GLICLAZIDA LUPIN 60 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Lupin 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine gliclazidă 60 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimat nefilmat, oval, de culoare albă până la aproape albă, cu linie mediană pe ambele feţe şi
inscripționat cu “60” de o parte a liniei mediane, pe o faţă. Fiecare comprimat are dimensiunea de
aproximativ 13,5 mm x 6,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat noninsulino-necesitant (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice, exerciţiul fizic şi
pierderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Gliclazidă Lupin 60 mg poate varia de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate pe
zi, adică de la 30 mg la 120 mg, administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Se recomandă înghiţirea dozei fără a o zdrobi sau mesteca.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament hipoglicemiant, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic
individual al fiecărui pacient (glicemie, HbA1c).
Doza iniţială
2 Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (o jumătate de comprimat Gliclazidă Lupin 60 mg).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză poate fi utilizată ca tratament de
întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau 120 mg
pe zi.
Intervalul dintre creşterile succesive ale dozelor trebuie să fie de cel puţin 1 lună, exceptând pacienţii
a căror glicemie nu a scăzut după două săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi
crescută la sfârşitul celei de-a doua săptămâni de tratament.
Doza zilnică maximă recomandată este de 120 mg.
Datorită faptului că comprimatul de Gliclazidă Lupin 60 mg cu eliberare prelungită se poate diviza,
ajustarea dozei se poate realiza cu flexibilitate.
Trecerea de la Gliclazidă comprimate 80 mg la Gliclazidă Lupin comprimate 60 mg cu eliberare
prelungită:
Un comprimat de 80 mg este comparabil cu un comprimat de 30 mg în formula cu eliberare prelungită
(adică o jumătate de comprimat de Gliclazidă Lupin 60 mg). În consecinţă, trecerea poate fi făcută cu
condiţia unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Gliclazidă Lupin 60 mg:
Gliclazidă Lupin 60 mg poate fi folosit pentru a înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
Pentru trecerea la Gliclazidă Lupin 60 mg, trebuie avute în vedere dozele şi timpul de înjumătăţire
plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este necesară o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30 mg, ce va fi
ajustată în funcţie de răspunsul pacientului în ceea ce priveşte glicemia, aşa cum s-a menţionat
anterior.
Atunci când se trece de la o sulfoniluree hipoglicemică cu timp de înjumătăţire plasmatică prelungit,
poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru evitarea efectul aditiv al celor două
medicamente, care poate determina hipoglicemie. Procedura de iniţiere a tratamentului prezentată
trebuie, de asemenea, utilizată atunci când se face trecerea la tratamentul cu Gliclazidă Lupin 60 mg,
respectiv utilizând o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în funcţie de
răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte medicamente antidiabetice:
Gliclazidă Lupin 60 mg poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază
sau insulină.
În cazul pacienţilor la care glicemia nu este controlată corespunzător cu Gliclazidă Lupin 60 mg,
poate fi iniţiat tratamentul cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Grupuri speciale de pacienţi
Vârstnici
Gliclazidă Lupin 60 mg trebuie prescris folosind aceleaşi doze recomandate pentru pacienţii cu vârsta
sub 65 de ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca la
pacienţii cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost
confirmate de studiile clinice.
Pacienţi cu risc de hipoglicemie:
subnutriţi sau malnutriţi,
3 cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism,
insuficienţă corticosuprarenală),
întreruperea tratamentului prelungit şi/sau cu doze mari de corticosteroizi,
boli vasculare grave (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă, boală
vasculară difuză);
În aceste cazuri se recomandă utilizarea unei doze zilnice iniţiale minime de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Gliclazidă Lupin 60 mg la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu
sunt disponibile date.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, alte
sulfoniluree, sulfonamide, diabet zaharat tip 1, pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică,
insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri se recomandă utilizarea insulinei, tratament cu
miconazol (vezi pct. 4.5), alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemie:
Acest tratament trebuie prescris numai dacă pacientul poate avea un orar regulat al alimentaţiei
(inclusiv micul dejun). Este important să existe o ingestie regulată de carbohidraţi din cauza riscului
de hipoglicemie dacă o masă este luată târziu, dacă nu se consumă o cantitate adecvată de alimente
sau dacă hrana are un conţinut scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia poate să apară mai ales în cursul
dietelor hipocalorice, după exerciţii fizice prelungite şi extenuante, după consumul de alcool etilic sau
în cazul utilizării unei asocieri de medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate apărea după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). Unele cazuri pot fi
severe şi prelungite. Aceste cazuri pot necesita spitalizare şi administrare de glucoză timp de câteva
zile.
