CEFEROXAN 500 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceferoxan 250 mg comprimate filmate
Ceferoxan 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceferoxan 250 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 250 mg, echivalent la cefuroximă axetil 300,715 mg.
Ceferoxan 500 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg, echivalent la cefuroximă axetil 601,43 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ceferoxan 250 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „204” pe una
dintre feţe.
Ceferoxan 500 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „203” pe una
dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceferoxan este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 16 kg şi care pot
înghiţi comprimate, pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)
Indicaţie clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută 250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi , timp de 14 zile (între
10 şi 21 zile)
Copii şi adolescenţi
Ceferoxan 250 mg şi Ceferoxan 500 mg comprimate filmate nu sunt recomandate la copiii cu greutatea sub 16
kg şi celor care nu pot înghiţi comprimatele.
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 125 mg de două ori pe zi
Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie
sau, dacă este cazul, cu infecţii mai severe 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10
până la 14 zile
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14
zile (între 10 şi 21 de zile)
Cefuroximă axetil comprimate şi cefuroximă axetil granule pentru suspensie orală nu sunt bioechivalente şi nu
se pot substitui în aceeaşi cantitate, exprimată în mg (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Tabelul 3. Dozele de Ceferoxan recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T
1/2 (ore)
Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg, administrată de două ori pe zi)
10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard, administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard, administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă 2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în
principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica
cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Ceferoxan trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.
Comprimatele filmate de Ceferoxan nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este
potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate utiliza cefuroximă sub
formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-
lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei
reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate
măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-
severe la alte antibiotice beta-lactaminice.
Reacţie Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme. Aceasta
este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează boala Lyme,
spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o consecinţă
frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate
impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
În cazul tratamentului cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima au fost raportate cazuri
de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei, cu grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme
care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul
sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu
cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate
medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din
sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil,
comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului
nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a
concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a timpului
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau dezvoltarea
postnatală. Ceferoxan trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la
nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută
în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce medicul
curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi
atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia,
cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru
majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile date
adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil poate
varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la
foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000) au
fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă mai
degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice controlate
placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice, acestea s-au bazat
pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator).
În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date
MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate. Următoarea convenţie
a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei:
- foarte frecvente ≥ 1/10;
- frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10,
- mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100;
- rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000;
- foarte rare < 1/10000
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de
tipul Candida dezvoltarea excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice şi
limfatice eozinofilie pozitivare a testului
Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie (uneori
severă) anemie hemolitică1
Tulburări ale
sistemului imunitar febră indusă de
administrarea
medicamentului, boala
serului, anafilaxie,
reacţie Jarisch-
Herxheime
r
Tulburări ale
sistemului nervos cefalee, ameţeli
Tulburări gastro-
intestinale diaree, greaţă, durere
abdominală vărsături colită
pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice
2 icter (predominant
colestatic), hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului erupţie cutanată
tranzitorie urticarie, prurit, eritem
polimorf, sindrom
subcutanat Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică (necroliză
exantematică)
(vezi Tulburări ale
sistemului imunitar),
angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate 1Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate
sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.
2Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă
reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Tratament
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:
J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme :
- hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins
(BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram-negative;
- afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negative;
- pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să
fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta
sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa4 Referinţa4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară
la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate
conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor
care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea
BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.
2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1). 3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie
utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
5Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru
terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi
clasificare S sau R.
S-sensibil; R-rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile selectate
şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune
sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii. De
regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)
Providencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp. Campylobacter spp.
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid
la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după
masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil echivalent cu comprimate filmate, concentraţiile plasmatice
maxime (2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză
de 500 mg şi
13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună cu
alimente. Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate
oral
cuprinse între 125 şi 1000 mg.
Nu s-a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500
mg.
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg echivalent cu comprimate
filmate, la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii
ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid
pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m 2.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Persoane vârstnice
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi a dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 102
Croscarmeloză sodică
Lauril sulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de calciu
Carbonat de calciu
Crospovidonă (tip A)
Film
Hipromeloză (6 cp)
Dioxid de titan
Propilenglicol
Albastru strălucitor FCF (E133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Alu: cutie cu 8, 10, 12, 14, 15, 16, 20 sau 24 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8151/2015/01-08
8152/2015/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceferoxan 250 mg comprimate filmate
Ceferoxan 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceferoxan 250 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 250 mg, echivalent la cefuroximă axetil 300,715 mg.
