă, opac,
capsulă dură, de gelatină umplută cu granule de culoare albă până la aproape albă. Capsula este
marcată în plan axial cu „MYLAN” pe „OM20” cu cerneală neagră atât pe cap cât şi pe corp.
Capsula de 40 mg: capsulă cu capac de culoare roz închis, opac şi un corp de culoare albă, opac,
capsulă dură, de gelatină umplută cu granule , de culoare albă până la aproape albă. Capsula
estemarcată în plan axial cu „MYLAN” pe „OM40” cu cerneală neagră atât pe cap cât şi pe corp.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Mylan este indicat pentru utilizare la adulţi şi copii cu vârsta peste 1 an şi cu
greutatea ≥10 kg
Omeprazol Mylan capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi:
- Tratamentul ulcerelor duodenale
- Prevenirea recurenţei ulcerelor duodenale
- Tratamentul ulcerelor gastrice
- Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice
2
- Pentru terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu antibioticele
adecvate în ulcerul peptic
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
- Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la
pacienţii cu risc
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
- Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagiană simptomatică
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi:
Copii cu vârsta > 1 an şi cu greutatea ≥ 10 kg
-tratamentul esofagitei de reflux
- tratamentul simptomatic al pirozisului şi a regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagiană.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani
-tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori în asociere cu antibiotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg Omeprazol Mylan pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în două săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet
vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare după încă două săptămâni de tratament. La pacienţii cu
un răspuns terapeutic slab al ulcerului duodenal se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi
vindecarea este de obicei obţinută în patru săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului duodenal
Pentru prevenirea recurenţei ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau când eradicarea
H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La unii
pacienţi o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec al terapiei, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare de
obicei după încă patru săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric cu răspuns terapeutic slab,
se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se obţine de obicei în opt săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului gastric
Pentru prevenirea recurenţei la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg
Omeprazol Mylan o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol o dată pe zi dacă este
necesar.
Terapia de eradicare a H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori selecţia antibioticelor trebuie făcută în funcţie de toleranţa individuală la
medicament a pacientului, şi de tipul de rezistenţă şi ghidurile naţionale, regionale, de tratament.
Omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi
timp de o săptămână sau
Omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternând cu 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau
500 mg sau tinidazol 500 mg) fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
Omeprazol 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg) amândouă de trei ori pe zi timp de o săptămână.
În fiecare tip de tratament, dacă pacientul are încă H. pylori pozitiv, tratamentul trebuie repetat.
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS:
3
Pentru tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS, doza recomandată
este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după prima cură de tratament,
vindecarea apare de obicei după încă patru săptămâni de tratament.
Prevenirea ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea ulcerului gastric şi ulcerului duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii cu
risc (vârsta > 60, antecedente de ulcer gastric sau duodenal, antecedente de hemoragie digestivă
superioară), doza recomandată este de omeprazol 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea
apare în 4 săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială de
tratament, vindecarea de obicei apare după încă patru săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită severă se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se
obţine de obicei în opt săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
este de 10 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 20- 40 mg o dată pe zi
dacă este necesar.
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatică
Doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10
mg zilnic, şi prin urmare ajustarea individuală a dozei trebuie luată în considerare. Dacă ameliorarea
simptomelor nu a fost obţinută după patru săptămâni de tratament cu Omeprazol Mylan 20 mg o dată
pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger- Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger- Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
zilnic. Toţi pacienţii cu boală gravă şi răspuns inadecvat la alte tratamente au fost eficient controlaţi şi
mai mult de 90% din pacienţi au menţinut doza de 20-120 mg Omeprazol Mylan zilnic. Când doza
depăşeşte 80 mg de Omeprazol Mylan pe zi, doza trebuie împărţită şi luată de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Omeprazol Mylan la copii cu vârsta cuprinsă intre 0-12 luni ;i greutate < 10
kg nu au fost încă stabilite.
Copii cu vârsta peste un an şi cu greutatea > 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Recomandările de doză sunt următoarele:
Vârsta
Greutatea
Doza
≥ 1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Doza
poate fi crescută la 20 mg o
dată pe zi dacă este necesar.
≥ 2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Doza
poate fi crescută la 40 mg o
dată pe zi dacă este necesar.
Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
4
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Când se selectează combinaţia terapeutică adecvată, trebuie să se ţină cont de ghidurile naţionale,
regionale şi locale referitoare la rezistenţa bacteriilor, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar
uneori până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a agenţilor antibacterieni.
Tratamentul trebuie supravegheat de un medic specialist.
Recomandările de doză sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg corp şi
claritromicină 7,5 mg/kg corp sunt administrate
împreună de două ori pe zi timp de o săptămână.
31-40 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg corp sunt administrate
împreună de două ori pe zi timp de o săptămână.
>40 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 mg sunt administrate împreună de două ori pe
zi timp de o săptămână.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală
(vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică o doză zilnică de 10-20 mg poate fi suficientă.(vezi pct 5.2)
Pacienţi vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici (vezi pct 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă să se administreze capsulele de Omeprazol Mylan dimineaţa, preferabil dimineaţa,
înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă.
Capsulele nu trebuie sfărâmate sau mestecate.
Pentru pacienţii cu tulburări la înghiţire şi pentru copiii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide:
Pacienţii pot deschide capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid ca de exemplu suc de fructe sau suc de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie sfătuiţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în 30 minute) şi întotdeauna să fie
agitată înainte de a o bea cu jumătate de pahar de apă.
Alternativ pacienţii pot suge capsula şi înghiţi granulele cu jumătate de pahar cu apă. Granulele
gastrorezistente nu trebuie mestecate.
5
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1..
Omeprazol Mylan, similar altor inhibitori de pompă de protoni (IPP) nu trebuie utilizaţi concomitent
cu nelfinavir (vezi pct 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere în greutate semnificativă neintenţionată,
vărsături repetate, disfagie, hematemeză sau melenă) şi ulcerul gastric este suspectat sau prezent,
trebuie exclusă malignitatea, deoarece tratamentul poate atenua simptomele şi întârzia diagnosticul.
Tratamentul asociat cu atazanavir şi inhibitor de pompă de protoni nu este recomandat (vezi pct 4.5).
Dacă asocierea de atazanavir cu inhibitor de pompă de protoni este considerată necesară,
monitorizarea clinică atentă (de exemplu replicarea virală) este recomandată în combinaţie cu o
creştere a dozei de atazanavir până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Similar altor medicamente antiacide, omeprazolul poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu
depozite scăzute în organism sau factori de risc pentru absorbţie scăzută a vitaminei B12 în
tratamentul pe termen lung.
Omeprazol este un inhibitor al CYP2C19. Când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul pentru interacţiuni cu medicamentele metabolizate pe calea
CYP2C19. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este nesigură. Ca şi precauţie, administrarea concomitentă de omeprazol şi
clopidogrel trebuie evitată.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemie severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este omeprazolul pentru cel
puţin 3 luni şi în majoritatea cazurilor pentru un an. Manifestări severe de hipomagneziemie cum este
oboseala, tetania, delirul, convulsiile, ameţelile şi aritmia ventriculară pot apărea dar pot începe
insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia se
ameliorează după tratamentul cu magneziu şi întreruperea IPP.
