GLICLAZIDA TERAPIA 60 mg
TORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8149/2015/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată
2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine gliclazidă 60 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză 134,2 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Comprimate de culoare albă până la aproape albă, de formă ovală, cu linie mediană pe ambele feţe,
inscripţionate cu „Z“ şi cu „I“ pe una din fețe şi netede pe cealaltă față, cu dimensiuni de 15,0 x 7,0 mm.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului pentru a furniza o doză de 30 mg.
4.
DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat non-insulinodependent (de tip 2) la adulţi, atunci când numai măsurile dietetice, exerciţiul
fizic şi scăderea ponderală nu au fost suficiente pentru a controla glicemia.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate varia de la 30 mg până
la 120 mg, administrate oral, în priză zilnică unică, la micul dejun.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau mestecate. Nu se poate obţine o doză de 30 mg
prin divizarea comprimatului.
Dacă este omisă o doză, nu trebuie crescută doza administrată în ziua următoare.
Similar oricăror altor medicamente hipoglicemice, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic al
fiecărui pacient (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi.
Dacă glicemia este controlată în mod eficace, această doză poate fi utilizată în continuare, pentru tratamentul
de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută în etape succesive la 60 mg, 90 mg
sau 120 mg pe zi. Intervalul de timp între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin o lună, cu
excepţia pacienţilor a căror glicemie nu a scăzut după două săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza
poate fi crescută la sfârşitul celei de-a doua săptămâni de tratament.
2
Doza zilnică maximă recomandată este de 120 mg.
• Trecerea de la gliclazidă 80 mg comprimate la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare
modificată:
Un comprimat de gliclazidă 80 mg este comparabil cu 30 mg din formularea farmaceutică cu eliberare
modificată. În consecinţă, schimbarea tratamentului poate fi efectuată în condiţiile în care se efectuează o
monitorizare atentă a glicemiei.
Trecerea de la un alt medicament antidiabetic oral la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare
modificată:
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate fi utilizat pentru a înlocui alte
medicamente antidiabetice orale.
Trebuie luate în considerare doza şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentelor antidiabetice orale
administrate anterior trecerii la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată.
În general nu este necesară o perioadă de tranziţie. Trebuie administrată o doză iniţială de 30 mg şi această
doză trebuie ajustată în funcţie de efectul asupra glicemiei pacientului, conform descrierii de mai sus.
Atunci când schimbarea tratamentului se face de la o sulfoniluree hipoglicemică cu timp de înjumătăţire
plasmatică prelungit, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect aditiv
al celor două medicamente, care ar putea provoca hipoglicemie. Procedura descrisă pentru începerea
tratamentului trebuie utilizată şi atunci când se trece la tratamentul cu Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate
cu eliberare modificată, şi anume o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere treptată a dozei, în funcţie
de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratamentul asociat cu alte antidiabetice
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate fi administrat în asociere cu biguanide,
inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină.
La pacienţii controlaţi inadecvat cu Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată se poate
începe tratamentul concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală strictă.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu risc de hipoglicemie:
subnutriţi sau malnutriţi,
cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă
corticosuprarenală),
după întreruperea unei tratament prelungit şi/sau cu doze mari de corticosteroizi,
cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară
difuză).
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale zilnice minime de 30 mg.
Vârstnici
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată trebuie administrat în aceleaşi scheme de dozaj
ca în cazul pacienţilor cu vârsta sub 65 ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată se pot utiliza aceleaşi scheme de dozaj ca în cazul
pacienţilor cu funcţie renală normală, în condiţiile monitorizării atente a pacientului. Aceste date au fost
confirmate în cadrul studiilor clinice.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată la copii şi adolescenţi
nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
3
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată se administrează pe cale orală.
Se recomandă să se înghită comprimatul(ele) întregi, fără sfărâmarea sau mestecarea acestuia(acestora).
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la gliclazidă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1, alte sulfoniluree,
sulfonamide,
diabet zaharat de tip 1,
precomă şi comă diabetică, cetoacidoză diabetică,
insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri se recomandă utilizarea insulinei,
tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemie
Acest tratament trebuie prescris doar dacă există posibilitatea ca pacientul să aibă un aport alimentar regulat
(inclusiv micul dejun). Este important să existe un aport alimentar regulat de carbohidraţi, din cauza riscului
crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de
carbohidraţi. Hipoglicemia este mai probabilă în timpul dietelor hipocalorice, după efort fizic prelungit sau
intens, consum de alcool etilic sau dacă se utilizează o asociere de medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, aceasta poate
fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi continuarea administrării de glucoză timp de câteva zile.
Pentru a reduce riscul apariţiei episoadelor hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor, a
dozei utilizate şi instruirea clară a pacientului.
