NORADIS 0,25 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine tartrat de noradrenalină 0,5 mg, echivalent cu noradrenalină
bază 0,25 mg.
Fiecare flacon de 50 ml conţine tartrat de noradrenalină 25 mg, echivalent cu noradrenalină 12,5 mg.
Excipienţi:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 3,546 mg echivalent cu 0,1542 mmol.
Fiecare flacon de 50 ml conţine sodiu aproximativ 177,3 mg echivalent cu 7,71 mmol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.
pH = 3,2 - 3,8
Osmolalitate: 260 - 320 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Noradis 0,25 mg/ml este indicat la adulţii cu greutatea mai mare de 50 kg, în tratamentul continuu al
urgenţelor hipotensive în care se impune creşterea dozelor de noradrenalină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Exclusiv pentru utilizare intravenoasă.
Noradrenalină 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizată pentru iniţierea tratamentului
vasopresor. Poate fi luată în considerare pentru utilizarea la pacienţii care urmează o terapie deja
stabilită cu noradrenalină şi în cazul cărora se confirmă clinic faptul că se impune creşterea dozelor,
astfel încât tratamentul cu Noradis 0,25 mg/ml poate fi iniţiat la un debit de 2 ml/oră.
Noradrenalina trebuie administrată exclusiv prin perfuzie intravenoasă printr-un cateter venos central,
pentru a reduce la minimum riscul de extravazare şi necroză tisulară ulterioară.
Noradis 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie administrat la o viteză controlată, utilizând un
dispozitiv automat de injectare.
Noradis 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă nu trebuie diluată înaintea utilizării: este pregătită pentru
utilizare. Nu trebuie combinată cu alte medicamente.
Controlul tensiunii arteriale:
Tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, preferabil, controlată cu atenţie pe toată durată terapiei.
Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pe toată durata terapiei cu noradrenalină (norepinefrină).
2
Doze
Doza iniţială:
Doza iniţială de noradrenalină bază este, de obicei, între 0,05-0,15 micrograme/kg/min. Doza iniţială
trebuie administrată utilizând o soluţie de noradrenalină mai puţin concentrată, care permite o titrare
mai rapidă în etape de 0,05-0,1 µg/kg/min.
Intervalul de întreţinere recomandat pentru noradrenalină bază este între 0,05-1,5 μg/kg/min (de
exemplu în cazul unui pacient cu greutatea de 70 kg, care necesită 0,60 µg/kg/min, adică 2,52 mg/oră,
soluţia de noradrenalină 0,25 mg/ml trebuie administrată la un debit de 10 ml/oră). Dacă doza necesară
variază în funcţie de timp şi de evoluţia stării pacientului, titrarea se poate face cu ajustări ale debitului
de 0,1 ml (corespunzând unei variaţii de 1% a dozei administrate per oră în exemplul anterior).
Titrarea dozei:
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila trebuie utilizată cu un dispozitiv automat de injectare, capabil
să administreze în mod precis şi constant volumul minim specificat, la o viteză de perfuzare strict
controlată, conform instrucţiunilor de titrare a dozei.
Odată ce s-a stabilit doza unei perfuzii cu noradrenalină, aceasta trebuie titrată în etape de
0,05-0,µg/kg/min de noradrenalină bază, conform efectului presor observat. Există o mare diversitate
la nivel individual în ceea ce priveşte doza necesară pentru a obţine şi menţine o stare normotensivă.
Scopul trebuie să fie unul de stabilire a unei tensiuni arteriale sistolice normale joase (100-120 mmHg)
sau a unei tensiuni arteriale medii adecvate (mai mare de 65 mmHg – în funcţie de afecţiunea
pacientului).
Nu se recomandă administrarea în bolus pentru amorsare în momentul începerii perfuzării.
Este necesară prudenţă în timpul releu seringă, pentru a evita instabilitatea hemodinamică. Trebuie
încurajată perfuzia continuă cu noradrenalină prin intermediul unui sistem dublu de pompe pentru
reducerea volumului spaţiului mort.