Ceferoxan 500 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine cefuroximă 500 mg, echivalent la cefuroximă axetil 601,43 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ceferoxan 250 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „204” pe una
dintre feţe.
Ceferoxan 500 mg
Comprimate filmate în formă de capsulă, de culoare albă până la aproape albă, inscripţionate cu „203” pe una
dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceferoxan este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 16 kg şi care pot
înghiţi comprimate, pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile)
Tabelul 1. Adulţi, adolescenţi şi copii (cu greutatea ≥40 kg)
Indicaţie clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută 250 mg de două ori pe zi
Otită medie acută 500 mg de două ori pe zi
Exacerbări acute ale bronşitei cronice 500 mg de două ori pe zi
Cistită 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 250 mg de două ori pe zi
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 500 mg de două ori pe zi , timp de 14 zile (între
10 şi 21 zile)
Copii şi adolescenţi
Ceferoxan 250 mg şi Ceferoxan 500 mg comprimate filmate nu sunt recomandate la copiii cu greutatea sub 16
kg şi celor care nu pot înghiţi comprimatele.
Tabelul 2. Copii şi adolescenţi (cu greutate < 40 kg)
Indicaţia clinică Doze
Amigdalite şi faringite acute, sinuzită bacteriană
acută 10 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 125 mg de două ori pe zi
Copii cu vârsta de 2 ani şi peste, cu otită medie
sau, dacă este cazul, cu infecţii mai severe 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Cistită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Pielonefrită 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 10
până la 14 zile
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi
Boala Lyme 15 mg/kg de două ori pe zi, până la o doză
maximă de 250 mg de două ori pe zi, timp de 14
zile (între 10 şi 21 de zile)
Cefuroximă axetil comprimate şi cefuroximă axetil granule pentru suspensie orală nu sunt bioechivalente şi nu
se pot substitui în aceeaşi cantitate, exprimată în mg (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil nu au fost stabilite la pacienţii cu insuficienţă renală.
Cefuroxima este excretată în principal de către rinichi. La pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă se
recomandă reducerea dozei de cefuroximă, pentru a compensa excreţia mai lentă. Dializa elimină eficient
cefuroxima.
Tabelul 3. Dozele de Ceferoxan recomandate la pacienţii cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei T
1/2 (ore)
Doza recomandată
≥30 ml/min/1,73 m2 1,4–2,4 nu este necesară ajustarea dozei (doza standard de
125 mg - 500 mg, administrată de două ori pe zi)
10-29 ml/min/1,73 m2 4,6 doza individuală standard, administrată la interval
de 24 de ore
<10 ml/min/1,73 m2 16,8 doza individuală standard, administrată la interval
de 48 de ore
Pacienţi care efectuează şedinţe de
hemodializă 2 – 4 trebuie administrată o doză individuală standard
suplimentară, la finalul fiecărei şedinţe de dializă
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date referitoare la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Deoarece cefuroxima este eliminată în
principal pe cale renală, nu este de aşteptat ca prezenţa disfuncţiei hepatice să influenţeze farmacocinetica
cefuroximei.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Ceferoxan trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia optimă.
Comprimatele filmate de Ceferoxan nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică nu este
potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate utiliza cefuroximă sub
formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de medicament
antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii de hipersensibilitate
Se recomandă precauţie specială la pacienţii care au prezentat reacţii alergice la peniciline sau la alte
antibiotice beta-lactamice, deoarece există risc de sensibilitate încrucişată. Similar celorlalte antibiotice beta-
lactamice, au fost raportate cazuri de reacţii de hipersensibilitate severe, ocazional letale. În cazul apariţiei
reacţiilor de hipersensibilitate severe, tratamentul cu cefuroximă trebuie întrerupt imediat şi trebuie aplicate
măsurile de urgenţă adecvate.
Înainte de începerea tratamentului, trebuie să se stabilească dacă pacientul are antecedente de reacţii de
hipersensibilitate severe la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare alt tip de antibiotic beta-lactamic.