Factorii care cresc riscul de hipoglicemie:
pacientul refuză sau nu poate coopera (în special pacienţii vârstnici),
malnutriţie, orar alimentar neregulat, omitere a meselor, perioade de repaus alimentar sau modificări ale
dietei,
dezechilibru între activitatea fizică şi aportul de carbohidraţi,
insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică severă,
supradozaj cu gliclazidă,
anumite tulburări endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă corticosuprarenală,
administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. Un episod hipoglicemic la aceşti pacienţi
poate fi prelungit, prin urmare se impune o abordare terapeutică adecvată.
Informaţii pentru pacient:
Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei, simptomele
asociate acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi condiţiile care predispun la dezvoltarea acesteia.
Pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui program regulat de
exerciţii fizice şi despre importanţa monitorizării regulate a glicemiei.
Controlul deficitar al glicemiei: La un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul
glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii
chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.
4
La mulţi pacienţi, eficacitatea hipoglicemică a antidiabeticelor orale, inclusiv gliclazida, poate să scadă în
timp, fie din cauza agravării diabetului zaharat, fie din cauza reducerii răspunsului la tratament. Acest
fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de eşecul primar, care apare atunci când o substanţă
activă este ineficace ca tratament de primă linie. Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec
secundar, trebuie luate în considerare ajustarea adecvată a dozei şi complianţa la regimul dietetic.
Analize de laborator: Pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor hemoglobinei
glicozilate (sau a glicemiei plasmatice venoase à jeun). Autoevaluarea glicemiei poate fi de asemenea utilă.
La pacienţii cu deficit de G6PD, tratamentul cu sulfoniluree poate determina anemie hemolitică. Deoarece
gliclazida aparţine clasei chimice a medicamentelor sulfonilureice, se recomandă precauţie atunci când se
utilizează la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ, non-sulfonilureic.
Excipienţi:
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată conţine lactoză. Pacienţii cu probleme
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicinale şi alte forme de interacţiune
1) Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie:
Asocieri contraindicate
Miconazol (administrat sistemic, sub formă de gel la nivelul mucoasei bucale): accentuează
efectul hipoglicemiant, cu apariţia posibilă a simptomelor hipoglicemice sau chiar a comei.
Asocieri care nu sunt recomandate:
Fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor,
prin deplasarea de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice şi/sau prin reducerea eliminării
acestora).
Este preferabilă administrarea unui medicament antiinflamator diferit sau trebuie avertizat pacientul
şi trebuie accentuată importanţa auto-monitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se
recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente
antiinflamatoare.
Alcool etilic: măreşte efectul hipoglicemiant (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), ceea ce
poate favoriza apariţia comei hipoglicemice.
Trebuie să se evite consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin
alcool.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
La asocierea cu oricare dintre următoarele medicamente poate să apară potenţarea efectului
hipoglicemiant şi astfel, în anumite situaţii, a hipoglicemiei, de exemplu: alte medicamente antidiabetice
(insuline, acarboză, metformină, tiazolidinedione, inhibitori de 4-dipeptidil peptidază, agonişti ai
receptorului GLP-1) beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H
2, IMAO, sulfonamide, claritromicină şi
antiinflamatoare nesteroidiene.
2) Următoarele medicamente pot provoca creşterea glicemiei:
Asocieri care nu sunt recomandate
Danazol: efectul diabetogen al danazolului.
5
Dacă utilizarea acestei substanţe active nu poate fi evitată, pacientul trebuie avertizat şi trebuie
accentuată importanţa monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea dozelor
medicamentului antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu danazol.
Asocieri care necesită precauţii în timpul utilizării
Clorpromazină (medicament neuroleptic): dozele mari (clorpromazină > 100 mg pe zi) cresc
glicemia (reduc eliberarea de insulină).
Pacientul trebuie avertizat şi trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei. Poate fi necesară
ajustarea dozelor de substanţă activă antidiabetică în timpul şi după tratamentul cu medicamentul
neuroleptic.
Corticosteroizi (administrare sistemică şi locală: intraarticulară, cutanată şi rectală) şi
tetracosactrin: creşterea glicemiei cu posibilă apariţie a cetozei (toleranţă scăzută la carbohidraţi,
determinată de corticosteroizi).
Pacientul trebuie avertizat şi trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei, mai ales la
începutul tratamentului. Poate fi necesară ajustarea dozelor substanţei active antidiabetice în timpul
şi după tratamentul cu corticosteroizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină: (administrare i.v.)
Creşterea glicemiei datorită efectelor beta-2 agoniste.
Trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar, se trece la tratamentul
cu insulină.
3) Asocieri care trebuie luate în considerare
Tratament anticoagulant (de exemplu warfarină)
Sulfonilureele pot determina potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului
concomitent.
Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă privind utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii la om, cu toate că există unele date
privind utilizarea altor sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu este teratogenă.