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
Greutatea
pacientului
(kg) Doze
(µg/kg/min)
de
noradrenalină
bază Doze
(µg/kg/min)
tartrat de
noradrenalinăDoze (mg/h)
de
noradrenalină
bază Doze (mg/h)
de tartrat de
noradrenalinăViteza de
perfuzare
(ml/h)
50 0,25 0,5 0,75 1,5
3,0 0,5 1 1,5 3
6,0
1 2 3 6
12,0
1,5 3 4,5 9
18,0
60 0,25 0,5 0,9 1,8
3,6 0,5 1 1,8 3,6
7,2
1 2 3,6 7,2
14,4
1,5 3 5,4 10,8
21,6
70 0,25 0,5 1,05 2,1
4,2 0,5 1 2,1 4,2
8,4
1 2 4,2 8,4
16,8
1,5 3 6,3 12,6
25,2
80 0,25 0,5 1,2 2,4
4,8 0,5 1 2,4 4,8
9,6
1 2 4,8 9,6
19,2
1,5 3 7,2 14,4
28,8
90 0,25 0,5 1,35 2,7
5,4 0,5 1 2,7 5,4
10,8
3
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
Greutatea
pacientului
(kg) Doze
(µg/kg/min)
de
noradrenalină
bază Doze
(µg/kg/min)
tartrat de
noradrenalinăDoze (mg/h)
de
noradrenalină
bază Doze (mg/h)
de tartrat de
noradrenalinăViteza de
perfuzare
(ml/h)
1 2 5,4 10,8
21,6
1,5 3 8,1 16,2
32,4
100 0,25 0,5 1,5 3
6,0 0,5 1 3 6
12,0
1 2 6 12
24,0
1,5 3 9 18
36,0
h: oră
Durata tratamentului:
Tratamentul cu Noradis 0,25 mg/ml trebuie continuat până când suportul medicamentos vasoactiv cu
doze mari nu mai este indicat, punct în care perfuzia trebuie scăzută gradat, după care se trece la
administrarea unei perfuzii cu o concentraţie mai mică. Retragerea bruscă poate avea ca rezultat
hipotensiune acută.
Vârstnici
Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
Copii şi adolescenţi
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila este indicată exclusiv la adulţi.
Siguranţa şi eficacitatea Noradis 0,25 mg/ml în 50 ml de soluţie perfuzabilă pregătită pentru utilizare
la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu afecţiuni renale şi hepatice
Nu sunt disponibile date cu privire la tratamentul pacienţilor cu afecţiuni renale şi hepatice.
4.3 Contraindicaţii
Administrare prin canulă periferică şi/sau venă periferică.
Hipersensibilitate la noradrenalină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionare:
Noradrenalina este contraindicată la pacienţii hipotensivi în cazul cărora colapsul circulator este
asociat cu hipovolemie, exceptând situaţia în care administrarea este necesară ca măsură de urgenţă
pentru a menţine alimentarea arterelor coronariene şi cerebrale până la instituirea unei terapii de
substituţie a volumului sangvin.
Soluţia de noradrenalină este destinată exclusiv pentru a fi perfuzată printr-un cateter venos central. Ca
atare, riscul de extravazare şi necroză tisulară ulterioară este foarte limitat. Locul perfuziei trebuie
verificat frecvent. Totuşi, dacă se produce extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat, iar zona trebuie
infiltrată cu fentolamină de urgenţă, monitorizată cu atenţie pentru ameliorare şi reevaluată pentru
tratament suplimentar în vederea suprimării efectului ischemic.
Precauţii pentru utilizare:
4
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila nu trebuie utilizată pentru iniţierea tratamentului vasopresor. În
general, se recomandă evaluarea cu atenţie în următoarele cazuri de hipotensiune şi hipoperfuzie,
situaţii în care este posibil să se impună o reducere a dozei de noradrenalină:
- Disfuncţie ventriculară stângă majoră, asociată cu hipotensiune acută. Terapia suportivă trebuie
iniţiată simultan cu evaluarea în scopul stabilirii diagnosticului. Noradrenalina trebuie rezervată pentru
pacienţii cu şoc cardiogen şi hipotensiune refractară, în special la cei fără rezistenţă vasculară
sistemică ridicată.
