CIPROFLOXACINA AUROBINDO 750 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, de formă rotundă (cu diametrul de 11,1 mm), cu o linie
mediană pe una dintre fețe și marcate cu "F" și "23", cu o linie mediană între, pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, cu o linie mediană pe una dintre fețe și
marcate cu "F22" pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale. Dimensiunea este de
18,2 mm x 8,1 mm.
Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, marcate cu "C" pe o parte și "93" pe
cealaltă parte. Dimensiunea este de 22,3 mm x 8,2 mm
4. DATE CLINICE
2
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi
pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
- Pneumonie.
- Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
- Infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ.
• Infecţii ale tractului urinar.
- Uretrită gonococică şi cervicită
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
-Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
3
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează că
este determinată de o infecţie bacteriană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicații Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
4
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii ale
tractului
respirator
superior Exacerbarea sinuzitei
cronice 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe
zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale
tractului urinar Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe
zi până la 500 mg de
două ori pe zi 3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză
unică de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată 500 mg de două ori pe
zi 7 zile
Pielonefrită
complicată 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile
în unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale
tractului genital Uretrită gonococică şi
cervicită 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi cel puţin 14 zile
Infecţii ale
tractului gastro-
intestinal şi
infecţii
intraabdominale Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella
spp,
cu excepţia Shigella 500 mg de două ori pe
zi 1 zi
5
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae
de tip I 500 mg de două ori pe
zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae 500 mg de două ori pe
zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe
zi 7 zile
Infecţii
intraabdominale
datorate bacteriilor
Gram-negativ 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi Maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici Ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu un alt
antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate
de Neisseria meningitidis 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe
cale orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată. 500 mg de două ori pe
zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Copii şi adolescenţi
6
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de
750 mg per doză. 10 până la 14 zile
Infecţii complicate ale
tractului urinar şi
pielonefrită 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg
de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză 10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia după
expunerea pe cale
inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele apte
să primească tratament
pe cale orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau
confirmată. 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg
de două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per
doză 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de
750 mg per doză În funcţie de tipul
infecțiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²] Creatinina sericã
[µmol/l] Doza oralã [mg]
> 60 < 124 Vezi dozele uzuale
30-60 124 to 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore (după
dializă)
7
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu au fost studiate.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de
ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe
cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie
enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până
când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă
Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
8
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii osteo-articulare
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
rmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul
fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
9
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţie şi rupturi de tendon pot să
apară chiar după câteva luni de la întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină. Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot
fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
10
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate
scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar
convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a
resia sau psihoza pot evolua către
idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum sunt durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de prelungire a intervalului QT (vezi pct 4.8), este
necesară prudență la tratarea pacienților cu risc de apariție a torsadei vârfurilor.
Tulburări gastrointestinale
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Sistemul renal și urinar
(vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
11
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în
care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a
hemolizei.
Rezistenţă
ă suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini
bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului
infecţiilor nosocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
12
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi
medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu,
aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată
fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este
valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
13
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacina şi
ciclosporina au fost administrate concomitent. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de două
ori pe săptămână) al concentraţiilor serice de creatinină la aceşti pacienţi.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care
au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă,
vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INRului (international
normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de terapia antibiotică.
Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării
concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor
moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi
respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a
dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct.
4.4).
Clozapină
14
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea administrării
concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe Frecvente:
≥1/100 şi <
1/10 Mai puţin
frecvente: ≥ 1/1
000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10 000
şi < 1/1 000 Foarte rare: <
1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
15
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţii
micotice Colită asociată cu
antibioticul
(potenţial letală în
cazuri foarte rare)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie (cu
risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
Edem
alergic/angioedem Reacţii
anafilactice şoc
anafilactic (cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4) Reacţie
de tip boala
serului
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Anorexie Hiperglicemie
Tulburări psihice Hiperactivitate /
agitaţie
psihomotorie Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii Reacţii psihotice
(potențial
culminând în
idei suicidare /
gânduri sau
sinucidere
încercări de
suicid (vezi pct
4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
16
intracraniană
Tulburări oculare Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări acustice
şi vestibulare Tinitus
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări cardiace Tahicardie Aritmie
ventriculară, ,
torsada
vârfurilor*
Alungirea
intervalului
QT
Tulburări
vasculare Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee (inclusiv
stare astmatică)
Tulburări
gastrointestinale Greaţă
Diaree Vărsături
Dureri
gastrointestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă Pancreatiă
Tulburări
hepatobiliare Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
tranzitorii Prurit
Urticarie Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4) Peteşii
Eritem polimorf
Eritem nodos
Sindrom Stevens
17
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv Dureri
musculoscheletale
(dureri la nivelul
extremităţilor,
dorsalgii, dureri
toracice)
Artralgie Mialgie Artrită
Creşterea
tonusului muscular
şi crampe Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei gravis
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Disfuncţie renală Insuficienţă renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4) Nefrită
tubulointerstiţială
Tulburări generale
şi la nivelul
locului de
administrare Astenie
Febră Edem Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice Creşterea
fosfatazei alcaline
serice Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea amilazei
serice
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate
predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
18
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidifierea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină
(<10%).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
19
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Valorile critice separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme
Sensibile Rezistente
Enterobacteria S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L
Pseudomonas S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L
Acinetobacter S ≤ 1 mg/L R > 1 mg/ L
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/L R >1 mg/L
Haemophilus influenzae and
Moraxella catarrhalis S ≤ 0.5 mg/L R > 0.5 mg/L
Neisseria gonorrhoeae S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L
Neisseria meningitidis S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L
Valori critice nelegate de
speciile microbiene* S ≤0.5 mg/L R > 1 mg/ L
1 Staphylococcus spp.- valori critice pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Valori critice nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi
sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru
care nu există valori critice cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu
este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
20
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
21
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECIILE inconstant sensibile pot fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
22
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Natural intermediate susceptibility in the absence of acquired mechanism of resistance
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
ii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid
după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de
spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe
sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La
adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două
ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la fluorochinolone. Rata
rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre toate speciile de stafilococi și este
de obicei mai mare în izolatele nosocomiale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
23
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44.7 25.0
Metaboliţi (M1 - M4) 11.3 7.5
24
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an).