Pentru pacienţii aflaţi în tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxin sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (exemplu diuretice), profesioniştii din sistemul sanitar trebuie să măsoare
nivelul de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii de pompă de protoni, mai ales dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pentru perioade lungi de
timp (>1 an), pot creşte modest riscul de fractură de şold, mână şi coloană vertebrală, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii de pompă de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi datorată altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să fie trataţi în
conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D şi calciu.
Lupus eritematos subacut cutanat (LESC)
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni se asociază cu foarte rare cazuri de LESC. Dacă apar
leziuni, mai ales pe zonele tegumentului expuse la soare şi dacă se asociază cu artralgii, pacientul
trebuie să solicite imediat asistenţă medical iar personalul medical trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu omeprazol. LESC apărut după un tr
atament anterior cu inhibitori ai
pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a LESC după tratamentul cu alţi inhibitori ai pompei
de protoni.
6
Influenţa asupra testelor de laborator
Creşterea nivelului de CgA poate influenţa investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a
evita această influenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar pentru cinci zile înainte de
măsurarea nivelului de CgA (vezi pct 5.1).
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, cu malabsorbţie de glucoză-galactoză
sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine galben amurg (E110)şi roşu Allura (E129). Acestea
pot determina reacţii alergice.
Tratamentul cu inhibitor de pompă de protoni poate determina un risc uşor crescut de infecţii
gastrointestinale cum sunt infecţiile cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct 5.1).
Similar tuturor tratamentele pe termen lung, mai ales când se depăşeşte perioada de un an de
tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Copii şi adolescenţi:
Anumiţi copii cu boală cronică pot necesita tratament pe termen lung chiar dacă nu este recomandat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie gastrică dependentă de pH.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie de nelfinavir
cu aproximativ 40 % şi expunerea medie a metabolitului activ din punct de vedere farmacologic M8 a
fost redusă cu aproximativ 75-90 %. Interacţiunea poate de asemenea implica inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o creştere de 75 % a expunerii la atazanavir. Crescând doza de
atazanavir la 400 mg nu a fost compensat efectul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere de aproximativ 30 % a expunerii la atazanavir comparativ
cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la voluntarii sănătoşi a
determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată.
Totuşi trebuie avută atenţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Trebuie instituită monitorizarea tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
7
Rezultatele unor studii efectuate la persoane sănătoase au demonstrat o interacţiune farmacocinetică
(FC) şi farmacodinamică (FD) între clopidogrel (doza de iniţiere 300 mg/ doza de întreţinere 75 mg) şi
omeprazol (80 mg p.o zilnic) ce determină o expunere la metabolitul activ al clopidogrelului scăzută
cu 46% şi o inhibare maximă a agregării plachetelor scăzută cu 16 %.
Din studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date inconsistente cu privire la implicaţiile
clinice ale acestei interacţiuni FC/FD a omeprazolului, în termeni de evenimente cardiovasculare
majore. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de omeprazol şi
clopidogrel (vezi punctual 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
astfel eficacitatea clinică poate fi alterată. Administrarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate pe calea CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, enzima principală a metabolizării omeprazolului.
Astfel, metabolizarea concomitentă a substanţelor de asemenea metabolizate pe calea CYP2C19, poate
fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt
warfarina R şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazol, administrat în doze de 40 mg la subiecţii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18 % respectiv 26 %, şi a unuia dintre metaboliţi cu 29 % şi respectiv
69%.
Fenitoinặ
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol, dacă se ajustează doza de fenitoină, monitorizarea şi o ajustare
suplimentară a dozei se poate produce la întreruperea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sequinavir/ritonavir a determinat concentraţii
plasmatice crescute cu până la 70 % pentru saquinavir asociat cu o tolerabilitate bună la pacienţii cu
infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol a fost raportată împreună cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale tacrolimusului. O monitorizare a concentraţiei de tacrolimus ca şi a funcţiei renale
(clearance-ul la creatinină) trebuie efectuată şi doza de tacrolimus trebuie ajustată dacă este nevoie.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazol este metabolizat pe calea CYP2C19 şi CYP3A4, substanţe active cunoscute că
inhibă CYP2C19 şi CYP3A4 (cum este claritromicina şi voriconazo
l) poate duce la creşterea
concentraţiilor serice ale omeprazolului scăzând rata de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul
concomitent cu voriconazol a determinat mai mult decât dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece
dozele crescute de omeprazol au fost bine tolerate, ajustarea dozei de omeprazol nu este în general
8
necesară. Totuşi, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă şi dacă tratamentul pe termen lung este indicat.
Inductorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute că induc CYP2C19 sau CYP3A4 sau pe ambii (cum este rifampicina şi
sunătoarea pot duce la scăderea concentraţiilor serice de omeprazol crescând rata de metabolizare a
omeprazolului).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 rezultate expuse) nu
evidenţiază reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra fătului/nou-născutului.
Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazol este excretat în lapte dar e puţin probabil să aibă influenţă asupra copilului când sunt
folosite doze terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Omeprazol Mylan un are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
maşini sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct 4.8). Dacă acestea apar,
pacienţii un trebuie să conducă maşini sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% din pacienţi) sunt cefalea, durerea abdominală, constipaţia,
diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programul de studii clinice pentru
omeprazol şi după punerea pe piaţă. Nu a fost identificată nicio reacţie adversă care să fie dependentă
de doză.
Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi aparate, sisteme, organe
(ASO).
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea frecvenţă:
- foarte frecvente (≥1/10)
- frecvente (≥1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
- rare ((≥1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- cu frecvenţă necunoscută (un poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate,
sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenia, trombocitopenia
Foarte rare: Agranulocitoza, pancitopenia
Tulburări ale sistemului imunitar
9
Rare: Reacţii de hipersensibilitate ca de exemplu febra, angioedemul şi reacţia
anafilactică/ şoc
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremia
Cu frecvenţă
necunoscută: Hipomagneziemia. Hipomagneziemia severă poate determina hipocalcemie
Hipomagneziemia poate fi asociată cu hipokaliemia.
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente Insomnia
Rare: Agitaţia, confuzia, depresia
Foarte rare: Agresivitatea, halucinaţiile
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă şi vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente Creşterea valorilor enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Dermatită, prurit, eritem cutanat tranzitor, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf,
Sindrom Stevens-Johnson,necroliza epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă
necunoscută: Lupus eritematos subacut cutanat (vezi pct 4.4)
Afecţiuni musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin
frecvente: Fractură de şold, mână sau coloană vertebrală (vezi punctual 4.4)
Rare: Artralgia, mialgia
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: Ginecomastia
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente Indispoziţie, edem periferic
10
Rare: Transpiraţii abundente
Copii şi adolescenţi
Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată pe un total de 310 copii cu vârste cuprinse între 0
şi 16 ani cu afecţiuni legate de aciditatea gastrică. Există date limitate privind siguranţa pe termen lung
provenind de la 46 de copii care primesc tratament de întreţinere cu omeprazol în cadrul unui studiu
clinic pentru esofagită erozivă severă cu durata de 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general
acelaşi ca şi pentru adulţi atât în tratamentul pe termen scurt cât şi pe termen lung. Nu sunt date pe
termen lung referitoare la efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există date limitate privind efectele supradozajului cu omeprazol la om. În literatură, doze orale unice
mari de până la 560 mg/zi au fost descrise, şi raportări ocazionale au fost primite când s-a administrat
doză unică până la 2400 mg omeprazol (de 120 de ori doza uzuală clinică recomandată). Greaţa,
vărsăturile, ameţelile, durerea abdominală, diareea şi cefaleea au fost raportate. De asemenea apatia,
depresia şi confuzia au fost descrise în cazuri izolate.