- Pacienţi hipotensivi diagnosticaţi cu tromboză vasculară coronariană, mezenterică sau periferică,
infarct miocardic sau angină variantă Prinzmetal. Trebuie să se acţioneze cu grijă deosebită, deoarece
noradrenalina poate amplifica ischemia asociată şi extinde zona de infarct.
- Apariţia tulburărilor de ritm cardiac în timpul terapiei cu noradrenalină.
Trebuie să se acţioneze cu grijă la pacienţii cu hipertiroidie sau diabet zaharat.
În cazurile în care este necesară administrarea noradrenalinei în acelaşi moment în care se
administrează sânge total sau plasmă, acestea din urmă trebuie administrate prin perfuzie separată.
Acest medicament conţine sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere de către pacienţii care urmează o
dietă cu restricţie de sodiu, vezi pct. 2.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
+ Anestezice volatile care conţin halogen: aritmie ventriculară severă (creşterea excitabilităţii
cardiace).
+ Antidepresive care conţin imipramină: hipertensiune paroxistică cu posibilitate de aritmie
(inhibarea intrării simpatomimeticelor în fibrele nervoase simpatice).
+ Antidepresive serotoninergice-adrenergice: hipertensiune paroxistică cu posibilitate de aritmie
(inhibarea intrării simpatomimeticelor în fibrele nervoase simpatice).
Asocieri ce impun precauţii în utilizare:
+ Inhibitori non-selectivi MAO: amplificarea acţiunii presoare a agentului simpatomimetic, care, de
obicei, este moderată. Trebuie să fie utilizată numai sub supraveghere medicală atentă.
+ Inhibitori selectivi MAO, linezolid şi albastru de metilen: prin extrapolare pornind de la
inhibitorii non-selectivi MAO, există risc de amplificare a acţiunii presoare. Trebuie să fie utilizată
numai sub supraveghere medicală atentă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datorită indicaţiilor sale, noradrenalina poate fi administrată în timpul sarcinii, dacă este necesar.
Totuşi, proprietăţile farmacodinamice ale substanţei trebuie luate în considerare. Noradrenalina poate
afecta perfuzia placentară şi induce bradicardie la făt. De asemenea, poate exercita un efect contractil
asupra uterului şi conduce la asfixierea fătului în sarcinile avansate.
Alăptarea
Nu există informaţii privind utilizarea noradrenalinei în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
- Tulburări psihice
5
Anxietate.
- Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee, tremor.
- Tulburări oculare
Glaucom acut (foarte frecvent la pacienţii cu predispoziţie anatomică pentru închiderea unghiului
iridocornean).
- Tulburări cardiace
Tahicardie, bradicardie (probabil ca şi reflex rezultat în urma creşterii tensiunii arteriale), aritmie,
palpitaţii, creşterea contractilităţii muşchiului cardiac, ca rezultat al efectului beta-adrenergic asupra
inimii (inotrop şi cronotrop), insuficienţă cardiacă acută.
- Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială şi hipoxie tisulară; deficit ischemic datorită acţiunii vasoconstrictoare puternice
(poate avea ca rezultat senzaţie de frig şi paloare la nivelul membrelor şi feţei).
- Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Insuficienţă respiratorie sau dificultate în respiraţie, dispnee.
- Tulburări gastro-intestinale
Vărsături.
- Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie de urină.
- Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Local: posibilitate de iritare şi necroză la nivelul locului de injectare.
Administrarea continuă a agentului vasopresor pentru a menţine tensiunea arterială în absenţa
substituţiei volumului sangvin poate determina următoarele simptome:
- vasoconstricţie periferică şi viscerală severe,
- scăderea fluxului sangvin renal,
- scăderea producţiei de urină,
- hipoxie,
- creşterea nivelurilor de lactat seric.
În caz de hipersensibilitate sau supradozaj, se pot produce mai frecvent următoarele reacţii adverse:
hipertensiune, fotofobie, durere la nivel retrosternal, durere faringiană, paloare, transpiraţie intensă şi
vărsături.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În cazul supradozajului, se pot observa următoarele reacţii adverse: vasoconstricţie cutanată, escare,
colaps circulator şi hipertensiune arterială.