S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei
ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după
o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
25
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Povidonă (K 30)
Siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate sunt disponibile în blistere din PVC –PVdC /Al
Mărimi de ambalaj: 1, 8, 10, 14, 16, 20 și 100 comprimate filmate
26
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8126/2015/01-07
8127/2015/01-07
8128/2015/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg (sub formă de clorhidrat).
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg (sub formă de clorhidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Ciprofloxacină Aurobindo 250 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, de formă rotundă (cu diametrul de 11,1 mm), cu o linie
mediană pe una dintre fețe și marcate cu "F" și "23", cu o linie mediană între, pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
Ciprofloxacină Aurobindo 500 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, cu o linie mediană pe una dintre fețe și
marcate cu "F22" pe cealaltă parte. Comprimatul poate fi divizat în două părți egale. Dimensiunea este de
18,2 mm x 8,1 mm.
Ciprofloxacină Aurobindo 750 mg comprimate filmate
Comprimate filmate albe până la aproape albe, în formă de capsulă, marcate cu "C" pe o parte și "93" pe
cealaltă parte. Dimensiunea este de 22,3 mm x 8,2 mm
4. DATE CLINICE
2
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi
pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
- Pneumonie.
- Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
- Infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ.
• Infecţii ale tractului urinar.
- Uretrită gonococică şi cervicită
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
• Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra-abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
• Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
-Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
3
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează că
este determinată de o infecţie bacteriană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea afecțiunii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicații Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului
(inclusiv eventualul
tratament
4
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii ale
tractului
respirator
superior Exacerbarea sinuzitei
cronice 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe
zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale
tractului urinar Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe
zi până la 500 mg de
două ori pe zi 3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză
unică de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată 500 mg de două ori pe
zi 7 zile
Pielonefrită
complicată 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile
în unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale
tractului genital Uretrită gonococică şi
cervicită 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi cel puţin 14 zile
Infecţii ale
tractului gastro-
intestinal şi
infecţii
intraabdominale Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella
spp,
cu excepţia Shigella 500 mg de două ori pe
zi 1 zi
5
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae
de tip I 500 mg de două ori pe
zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae 500 mg de două ori pe
zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe
zi 7 zile
Infecţii
intraabdominale
datorate bacteriilor
Gram-negativ 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi Maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici Ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu un alt
antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale 500 mg de două ori pe
zi până la 750 mg de
două ori pe zi Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate
de Neisseria meningitidis 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe
cale orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând posibil după
expunerea suspectată sau confirmată. 500 mg de două ori pe
zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Copii şi adolescenţi
6
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de
750 mg per doză. 10 până la 14 zile
Infecţii complicate ale
tractului urinar şi
pielonefrită 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg
de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză 10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia după
expunerea pe cale
inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele apte
să primească tratament
pe cale orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau
confirmată. 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg
de două ori pe zi cu un maxim de 500 mg per
doză 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de
750 mg per doză În funcţie de tipul
infecțiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²] Creatinina sericã
[µmol/l] Doza oralã [mg]
> 60 < 124 Vezi dozele uzuale
30-60 124 to 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore (după
dializă)
7
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu au fost studiate.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de
ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe
cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu nutriţie
enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până
când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă
Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
8
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii osteo-articulare
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
rmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul
fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
9
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţie şi rupturi de tendon pot să
apară chiar după câteva luni de la întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină. Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot
fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
10
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Ciprofloxacina, similar altor chinolone, este cunoscută că poate declanşa crize convulsive sau poate
scădea pragul convulsivant. Au fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar
convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a
resia sau psihoza pot evolua către
idei/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere. În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum sunt durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Deoarece ciprofloxacina este asociată cu cazuri de prelungire a intervalului QT (vezi pct 4.8), este
necesară prudență la tratarea pacienților cu risc de apariție a torsadei vârfurilor.
Tulburări gastrointestinale
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Sistemul renal și urinar
(vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
11
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost raportate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în
care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a
hemolizei.