Cefuroxima trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate non-
severe la alte antibiotice beta-lactaminice.
Reacţie Jarisch-Herxheimer
Reacţia Jarisch-Herxheimer a fost observată după tratamentul cu cefuroximă axetil pentru boala Lyme. Aceasta
este rezultatul direct al activităţii bactericide a cefuroximei axetil asupra bacteriei care cauzează boala Lyme,
spirocheta Borrelia burgdorferi. Pacienţilor trebuie să li ofere asigurări că această reacţie este o consecinţă
frecventă şi, de regulă, auto-limitantă a terapiei cu antibiotice în boala Lyme (vezi punctul 4.8).
Dezvoltarea microorganismelor non-susceptibile la tratament
Similar altor antibiotice, utilizarea cefuroximei axetil poate determina dezvoltarea excesivă a
microorganismelor de tip Candida. Utilizarea prelungită poate determina şi dezvoltarea excesivă a altor
microorganisme non-susceptibile la tratament (de exemplu, enterococi şi Clostridium difficile), fapt care poate
impune întreruperea tratamentului (vezi punctul 4.8).
În cazul tratamentului cu aproape toate substanţele antibacteriene, inclusiv cefuroxima au fost raportate cazuri
de colită pseudomembranoasă asociată antibioterapiei, cu grade diferite de severitate, de la uşoară până la forme
care pot pune viaţa în pericol. Acest diagnostic trebuie avut în vedere la pacienţii cu diaree apărută în timpul
sau după administrarea de cefuroximă (vezi punctul 4.8). Trebuie luată în considerare întreruperea terapiei cu
cefuroximă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile. Nu trebuie administrate
medicamente care inhibă peristaltismul intestinal (vezi punctul 4.8).
Interferenţa cu investigaţiile diagnostice
Pozitivarea rezultatelor testului Coombs, asociată utilizării cefuroximei, poate interfera cu testele de
compatibilitate sanguină (vezi punctul 4.8).
Deoarece în cazul testului cu fericianură pot apărea rezultate fals negative, se recomandă să se utilizeze fie
metoda glucozo-oxidazei, fie cea cu hexochinază pentru determinarea valorilor concentraţiei glucozei din
sânge/plasmă la pacienţii trataţi cu cefuroximă axetil.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentele care reduc aciditatea gastrică pot determina reducerea biodisponibilităţii cefuroximei axetil,
comparativ cu perioada de repaus alimentar, şi tind să anuleze efectul de absorbţie postprandială crescută.
Cefuroxima se excretă prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. Utilizarea concomitentă a probenecidului
nu este recomandată. Administrarea concomitentă a probenecidului determină creşterea semnificativă a
concentraţiei plasmatice maxime, a ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp şi a timpului
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a cefuroximei.
Utilizarea concomitentă cu anticoagulantele orale poate determina creşterea valorilor INR.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea cefuroximei la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte nocive în ceea ce priveşte sarcina, dezvoltarea embrionară sau fetală, naşterea sau dezvoltarea
postnatală. Ceferoxan trebuie prescris la femeile gravide numai dacă beneficiile depăşesc
riscurile.
Alăptarea
Cefuroxima se excretă în cantităţi mici în laptele uman. Nu se aşteaptă să apară reacţii adverse în cazul
administrării dozelor terapeutice, deşi nu se poate exclude riscul de apariţie a diareei şi infecţiilor fungice la
nivelul mucoaselor. Este posibil să fie necesară întreruperea alăptării din cauza acestor efecte. Trebuie avută
în vedere posibilitatea sensibilizării. Cefuroxima trebuie administrată în timpul alăptării numai după ce medicul
curant evaluează raportul beneficiu/risc.
Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la efectele cefuroximei axetil asupra fertilităţii la om. Studiile privind
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii referitoare la efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu
toate acestea, deoarece acest medicament poate provoca ameţeli, pacienţii trebuie avertizaţi să fie precauţi
atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt dezvoltarea excesivă a microorganismelor de tip Candida, eozinofilia,
cefaleea, ameţelile, tulburările gastro-intestinale şi creşterea tranzitorie a valorilor serice ale enzimelor hepatice.