În cazul unor reacţii adverse asociate unui supradozaj, se recomandă reducerea dozajului, dacă este
posibil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Agenţi adrenergici şi dopaminergici, codul ATC: C01CA03
Noradrenalina determină o puternică stimulare a receptorilor alfa de la nivelul vaselor de sânge, unde
sunt extraşi. De asemenea, noradrenalina are efect asupra receptorilor beta-1 de la nivelul inimii,
determinând un efect inotropic pozitiv şi cronotrop iniţial pozitiv. Creşterea tensiunii arteriale poate
cauza o scădere reflex a frecvenţei cardiace. Vasoconstricţia poate conduce la scăderea fluxului
sangvin de la nivelul rinichilor, ficatului, pielii şi muşchilor netezi. Constricţia locală a vaselor poate
determina hemostază şi/sau necroză.
Efectul presor dispare în 1 - 2 minute după terminarea perfuziei. Poate apărea toleranţă la efectele
noradrenalinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Există doi stereoizomeri ai noradrenalinei, iar izomerul levogir activ biologic este cel prezent în
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila.
Absorbţie:
• Subcutanat: Scăzută
• Oral: Noradrenalina este rapid inactivată în tractul gastro-intestinal în urma administrării pe cale
orală.
• După administrarea intravenoasă, noradrenalina are un timp de înjumătăţire plasmatic de aproximativ
1 până la 2 minute.
Distribuţie:
• Noradrenalina este rapid eliminată din plasmă prin intermediul recaptării celulare şi metabolismului.
Nu traversează cu uşurinţă bariera hematoencefalică.
Metabolizare:
• Metilare prin catecol-o-metiltransferază,
• Dezaminare prin monoaminoxidază (MAO),
• Metabolitul terminal este acidul 4- hidroxi-3-metoximandelic,
• Metaboliţii intermediari includ normetanefrina şi acidul 3,4- dihidroximandelic.
Eliminare:
• Noradrenalina este, în principal, eliminată în urină sub formă de glucuronidă sau conjugat sulfat al
metaboliţilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Majoritatea reacţiilor nedorite pot fi derivate din rezultatele simpatomimetice ale stimulării excesive
produse la nivelul sistemului nervos simpatic prin intermediul diverşilor receptori adrenergici.
Noradrenalina poate afecta perfuzia placentară şi induce bradicardie letală la făt. De asemenea, poate
exercita un efect contractil asupra uterului şi conduce la asfixierea letală a fătului în sarcinile avansate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat disodic dihidrat
Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
7
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
12 luni.
După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C. A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă transparentă cu dop din bromobutil tip I şi capac din aluminiu, conţinând 50 ml de
soluţie perfuzabilă în ambalaje cu 1, 10 şi 25 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Exclusiv de unică folosinţă. Eliminaţi orice conţinut neutilizat.
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila este deja diluată şi pregătită pentru utilizare. Trebuie utilizată
fără diluare prealabilă. Trebuie utilizată cu dispozitiv automat de injectare, capabil să administreze în
mod precis şi constant volumul minim specificat, la o viteză de perfuzare strict controlată, conform
instrucţiunilor de titrare a dozei, specificate la pct. 4.2. Acest medicament nu trebuie utilizat dacă
soluţia este mai închisă la culoare decât uşor gălbuie sau roz sau dacă conţine precipitat.
Această soluţie sterilă nu trebuie utilizată dacă nu este transparentă şi conţine particule sau dacă
flaconul închis etanş nu este intact.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORATOIRE AGUETTANT
1, rue Alexander Fleming
69007 LYON
FRANŢA
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8146/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine tartrat de noradrenalină 0,5 mg, echivalent cu noradrenalină
bază 0,25 mg.
Fiecare flacon de 50 ml conţine tartrat de noradrenalină 25 mg, echivalent cu noradrenalină 12,5 mg.
Excipienţi:
Fiecare ml de soluţie perfuzabilă conţine sodiu 3,546 mg echivalent cu 0,1542 mmol.