Pentru a reduce riscul de apariţie a episoadelor de hipoglicemie, este necesară selectarea atentă a
pacienţilor, a dozei utilizate, precum şi indicaţii de tratament clare pentru pacienţi.
Factorii care cresc riscul de hipoglicemie:
pacientul refuză sau (în special vârstnicii) nu poate coopera,
malnutriţie, mese neregulate, omitere a meselor, perioade de repaus alimentar sau modificări
ale dietei,
dezechilibru între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi,
insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică severă,
supradozaj cu Gliclazidă Lupin,
anumite afecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă suprarenală,
administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţă renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamica gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La aceşti pacienţi poate să apară un episod
hipoglicemic prelungit, fiind necesară iniţierea unui tratament corespunzător.
Informaţii pentru pacienţi:
Riscul de hipoglicemie, simptomele acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi situaţiile care predispun la
dezvoltarea hipoglicemiei trebuie explicate pacientului şi membrilor familiei acestuia.
4
Pacientul trebuie informat cu privire la importanţa respectării indicaţiilor privind dieta alimentară, a
efectuării de exerciţii fizice regulate şi a monitorizării regulate a valorilor glicemiei.
Controlul insuficient al glicemiei:
Controlul glicemiei la un pacient căruia i se administrează tratament antidiabetic poate fi afectat de
oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri,
poate fi necesară administrarea de insulină.
La mulţi pacienţi, eficacitatea hipoglicemiantă a oricărui medicament antidiabetic oral, inclusiv
gliclazidă, se atenuează în timp: acest lucru este cauzat de progresia severităţii diabetului sau de
reducerea răspunsului la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec terapeutic secundar, care este
diferit de eşecul terapeutic primar, când substanţa activă este ineficientă ca tratament de primă
alegere. Înainte de a stabili dacă la un pacient este vorba despre eşec secundar, trebuie luată în
considerare ajustarea adecvată a dozelor şi urmarea dietei alimentare.
Investigaţii de laborator:
Pentru evaluarea controlului glicemiei, se recomandă determinarea valorii hemoglobinei glicozilate
(sau glucoza plasmatică venoasă în condiţii de repaus alimentar). Poate fi utilă şi automonitorizarea
valorilor glicemiei.
Tratamentul cu medicamente sulfonilureice administrat pacienţilor cu deficit de G6PD poate duce la
anemie hemolitică. Dat fiind că gliclazida face parte din clasa chimică a medicamentelor sulfoniluree,
trebuie manifestată prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avută în vedere o alternativă
non sulfoniluree.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1) Este probabil ca următoarele medicamente să crească riscul de hipoglicemie
Administrare concomitentă contraindicată
Miconazol (în administrare sistemică, gel bucofaringian): intensifică efectul hipoglicemiant cu
posibila apariţie a simptomelor de hipoglicemie sau chiar a comei.
Administrări concomitente nerecomandate
Fenilbutazonă (în administrare sistemică): accentuează efectul hipoglicemiant al derivaţilor de
sulfoniluree (prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice şi/sau reducerea eliminării).
Este preferabilă utilizarea unui alt antiinflamator sau prevenirea pacientului şi sublinierea importanţei
automonitorizării. Dacă este necesar, doza va fi ajustată în timpul şi după tratamentul cu
antiinflamator.
Alcool etilic: intensifică reacţia hipoglicemiantă (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), ceea ce
poate duce la debutul comei hipoglicemice.
Trebuie evitate alcoolul etilic sau medicamentele care conţin alcool etilic.
Asocieri care necesită prudenţă
5 Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi, în unele cazuri, a apariţiei hipoglicemiei, poate să apară
atunci când se utilizează unul dintre următoarele medicamente:
alte medicamente antidiabetice (insuline, acarboză, metformină, tiazolidindionă, inhibitori ai
dipeptidil-peptidazei-4, agonişti ai receptorilor GLP-1), betablocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori MAO,
sulfonamide, claritromicină şi antiinflamatoare nesteroidiene.
2) Următoarele medicamente pot determina creşterea valorilor glicemiei
Administrare nerecomandată
Danazol: efect diabetogen al acestuia.