Categoriile de frecvenţă alocate reacţiilor adverse prezentate în continuare reprezintă estimări, deoarece pentru
majoritatea reacţiilor (de exemplu, cele provenite din studiile controlate placebo) nu sunt disponibile date
adecvate pentru calcularea incidenţei. În plus, incidenţa reacţiilor adverse asociate cefuroximei axetil poate
varia în funcţie de indicaţia clinică.
Datele provenite din studiile clinice ample au fost utilizate pentru a determina frecvenţa reacţiilor adverse de la
foarte frecvente la rare. Frecvenţele alocate celorlalte reacţii adverse rămase (cele cu frecvenţă <1/10000) au
fost determinate în principal folosind date provenite din experienţa de după punerea pe piaţă şi se referă mai
degrabă la rata de raportare decât la frecvenţa reală. Nu au fost disponibile date din studiile clinice controlate
placebo. În cazul în care incidenţa a fost calculată folosind date provenite din studii clinice, acestea s-au bazat
pe date corelate cu terapia medicamentoasă (evaluate de investigator).
În cadrul fiecărei categorii de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse asociate tratamentului, indiferent de grad, sunt enumerate în continuare conform bazei de date
MedDRA pe aparate, sisteme şi organe, şi în funcţie de frecvenţă şi de grad de severitate. Următoarea convenţie
a fost utilizată pentru clasificarea frecvenţei:
- foarte frecvente ≥ 1/10;
- frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10,
- mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100;
- rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000;
- foarte rare < 1/10000
- cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvente
Mai puţin frecvente
Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări dezvoltare excesivă a
microorganismelor de
tipul Candida dezvoltarea excesivă a
Clostridium dificille
Tulburări
hematologice şi
limfatice eozinofilie pozitivare a testului
Coombs,
trombocitopenie,
leucopenie (uneori
severă) anemie hemolitică1
Tulburări ale
sistemului imunitar febră indusă de
administrarea
medicamentului, boala
serului, anafilaxie,
reacţie Jarisch-
Herxheime
r
Tulburări ale
sistemului nervos cefalee, ameţeli
Tulburări gastro-
intestinale diaree, greaţă, durere
abdominală vărsături colită
pseudomembranoasă
Tulburări
hepatobiliare creştere tranzitorie a
valorilor serice ale
enzimelor hepatice
2 icter (predominant
colestatic), hepatită
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului erupţie cutanată
tranzitorie urticarie, prurit, eritem
polimorf, sindrom
subcutanat Stevens-Johnson,
necroliză epidermică
toxică (necroliză
exantematică)
(vezi Tulburări ale
sistemului imunitar),
angioedem
Descriere a reacţiilor adverse selectate 1Cefalosporinele sunt o clasă de medicamente care prezintă tendinţa de a fi absorbite la nivelul
suprafeţei membranei celulare a eritrocitelor şi de a interacţiona cu anticorpii anti-medicament,
determinând pozitivarea testului Coombs (care poate interfera cu testele de compatibilitate
sanguină) şi, în cazuri foarte rare, anemie hemolitică.
2Au fost observate creşteri tranzitorii ale valorilor serice ale enzimelor hepatice, de regulă
reversibile.
Copii şi adolescenţi
Profilul de siguranţă al cefuroximei axetil la copii şi adolescenţi este concordant cu profilul observat la
adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul poate induce sechele neurologice, incluzând encefalopatie, convulsii şi comă. Simptomele
supradozajului pot apărea în cazul în care nu se reduce adecvat doza la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi
punctele 4.2 şi 4.4).
Tratament
Concentraţiile plasmatice ale cefuroximei pot fi reduse prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibacteriene de uz sistemic, cefalosporine de generaţia a doua, codul ATC:
J01DC02
Mecanism de acţiune
Cefuroxima axetil este hidrolizată de esteraze la antibioticul activ, cefuroximă. Cefuroxima inhibă sinteza
peretelui bacterian, după legarea de proteinele de legare a penicilinei (PLP). Astfel se întrerupe biosinteza
peretelui celular (de peptidoglican), fapt care determină liza şi apoptoza celulelor bacteriene.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la cefuroximă poate fi determinată de unul sau mai multe dintre următoarele
mecanisme :
- hidroliza de către beta-lactamaze, incluzând (dar nu limitându-se la) beta-lactamazele cu spectru extins
(BLSE) şi enzimele Amp-C, a căror expresie ar putea fi indusă sau inhibată stabil la anumite specii
bacteriene aerobe Gram-negative;
- afinitate redusă a proteinelor de legare a penicilinei pentru cefuroximă;
- lipsa de permeabilitate a membranei externe, care restricţionează accesul cefuroximei la nivelul
proteinelor de legare a penicilinei în cazul bacteriilor Gram-negative;
- pompele bacteriene de eflux.