Fiecare flacon de 50 ml conţine sodiu aproximativ 177,3 mg echivalent cu 7,71 mmol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie perfuzabilă.
Soluţie limpede, incoloră până la slab gălbuie.
pH = 3,2 - 3,8
Osmolalitate: 260 - 320 mOsm/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Noradis 0,25 mg/ml este indicat la adulţii cu greutatea mai mare de 50 kg, în tratamentul continuu al
urgenţelor hipotensive în care se impune creşterea dozelor de noradrenalină.
4.2 Doze şi mod de administrare
Exclusiv pentru utilizare intravenoasă.
Noradrenalină 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizată pentru iniţierea tratamentului
vasopresor. Poate fi luată în considerare pentru utilizarea la pacienţii care urmează o terapie deja
stabilită cu noradrenalină şi în cazul cărora se confirmă clinic faptul că se impune creşterea dozelor,
astfel încât tratamentul cu Noradis 0,25 mg/ml poate fi iniţiat la un debit de 2 ml/oră.
Noradrenalina trebuie administrată exclusiv prin perfuzie intravenoasă printr-un cateter venos central,
pentru a reduce la minimum riscul de extravazare şi necroză tisulară ulterioară.
Noradis 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie administrat la o viteză controlată, utilizând un
dispozitiv automat de injectare.
Noradis 0,25 mg/ml soluţie perfuzabilă nu trebuie diluată înaintea utilizării: este pregătită pentru
utilizare. Nu trebuie combinată cu alte medicamente.
Controlul tensiunii arteriale:
Tensiunea arterială trebuie monitorizată şi, preferabil, controlată cu atenţie pe toată durată terapiei.
Pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pe toată durata terapiei cu noradrenalină (norepinefrină).
2
Doze
Doza iniţială:
Doza iniţială de noradrenalină bază este, de obicei, între 0,05-0,15 micrograme/kg/min. Doza iniţială
trebuie administrată utilizând o soluţie de noradrenalină mai puţin concentrată, care permite o titrare
mai rapidă în etape de 0,05-0,1 µg/kg/min.
Intervalul de întreţinere recomandat pentru noradrenalină bază este între 0,05-1,5 μg/kg/min (de
exemplu în cazul unui pacient cu greutatea de 70 kg, care necesită 0,60 µg/kg/min, adică 2,52 mg/oră,
soluţia de noradrenalină 0,25 mg/ml trebuie administrată la un debit de 10 ml/oră). Dacă doza necesară
variază în funcţie de timp şi de evoluţia stării pacientului, titrarea se poate face cu ajustări ale debitului
de 0,1 ml (corespunzând unei variaţii de 1% a dozei administrate per oră în exemplul anterior).
Titrarea dozei:
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila trebuie utilizată cu un dispozitiv automat de injectare, capabil
să administreze în mod precis şi constant volumul minim specificat, la o viteză de perfuzare strict
controlată, conform instrucţiunilor de titrare a dozei.
Odată ce s-a stabilit doza unei perfuzii cu noradrenalină, aceasta trebuie titrată în etape de
0,05-0,µg/kg/min de noradrenalină bază, conform efectului presor observat. Există o mare diversitate
la nivel individual în ceea ce priveşte doza necesară pentru a obţine şi menţine o stare normotensivă.
Scopul trebuie să fie unul de stabilire a unei tensiuni arteriale sistolice normale joase (100-120 mmHg)
sau a unei tensiuni arteriale medii adecvate (mai mare de 65 mmHg – în funcţie de afecţiunea
pacientului).
Nu se recomandă administrarea în bolus pentru amorsare în momentul începerii perfuzării.
Este necesară prudenţă în timpul releu seringă, pentru a evita instabilitatea hemodinamică. Trebuie
încurajată perfuzia continuă cu noradrenalină prin intermediul unui sistem dublu de pompe pentru
reducerea volumului spaţiului mort.