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înainte de momentul concepţiei, pentru a reduce riscul apariţiei
anomaliilor congenitale corelate cu diabetul zaharat necontrolat.
Medicamentele hipoglicemiante orale nu sunt adecvate; insulina este medicamentul de primă elecţie pentru
tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii. Se recomandă ca tratamentul hipoglicemiant oral să fie
înlocuit cu insulină, înainte de planificarea sarcinii sau imediat după ce sarcina a fost diagnosticată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă gliclazida sau metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman. Datorită riscului de
hipoglicemie neonatală, medicamentul este contraindicat la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Datele clinice privind efectul gliclazidei asupra fertilităţii sunt inexistente; cu toate acestea, în studiile la
animale (şobolan) nu s-au observat efecte asupra fertilităţii.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la simptomele
de hipoglicemie şi trebuie să fie prudenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, mai ales la
începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
În continuare sunt prezentate reacţiile adverse raportate ca având frecvenţă mai mare decât un caz izolat, în
funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10);
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimată din datele disponibile)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: Hipoglicemia
Ca şi în cazul altor sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate provoca hipoglicemie, dacă mesele sunt
neregulate şi, mai ales, dacă sunt omise mese. Simptomele posibile de hipoglicemie sunt: cefalee, foame
intensă, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, agitaţie, agresivitate, scăderea capacităţii de
concentrare, scăderea vigilenţei şi reacţii întârziate, depresie, confuzie, tulburări de vedere sau de vorbire,
afazie, tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir,
convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă, pierderea conştienţei, care este posibilă să ducă la
comă şi evoluţie letală.
În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente umede şi reci, anxietate,
tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmie cardiacă.
De obicei, simptomele se remit după aportul de carbohidraţi (zahăr). Cu toate acestea, îndulcitorii artificiali
nu au efect. Experienţa cu alte sulfoniluree a arătat că hipoglicemia poate reapare, chiar dacă măsurile iniţiale
s-au dovedit a fi eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat temporar prin aport de zahăr,
este necesar tratament medical imediat sau chiar spitalizare.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: S-au raportat tulburări gastro-intestinale, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vărsături,
dispepsie, diaree sau constipaţie: dacă apar, aceste reacţii pot fi evitate sau reduse la minimum în cazul în
care gliclazida este administrată la micul dejun.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţie cutanată maculopapulară,
reacţii buloase (cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Modificările hematologice sunt rare. Acestea pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie,
granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile după întreruperea administrării medicamentului.
Tulburări hepatobiliare
7
Rare: concentraţii serice crescute ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (raportări
izolate). Este necesară întreruperea tratamentului în cazul în care apare icter colestatic.
Aceste simptome se remit de obicei după întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare
Rare: Pot apărea tulburări de vedere tranzitorii, mai ales la începerea tratamentului, datorită modificărilor
glicemiei.
Reacţii adverse care pot fi atribuite clasei farmacoterapeutice:
Ca şi în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele reacţii adverse: cazuri de eritrocitopenie,
agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculită alergică, hiponatremie, concentraţii crescute ale
enzimelor hepatice şi chiar insuficienţă hepatică (de exemplu cu colestază şi icter) şi hepatită, care a regresat
după întreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau a dus la insuficienţă hepatică cu risc vital, în cazuri
izolate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Un supradozaj cu sulfoniluree poate provoca hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a stării de conştienţă sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport de carbohidraţi, ajustarea dozelor şi/sau modificarea dietei. Trebuie continuată
monitorizarea strictă până când medicul se asigură că pacientul este în afara oricărui pericol.
Sunt posibile reacţii hipoglicemice severe cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, iar acestea
trebuie tratate ca urgenţă medicală care necesită internare imediată.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează comă hipoglicemică, pacientului trebuie să i se efectueze o
injecţie i.v. rapidă cu 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30%). Aceasta trebuie urmată de perfuzie
continuă cu soluţie de glucoză mai diluată (10%), cu o viteză de perfuzie care menţine glicemia la peste 1 g/l.
Pacienţii trebuie monitorizaţi strict şi, în funcţie de starea pacientului după aplicarea acestor măsuri, medicul
va decide dacă este necesară monitorizarea ulterioară.
Dializa nu prezintă beneficii pentru pacienţi, din cauza legării puternice a gliclazidei de proteinele
plasmatice.
5 P
ROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat; sulfonamide; derivaţi de uree, codul
ATC: A10BB09
Gliclazida este o substanţă activă antidiabetică orală sulfonilureică hipoglicemică, care diferă de alte
substanţe înrudite printr-un inel heterociclic ce conţine azot (N) şi o legătură endociclică.
Mecanism de acţiune:
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină de la nivelul celulelor β din insulele
Langerhans. Creşterea secreţiei postprandiale de insulină şi de peptid C persistă după doi ani de tratament.
În plus faţă de aceste proprietăţi metabolice, gliclazida are proprietăţi hemovasculare.