Dacă nu se poate evita utilizarea substanţei active, avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa
monitorizării urinei şi glicemiei. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după
tratamentul cu danazol.
Administrări concomitente care necesită prudenţă
Clorpromazină (neuroleptic): dozele mari (clorpromazină >100 mg pe zi) cresc glicemia (reduc
eliberarea insulinei).
Avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar,doza de
substanţă activă se va ajusta în timpul şi după tratamentul cu neuroleptic.
Glucocorticoizi (administrare sistemică şi locală: intra-articulară, cutanată şi intrarectală) şi
tetracosactid: creşterea valorilor glicemiei cu posibila apariţie a cetozei (prin reducerea toleranţei la
hidrocarbonaţi, din cauza glucocorticoizilor).
Avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei, în special la iniţierea
tratamentului. Dacă este necesar, doza de substanţă activă a antidiabeticului va fi ajustată în timpul şi
după tratamentul cu glucocorticoizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină: (administrare intravenoasă)
Creşterea glicemiei din cauza efectelor beta-2 agoniste.
Subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar, se va trece la tratamentul cu insulină.
3) Administrare concomitentă de care trebuie ţinut cont
Tratamentul anticoagulant (de exemplu warfarina):
Efectul anticoagulantelor poate fi potenţat în cazul administrării acestora concomintent cu
medicamente de tip sulfoniluree.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă cu privire la utilizarea de gliclazidă pe durata sarcinii la om, deşi există unele
date referitoare la alte sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu a fost teratogenă.
6 Pentru reducerea riscului de tulburări congenitale cauzate de diabetul zaharat necontrolat, se
recomandă efectuarea controlului diabetului zaharat înainte de momentul concepţiei.
Antidiabeticele orale nu sunt indicate în tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii, insulina
fiind medicamentul de primă alegere. Se recomandă trecerea de la tratament cu hipoglicemiante orale
la insulină înainte de o sarcină sau imediat ce sarcina a fost depistată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă gliclazida sau metaboliţii acesteia se elimină în laptele uman. Dat fiind riscul de
hipoglicemie neonatală, medicamentul este contraindicat la femeia care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Gliclazidă Lupin 60 mg nu are nicio influenţă cunoscută asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomele hipoglicemiei şi
avertizaţi să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la iniţierea
tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Hipoglicemie
Similar altor derivaţi de sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate produce hipoglicemie dacă orarul
meselor este neregulat şi, mai ales, dacă se omit mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, fatigabilitate, tulburări de somn, agitaţie,
agresivitate, capacitate redusă de concentrare şi de reacţie, stare de depresie, stare de confuzie,
tulburări de vedere şi de vorbire, afazie, tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de
slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă
şi pierdere a conştienţei, cu evoluţie posibilă spre comă şi deces.
În plus, se pot observa semne ale răspunsului compensator adrenergic: transpiraţie, piele umedă,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace. De obicei,
simptomele dispar după ingestia de hidrocarbonaţi (zahăr). Cu toate acestea, îndulcitorii artificiali nu
au efect. Experienţa cu alţi derivaţi de sulfoniluree arată că hipoglicemia poate să reapară, chiar dacă
măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit şi chiar dacă acesta este controlat temporar prin
ingestia de zahăr, poate fi necesar tratament medical imediat sau chiar spitalizare.
Alte efecte adverse:
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie: dacă acestea apar, ele pot fi evitate sau reduse la minimum dacă gliclazida este
administrată împreună cu micul dejun.
Următoarele efecte adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate, prurit, urticarie, angioedem,
eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza toxică epidermică).
Tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare. Acestea pot include
anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile la
întreruperea tratamentului.
7 Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice
(AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (raportări izolate). În cazul apariţiei icterului
colestatic, tratamentul trebuie întrerupt.
De obicei, aceste simptome dispar după întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare: pot apărea tulburări tranzitorii de vedere, în special la iniţierea
tratamentului, din cauza modificărilor valorilor glicemiei.
Efecte de clasă: Ca şi în cazul altor derivaţi de sulfoniluree, au fost observate următoarele
reacţii adverse: cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie,
vasculită alergică, hiponatremie, valori crescute ale enzimelor hepatice şi chiar afectarea
funcţiei hepatice (de exemplu colestază şi icter) şi hepatită care au regresat după întreruperea
tratamentului cu sulfoniluree sau în cazuri izolate au dus la insuficienţă hepatică cu risc letal.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu derivaţi de sulfoniluree poate produce hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierderea conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin ingestia de hidrocarbonaţi, ajustarea dozei de medicament şi/sau modificări dietetice.