Simptomele descrise în legătură cu supradozajul de omeprazol au fost tranzitorii şi nicio reacţie gravă
nu a fost raportată. Rata eliminării a fost nemodificată (prim ordin cinetic) cu doze crescute.
Tratamentul, dacă este necesar este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune:
Omeprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri, care reduce secreţia gastrică acidă printr-un
mecanism înalt selectiv. Omeprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni în celulele
parietale. Este cu acţiune rapidă şi controlează prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide prin
administrarea unei singure doze zilnice.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi trece în forma activă în mediul puternic acid din
canalele celulelor parietale, inhibând la acest nivel enzima H
+-K+-ATP-aza-pompa de protoni. Acest
efect asupra etapei finale din procesul de formare a acidului gastric este inhibată într-o manieră
dependentă de doză şi este inhibată eficient atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă stimulată.
Efecte farmacodinamice:
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate de efectul omeprazolului asupra secreţiei de
acid gastric.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Efectul asupra secreţiei gastrice acide:
Administrarea orală a omeprazolului o dată pe zi produce o inhibiţie eficientă şi rapidă a secreţiei
gastrice diurne şi nocturne, efectul maxim fiind atins după 4 zile de tratament. După administrarea de
11
omeprazol 20 mg, o scădere medie de cel puţin 80% a acidităţii gastrice pe 24 de ore este menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a producţiei maxime de acid după provocare cu
pentagastrină de 70 % în 24 de ore după administrare.
Administrarea orală a 20 mg omeprazol menţine intragastric un pH≥3 timp de 17 ore pe zi la pacienţii
cu ulcer duodenal.
Ca o consecinţă a reducerii secreţiei şi acidităţii gastrice, în funcţie de doză omeprazolul reduce şi/sau
normalizează expunerea la acid a esofagului la pacienţii cu reflux gastro-esofagian. Inhibiţia secreţiei
acide este legată de curba concentraţie plasmatică- timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia
plasmatică maximă atinsă la un moment dat.
Nu a fost observat fenomenul de tahifilaxie în timpul tratamentului cu omeprazol.
Efectul asupra Helicobacter pylori:
Infecţia cu H. pylori este asociată cu ulcerul peptic, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori
este un factor important în apariţia gastritei. H.pylori împreună cu aciditatea gastrică sunt factori
importanţi în producerea ulcerului peptic. H. pylori este un factor important în dezvoltarea atrofiei
gastrice care este asociată cu un risc crescut de a dezvolta cancer.
Eradicarea infecţiei prin tratamentul cu omeprazol şi antibiotic este asociată cu rate crescute de
vindecare şi cu remisia pe termen lung a ulcerului peptic.
Terapiile duale au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficiente decât terapiile triple. Totuşi
pot fi luate în considerare în cazurile în care hipersensibilitatea cunoscută exclude utilizarea oricărei
triple combinaţii.
Alte efecte legate de inhibiţia acidităţii
În tratamentul pe termen lung canalele glandulare gastrice au fost raportate cu frecvenţă crescută.
Aceste modificări sunt o consecinţă psihologică a inhibiţiei pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne
şi par a fi reversibile.
Aciditatea gastrică scăzută se datorează oricăror cauze incluzând inhibitorii de pompă de protoni,
număr crescut de bacterii în stomac faţă de cele prezente în mod normal în tractul gastrointestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad cantitatea de acid poate duce la o creştere uşoară a riscului de
apariţie a infecţiilor gastrointestinale cu Salmonella şi Campylobacter.
În timpul tratamentului cu medicamente inhibitoare ale secreției gastrice, concentraţia plasmatică a
gastrinei creşte ca răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, datorită scăderii secreţiei gastrice,
creşte şi cromogranina A (CgA).Concentraţia crescută de CgA poate interfera cu investigaţiile pentru
tumorile neuroendocrine. Raportările din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei
de protoni trebuie intrerupt cu cel puţin 5 zile înainte de măsurarea concentraţiei de CgA. Dacă după 5
zile concentraţia de CgA şi gastrină nu s-a normalizat, măsurătorile trebuie repetate la 14 zile după
întreruperea tratamentului cu omeprazol.
În timpul tratamentului de lungă durată cu omeprazol, la unii pacienţi (atât copii cât şi adulţi) s-a
observat o creştere a numărului de celule enterocromafine posib
il în relaţie cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale gastrinei. Rezultatele sunt considerate a fi fără semnificaţie clinică.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat cu copii şi adolescenţi (cu vârsta de 1 până la 16 ani) cu esofagită
de reflux severă, omeprazol în doză de 0,7 până la 1,4 mg/kg a ameliorat gradul de esofagita în 90 %
din cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu de tip simplu-orb, copii cu
vârsta între 0-24 de luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic au fost trataţi cu 0,5, 1
sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitări a scăzut cu până la 50% după
8 săptămâni de tratament cu doza respectivă.
12
Eradicarea H. pylori la copii şi adolescenţi
Un studiu clinic randomizat de tip dublu-orb (studiu Heliot) a concluzionat că omeprazolul în
combinaţie cu 2 antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost sigur şi eficient în tratamentul
infecţiei cu H. pylori la copii şi adolescenţi cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a
H. pylori : 74% (23/31 pacienţi) cu omeprazol +amoxicilină+claritromicină faţă de 9,4% (3/32
pacienţi) cu amoxicilină+claritromicină. Totuşi, nu a fost nicio evidenţă a beneficiului clinic
demonstrat referitor la simptomele de dispepsie. Acest studiu nu conţine nicio informaţie pentru copii
cu vârsta mai mică de 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul este instabil în mediu acid, de aceea se administrează sub formă de granule
gastrorezistente în capsule dure de gelatină. Absorbţia omeprazolului este rapidă, cu concentraţii
plasmatice maxime atinse în 2-3 ore după administrarea dozei. Absorbţia omeprazolului are loc în
intestinul subţire şi în general durează 3-6 ore. Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio
influenţă asupra biodisponibilităţii. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitate) după o doză unică
de omeprazol este de aproximativ 40%. După administrări repetate, biodisponibilitatea creşte până la
60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este complet metabolizat pe calea citocromului P450 (CYP). Mare parte a metabolizării
este dependentă de exprimarea polimorfică a CYP 2C19 responsabil pentru formarea
hidroxiomeprazolului, metabolitul principal în plasmă. Partea restantă este dependentă de o altă
izoformă specific CYP3A4, responsabil pentru formarea omeprazolului sulfat. Ca şi consecinţă a unei
afinităţi înalte a omeprazolului pentru CYP 2C19, există potenţialul pentru inhibarea competitivă şi
interacţiunile metabolice medicament-medicament pentru alte substrate pentru CYP 2C19. Totuşi,
datorită unei afinităţi scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial să inhibe metabolizarea
altor substrate ale CYP 3A4. În plus omeprazolului îi lipseşte efectul inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
Aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică are un deficit de enzimă
CYP2C19 funcţională şi sunt numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică redusă. La aceşti subiecţi
metabolizarea omeprazolului este probabil în principal catalizată de CYP3A4. După administrări de
doze repetate de 20 mg omeprazol ASC medie a fost de 5 până la 10 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică redusă decât la subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu
activitate enzimatică crescută). Concentraţiile plasmatice maxime au fost de asemenea mari, de 3 până
la 5 ori. Aceste constatări nu au avut nicio influenţă asupra dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de obicei mai mic de o oră atât după
administrare unică cât şi după adminsitrare de doze repetate. Omeprazolul este complet eliminat din
plasmă în intervalul dintre doze fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice unice.