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
Greutatea
pacientului
(kg) Doze
(µg/kg/min)
de
noradrenalină
bază Doze
(µg/kg/min)
tartrat de
noradrenalinăDoze (mg/h)
de
noradrenalină
bază Doze (mg/h)
de tartrat de
noradrenalinăViteza de
perfuzare
(ml/h)
50 0,25 0,5 0,75 1,5
3,0 0,5 1 1,5 3
6,0
1 2 3 6
12,0
1,5 3 4,5 9
18,0
60 0,25 0,5 0,9 1,8
3,6 0,5 1 1,8 3,6
7,2
1 2 3,6 7,2
14,4
1,5 3 5,4 10,8
21,6
70 0,25 0,5 1,05 2,1
4,2 0,5 1 2,1 4,2
8,4
1 2 4,2 8,4
16,8
1,5 3 6,3 12,6
25,2
80 0,25 0,5 1,2 2,4
4,8 0,5 1 2,4 4,8
9,6
1 2 4,8 9,6
19,2
1,5 3 7,2 14,4
28,8
90 0,25 0,5 1,35 2,7
5,4 0,5 1 2,7 5,4
10,8
3
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila
Greutatea
pacientului
(kg) Doze
(µg/kg/min)
de
noradrenalină
bază Doze
(µg/kg/min)
tartrat de
noradrenalinăDoze (mg/h)
de
noradrenalină
bază Doze (mg/h)
de tartrat de
noradrenalinăViteza de
perfuzare
(ml/h)
1 2 5,4 10,8
21,6
1,5 3 8,1 16,2
32,4
100 0,25 0,5 1,5 3
6,0 0,5 1 3 6
12,0
1 2 6 12
24,0
1,5 3 9 18
36,0
h: oră
Durata tratamentului:
Tratamentul cu Noradis 0,25 mg/ml trebuie continuat până când suportul medicamentos vasoactiv cu
doze mari nu mai este indicat, punct în care perfuzia trebuie scăzută gradat, după care se trece la
administrarea unei perfuzii cu o concentraţie mai mică. Retragerea bruscă poate avea ca rezultat
hipotensiune acută.
Vârstnici
Vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare.
Copii şi adolescenţi
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila este indicată exclusiv la adulţi.
Siguranţa şi eficacitatea Noradis 0,25 mg/ml în 50 ml de soluţie perfuzabilă pregătită pentru utilizare
la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu afecţiuni renale şi hepatice
Nu sunt disponibile date cu privire la tratamentul pacienţilor cu afecţiuni renale şi hepatice.
4.3 Contraindicaţii
Administrare prin canulă periferică şi/sau venă periferică.
Hipersensibilitate la noradrenalină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Atenţionare:
Noradrenalina este contraindicată la pacienţii hipotensivi în cazul cărora colapsul circulator este
asociat cu hipovolemie, exceptând situaţia în care administrarea este necesară ca măsură de urgenţă
pentru a menţine alimentarea arterelor coronariene şi cerebrale până la instituirea unei terapii de
substituţie a volumului sangvin.
Soluţia de noradrenalină este destinată exclusiv pentru a fi perfuzată printr-un cateter venos central. Ca
atare, riscul de extravazare şi necroză tisulară ulterioară este foarte limitat. Locul perfuziei trebuie
verificat frecvent. Totuşi, dacă se produce extravazare, perfuzia trebuie oprită imediat, iar zona trebuie
infiltrată cu fentolamină de urgenţă, monitorizată cu atenţie pentru ameliorare şi reevaluată pentru
tratament suplimentar în vederea suprimării efectului ischemic.
Precauţii pentru utilizare:
4
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila nu trebuie utilizată pentru iniţierea tratamentului vasopresor. În
general, se recomandă evaluarea cu atenţie în următoarele cazuri de hipotensiune şi hipoperfuzie,
situaţii în care este posibil să se impună o reducere a dozei de noradrenalină:
- Disfuncţie ventriculară stângă majoră, asociată cu hipotensiune acută. Terapia suportivă trebuie
iniţiată simultan cu evaluarea în scopul stabilirii diagnosticului. Noradrenalina trebuie rezervată pentru
pacienţii cu şoc cardiogen şi hipotensiune refractară, în special la cei fără rezistenţă vasculară
sistemică ridicată.