Monitorizarea strictă trebuie continuată până când medicul este sigur că pacientul este în afara
oricărui pericol.
Sunt posibile reacţii severe de hipoglicemie, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, care
trebuie tratate ca urgenţă medicală, necesitând spitalizare imediată.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează coma hipoglicemică, pacientului i se vor administra rapid
intravenos 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30 %). Ulterior, se va administra o perfuzie
continuă cu o soluţie diluată de glucoză (10 %) la o viteză de perfuzare care să menţină valorile
glicemiei peste 1 g/l. Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie şi, în funcţie de starea clinică a
pacientului după acest interval de timp, medicul va decide dacă monitorizarea mai este necesară.
Dializa nu este eficientă pentru pacienţi, din cauza legării în proporţie mare a gliclazidei de proteine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8 Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09
Gliclazida este un antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree, care diferă de alţi derivaţi asemănători
printr-un inel heterociclic cu azot (N) şi o legătură endociclică.
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor β din insulele
Langerhans din pancreas. Creşterea postprandială a insulinei şi a secreţiei de C-peptide persistă după
doi ani de tratament.
În plus faţă de aceste proprietăţi metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte asupra secreţiei de insulină
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, gliclazida reface prima secreţie maximă de insulină, ca răspuns
la glucoză şi creşte faza a doua a secreţiei de insulină. Ca răspuns la stimularea indusă de
administrarea de alimente sau glucoză, apare o creştere semnificativă a secreţiei de insulină.
Proprietăţi hemovasculare:
Gliclazida reduce procesul de microtromboză, ce poate fi implicat în apariţia complicaţiilor
diabetului, prin două mecanisme:
inhibarea parţială a agregării şi aderării plachetare, cu scăderea markerilor activării plachetare
(beta tromboglobulina, tromboxan B
2).
o acţiune asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu o creştere a activităţii tPA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în primele 6 ore, atingând un platou care se menţine de la 6
la 12 ore după administrare. Variabilitatea intra-individuală este scăzută.
Gliclazida este absorbită complet. Ingestia de alimente nu afectează viteza sau gradul de absorbţie.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuţie este de aproximativ
30 litri.
O doză unică zilnică de Gliclazidă Lupin 60 mg menţine o concentraţie plasmatică eficace de
gliclazidă pentru o perioadă de peste 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată în principal la nivel hepatic şi se excretă în urină: mai puţin de 1% din
forma nemodificată se găseşte în urină. Nu au fost detectaţi metaboliţi activi în plasmă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 de ore.
Linearitate/Non-linearitate
Relaţia dintre dozele administrate cu valori de până la 120 mg şi aria de sub curba concentraţiei în
funcţie de timp este liniară.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost observate modificări semnificative din punct de vedere clinic ai parametrilor
farmacocinetici la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
9 Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea. Nu s-au realizat studii pe
termen lung privind carcinogenitatea. În studiile la animale, nu au fost semnalate modificări
teratogene, însă s-a observat o scădere a greutăţii fetale la animalele care au primit doze de 25 de ori
mai mari decât doza maximă recomandată la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Povidonă K30
Hipromeloză K100
Hipromeloză K4M
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25
oC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie de Al/PVC şi din folie de Al/Aclar/PVC.
Disponibile în ambalaje conţinând 10, 28, 30, 60, 90 şi 120 comprimate*.
* Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lupin (Europe) Ltd
Victoria Court
Bexton Road
Knutsford
Cheshire
WA16 0PF
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10 8292/2015/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Lupin 60 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine gliclazidă 60 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Comprimat nefilmat, oval, de culoare albă până la aproape albă, cu linie mediană pe ambele feţe şi
inscripționat cu “60” de o parte a liniei mediane, pe o faţă. Fiecare comprimat are dimensiunea de
aproximativ 13,5 mm x 6,5 mm.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat noninsulino-necesitant (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice, exerciţiul fizic şi
pierderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Gliclazidă Lupin 60 mg poate varia de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate pe
zi, adică de la 30 mg la 120 mg, administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Se recomandă înghiţirea dozei fără a o zdrobi sau mesteca.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament hipoglicemiant, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic
individual al fiecărui pacient (glicemie, HbA1c).