Aproximativ 80% dintr-o doză administrată oral se regăseşte în urină,restul în fecale, ca rezultat în
principal al excreţiei biliare.
ASC a omeprazolului creşte după administrări repetate. Această creştere este dependentă de doză şi
determină o relaţie nelineară între ASC şi doză după administrări repetate. Această dependenţă de timp
şi doză se datorează unei scăderi a metabolizării şi a clearance-ului sistemic probabil determinat de o
inhibare a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (ca de exemplu sulfatul).
Niciun metabolit nu s-a descoperit că ar avea vreun efect asupra secreţiei acide gastrice.
13
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu afecţiuni hepatice este alterată, determinând o ASC
crescută. Omeprazol nu a demonstrat că ar avea tendinţă să se acumuleze în administrarea de doză
unică.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului incluzând biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare sunt
nemodificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este puţin scăzută la pacienţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă între
75 şi 79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu dozele recomandate la copii şi adolescenţi cu vârsta începând de la un an,
au fost obţinute concentraţii plasmatice similare comparativ cu cele de la adulţi. La copii cu vârsta mai
mică de 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de metabolizare a
omeprazolului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Hiperplazia de celule ECL gastrice şi tumorile carcinoide au fost observate în studiile pe termen lung
la şobolanii trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute
secundară inhibării acidului gastric. S-au făcut constatări similare după tratamentul cu antagonişti de
receptori H2, inhibitori de pompă de protoni şi după fundectomie parţială. Astfel, aceste modificări nu
sunt rezultatul efectului direct al oricărei substanţe active.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Învelişul medicamentului
Sfere de zahăr (sucroză, amidon de porumb)
Hipromeloză
Hidroxid de sodiu
Învelişul barieră
Hipromeloză
Învelişul enteric
Copolimer acid metacrilic- etil acrilat (1:1) dispersie 30 % (acid metacrilic-etil acrilat (1:1), lauril
sulfat de sodiu, polisorbit 80)
Talc
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 6000
Polisorbit 80
Hidroxid de sodiu
Învelişul capsulei
20 mg
Învelişul capului
14
dioxid de titan (E171), oxid negru de fer (E172), oxid roşu de fer (E172), gelatină, lauril sulfat de
sodiu.
Învelişul corpului
Dioxid de titan (E 171), gelatină, lauril sulfat de sodiu
40 mg
Învelişul capului
Dioxid de titan (E171), galben amurg (E 110), albastru briliant (E 133), roşu allura (E129), gelatină,
lauril sulfat de sodiu.
Învelişul corpului
Dioxid de titan (E 171), galben amurg (E110), albastru briliant (E 133), roşu alura (E129), gelatină,
lauril sulfat de sodiu
Cerneala de imprimare
Shellac, soluţie concentrată de amoniu, oxid negru de fer (E 172), hidroxid de potasiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Pentru flacoane din PEÎD (după prima deschidere): 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blistere: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a se proteja
de umezeală.
Flacon din PEÎD: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C . A se păstra flaconul bine închis pentru a
se proteja de umezeală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEÎD, rotund, cu gura largă cu capac cu filet, opac, de culoare albă, din PP şi inducţie de
etanşare de linie.
Flacoane ce conţin 7, 14, 15, 21, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 100, 112, 200, 500 capsule gastrorezistente
2 x 50
250 (doar flacoane- doză distribuită în spital)
Blister din aluminiu/ OPA/PVC.
Blistere ce conţin 7, 14, 15, 21, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 112, 200, 500 capsule gastrorezistente
2 x 50
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Generics [UK] Limited
Station Close, Potters Bar, Hertfordshire, EN6 1 TL, Marea Britanie.
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15
3578/2011/01-32
3579/2011/01-32
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Iulie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeprazol Mylan 20 mg capsule gastrorezistente
Omeprazol Mylan 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 20 mg conţine zahăr 33,8 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine zahăr 67,5 mg.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine galben amurg (E110) 0,0249 mg şi roşu Allura
(E129) 0,0249.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente, dure
Capsula de 20 mg: capsulă, cu capac de culoare roz închis, opac şi un corp de culoare albă, opac,
capsulă dură, de gelatină umplută cu granule de culoare albă până la aproape albă. Capsula este
marcată în plan axial cu „MYLAN” pe „OM20” cu cerneală neagră atât pe cap cât şi pe corp.
Capsula de 40 mg: capsulă cu capac de culoare roz închis, opac şi un corp de culoare albă, opac,
capsulă dură, de gelatină umplută cu granule , de culoare albă până la aproape albă. Capsula
estemarcată în plan axial cu „MYLAN” pe „OM40” cu cerneală neagră atât pe cap cât şi pe corp.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazol Mylan este indicat pentru utilizare la adulţi şi copii cu vârsta peste 1 an şi cu
greutatea ≥10 kg
Omeprazol Mylan capsule gastrorezistente este indicat pentru:
Adulţi:
- Tratamentul ulcerelor duodenale
- Prevenirea recurenţei ulcerelor duodenale
- Tratamentul ulcerelor gastrice
- Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice
2
- Pentru terapia de eradicare a Helicobacter pylori (H. pylori) în combinaţie cu antibioticele
adecvate în ulcerul peptic
- Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate cu tratamentul cu AINS
- Prevenirea recurenţei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la
pacienţii cu risc
- Tratamentul esofagitei de reflux
- Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
- Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagiană simptomatică
- Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi:
Copii cu vârsta > 1 an şi cu greutatea ≥ 10 kg
-tratamentul esofagitei de reflux
- tratamentul simptomatic al pirozisului şi a regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagiană.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani
-tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. pylori în asociere cu antibiotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze la adulţi
Tratamentul ulcerului duodenal
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg Omeprazol Mylan pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în două săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet
vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare după încă două săptămâni de tratament. La pacienţii cu
un răspuns terapeutic slab al ulcerului duodenal se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi
vindecarea este de obicei obţinută în patru săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului duodenal
Pentru prevenirea recurenţei ulcerului duodenal la pacienţii cu H. pylori negativ sau când eradicarea
H. pylori nu este posibilă, doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La unii
pacienţi o doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec al terapiei, doza poate fi crescută la
40 mg.
Tratamentul ulcerului gastric
Doza recomandată este de 20 mg o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială, vindecarea apare de
obicei după încă patru săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric cu răspuns terapeutic slab,
se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se obţine de obicei în opt săptămâni.
Prevenirea recurenţei ulcerului gastric
Pentru prevenirea recurenţei la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, doza recomandată este de 20 mg
Omeprazol Mylan o dată pe zi. Doza poate fi crescută la 40 mg omeprazol o dată pe zi dacă este
necesar.
Terapia de eradicare a H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori selecţia antibioticelor trebuie făcută în funcţie de toleranţa individuală la
medicament a pacientului, şi de tipul de rezistenţă şi ghidurile naţionale, regionale, de tratament.