Rezistenţă
ă suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini
bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului
infecţiilor nosocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
12
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi
medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu,
aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată
fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este
valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Efectele ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea Cmax de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
13
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacina şi
ciclosporina au fost administrate concomitent. Prin urmare, este necesar controlul frecvent (de două
ori pe săptămână) al concentraţiilor serice de creatinină la aceşti pacienţi.
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi warfarină poate amplifica efectele anticoagulante ale
warfarinei. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr mare de pacienţi care
au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă,
vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă modificarea INRului (international
normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este determinată de infecţie sau de terapia antibiotică.
Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în timpul şi după întreruperea administrării
concomitente de ciprofloxacină şi anticoagulante orale.
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un inhibitor
moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale ropinirolului cu 60% şi
respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de ropinirol şi ajustarea adecvată a
dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct.
4.4).
Clozapină
14
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea administrării
concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea pe
aparate, sisteme
şi organe Frecvente:
≥1/100 şi <
1/10 Mai puţin
frecvente: ≥ 1/1
000 şi < 1/100 Rare: ≥ 1/10 000
şi < 1/1 000 Foarte rare: <
1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
15
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţii
micotice Colită asociată cu
antibioticul
(potenţial letală în
cazuri foarte rare)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
hematologice şi
limfatice Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie (cu
risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
Edem
alergic/angioedem Reacţii
anafilactice şoc
anafilactic (cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4) Reacţie
de tip boala
serului
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Anorexie Hiperglicemie
Tulburări psihice Hiperactivitate /
agitaţie
psihomotorie Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
Halucinaţii Reacţii psihotice
(potențial
culminând în
idei suicidare /
gânduri sau
sinucidere
încercări de
suicid (vezi pct
4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii (vezi
pct. 4.4)
Vertij Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
16
intracraniană
Tulburări oculare Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări acustice
şi vestibulare Tinitus
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări cardiace Tahicardie Aritmie
ventriculară, ,
torsada
vârfurilor*
Alungirea
intervalului
QT
Tulburări
vasculare Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Dispnee (inclusiv
stare astmatică)
Tulburări
gastrointestinale Greaţă
Diaree Vărsături
Dureri
gastrointestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă Pancreatiă
Tulburări
hepatobiliare Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
letal) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
tranzitorii Prurit
Urticarie Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4) Peteşii
Eritem polimorf
Eritem nodos
Sindrom Stevens
17
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv Dureri
musculoscheletale
(dureri la nivelul
extremităţilor,
dorsalgii, dureri
toracice)
Artralgie Mialgie Artrită
Creşterea
tonusului muscular
şi crampe Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei gravis
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale şi
ale căilor urinare Disfuncţie renală Insuficienţă renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4) Nefrită
tubulointerstiţială
Tulburări generale
şi la nivelul
locului de
administrare Astenie
Febră Edem Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice Creşterea
fosfatazei alcaline
serice Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea amilazei
serice
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost observate
predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
18
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului
urinar, şi acidifierea urinii dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine
hidrataţi. Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină
(<10%).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
19
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Valorile critice separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme
Sensibile Rezistente
Enterobacteria S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L
Pseudomonas S ≤ 0.5 mg/L R > 1 mg/ L
Acinetobacter S ≤ 1 mg/L R > 1 mg/ L
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/L R >1 mg/L
Haemophilus influenzae and
Moraxella catarrhalis S ≤ 0.5 mg/L R > 0.5 mg/L
Neisseria gonorrhoeae S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L
Neisseria meningitidis S ≤0.03 mg/L R > 0.06 mg/L
Valori critice nelegate de
speciile microbiene* S ≤0.5 mg/L R > 1 mg/ L
1 Staphylococcus spp.- valori critice pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze mari.
* Valori critice nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi
sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie utilizate numai la specii pentru
care nu există valori critice cu specific de specie, dar nu şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu
este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
20
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
21
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECIILE inconstant sensibile pot fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. *(2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
22
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Natural intermediate susceptibility in the absence of acquired mechanism of resistance
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
ii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început rapid
după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la scăderea numărului de
spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea recomandată la om se bazează în principal pe
sensibilitatea in vitro şi pe datele experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La
adulţi, o durată de tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două
ori pe zi, este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul antraxului.
(2): S. aureus meticilino-rezistent exprimă foarte frecvent co-rezistenţă la fluorochinolone. Rata
rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 până la 50% dintre toate speciile de stafilococi și este
de obicei mai mare în izolatele nosocomiale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (Cmax) dependente de doză,
23
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44.7 25.0
Metaboliţi (M1 - M4) 11.3 7.5
24
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an).
S-a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei
ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după
o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
25
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor:
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Povidonă (K 30)
Siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ciprofloxacină Aurobindo comprimate filmate sunt disponibile în blistere din PVC –PVdC /Al
Mărimi de ambalaj: 1, 8, 10, 14, 16, 20 și 100 comprimate filmate
26
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront
Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8126/2015/01-07
8127/2015/01-07
8128/2015/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - Septembrie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2015