Doza iniţială
2 Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (o jumătate de comprimat Gliclazidă Lupin 60 mg).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză poate fi utilizată ca tratament de
întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau 120 mg
pe zi.
Intervalul dintre creşterile succesive ale dozelor trebuie să fie de cel puţin 1 lună, exceptând pacienţii
a căror glicemie nu a scăzut după două săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi
crescută la sfârşitul celei de-a doua săptămâni de tratament.
Doza zilnică maximă recomandată este de 120 mg.
Datorită faptului că comprimatul de Gliclazidă Lupin 60 mg cu eliberare prelungită se poate diviza,
ajustarea dozei se poate realiza cu flexibilitate.
Trecerea de la Gliclazidă comprimate 80 mg la Gliclazidă Lupin comprimate 60 mg cu eliberare
prelungită:
Un comprimat de 80 mg este comparabil cu un comprimat de 30 mg în formula cu eliberare prelungită
(adică o jumătate de comprimat de Gliclazidă Lupin 60 mg). În consecinţă, trecerea poate fi făcută cu
condiţia unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Gliclazidă Lupin 60 mg:
Gliclazidă Lupin 60 mg poate fi folosit pentru a înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
Pentru trecerea la Gliclazidă Lupin 60 mg, trebuie avute în vedere dozele şi timpul de înjumătăţire
plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este necesară o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30 mg, ce va fi
ajustată în funcţie de răspunsul pacientului în ceea ce priveşte glicemia, aşa cum s-a menţionat
anterior.
Atunci când se trece de la o sulfoniluree hipoglicemică cu timp de înjumătăţire plasmatică prelungit,
poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru evitarea efectul aditiv al celor două
medicamente, care poate determina hipoglicemie. Procedura de iniţiere a tratamentului prezentată
trebuie, de asemenea, utilizată atunci când se face trecerea la tratamentul cu Gliclazidă Lupin 60 mg,
respectiv utilizând o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în funcţie de
răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte medicamente antidiabetice:
Gliclazidă Lupin 60 mg poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază
sau insulină.
În cazul pacienţilor la care glicemia nu este controlată corespunzător cu Gliclazidă Lupin 60 mg,
poate fi iniţiat tratamentul cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Grupuri speciale de pacienţi
Vârstnici
Gliclazidă Lupin 60 mg trebuie prescris folosind aceleaşi doze recomandate pentru pacienţii cu vârsta
sub 65 de ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se pot utiliza aceleaşi doze ca la
pacienţii cu funcţie renală normală, cu monitorizarea atentă a pacientului. Aceste date au fost
confirmate de studiile clinice.
Pacienţi cu risc de hipoglicemie:
subnutriţi sau malnutriţi,
3 cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism,
insuficienţă corticosuprarenală),
întreruperea tratamentului prelungit şi/sau cu doze mari de corticosteroizi,
boli vasculare grave (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă, boală
vasculară difuză);
În aceste cazuri se recomandă utilizarea unei doze zilnice iniţiale minime de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Gliclazidă Lupin 60 mg la copii şi adolescenţi nu au fost încă stabilite. Nu
sunt disponibile date.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, alte
sulfoniluree, sulfonamide, diabet zaharat tip 1, pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică,
insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri se recomandă utilizarea insulinei, tratament cu
miconazol (vezi pct. 4.5), alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemie:
Acest tratament trebuie prescris numai dacă pacientul poate avea un orar regulat al alimentaţiei
(inclusiv micul dejun). Este important să existe o ingestie regulată de carbohidraţi din cauza riscului
de hipoglicemie dacă o masă este luată târziu, dacă nu se consumă o cantitate adecvată de alimente
sau dacă hrana are un conţinut scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia poate să apară mai ales în cursul
dietelor hipocalorice, după exerciţii fizice prelungite şi extenuante, după consumul de alcool etilic sau
în cazul utilizării unei asocieri de medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate apărea după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). Unele cazuri pot fi
severe şi prelungite. Aceste cazuri pot necesita spitalizare şi administrare de glucoză timp de câteva
zile.
Pentru a reduce riscul de apariţie a episoadelor de hipoglicemie, este necesară selectarea atentă a
pacienţilor, a dozei utilizate, precum şi indicaţii de tratament clare pentru pacienţi.