- Pacienţi hipotensivi diagnosticaţi cu tromboză vasculară coronariană, mezenterică sau periferică,
infarct miocardic sau angină variantă Prinzmetal. Trebuie să se acţioneze cu grijă deosebită, deoarece
noradrenalina poate amplifica ischemia asociată şi extinde zona de infarct.
- Apariţia tulburărilor de ritm cardiac în timpul terapiei cu noradrenalină.
Trebuie să se acţioneze cu grijă la pacienţii cu hipertiroidie sau diabet zaharat.
În cazurile în care este necesară administrarea noradrenalinei în acelaşi moment în care se
administrează sânge total sau plasmă, acestea din urmă trebuie administrate prin perfuzie separată.
Acest medicament conţine sodiu. Acest lucru trebuie avut în vedere de către pacienţii care urmează o
dietă cu restricţie de sodiu, vezi pct. 2.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate:
+ Anestezice volatile care conţin halogen: aritmie ventriculară severă (creşterea excitabilităţii
cardiace).
+ Antidepresive care conţin imipramină: hipertensiune paroxistică cu posibilitate de aritmie
(inhibarea intrării simpatomimeticelor în fibrele nervoase simpatice).
+ Antidepresive serotoninergice-adrenergice: hipertensiune paroxistică cu posibilitate de aritmie
(inhibarea intrării simpatomimeticelor în fibrele nervoase simpatice).
Asocieri ce impun precauţii în utilizare:
+ Inhibitori non-selectivi MAO: amplificarea acţiunii presoare a agentului simpatomimetic, care, de
obicei, este moderată. Trebuie să fie utilizată numai sub supraveghere medicală atentă.
+ Inhibitori selectivi MAO, linezolid şi albastru de metilen: prin extrapolare pornind de la
inhibitorii non-selectivi MAO, există risc de amplificare a acţiunii presoare. Trebuie să fie utilizată
numai sub supraveghere medicală atentă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datorită indicaţiilor sale, noradrenalina poate fi administrată în timpul sarcinii, dacă este necesar.
Totuşi, proprietăţile farmacodinamice ale substanţei trebuie luate în considerare. Noradrenalina poate
afecta perfuzia placentară şi induce bradicardie la făt. De asemenea, poate exercita un efect contractil
asupra uterului şi conduce la asfixierea fătului în sarcinile avansate.
Alăptarea
Nu există informaţii privind utilizarea noradrenalinei în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
- Tulburări psihice
5
Anxietate.
- Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee, tremor.
- Tulburări oculare
Glaucom acut (foarte frecvent la pacienţii cu predispoziţie anatomică pentru închiderea unghiului
iridocornean).
- Tulburări cardiace
Tahicardie, bradicardie (probabil ca şi reflex rezultat în urma creşterii tensiunii arteriale), aritmie,
palpitaţii, creşterea contractilităţii muşchiului cardiac, ca rezultat al efectului beta-adrenergic asupra
inimii (inotrop şi cronotrop), insuficienţă cardiacă acută.
- Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială şi hipoxie tisulară; deficit ischemic datorită acţiunii vasoconstrictoare puternice
(poate avea ca rezultat senzaţie de frig şi paloare la nivelul membrelor şi feţei).
- Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Insuficienţă respiratorie sau dificultate în respiraţie, dispnee.
- Tulburări gastro-intestinale
Vărsături.
- Tulburări renale şi ale căilor urinare
Retenţie de urină.
- Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Local: posibilitate de iritare şi necroză la nivelul locului de injectare.
Administrarea continuă a agentului vasopresor pentru a menţine tensiunea arterială în absenţa
substituţiei volumului sangvin poate determina următoarele simptome:
- vasoconstricţie periferică şi viscerală severe,
- scăderea fluxului sangvin renal,
- scăderea producţiei de urină,
- hipoxie,
- creşterea nivelurilor de lactat seric.