Este de aşteptat ca microorganismele care au dobândit rezistenţă la alte cefalosporine administrate injectabil să
fie rezistente la cefuroximă.
În funcţie de mecanismul de rezistenţă, microorganismele cu rezistenţă dobândită la penicilină pot prezenta
sensibilitate scăzută sau rezistenţă la cefuroximă.
Valori critice pentru cefuroximă axetil
Valorile critice ale CIM (concentraţia inhibitorie minimă) stabilite de EUCAST (European Committee on
Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt după cum urmează:
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriaceae1, 2 ≤8 >8
Staphylococcus spp Referinţa3 Referinţa3
Streptococcus A,B,C şi G Referinţa4 Referinţa4
Streptococcus pneumoniae ≤0,25 >0,5
Moraxella catarrhalis ≤0,125 >4
Haemophilus influenzae ≤0,125 >1
Valori critice nespecifice1 DI5 DI5
1Valorile critice caracteristice cefalosporinelor pentru Enterobacteriaceae detectează toate
mecanismele de rezistenţă importante din punct de vedere clinic (inclusiv BLSE şi AmpC mediată de
plasmide). Unele tulpini care produc beta-lactamaze prezintă sensibilitate sau sensibilitate intermediară
la cefalosporinele de generaţia a treia sau a patra în condiţiile acestor valori critice şi trebuie raportate
conform rezultatelor testelor, cu alte cuvinte prezenţa sau absenţa unei BLSE nu este în sine un factor
care să influenţeze stabilirea categoriei de sensibilitate. În numeroase zone, depistarea şi caracterizarea
BLSE este recomandată sau obligatorie pentru a facilita controlul infecţiilor.
2Doar ITU necomplicate (cistită) (vezi pct. 4.1). 3Sensibilitatea stafilococilor la cefalosporine este dedusă pe baza sensibilităţii la meticilină, cu
excepţia ceftazidimei, cefiximului şi ceftibutenului, pentru care nu există valori critice şi care nu trebuie
utilizate în cazul infecţiilor stafilococice.
4Sensibilitatea la antibioticele beta-lactamice a streptococilor beta-hemolitici din gruprile A, B, C şi
G este dedusă pe baza sensibilităţii la penicilină.
5Dovezi insuficiente (DI) cu privire la faptul că speciile respective sunt o ţintă adecvată pentru
terapia cu medicamentul respectiv. Se poate raporta o CIM pentru care există comentarii, însă nu şi
clasificare S sau R.
S-sensibil; R-rezistent
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi de timp pentru speciile selectate
şi sunt necesare informaţii locale referitoare la rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului unor
infecţii severe. După caz, se va solicita opinia experţilor în cazul în care prevalenţa locală a rezistenţei pune
sub semnul întrebării oportunitatea utilizării cefuroximei axetil, cel puţin în cazul anumitor tipuri de infecţii. De
regulă, cefuroxima este activă in vitro împotriva următoarelor tipuri de microorganisme:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil)*
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Moraxella catarrhalis
Spirochete:
Borrelia burgdorferi
Microorganisme în cazul cărora rezistenţa ar putea reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pneumoniae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Klebsiella pneumoniae
Proteus mirabilis
Proteus spp. (altele cu excepţia P. vulgaris)
Providencia spp.
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium spp.
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp.
Bacteroides spp.
Microorganisme cu rezistenţă inerentă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Enterococcus faecalis
Enterococcus faecium
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter spp. Campylobacter spp.
Morganella morganii
Proteus vulgaris
Pseudomonas aeruginosa
Serratia marcescens
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides fragilis
Altele:
Chlamydia spp.
Mycoplasma spp.
Legionella spp.