Factorii care cresc riscul de hipoglicemie:
pacientul refuză sau (în special vârstnicii) nu poate coopera,
malnutriţie, mese neregulate, omitere a meselor, perioade de repaus alimentar sau modificări
ale dietei,
dezechilibru între efortul fizic şi aportul de carbohidraţi,
insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică severă,
supradozaj cu Gliclazidă Lupin,
anumite afecţiuni endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă suprarenală,
administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţă renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamica gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La aceşti pacienţi poate să apară un episod
hipoglicemic prelungit, fiind necesară iniţierea unui tratament corespunzător.
Informaţii pentru pacienţi:
Riscul de hipoglicemie, simptomele acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi situaţiile care predispun la
dezvoltarea hipoglicemiei trebuie explicate pacientului şi membrilor familiei acestuia.
4
Pacientul trebuie informat cu privire la importanţa respectării indicaţiilor privind dieta alimentară, a
efectuării de exerciţii fizice regulate şi a monitorizării regulate a valorilor glicemiei.
Controlul insuficient al glicemiei:
Controlul glicemiei la un pacient căruia i se administrează tratament antidiabetic poate fi afectat de
oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii chirurgicale. În unele cazuri,
poate fi necesară administrarea de insulină.
La mulţi pacienţi, eficacitatea hipoglicemiantă a oricărui medicament antidiabetic oral, inclusiv
gliclazidă, se atenuează în timp: acest lucru este cauzat de progresia severităţii diabetului sau de
reducerea răspunsului la tratament. Acest fenomen este cunoscut ca eşec terapeutic secundar, care este
diferit de eşecul terapeutic primar, când substanţa activă este ineficientă ca tratament de primă
alegere. Înainte de a stabili dacă la un pacient este vorba despre eşec secundar, trebuie luată în
considerare ajustarea adecvată a dozelor şi urmarea dietei alimentare.
Investigaţii de laborator:
Pentru evaluarea controlului glicemiei, se recomandă determinarea valorii hemoglobinei glicozilate
(sau glucoza plasmatică venoasă în condiţii de repaus alimentar). Poate fi utilă şi automonitorizarea
valorilor glicemiei.
Tratamentul cu medicamente sulfonilureice administrat pacienţilor cu deficit de G6PD poate duce la
anemie hemolitică. Dat fiind că gliclazida face parte din clasa chimică a medicamentelor sulfoniluree,
trebuie manifestată prudenţă la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avută în vedere o alternativă
non sulfoniluree.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
1) Este probabil ca următoarele medicamente să crească riscul de hipoglicemie
Administrare concomitentă contraindicată
Miconazol (în administrare sistemică, gel bucofaringian): intensifică efectul hipoglicemiant cu
posibila apariţie a simptomelor de hipoglicemie sau chiar a comei.
Administrări concomitente nerecomandate
Fenilbutazonă (în administrare sistemică): accentuează efectul hipoglicemiant al derivaţilor de
sulfoniluree (prin deplasarea acestora de pe proteinele plasmatice şi/sau reducerea eliminării).
Este preferabilă utilizarea unui alt antiinflamator sau prevenirea pacientului şi sublinierea importanţei
automonitorizării. Dacă este necesar, doza va fi ajustată în timpul şi după tratamentul cu
antiinflamator.
Alcool etilic: intensifică reacţia hipoglicemiantă (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), ceea ce
poate duce la debutul comei hipoglicemice.
Trebuie evitate alcoolul etilic sau medicamentele care conţin alcool etilic.
Asocieri care necesită prudenţă
5 Potenţarea efectului de scădere a glicemiei şi, în unele cazuri, a apariţiei hipoglicemiei, poate să apară
atunci când se utilizează unul dintre următoarele medicamente:
alte medicamente antidiabetice (insuline, acarboză, metformină, tiazolidindionă, inhibitori ai
dipeptidil-peptidazei-4, agonişti ai receptorilor GLP-1), betablocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei
de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H2, inhibitori MAO,
sulfonamide, claritromicină şi antiinflamatoare nesteroidiene.
2) Următoarele medicamente pot determina creşterea valorilor glicemiei
Administrare nerecomandată
Danazol: efect diabetogen al acestuia.
Dacă nu se poate evita utilizarea substanţei active, avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa
monitorizării urinei şi glicemiei. Dacă este necesar, doza de antidiabetic se va ajusta în timpul şi după
tratamentul cu danazol.