Efecte farmacodinamice:
Efecte asupra eliberării de insulină
La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, gliclazida reface prima valoare maximă a secreţiei de insulină ca
răspuns la glucoză şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Ca urmare a stimulării induse de ingestia de
alimente sau glucoză se observă o creştere semnificativă a secreţiei de insulină.
Proprietăţi hemovasculare:
Gliclazida diminuează microtromboza prin două mecanisme, care pot fi implicate în complicaţiile diabetului
zaharat:
inhibarea parţială a agregării şi adeziunii plachetare, cu scăderea markerilor de activare plachetară (beta
tromboglobulină, tromboxan B2);
acţiunea asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu creşterea activităţii tPA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în decursul primelor 6 ore, atingând o valoare prag care se menţine
timp de şase până la douăsprezece ore de la administrare.
Variabilitatea inter-individuală este scăzută.
Gliclazida este absorbită complet. Aportul alimentar nu influenţează viteza sau gradul absorbţiei.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuţie este de aproximativ
30 litri. O doză zilnică unică de Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată menţine o
concentraţie plasmatică eficace a gliclazidei timp de peste 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată în principal în ficat şi excretată în urină: mai puţin de 1% din forma
nemodificată este regăsită în urină. În plasmă nu au fost găsiţi metaboliţi activi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Linearitate/non-linearitate
Relaţia dintre doza administrată până la 120 mg şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp este lineară.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu au fost observate modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu au fost efectuate studii de
carcinogenitate pe termen lung. În studiile efectuate la animale nu au fost observate modificări teratogene,
dar la animalele la care s-au administrat doze de 25 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om a
fost observată o greutate corporală fetală mai mică.
6 PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb pregelatinizat
Lactoză monohidrat
Citrat de sodiu
Hipromeloză 2208
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
21 luni.
Perioada de valabilitate după deschiderea flaconului (100 zile).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaje cu blistere din OPA/AL/PVC/Al care conţin 30, 60 sau 90 comprimate cu eliberare modificată.
Ambalaje cu blistere din PVC/PE/PvDC/Al care conţin 30, 60 sau 90 comprimate cu eliberare modificată.
Flacon din PEÎD care conţine 100 comprimate cu eliberare modificata.
Flaconul este fabricat din PEÎD, conţinând bumbac absobant, cu sistem de închidere securizat pentru copii şi
garnitură de siguranță.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni privind manipularea
(dacă este cazul)
Fără cerinţe speciale.
7 D
EŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România
10
8 NUMĂRUL(ELE)
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8149/2015/01-07
9 DATA
PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2015
10 DATA
REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru
Medicamente.
TORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 8149/2015/01-02-03-04-05-06-07 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1.
DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată
2.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conţine gliclazidă 60 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conţine lactoză 134,2 mg (sub formă de lactoză monohidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Comprimate de culoare albă până la aproape albă, de formă ovală, cu linie mediană pe ambele feţe,
inscripţionate cu „Z“ şi cu „I“ pe una din fețe şi netede pe cealaltă față, cu dimensiuni de 15,0 x 7,0 mm.
Linia mediană nu este destinată ruperii comprimatului pentru a furniza o doză de 30 mg.
4.
DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat non-insulinodependent (de tip 2) la adulţi, atunci când numai măsurile dietetice, exerciţiul
fizic şi scăderea ponderală nu au fost suficiente pentru a controla glicemia.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate varia de la 30 mg până
la 120 mg, administrate oral, în priză zilnică unică, la micul dejun.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau mestecate. Nu se poate obţine o doză de 30 mg
prin divizarea comprimatului.
Dacă este omisă o doză, nu trebuie crescută doza administrată în ziua următoare.
Similar oricăror altor medicamente hipoglicemice, doza trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic al
fiecărui pacient (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi.
Dacă glicemia este controlată în mod eficace, această doză poate fi utilizată în continuare, pentru tratamentul
de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată în mod adecvat, doza poate fi crescută în etape succesive la 60 mg, 90 mg
sau 120 mg pe zi. Intervalul de timp între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin o lună, cu
excepţia pacienţilor a căror glicemie nu a scăzut după două săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza
poate fi crescută la sfârşitul celei de-a doua săptămâni de tratament.
2
Doza zilnică maximă recomandată este de 120 mg.
• Trecerea de la gliclazidă 80 mg comprimate la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare
modificată:
Un comprimat de gliclazidă 80 mg este comparabil cu 30 mg din formularea farmaceutică cu eliberare
modificată. În consecinţă, schimbarea tratamentului poate fi efectuată în condiţiile în care se efectuează o
monitorizare atentă a glicemiei.
Trecerea de la un alt medicament antidiabetic oral la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare
modificată:
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate fi utilizat pentru a înlocui alte
medicamente antidiabetice orale.