*Toate speciile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente şi la cefuroximă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, cefuroxima axetil este absorbită din tractul gastrointestinal şi hidrolizată rapid
la nivelul mucoasei intestinale şi sângelui, eliberând cefuroximă în circulaţie. Administrarea imediat după
masă permite absorbţia optimă.
După administrarea de cefuroximă axetil echivalent cu comprimate filmate, concentraţiile plasmatice
maxime (2,9 μg/ml pentru o doză de 125 mg, 4,4 μg/ml pentru o doză de 250 mg, 7,7 μg/ml pentru o doză
de 500 mg şi
13,6 μg/ml pentru o doză de 1000 mg) se obţin la aproximativ 2,4 ore după administrarea împreună cu
alimente. Farmacocinetica cefuroximei este liniară în intervalul de doze terapeutice administrate
oral
cuprinse între 125 şi 1000 mg.
Nu s-a produs acumularea cefuroximei după administrarea orală de doze repetate cuprinse între 250 şi 500
mg.
Distribuţie
S-a constatat că legarea de proteine plasmatice se face în proporţie de 33 - 50%, în funcţie de metoda
folosită. După administrarea unei doze unice de cefuroximă axetil 500 mg echivalent cu comprimate
filmate, la 12 voluntari sănătoşi, volumul de distribuţie observat a fost de 50 l (CV%=28%). Concentraţii
ale cefuroximei mai mari decât valorile inhibitorii minime pentru microorganismele patogene frecvent
întâlnite pot fi obţinute în ţesuturile de la nivelul amigdalelor, sinusurilor, în mucoasa bronşică, os, lichid
pleural, lichid articular, lichid sinovial, lichid interstiţial, bilă, spută şi în umoarea apoasă. Cefuroxima
traversează bariera hematoencefalică în cazul inflamaţiei meningelui.
Metabolizare
Cefuroxima nu este metabolizată.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică este cuprins între 1 şi 1,5 ore. Cefuroxima este excretată prin filtrare
glomerulară şi secreţie tubulară. Clearance-ul renal este cuprins în intervalul 125 - 148 ml/min/1,73m 2.
Grupe speciale de pacienţi
Sex
Nu s-au observat diferenţe în ceea ce priveşte farmacocinetica cefuroximei între bărbaţi şi femei.
Persoane vârstnice
Nu este necesară precauţie specială la pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală pentru doze care nu
depăşesc doza maximă uzuală de 1 g pe zi. Pacienţii vârstnici au o probabilitate mai mare de reducere a
funcţiei renale; de aceea, doza trebuie ajustată în conformitate cu funcţia renală la pacienţii vârstnici (vezi
punctul 4.2).
Copii şi adolescenţi
La sugarii mai mari (vârsta >3 luni), la copii şi adolescenţi, farmacocinetica cefuroximei este similară
celei observate la adulţi.
Nu există date provenite din studiile clinice referitoare la administrarea cefuroximei axetil la copii cu
vârsta sub 3 luni.
Insuficienţă renală
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea cefuroximei axetil la pacienţi cu insuficienţă renală.
Cefuroxima se excretă în principal pe cale renală. De aceea, ca în cazul celorlalte antibiotice similare, la
pacienţii cu insuficienţă renală semnificativă (de exemplu, C1cr CMI).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere şi a dezvoltării. Nu s-au efectuat studii privind carcinogenitatea; cu toate acestea, dovezile
existente nu indică potenţial carcinogen.
Activitatea gama glutamil transpeptidazei în urina de şobolan este inhibată de o serie de cefalosporine,
însă nivelul de inhibare este mai mic în cazul cefuroximei. Acest aspect ar putea fi relevant pentru
interferenţa cu testele paraclinice la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celuloză microcristalină PH 102
Croscarmeloză sodică
Lauril sulfat de sodiu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de calciu
Carbonat de calciu
Crospovidonă (tip A)
Film
Hipromeloză (6 cp)
Dioxid de titan
Propilenglicol
Albastru strălucitor FCF (E133)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din OPA-Al-PVC/Alu: cutie cu 8, 10, 12, 14, 15, 16, 20 sau 24 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Krka, d.d., Novo mesto
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto
Slovenia.
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8151/2015/01-08
8152/2015/01-08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