Omeprazol 20 mg + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg, fiecare de două ori pe zi
timp de o săptămână sau
Omeprazol 20 mg + claritromicină 250 mg (alternând cu 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau
500 mg sau tinidazol 500 mg) fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
Omeprazol 40 mg o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg + metronidazol 400 mg (sau 500 mg sau
tinidazol 500 mg) amândouă de trei ori pe zi timp de o săptămână.
În fiecare tip de tratament, dacă pacientul are încă H. pylori pozitiv, tratamentul trebuie repetat.
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS:
3
Pentru tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS, doza recomandată
este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea apare în patru
săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după prima cură de tratament,
vindecarea apare de obicei după încă patru săptămâni de tratament.
Prevenirea ulcerului gastric şi duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii cu risc
Pentru prevenirea ulcerului gastric şi ulcerului duodenal asociat cu tratamentul cu AINS la pacienţii cu
risc (vârsta > 60, antecedente de ulcer gastric sau duodenal, antecedente de hemoragie digestivă
superioară), doza recomandată este de omeprazol 20 mg o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor vindecarea
apare în 4 săptămâni. Pentru acei pacienţi care nu sunt complet vindecaţi după cura iniţială de
tratament, vindecarea de obicei apare după încă patru săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită severă se recomandă Omeprazol Mylan 40 mg o dată pe zi şi vindecarea se
obţine de obicei în opt săptămâni.
Tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Doza recomandată pentru tratamentul pe termen lung al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
este de 10 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la 20- 40 mg o dată pe zi
dacă este necesar.
Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian simptomatică
Doza recomandată este de 20 mg Omeprazol Mylan o dată pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10
mg zilnic, şi prin urmare ajustarea individuală a dozei trebuie luată în considerare. Dacă ameliorarea
simptomelor nu a fost obţinută după patru săptămâni de tratament cu Omeprazol Mylan 20 mg o dată
pe zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger- Ellison
La pacienţii cu sindrom Zollinger- Ellison doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
continuat atât cât este indicat din punct de vedere clinic. Doza iniţială recomandată este de 60 mg
zilnic. Toţi pacienţii cu boală gravă şi răspuns inadecvat la alte tratamente au fost eficient controlaţi şi
mai mult de 90% din pacienţi au menţinut doza de 20-120 mg Omeprazol Mylan zilnic. Când doza
depăşeşte 80 mg de Omeprazol Mylan pe zi, doza trebuie împărţită şi luată de două ori pe zi.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Omeprazol Mylan la copii cu vârsta cuprinsă intre 0-12 luni ;i greutate < 10
kg nu au fost încă stabilite.
Copii cu vârsta peste un an şi cu greutatea > 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Recomandările de doză sunt următoarele:
Vârsta
Greutatea
Doza
≥ 1 an 10-20 kg 10 mg o dată pe zi. Doza
poate fi crescută la 20 mg o
dată pe zi dacă este necesar.
≥ 2 ani >20 kg 20 mg o dată pe zi. Doza
poate fi crescută la 40 mg o
dată pe zi dacă este necesar.
Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4-8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
4
Durata tratamentului este de 2-4 săptămâni. Dacă controlul simptomelor nu a fost obţinut după 2-4
săptămâni, pacientul trebuie investigat suplimentar.
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 4 ani
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Când se selectează combinaţia terapeutică adecvată, trebuie să se ţină cont de ghidurile naţionale,
regionale şi locale referitoare la rezistenţa bacteriilor, durata tratamentului (cel mai frecvent 7 zile, dar
uneori până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a agenţilor antibacterieni.
Tratamentul trebuie supravegheat de un medic specialist.
Recomandările de doză sunt următoarele:
Greutate Doze
15-30 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 10 mg, amoxicilină 25 mg/kg corp şi
claritromicină 7,5 mg/kg corp sunt administrate
împreună de două ori pe zi timp de o săptămână.
31-40 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 20 mg, amoxicilină 750 mg şi
claritromicină 7,5 mg/kg corp sunt administrate
împreună de două ori pe zi timp de o săptămână.
>40 kg Combinaţie cu două antibiotice. Omeprazol
Mylan 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină
500 mg sunt administrate împreună de două ori pe
zi timp de o săptămână.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renalăNu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală
(vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică o doză zilnică de 10-20 mg poate fi suficientă.(vezi pct 5.2)
Pacienţi vârstnici (cu vârsta > 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici (vezi pct 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă să se administreze capsulele de Omeprazol Mylan dimineaţa, preferabil dimineaţa,
înghiţite întregi cu jumătate de pahar de apă.
Capsulele nu trebuie sfărâmate sau mestecate.
Pentru pacienţii cu tulburări la înghiţire şi pentru copiii care pot bea sau înghiţi alimente semisolide:
Pacienţii pot deschide capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după amestecarea
conţinutului într-un lichid uşor acid ca de exemplu suc de fructe sau suc de mere, sau în apă plată.
Pacienţii trebuie sfătuiţi că dispersia trebuie luată imediat (sau în 30 minute) şi întotdeauna să fie
agitată înainte de a o bea cu jumătate de pahar de apă.
Alternativ pacienţii pot suge capsula şi înghiţi granulele cu jumătate de pahar cu apă. Granulele
gastrorezistente nu trebuie mestecate.
5
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la punctul 6.1..
Omeprazol Mylan, similar altor inhibitori de pompă de protoni (IPP) nu trebuie utilizaţi concomitent
cu nelfinavir (vezi pct 4.5)
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere în greutate semnificativă neintenţionată,
vărsături repetate, disfagie, hematemeză sau melenă) şi ulcerul gastric este suspectat sau prezent,
trebuie exclusă malignitatea, deoarece tratamentul poate atenua simptomele şi întârzia diagnosticul.
Tratamentul asociat cu atazanavir şi inhibitor de pompă de protoni nu este recomandat (vezi pct 4.5).
Dacă asocierea de atazanavir cu inhibitor de pompă de protoni este considerată necesară,
monitorizarea clinică atentă (de exemplu replicarea virală) este recomandată în combinaţie cu o
creştere a dozei de atazanavir până la 400 mg cu 100 mg ritonavir; nu trebuie depăşită doza de 20 mg
omeprazol.
Similar altor medicamente antiacide, omeprazolul poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii cu
depozite scăzute în organism sau factori de risc pentru absorbţie scăzută a vitaminei B12 în
tratamentul pe termen lung.
Omeprazol este un inhibitor al CYP2C19. Când se iniţiază sau se întrerupe tratamentul cu omeprazol,
trebuie luat în considerare potenţialul pentru interacţiuni cu medicamentele metabolizate pe calea
CYP2C19. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni este nesigură. Ca şi precauţie, administrarea concomitentă de omeprazol şi
clopidogrel trebuie evitată.
Hipomagneziemia
Hipomagneziemie severă a fost raportată la pacienţii trataţi cu IPP cum este omeprazolul pentru cel
puţin 3 luni şi în majoritatea cazurilor pentru un an. Manifestări severe de hipomagneziemie cum este
oboseala, tetania, delirul, convulsiile, ameţelile şi aritmia ventriculară pot apărea dar pot începe
insidios şi pot fi trecute cu vederea. La majoritatea pacienţilor afectaţi, hipomagneziemia se
ameliorează după tratamentul cu magneziu şi întreruperea IPP.
Pentru pacienţii aflaţi în tratament prelungit sau care iau IPP cu digoxin sau medicamente care pot
determina hipomagneziemie (exemplu diuretice), profesioniştii din sistemul sanitar trebuie să măsoare
nivelul de magneziu înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic în timpul tratamentului.