În caz de hipersensibilitate sau supradozaj, se pot produce mai frecvent următoarele reacţii adverse:
hipertensiune, fotofobie, durere la nivel retrosternal, durere faringiană, paloare, transpiraţie intensă şi
vărsături.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucureşti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
În cazul supradozajului, se pot observa următoarele reacţii adverse: vasoconstricţie cutanată, escare,
colaps circulator şi hipertensiune arterială.
În cazul unor reacţii adverse asociate unui supradozaj, se recomandă reducerea dozajului, dacă este
posibil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Agenţi adrenergici şi dopaminergici, codul ATC: C01CA03
Noradrenalina determină o puternică stimulare a receptorilor alfa de la nivelul vaselor de sânge, unde
sunt extraşi. De asemenea, noradrenalina are efect asupra receptorilor beta-1 de la nivelul inimii,
determinând un efect inotropic pozitiv şi cronotrop iniţial pozitiv. Creşterea tensiunii arteriale poate
cauza o scădere reflex a frecvenţei cardiace. Vasoconstricţia poate conduce la scăderea fluxului
sangvin de la nivelul rinichilor, ficatului, pielii şi muşchilor netezi. Constricţia locală a vaselor poate
determina hemostază şi/sau necroză.
Efectul presor dispare în 1 - 2 minute după terminarea perfuziei. Poate apărea toleranţă la efectele
noradrenalinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Există doi stereoizomeri ai noradrenalinei, iar izomerul levogir activ biologic este cel prezent în
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila.
Absorbţie:
• Subcutanat: Scăzută
• Oral: Noradrenalina este rapid inactivată în tractul gastro-intestinal în urma administrării pe cale
orală.
• După administrarea intravenoasă, noradrenalina are un timp de înjumătăţire plasmatic de aproximativ
1 până la 2 minute.
Distribuţie:
• Noradrenalina este rapid eliminată din plasmă prin intermediul recaptării celulare şi metabolismului.
Nu traversează cu uşurinţă bariera hematoencefalică.
Metabolizare:
• Metilare prin catecol-o-metiltransferază,
• Dezaminare prin monoaminoxidază (MAO),
• Metabolitul terminal este acidul 4- hidroxi-3-metoximandelic,
• Metaboliţii intermediari includ normetanefrina şi acidul 3,4- dihidroximandelic.
Eliminare:
• Noradrenalina este, în principal, eliminată în urină sub formă de glucuronidă sau conjugat sulfat al
metaboliţilor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Majoritatea reacţiilor nedorite pot fi derivate din rezultatele simpatomimetice ale stimulării excesive
produse la nivelul sistemului nervos simpatic prin intermediul diverşilor receptori adrenergici.
Noradrenalina poate afecta perfuzia placentară şi induce bradicardie letală la făt. De asemenea, poate
exercita un efect contractil asupra uterului şi conduce la asfixierea letală a fătului în sarcinile avansate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat disodic dihidrat
Acid clorhidric sau hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului)
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
7
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente.
6.3 Perioada de valabilitate
12 luni.
După prima deschidere, medicamentul trebuie utilizat imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 °C. A se păstra flaconul în cutie, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon din sticlă transparentă cu dop din bromobutil tip I şi capac din aluminiu, conţinând 50 ml de
soluţie perfuzabilă în ambalaje cu 1, 10 şi 25 flacoane.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Exclusiv de unică folosinţă. Eliminaţi orice conţinut neutilizat.
Noradis 0,25mg/ml solutie perfuzabila este deja diluată şi pregătită pentru utilizare. Trebuie utilizată
fără diluare prealabilă. Trebuie utilizată cu dispozitiv automat de injectare, capabil să administreze în
mod precis şi constant volumul minim specificat, la o viteză de perfuzare strict controlată, conform
instrucţiunilor de titrare a dozei, specificate la pct. 4.2. Acest medicament nu trebuie utilizat dacă
soluţia este mai închisă la culoare decât uşor gălbuie sau roz sau dacă conţine precipitat.
Această soluţie sterilă nu trebuie utilizată dacă nu este transparentă şi conţine particule sau dacă
flaconul închis etanş nu este intact.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORATOIRE AGUETTANT
1, rue Alexander Fleming
69007 LYON
FRANŢA
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8146/2015/01-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