Administrări concomitente care necesită prudenţă
Clorpromazină (neuroleptic): dozele mari (clorpromazină >100 mg pe zi) cresc glicemia (reduc
eliberarea insulinei).
Avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar,doza de
substanţă activă se va ajusta în timpul şi după tratamentul cu neuroleptic.
Glucocorticoizi (administrare sistemică şi locală: intra-articulară, cutanată şi intrarectală) şi
tetracosactid: creşterea valorilor glicemiei cu posibila apariţie a cetozei (prin reducerea toleranţei la
hidrocarbonaţi, din cauza glucocorticoizilor).
Avertizaţi pacientul şi subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei, în special la iniţierea
tratamentului. Dacă este necesar, doza de substanţă activă a antidiabeticului va fi ajustată în timpul şi
după tratamentul cu glucocorticoizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină: (administrare intravenoasă)
Creşterea glicemiei din cauza efectelor beta-2 agoniste.
Subliniaţi importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar, se va trece la tratamentul cu insulină.
3) Administrare concomitentă de care trebuie ţinut cont
Tratamentul anticoagulant (de exemplu warfarina):
Efectul anticoagulantelor poate fi potenţat în cazul administrării acestora concomintent cu
medicamente de tip sulfoniluree.
Poate fi necesară ajustarea dozelor de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă cu privire la utilizarea de gliclazidă pe durata sarcinii la om, deşi există unele
date referitoare la alte sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu a fost teratogenă.
6 Pentru reducerea riscului de tulburări congenitale cauzate de diabetul zaharat necontrolat, se
recomandă efectuarea controlului diabetului zaharat înainte de momentul concepţiei.
Antidiabeticele orale nu sunt indicate în tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii, insulina
fiind medicamentul de primă alegere. Se recomandă trecerea de la tratament cu hipoglicemiante orale
la insulină înainte de o sarcină sau imediat ce sarcina a fost depistată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă gliclazida sau metaboliţii acesteia se elimină în laptele uman. Dat fiind riscul de
hipoglicemie neonatală, medicamentul este contraindicat la femeia care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Gliclazidă Lupin 60 mg nu are nicio influenţă cunoscută asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie informaţi cu privire la simptomele hipoglicemiei şi
avertizaţi să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la iniţierea
tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
Hipoglicemie
Similar altor derivaţi de sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate produce hipoglicemie dacă orarul
meselor este neregulat şi, mai ales, dacă se omit mesele. Simptomele posibile ale hipoglicemiei sunt:
cefalee, senzaţie intensă de foame, greaţă, vărsături, fatigabilitate, tulburări de somn, agitaţie,
agresivitate, capacitate redusă de concentrare şi de reacţie, stare de depresie, stare de confuzie,
tulburări de vedere şi de vorbire, afazie, tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de
slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir, convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă
şi pierdere a conştienţei, cu evoluţie posibilă spre comă şi deces.
În plus, se pot observa semne ale răspunsului compensator adrenergic: transpiraţie, piele umedă,
anxietate, tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmii cardiace. De obicei,
simptomele dispar după ingestia de hidrocarbonaţi (zahăr). Cu toate acestea, îndulcitorii artificiali nu
au efect. Experienţa cu alţi derivaţi de sulfoniluree arată că hipoglicemia poate să reapară, chiar dacă
măsurile luate iniţial s-au dovedit eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit şi chiar dacă acesta este controlat temporar prin
ingestia de zahăr, poate fi necesar tratament medical imediat sau chiar spitalizare.
Alte efecte adverse:
Au fost raportate tulburări gastro-intestinale, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie,
diaree şi constipaţie: dacă acestea apar, ele pot fi evitate sau reduse la minimum dacă gliclazida este
administrată împreună cu micul dejun.
Următoarele efecte adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupţii cutanate, prurit, urticarie, angioedem,
eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza toxică epidermică).
Tulburări hematologice şi limfatice: modificările hematologice sunt rare. Acestea pot include
anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile la
întreruperea tratamentului.
7 Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor concentraţiei plasmatice a enzimelor hepatice
(AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (raportări izolate). În cazul apariţiei icterului
colestatic, tratamentul trebuie întrerupt.
De obicei, aceste simptome dispar după întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare: pot apărea tulburări tranzitorii de vedere, în special la iniţierea
tratamentului, din cauza modificărilor valorilor glicemiei.