Trebuie luate în considerare doza şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentelor antidiabetice orale
administrate anterior trecerii la Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată.
În general nu este necesară o perioadă de tranziţie. Trebuie administrată o doză iniţială de 30 mg şi această
doză trebuie ajustată în funcţie de efectul asupra glicemiei pacientului, conform descrierii de mai sus.
Atunci când schimbarea tratamentului se face de la o sulfoniluree hipoglicemică cu timp de înjumătăţire
plasmatică prelungit, poate fi necesară o perioadă de câteva zile fără tratament, pentru a evita un efect aditiv
al celor două medicamente, care ar putea provoca hipoglicemie. Procedura descrisă pentru începerea
tratamentului trebuie utilizată şi atunci când se trece la tratamentul cu Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate
cu eliberare modificată, şi anume o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere treptată a dozei, în funcţie
de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratamentul asociat cu alte antidiabetice
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată poate fi administrat în asociere cu biguanide,
inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină.
La pacienţii controlaţi inadecvat cu Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată se poate
începe tratamentul concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală strictă.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu risc de hipoglicemie:
subnutriţi sau malnutriţi,
cu tulburări endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism, hipotiroidism, insuficienţă
corticosuprarenală),
după întreruperea unei tratament prelungit şi/sau cu doze mari de corticosteroizi,
cu boli vasculare severe (boală coronariană severă, insuficienţă carotidiană severă, boală vasculară
difuză).
La aceşti pacienţi se recomandă utilizarea unei doze iniţiale zilnice minime de 30 mg.
Vârstnici
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată trebuie administrat în aceleaşi scheme de dozaj
ca în cazul pacienţilor cu vârsta sub 65 ani.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală ușoară până la moderată se pot utiliza aceleaşi scheme de dozaj ca în cazul
pacienţilor cu funcţie renală normală, în condiţiile monitorizării atente a pacientului. Aceste date au fost
confirmate în cadrul studiilor clinice.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată la copii şi adolescenţi
nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
3
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată se administrează pe cale orală.
Se recomandă să se înghită comprimatul(ele) întregi, fără sfărâmarea sau mestecarea acestuia(acestora).
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la gliclazidă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1, alte sulfoniluree,
sulfonamide,
diabet zaharat de tip 1,
precomă şi comă diabetică, cetoacidoză diabetică,
insuficienţă renală sau hepatică severă: în aceste cazuri se recomandă utilizarea insulinei,
tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5),
alăptare (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Hipoglicemie
Acest tratament trebuie prescris doar dacă există posibilitatea ca pacientul să aibă un aport alimentar regulat
(inclusiv micul dejun). Este important să existe un aport alimentar regulat de carbohidraţi, din cauza riscului
crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de
carbohidraţi. Hipoglicemia este mai probabilă în timpul dietelor hipocalorice, după efort fizic prelungit sau
intens, consum de alcool etilic sau dacă se utilizează o asociere de medicamente hipoglicemiante.
Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree (vezi pct. 4.8). În unele cazuri, aceasta poate
fi severă şi prelungită. Pot fi necesare spitalizarea şi continuarea administrării de glucoză timp de câteva zile.
Pentru a reduce riscul apariţiei episoadelor hipoglicemice, sunt necesare o selecţie atentă a pacienţilor, a
dozei utilizate şi instruirea clară a pacientului.
Factorii care cresc riscul de hipoglicemie:
pacientul refuză sau nu poate coopera (în special pacienţii vârstnici),
malnutriţie, orar alimentar neregulat, omitere a meselor, perioade de repaus alimentar sau modificări ale
dietei,
dezechilibru între activitatea fizică şi aportul de carbohidraţi,
insuficienţă renală,
insuficienţă hepatică severă,
supradozaj cu gliclazidă,
anumite tulburări endocrine: afecţiuni tiroidiene, hipopituitarism şi insuficienţă corticosuprarenală,
administrare concomitentă a anumitor medicamente (vezi pct. 4.5).
Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la
pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. Un episod hipoglicemic la aceşti pacienţi
poate fi prelungit, prin urmare se impune o abordare terapeutică adecvată.
Informaţii pentru pacient:
Pacientul şi membrii familiei acestuia trebuie informaţi despre riscul de apariţie a hipoglicemiei, simptomele
asociate acesteia (vezi pct. 4.8), tratamentul şi condiţiile care predispun la dezvoltarea acesteia.
Pacientul trebuie informat despre importanţa respectării dietei recomandate, a unui program regulat de
exerciţii fizice şi despre importanţa monitorizării regulate a glicemiei.
Controlul deficitar al glicemiei: La un pacient la care se administrează tratament antidiabetic, controlul
glicemiei poate fi influenţat de oricare dintre următoarele: febră, traumatisme, infecţii sau intervenţii
chirurgicale. În unele cazuri, poate fi necesară administrarea de insulină.