Inhibitorii de pompă de protoni, mai ales dacă sunt utilizaţi în doze mari şi pentru perioade lungi de
timp (>1 an), pot creşte modest riscul de fractură de şold, mână şi coloană vertebrală, mai ales la
vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc recunoscuţi. Studiile observaţionale sugerează că
inhibitorii de pompă de protoni pot creşte riscul global de fracturi cu 10-40%. O parte din această
creştere poate fi datorată altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să fie trataţi în
conformitate cu ghidurile clinice actuale şi trebuie să aibă un aport adecvat de vitamină D şi calciu.
Lupus eritematos subacut cutanat (LESC)
Tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni se asociază cu foarte rare cazuri de LESC. Dacă apar
leziuni, mai ales pe zonele tegumentului expuse la soare şi dacă se asociază cu artralgii, pacientul
trebuie să solicite imediat asistenţă medical iar personalul medical trebuie să ia în considerare
întreruperea tratamentului cu omeprazol. LESC apărut după un tr
atament anterior cu inhibitori ai
pompei de protoni poate creşte riscul de apariţie a LESC după tratamentul cu alţi inhibitori ai pompei
de protoni.
6
Influenţa asupra testelor de laborator
Creşterea nivelului de CgA poate influenţa investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a
evita această influenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar pentru cinci zile înainte de
măsurarea nivelului de CgA (vezi pct 5.1).
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, cu malabsorbţie de glucoză-galactoză
sau deficit de sucrază-izomaltază nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Fiecare capsulă gastrorezistentă de 40 mg conţine galben amurg (E110)şi roşu Allura (E129). Acestea
pot determina reacţii alergice.
Tratamentul cu inhibitor de pompă de protoni poate determina un risc uşor crescut de infecţii
gastrointestinale cum sunt infecţiile cu Salmonella şi Campylobacter (vezi pct 5.1).
Similar tuturor tratamentele pe termen lung, mai ales când se depăşeşte perioada de un an de
tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
Copii şi adolescenţi:
Anumiţi copii cu boală cronică pot necesita tratament pe termen lung chiar dacă nu este recomandat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Aciditatea gastrică scăzută în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea absorbţia
substanţelor active cu absorbţie gastrică dependentă de pH.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării concomitente
cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie de nelfinavir
cu aproximativ 40 % şi expunerea medie a metabolitului activ din punct de vedere farmacologic M8 a
fost redusă cu aproximativ 75-90 %. Interacţiunea poate de asemenea implica inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o creştere de 75 % a expunerii la atazanavir. Crescând doza de
atazanavir la 400 mg nu a fost compensat efectul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir 100 mg
la voluntarii sănătoşi a determinat o scădere de aproximativ 30 % a expunerii la atazanavir comparativ
cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la voluntarii sănătoşi a
determinat o creştere a biodisponibilităţii digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost rar raportată.
Totuşi trebuie avută atenţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Trebuie instituită monitorizarea tratamentului cu digoxină.
Clopidogrel
7
Rezultatele unor studii efectuate la persoane sănătoase au demonstrat o interacţiune farmacocinetică
(FC) şi farmacodinamică (FD) între clopidogrel (doza de iniţiere 300 mg/ doza de întreţinere 75 mg) şi
omeprazol (80 mg p.o zilnic) ce determină o expunere la metabolitul activ al clopidogrelului scăzută
cu 46% şi o inhibare maximă a agregării plachetelor scăzută cu 16 %.
Din studiile clinice şi observaţionale au fost raportate date inconsistente cu privire la implicaţiile
clinice ale acestei interacţiuni FC/FD a omeprazolului, în termeni de evenimente cardiovasculare
majore. Ca măsură de precauţie, trebuie descurajată utilizarea concomitentă de omeprazol şi
clopidogrel (vezi punctual 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
astfel eficacitatea clinică poate fi alterată. Administrarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate pe calea CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, enzima principală a metabolizării omeprazolului.
Astfel, metabolizarea concomitentă a substanţelor de asemenea metabolizate pe calea CYP2C19, poate
fi scăzută şi expunerea sistemică la aceste substanţe crescută. Exemple de astfel de medicamente sunt
warfarina R şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazol, administrat în doze de 40 mg la subiecţii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut C
max şi ASC pentru cilostazol cu 18 % respectiv 26 %, şi a unuia dintre metaboliţi cu 29 % şi respectiv
69%.
Fenitoinặ
Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a fenitoinei în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol, dacă se ajustează doza de fenitoină, monitorizarea şi o ajustare
suplimentară a dozei se poate produce la întreruperea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sequinavir/ritonavir a determinat concentraţii
plasmatice crescute cu până la 70 % pentru saquinavir asociat cu o tolerabilitate bună la pacienţii cu
infecţie cu HIV.
Tacrolimus
Administrarea concomitentă de omeprazol a fost raportată împreună cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale tacrolimusului. O monitorizare a concentraţiei de tacrolimus ca şi a funcţiei renale
(clearance-ul la creatinină) trebuie efectuată şi doza de tacrolimus trebuie ajustată dacă este nevoie.
Metotrexat
În cazul în care se administrează concomitent cu inhibitori ai pompei de protoni, la unii pacienţi s-au
raportat creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului. În cazul utilizării de metotrexat în
doze mari, se poate lua în considerare întreruperea temporară a tratamentului cu omeprazol.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazol este metabolizat pe calea CYP2C19 şi CYP3A4, substanţe active cunoscute că
inhibă CYP2C19 şi CYP3A4 (cum este claritromicina şi voriconazo
l) poate duce la creşterea
concentraţiilor serice ale omeprazolului scăzând rata de metabolizare a omeprazolului. Tratamentul
concomitent cu voriconazol a determinat mai mult decât dublarea expunerii la omeprazol. Deoarece
dozele crescute de omeprazol au fost bine tolerate, ajustarea dozei de omeprazol nu este în general
8
necesară. Totuşi, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la pacienţii cu insuficienţă hepatică
severă şi dacă tratamentul pe termen lung este indicat.
Inductorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute că induc CYP2C19 sau CYP3A4 sau pe ambii (cum este rifampicina şi
sunătoarea pot duce la scăderea concentraţiilor serice de omeprazol crescând rata de metabolizare a
omeprazolului).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (mai mult de 1000 rezultate expuse) nu
evidenţiază reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra fătului/nou-născutului.
Omeprazol poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
Omeprazol este excretat în lapte dar e puţin probabil să aibă influenţă asupra copilului când sunt
folosite doze terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Omeprazol Mylan un are nicio influenţă sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
maşini sau de a folosi utilaje.
Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări de vedere (vezi pct 4.8). Dacă acestea apar,
pacienţii un trebuie să conducă maşini sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% din pacienţi) sunt cefalea, durerea abdominală, constipaţia,
diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
Următoarele reacţii adverse au fost identificate sau suspectate în programul de studii clinice pentru
omeprazol şi după punerea pe piaţă. Nu a fost identificată nicio reacţie adversă care să fie dependentă
de doză.
Reacţiile adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi aparate, sisteme, organe
(ASO).
Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea frecvenţă:
- foarte frecvente (≥1/10)
- frecvente (≥1/100 şi <1/10)
- mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
- rare ((≥1/10000 şi <1/1000)
- foarte rare (<1/10000)
- cu frecvenţă necunoscută (un poate fi estimată din datele disponibile).