Efecte de clasă: Ca şi în cazul altor derivaţi de sulfoniluree, au fost observate următoarele
reacţii adverse: cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie,
vasculită alergică, hiponatremie, valori crescute ale enzimelor hepatice şi chiar afectarea
funcţiei hepatice (de exemplu colestază şi icter) şi hepatită care au regresat după întreruperea
tratamentului cu sulfoniluree sau în cazuri izolate au dus la insuficienţă hepatică cu risc letal.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu derivaţi de sulfoniluree poate produce hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierderea conştienţei sau semne neurologice, trebuie
corectate prin ingestia de hidrocarbonaţi, ajustarea dozei de medicament şi/sau modificări dietetice.
Monitorizarea strictă trebuie continuată până când medicul este sigur că pacientul este în afara
oricărui pericol.
Sunt posibile reacţii severe de hipoglicemie, cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, care
trebuie tratate ca urgenţă medicală, necesitând spitalizare imediată.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează coma hipoglicemică, pacientului i se vor administra rapid
intravenos 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30 %). Ulterior, se va administra o perfuzie
continuă cu o soluţie diluată de glucoză (10 %) la o viteză de perfuzare care să menţină valorile
glicemiei peste 1 g/l. Pacienţii vor fi monitorizaţi cu atenţie şi, în funcţie de starea clinică a
pacientului după acest interval de timp, medicul va decide dacă monitorizarea mai este necesară.
Dializa nu este eficientă pentru pacienţi, din cauza legării în proporţie mare a gliclazidei de proteine.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8 Grupa farmacoterapeutică: sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB09
Gliclazida este un antidiabetic oral, derivat de sulfoniluree, care diferă de alţi derivaţi asemănători
printr-un inel heterociclic cu azot (N) şi o legătură endociclică.
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor β din insulele
Langerhans din pancreas. Creşterea postprandială a insulinei şi a secreţiei de C-peptide persistă după
doi ani de tratament.
În plus faţă de aceste proprietăţi metabolice, gliclazida are şi proprietăţi hemovasculare.
Efecte asupra secreţiei de insulină
La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, gliclazida reface prima secreţie maximă de insulină, ca răspuns
la glucoză şi creşte faza a doua a secreţiei de insulină. Ca răspuns la stimularea indusă de
administrarea de alimente sau glucoză, apare o creştere semnificativă a secreţiei de insulină.
Proprietăţi hemovasculare:
Gliclazida reduce procesul de microtromboză, ce poate fi implicat în apariţia complicaţiilor
diabetului, prin două mecanisme:
inhibarea parţială a agregării şi aderării plachetare, cu scăderea markerilor activării plachetare
(beta tromboglobulina, tromboxan B
2).
o acţiune asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu o creştere a activităţii tPA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în primele 6 ore, atingând un platou care se menţine de la 6
la 12 ore după administrare. Variabilitatea intra-individuală este scăzută.
Gliclazida este absorbită complet. Ingestia de alimente nu afectează viteza sau gradul de absorbţie.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuţie este de aproximativ
30 litri.
O doză unică zilnică de Gliclazidă Lupin 60 mg menţine o concentraţie plasmatică eficace de
gliclazidă pentru o perioadă de peste 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată în principal la nivel hepatic şi se excretă în urină: mai puţin de 1% din
forma nemodificată se găseşte în urină. Nu au fost detectaţi metaboliţi activi în plasmă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 de ore.
Linearitate/Non-linearitate
Relaţia dintre dozele administrate cu valori de până la 120 mg şi aria de sub curba concentraţiei în
funcţie de timp este liniară.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost observate modificări semnificative din punct de vedere clinic ai parametrilor
farmacocinetici la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
9 Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind toxicitatea după doze repetate și genotoxicitatea. Nu s-au realizat studii pe
termen lung privind carcinogenitatea. În studiile la animale, nu au fost semnalate modificări
teratogene, însă s-a observat o scădere a greutăţii fetale la animalele care au primit doze de 25 de ori
mai mari decât doza maximă recomandată la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Hidrogenofosfat de calciu dihidrat
Povidonă K30
Hipromeloză K100
Hipromeloză K4M
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25
oC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din folie de Al/PVC şi din folie de Al/Aclar/PVC.
Disponibile în ambalaje conţinând 10, 28, 30, 60, 90 şi 120 comprimate*.
* Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Lupin (Europe) Ltd
Victoria Court
Bexton Road
Knutsford
Cheshire
WA16 0PF
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10 8292/2015/01-12
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Octombrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