4
La mulţi pacienţi, eficacitatea hipoglicemică a antidiabeticelor orale, inclusiv gliclazida, poate să scadă în
timp, fie din cauza agravării diabetului zaharat, fie din cauza reducerii răspunsului la tratament. Acest
fenomen este cunoscut ca eşec secundar şi este diferit de eşecul primar, care apare atunci când o substanţă
activă este ineficace ca tratament de primă linie. Înainte de a încadra pacientul în grupul celor cu eşec
secundar, trebuie luate în considerare ajustarea adecvată a dozei şi complianţa la regimul dietetic.
Analize de laborator: Pentru evaluarea controlului glicemic se recomandă măsurarea valorilor hemoglobinei
glicozilate (sau a glicemiei plasmatice venoase à jeun). Autoevaluarea glicemiei poate fi de asemenea utilă.
La pacienţii cu deficit de G6PD, tratamentul cu sulfoniluree poate determina anemie hemolitică. Deoarece
gliclazida aparţine clasei chimice a medicamentelor sulfonilureice, se recomandă precauţie atunci când se
utilizează la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie avut în vedere un tratament alternativ, non-sulfonilureic.
Excipienţi:
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată conţine lactoză. Pacienţii cu probleme
ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicinale şi alte forme de interacţiune
1) Următoarele medicamente pot creşte riscul de hipoglicemie:
Asocieri contraindicate
Miconazol (administrat sistemic, sub formă de gel la nivelul mucoasei bucale): accentuează
efectul hipoglicemiant, cu apariţia posibilă a simptomelor hipoglicemice sau chiar a comei.
Asocieri care nu sunt recomandate:
Fenilbutazonă (administrată sistemic): accentuează efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor,
prin deplasarea de pe situsurile de legare de proteinele plasmatice şi/sau prin reducerea eliminării
acestora).
Este preferabilă administrarea unui medicament antiinflamator diferit sau trebuie avertizat pacientul
şi trebuie accentuată importanţa auto-monitorizării glicemiei. Atunci când este necesar, se
recomandă ajustarea dozei de gliclazidă în timpul şi după tratamentul cu medicamente
antiinflamatoare.
Alcool etilic: măreşte efectul hipoglicemiant (prin inhibarea reacţiilor compensatorii), ceea ce
poate favoriza apariţia comei hipoglicemice.
Trebuie să se evite consumul de băuturi alcoolice sau administrarea medicamentelor care conţin
alcool.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
La asocierea cu oricare dintre următoarele medicamente poate să apară potenţarea efectului
hipoglicemiant şi astfel, în anumite situaţii, a hipoglicemiei, de exemplu: alte medicamente antidiabetice
(insuline, acarboză, metformină, tiazolidinedione, inhibitori de 4-dipeptidil peptidază, agonişti ai
receptorului GLP-1) beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H
2, IMAO, sulfonamide, claritromicină şi
antiinflamatoare nesteroidiene.
2) Următoarele medicamente pot provoca creşterea glicemiei:
Asocieri care nu sunt recomandate
Danazol: efectul diabetogen al danazolului.
5
Dacă utilizarea acestei substanţe active nu poate fi evitată, pacientul trebuie avertizat şi trebuie
accentuată importanţa monitorizării glicemiei şi glicozuriei. Poate fi necesară ajustarea dozelor
medicamentului antidiabetic în timpul şi după tratamentul cu danazol.
Asocieri care necesită precauţii în timpul utilizării
Clorpromazină (medicament neuroleptic): dozele mari (clorpromazină > 100 mg pe zi) cresc
glicemia (reduc eliberarea de insulină).
Pacientul trebuie avertizat şi trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei. Poate fi necesară
ajustarea dozelor de substanţă activă antidiabetică în timpul şi după tratamentul cu medicamentul
neuroleptic.
Corticosteroizi (administrare sistemică şi locală: intraarticulară, cutanată şi rectală) şi
tetracosactrin: creşterea glicemiei cu posibilă apariţie a cetozei (toleranţă scăzută la carbohidraţi,
determinată de corticosteroizi).
Pacientul trebuie avertizat şi trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei, mai ales la
începutul tratamentului. Poate fi necesară ajustarea dozelor substanţei active antidiabetice în timpul
şi după tratamentul cu corticosteroizi.
Ritodrină, salbutamol, terbutalină: (administrare i.v.)
Creşterea glicemiei datorită efectelor beta-2 agoniste.
Trebuie subliniată importanţa monitorizării glicemiei. Dacă este necesar, se trece la tratamentul
cu insulină.
3) Asocieri care trebuie luate în considerare
Tratament anticoagulant (de exemplu warfarină)
Sulfonilureele pot determina potenţarea efectului anticoagulant în timpul tratamentului
concomitent.
Poate fi necesară ajustarea dozei de anticoagulant.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există experienţă privind utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii la om, cu toate că există unele date
privind utilizarea altor sulfoniluree.