Aparate,
sisteme şi
organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenia, trombocitopenia
Foarte rare: Agranulocitoza, pancitopenia
Tulburări ale sistemului imunitar
9
Rare: Reacţii de hipersensibilitate ca de exemplu febra, angioedemul şi reacţia
anafilactică/ şoc
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremia
Cu frecvenţă
necunoscută: Hipomagneziemia. Hipomagneziemia severă poate determina hipocalcemie
Hipomagneziemia poate fi asociată cu hipokaliemia.
Tulburări psihice
Mai puţin
frecvente Insomnia
Rare: Agitaţia, confuzia, depresia
Foarte rare: Agresivitatea, halucinaţiile
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente Cefalee
Mai puţin
frecvente Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă şi vărsături
Rare: Xerostomie, stomatită, candidoză gastrointestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente Creşterea valorilor enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu boală hepatică preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Dermatită, prurit, eritem cutanat tranzitor, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf,
Sindrom Stevens-Johnson,necroliza epidermică toxică (NET)
Cu frecvenţă
necunoscută: Lupus eritematos subacut cutanat (vezi pct 4.4)
Afecţiuni musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin
frecvente: Fractură de şold, mână sau coloană vertebrală (vezi punctual 4.4)
Rare: Artralgia, mialgia
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare:
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: Ginecomastia
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin
frecvente Indispoziţie, edem periferic
10
Rare: Transpiraţii abundente
Copii şi adolescenţi
Siguranţa administrării omeprazolului a fost evaluată pe un total de 310 copii cu vârste cuprinse între 0
şi 16 ani cu afecţiuni legate de aciditatea gastrică. Există date limitate privind siguranţa pe termen lung
provenind de la 46 de copii care primesc tratament de întreţinere cu omeprazol în cadrul unui studiu
clinic pentru esofagită erozivă severă cu durata de 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general
acelaşi ca şi pentru adulţi atât în tratamentul pe termen scurt cât şi pe termen lung. Nu sunt date pe
termen lung referitoare la efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există date limitate privind efectele supradozajului cu omeprazol la om. În literatură, doze orale unice
mari de până la 560 mg/zi au fost descrise, şi raportări ocazionale au fost primite când s-a administrat
doză unică până la 2400 mg omeprazol (de 120 de ori doza uzuală clinică recomandată). Greaţa,
vărsăturile, ameţelile, durerea abdominală, diareea şi cefaleea au fost raportate. De asemenea apatia,
depresia şi confuzia au fost descrise în cazuri izolate.
Simptomele descrise în legătură cu supradozajul de omeprazol au fost tranzitorii şi nicio reacţie gravă
nu a fost raportată. Rata eliminării a fost nemodificată (prim ordin cinetic) cu doze crescute.
Tratamentul, dacă este necesar este simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori de pompă de protoni, codul ATC: A02BC01.
Mecanism de acţiune:
Omeprazolul este un amestec racemic de doi enantiomeri, care reduce secreţia gastrică acidă printr-un
mecanism înalt selectiv. Omeprazolul este un inhibitor specific al pompei de protoni în celulele
parietale. Este cu acţiune rapidă şi controlează prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide prin
administrarea unei singure doze zilnice.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi trece în forma activă în mediul puternic acid din
canalele celulelor parietale, inhibând la acest nivel enzima H
+-K+-ATP-aza-pompa de protoni. Acest
efect asupra etapei finale din procesul de formare a acidului gastric este inhibată într-o manieră
dependentă de doză şi este inhibată eficient atât secreţia acidă bazală, cât şi secreţia acidă stimulată.
Efecte farmacodinamice:
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate de efectul omeprazolului asupra secreţiei de
acid gastric.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Efectul asupra secreţiei gastrice acide:
Administrarea orală a omeprazolului o dată pe zi produce o inhibiţie eficientă şi rapidă a secreţiei
gastrice diurne şi nocturne, efectul maxim fiind atins după 4 zile de tratament. După administrarea de
11
omeprazol 20 mg, o scădere medie de cel puţin 80% a acidităţii gastrice pe 24 de ore este menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a producţiei maxime de acid după provocare cu
pentagastrină de 70 % în 24 de ore după administrare.
Administrarea orală a 20 mg omeprazol menţine intragastric un pH≥3 timp de 17 ore pe zi la pacienţii
cu ulcer duodenal.
Ca o consecinţă a reducerii secreţiei şi acidităţii gastrice, în funcţie de doză omeprazolul reduce şi/sau
normalizează expunerea la acid a esofagului la pacienţii cu reflux gastro-esofagian. Inhibiţia secreţiei
acide este legată de curba concentraţie plasmatică- timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia
plasmatică maximă atinsă la un moment dat.
Nu a fost observat fenomenul de tahifilaxie în timpul tratamentului cu omeprazol.
Efectul asupra Helicobacter pylori:
Infecţia cu H. pylori este asociată cu ulcerul peptic, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori
este un factor important în apariţia gastritei. H.pylori împreună cu aciditatea gastrică sunt factori
importanţi în producerea ulcerului peptic. H. pylori este un factor important în dezvoltarea atrofiei
gastrice care este asociată cu un risc crescut de a dezvolta cancer.
Eradicarea infecţiei prin tratamentul cu omeprazol şi antibiotic este asociată cu rate crescute de
vindecare şi cu remisia pe termen lung a ulcerului peptic.
Terapiile duale au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficiente decât terapiile triple. Totuşi
pot fi luate în considerare în cazurile în care hipersensibilitatea cunoscută exclude utilizarea oricărei
triple combinaţii.
Alte efecte legate de inhibiţia acidităţii
În tratamentul pe termen lung canalele glandulare gastrice au fost raportate cu frecvenţă crescută.
Aceste modificări sunt o consecinţă psihologică a inhibiţiei pronunţate a secreţiei acide, sunt benigne
şi par a fi reversibile.
Aciditatea gastrică scăzută se datorează oricăror cauze incluzând inhibitorii de pompă de protoni,
număr crescut de bacterii în stomac faţă de cele prezente în mod normal în tractul gastrointestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad cantitatea de acid poate duce la o creştere uşoară a riscului de
apariţie a infecţiilor gastrointestinale cu Salmonella şi Campylobacter.
În timpul tratamentului cu medicamente inhibitoare ale secreției gastrice, concentraţia plasmatică a
gastrinei creşte ca răspuns la scăderea secreţiei acide. De asemenea, datorită scăderii secreţiei gastrice,
creşte şi cromogranina A (CgA).Concentraţia crescută de CgA poate interfera cu investigaţiile pentru
tumorile neuroendocrine. Raportările din literatură indică faptul că tratamentul cu inhibitori ai pompei
de protoni trebuie intrerupt cu cel puţin 5 zile înainte de măsurarea concentraţiei de CgA. Dacă după 5
zile concentraţia de CgA şi gastrină nu s-a normalizat, măsurătorile trebuie repetate la 14 zile după
întreruperea tratamentului cu omeprazol.
În timpul tratamentului de lungă durată cu omeprazol, la unii pacienţi (atât copii cât şi adulţi) s-a
observat o creştere a numărului de celule enterocromafine posib
il în relaţie cu creşterea concentraţiilor
plasmatice ale gastrinei. Rezultatele sunt considerate a fi fără semnificaţie clinică.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat cu copii şi adolescenţi (cu vârsta de 1 până la 16 ani) cu esofagită
de reflux severă, omeprazol în doză de 0,7 până la 1,4 mg/kg a ameliorat gradul de esofagita în 90 %
din cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu de tip simplu-orb, copii cu
vârsta între 0-24 de luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată clinic au fost trataţi cu 0,5, 1
sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de vărsături/regurgitări a scăzut cu până la 50% după
8 săptămâni de tratament cu doza respectivă.