În studiile la animale, gliclazida nu este teratogenă.
Controlul diabetului zaharat trebuie realizat înainte de momentul concepţiei, pentru a reduce riscul apariţiei
anomaliilor congenitale corelate cu diabetul zaharat necontrolat.
Medicamentele hipoglicemiante orale nu sunt adecvate; insulina este medicamentul de primă elecţie pentru
tratamentul diabetului zaharat în timpul sarcinii. Se recomandă ca tratamentul hipoglicemiant oral să fie
înlocuit cu insulină, înainte de planificarea sarcinii sau imediat după ce sarcina a fost diagnosticată.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă gliclazida sau metaboliţii acesteia se excretă în laptele uman. Datorită riscului de
hipoglicemie neonatală, medicamentul este contraindicat la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Datele clinice privind efectul gliclazidei asupra fertilităţii sunt inexistente; cu toate acestea, în studiile la
animale (şobolan) nu s-au observat efecte asupra fertilităţii.
6
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la simptomele
de hipoglicemie şi trebuie să fie prudenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, mai ales la
începutul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Pe baza experienţei cu gliclazidă, au fost raportate următoarele reacţii adverse.
În continuare sunt prezentate reacţiile adverse raportate ca având frecvenţă mai mare decât un caz izolat, în
funcţie de clasificarea pe aparate, sisteme şi organe şi de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel:
Foarte frecvente (≥1/10)
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10);
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100);
rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimată din datele disponibile)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: Hipoglicemia
Ca şi în cazul altor sulfoniluree, tratamentul cu gliclazidă poate provoca hipoglicemie, dacă mesele sunt
neregulate şi, mai ales, dacă sunt omise mese. Simptomele posibile de hipoglicemie sunt: cefalee, foame
intensă, greaţă, vărsături, oboseală, tulburări ale somnului, agitaţie, agresivitate, scăderea capacităţii de
concentrare, scăderea vigilenţei şi reacţii întârziate, depresie, confuzie, tulburări de vedere sau de vorbire,
afazie, tremor, pareză, tulburări senzoriale, ameţeli, senzaţie de slăbiciune, pierdere a autocontrolului, delir,
convulsii, respiraţie superficială, bradicardie, somnolenţă, pierderea conştienţei, care este posibilă să ducă la
comă şi evoluţie letală.
În plus, pot fi observate semne de contrareglare adrenergică: transpiraţii, tegumente umede şi reci, anxietate,
tahicardie, hipertensiune arterială, palpitaţii, angină pectorală şi aritmie cardiacă.
De obicei, simptomele se remit după aportul de carbohidraţi (zahăr). Cu toate acestea, îndulcitorii artificiali
nu au efect. Experienţa cu alte sulfoniluree a arătat că hipoglicemia poate reapare, chiar dacă măsurile iniţiale
s-au dovedit a fi eficiente.
Dacă un episod hipoglicemic este sever sau prelungit, chiar dacă este controlat temporar prin aport de zahăr,
este necesar tratament medical imediat sau chiar spitalizare.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: S-au raportat tulburări gastro-intestinale, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vărsături,
dispepsie, diaree sau constipaţie: dacă apar, aceste reacţii pot fi evitate sau reduse la minimum în cazul în
care gliclazida este administrată la micul dejun.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate mai rar:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţie cutanată maculopapulară,
reacţii buloase (cum sunt sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Modificările hematologice sunt rare. Acestea pot include anemie, leucopenie, trombocitopenie,
granulocitopenie. În general, acestea sunt reversibile după întreruperea administrării medicamentului.
Tulburări hepatobiliare
7
Rare: concentraţii serice crescute ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (raportări
izolate). Este necesară întreruperea tratamentului în cazul în care apare icter colestatic.
Aceste simptome se remit de obicei după întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare
Rare: Pot apărea tulburări de vedere tranzitorii, mai ales la începerea tratamentului, datorită modificărilor
glicemiei.
Reacţii adverse care pot fi atribuite clasei farmacoterapeutice:
Ca şi în cazul altor sulfoniluree, au fost observate următoarele reacţii adverse: cazuri de eritrocitopenie,
agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculită alergică, hiponatremie, concentraţii crescute ale
enzimelor hepatice şi chiar insuficienţă hepatică (de exemplu cu colestază şi icter) şi hepatită, care a regresat
după întreruperea tratamentului cu sulfoniluree sau a dus la insuficienţă hepatică cu risc vital, în cazuri
izolate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare la
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Un supradozaj cu sulfoniluree poate provoca hipoglicemie.
Simptomele moderate de hipoglicemie, fără pierdere a stării de conştienţă sau semne neurologice, trebuie
corectate prin aport de carbohidraţi, ajustarea dozelor şi/sau modificarea dietei. Trebuie continuată
monitorizarea strictă până când medicul se asigură că pacientul este în afara oricărui pericol.
Sunt posibile reacţii hipoglicemice severe cu comă, convulsii sau alte tulburări neurologice, iar acestea
trebuie tratate ca urgenţă medicală care necesită internare imediată.
Dacă se diagnostichează sau se suspectează comă hipoglicemică, pacientului trebuie să i se efectueze o
injecţie i.v. rapidă cu 50 ml soluţie concentrată de glucoză (20 - 30%). Aceasta trebuie urmată de perfuzie
continuă cu soluţie de glucoză mai diluată (10%), cu o viteză de perfuzie care menţine glicemia la peste 1 g/l.
Pacienţii trebuie monitorizaţi strict şi, în funcţie de starea pacientului după aplicarea acestor măsuri, medicul
va decide dacă este necesară monitorizarea ulterioară.
Dializa nu prezintă beneficii pentru pacienţi, din cauza legării puternice a gliclazidei de proteinele
plasmatice.
5 P
ROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
8
Grupa farmacoterapeutică: Medicamente utilizate în diabetul zaharat; sulfonamide; derivaţi de uree, codul
ATC: A10BB09
Gliclazida este o substanţă activă antidiabetică orală sulfonilureică hipoglicemică, care diferă de alte
substanţe înrudite printr-un inel heterociclic ce conţine azot (N) şi o legătură endociclică.
Mecanism de acţiune:
Gliclazida reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină de la nivelul celulelor β din insulele
Langerhans. Creşterea secreţiei postprandiale de insulină şi de peptid C persistă după doi ani de tratament.
În plus faţă de aceste proprietăţi metabolice, gliclazida are proprietăţi hemovasculare.
Efecte farmacodinamice:
Efecte asupra eliberării de insulină
La persoanele cu diabet zaharat de tip 2, gliclazida reface prima valoare maximă a secreţiei de insulină ca
răspuns la glucoză şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Ca urmare a stimulării induse de ingestia de
alimente sau glucoză se observă o creştere semnificativă a secreţiei de insulină.
Proprietăţi hemovasculare:
Gliclazida diminuează microtromboza prin două mecanisme, care pot fi implicate în complicaţiile diabetului
zaharat:
inhibarea parţială a agregării şi adeziunii plachetare, cu scăderea markerilor de activare plachetară (beta
tromboglobulină, tromboxan B2);
acţiunea asupra activităţii fibrinolitice a endoteliului vascular, cu creşterea activităţii tPA.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Concentraţiile plasmatice cresc progresiv în decursul primelor 6 ore, atingând o valoare prag care se menţine
timp de şase până la douăsprezece ore de la administrare.
Variabilitatea inter-individuală este scăzută.
Gliclazida este absorbită complet. Aportul alimentar nu influenţează viteza sau gradul absorbţiei.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 95%. Volumul de distribuţie este de aproximativ
30 litri. O doză zilnică unică de Gliclazidă Terapia 60 mg comprimate cu eliberare modificată menţine o
concentraţie plasmatică eficace a gliclazidei timp de peste 24 ore.
Metabolizare
Gliclazida este metabolizată în principal în ficat şi excretată în urină: mai puţin de 1% din forma
nemodificată este regăsită în urină. În plasmă nu au fost găsiţi metaboliţi activi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al gliclazidei variază între 12 şi 20 ore.
Linearitate/non-linearitate
Relaţia dintre doza administrată până la 120 mg şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de
timp este lineară.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La pacienţii vârstnici nu au fost observate modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocinetici.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea. Nu au fost efectuate studii de
carcinogenitate pe termen lung. În studiile efectuate la animale nu au fost observate modificări teratogene,
dar la animalele la care s-au administrat doze de 25 ori mai mari decât doza maximă recomandată la om a
fost observată o greutate corporală fetală mai mică.
6 PROPRIETĂŢI
FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb pregelatinizat
Lactoză monohidrat
Citrat de sodiu
Hipromeloză 2208
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
21 luni.
Perioada de valabilitate după deschiderea flaconului (100 zile).
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ambalaje cu blistere din OPA/AL/PVC/Al care conţin 30, 60 sau 90 comprimate cu eliberare modificată.
Ambalaje cu blistere din PVC/PE/PvDC/Al care conţin 30, 60 sau 90 comprimate cu eliberare modificată.
Flacon din PEÎD care conţine 100 comprimate cu eliberare modificata.
Flaconul este fabricat din PEÎD, conţinând bumbac absobant, cu sistem de închidere securizat pentru copii şi
garnitură de siguranță.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni privind manipularea
(dacă este cazul)
Fără cerinţe speciale.
7 D
EŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Terapia SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj Napoca, România
10
8 NUMĂRUL(ELE)
AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8149/2015/01-07
9 DATA
PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Septembrie 2015
10 DATA
REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Naţionale pentru
Medicamente.