12
Eradicarea H. pylori la copii şi adolescenţi
Un studiu clinic randomizat de tip dublu-orb (studiu Heliot) a concluzionat că omeprazolul în
combinaţie cu 2 antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost sigur şi eficient în tratamentul
infecţiei cu H. pylori la copii şi adolescenţi cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a
H. pylori : 74% (23/31 pacienţi) cu omeprazol +amoxicilină+claritromicină faţă de 9,4% (3/32
pacienţi) cu amoxicilină+claritromicină. Totuşi, nu a fost nicio evidenţă a beneficiului clinic
demonstrat referitor la simptomele de dispepsie. Acest studiu nu conţine nicio informaţie pentru copii
cu vârsta mai mică de 4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul este instabil în mediu acid, de aceea se administrează sub formă de granule
gastrorezistente în capsule dure de gelatină. Absorbţia omeprazolului este rapidă, cu concentraţii
plasmatice maxime atinse în 2-3 ore după administrarea dozei. Absorbţia omeprazolului are loc în
intestinul subţire şi în general durează 3-6 ore. Ingestia concomitentă de alimente nu are nicio
influenţă asupra biodisponibilităţii. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitate) după o doză unică
de omeprazol este de aproximativ 40%. După administrări repetate, biodisponibilitatea creşte până la
60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este complet metabolizat pe calea citocromului P450 (CYP). Mare parte a metabolizării
este dependentă de exprimarea polimorfică a CYP 2C19 responsabil pentru formarea
hidroxiomeprazolului, metabolitul principal în plasmă. Partea restantă este dependentă de o altă
izoformă specific CYP3A4, responsabil pentru formarea omeprazolului sulfat. Ca şi consecinţă a unei
afinităţi înalte a omeprazolului pentru CYP 2C19, există potenţialul pentru inhibarea competitivă şi
interacţiunile metabolice medicament-medicament pentru alte substrate pentru CYP 2C19. Totuşi,
datorită unei afinităţi scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial să inhibe metabolizarea
altor substrate ale CYP 3A4. În plus omeprazolului îi lipseşte efectul inhibitor asupra principalelor
enzime CYP.
Aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică are un deficit de enzimă
CYP2C19 funcţională şi sunt numiţi metabolizatori cu activitate enzimatică redusă. La aceşti subiecţi
metabolizarea omeprazolului este probabil în principal catalizată de CYP3A4. După administrări de
doze repetate de 20 mg omeprazol ASC medie a fost de 5 până la 10 ori mai mare la metabolizatorii cu
activitate enzimatică redusă decât la subiecţii cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu
activitate enzimatică crescută). Concentraţiile plasmatice maxime au fost de asemenea mari, de 3 până
la 5 ori. Aceste constatări nu au avut nicio influenţă asupra dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de obicei mai mic de o oră atât după
administrare unică cât şi după adminsitrare de doze repetate. Omeprazolul este complet eliminat din
plasmă în intervalul dintre doze fără nicio tendinţă de acumulare în timpul administrării zilnice unice.
Aproximativ 80% dintr-o doză administrată oral se regăseşte în urină,restul în fecale, ca rezultat în
principal al excreţiei biliare.
ASC a omeprazolului creşte după administrări repetate. Această creştere este dependentă de doză şi
determină o relaţie nelineară între ASC şi doză după administrări repetate. Această dependenţă de timp
şi doză se datorează unei scăderi a metabolizării şi a clearance-ului sistemic probabil determinat de o
inhibare a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (ca de exemplu sulfatul).
Niciun metabolit nu s-a descoperit că ar avea vreun efect asupra secreţiei acide gastrice.
13
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu afecţiuni hepatice este alterată, determinând o ASC
crescută. Omeprazol nu a demonstrat că ar avea tendinţă să se acumuleze în administrarea de doză
unică.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului incluzând biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare sunt
nemodificate la pacienţii cu funcţie renală redusă.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este puţin scăzută la pacienţii vârstnici (cu vârsta cuprinsă între
75 şi 79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu dozele recomandate la copii şi adolescenţi cu vârsta începând de la un an,
au fost obţinute concentraţii plasmatice similare comparativ cu cele de la adulţi. La copii cu vârsta mai
mică de 6 luni, clearance-ul omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de metabolizare a
omeprazolului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Hiperplazia de celule ECL gastrice şi tumorile carcinoide au fost observate în studiile pe termen lung
la şobolanii trataţi cu omeprazol. Aceste modificări sunt rezultatul hipergastrinemiei susţinute
secundară inhibării acidului gastric. S-au făcut constatări similare după tratamentul cu antagonişti de
receptori H2, inhibitori de pompă de protoni şi după fundectomie parţială. Astfel, aceste modificări nu
sunt rezultatul efectului direct al oricărei substanţe active.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Învelişul medicamentului
Sfere de zahăr (sucroză, amidon de porumb)
Hipromeloză
Hidroxid de sodiu
Învelişul barieră
Hipromeloză
Învelişul enteric
Copolimer acid metacrilic- etil acrilat (1:1) dispersie 30 % (acid metacrilic-etil acrilat (1:1), lauril
sulfat de sodiu, polisorbit 80)
Talc
Dioxid de titan (E171)
Macrogol 6000
Polisorbit 80
Hidroxid de sodiu
Învelişul capsulei
20 mg
Învelişul capului
14
dioxid de titan (E171), oxid negru de fer (E172), oxid roşu de fer (E172), gelatină, lauril sulfat de
sodiu.
Învelişul corpului
Dioxid de titan (E 171), gelatină, lauril sulfat de sodiu
40 mg
Învelişul capului
Dioxid de titan (E171), galben amurg (E 110), albastru briliant (E 133), roşu allura (E129), gelatină,
lauril sulfat de sodiu.
Învelişul corpului
Dioxid de titan (E 171), galben amurg (E110), albastru briliant (E 133), roşu alura (E129), gelatină,
lauril sulfat de sodiu
Cerneala de imprimare
Shellac, soluţie concentrată de amoniu, oxid negru de fer (E 172), hidroxid de potasiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Pentru flacoane din PEÎD (după prima deschidere): 3 luni.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blistere: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a se proteja
de umezeală.
Flacon din PEÎD: A nu se păstra la temperaturi peste 25°C . A se păstra flaconul bine închis pentru a
se proteja de umezeală.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din PEÎD, rotund, cu gura largă cu capac cu filet, opac, de culoare albă, din PP şi inducţie de
etanşare de linie.
Flacoane ce conţin 7, 14, 15, 21, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 100, 112, 200, 500 capsule gastrorezistente
2 x 50
250 (doar flacoane- doză distribuită în spital)
Blister din aluminiu/ OPA/PVC.
Blistere ce conţin 7, 14, 15, 21, 28, 30, 50, 56, 60, 84, 98, 100, 112, 200, 500 capsule gastrorezistente
2 x 50
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Generics [UK] Limited
Station Close, Potters Bar, Hertfordshire, EN6 1 TL, Marea Britanie.
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
15
3578/2011/01-32
3579/2011/01-32
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Iulie 2011
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
