XATRAL SR 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xatral SR 10 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de alfuzosină 10 mg.
Excipient: ulei de ricin hidrogenat 41,40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate rotunde, biconvexe, conţinând 3 straturi: un strat alb între 2 straturi galbene.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hipertrofiei benigne a prostatei.
Tratamentul adjuvant al sondajului vezical în retenţia acută de urină determinată de hipertrofia
benignă a prostatei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Hipertrofia benignă a prostatei
Doza recomandată este de un comprimat Xatral SR 10 mg pe zi, administrat oral, imediat după masa
de seară.
Retenţia acută de urină
Se administrează un comprimat Xatral SR 10 mg, imediat după masa de seară timp de 3-4 zile,
respectiv 2-3 zile în care sonda este montată şi 1 zi după îndepărtarea acesteia.
Nu s-a stabilit beneficiul tratamentului pentru această indicaţie la pacienţi cu vârsta mai mică de 65 ani
şi cu durata peste 4 zile.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar cu apă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea Xatral SR 10 mg nu a fost demonstrată la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi
16 ani (vezi pct. 5.1). Prin urmare, Xatral SR 10 mg nu este indicat pentru utilizare la copii şi
adolescenţi.
Formatat: Română
2
4.3 Contraindicaţii
Xatral SR 10 mg este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la clorhidrat de alfuzosină sau la oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială ortostatică;
- insuficienţă hepatică;
- asociere cu alte α
1 blocante.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Xatral SR nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei
<30 ml/min) datorită lipsei datelor privind siguranţa medicamentului.
Clorhidratul de alfuzosină trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii trataţi cu medicamente
antihipertensive sau nitraţi (vezi pct. 4.5).
La anumiţi pacienţi poate să determine hipotensiune arterială ortostatică, cu sau fără simptome
(ameţeli, fatigabilitate, transpiraţii), în primele ore după administrare. În acest caz, pacientul trebuie
menţinut în clinostatism până la dispariţia completă a simptomelor. Aceste reacţii adverse sunt
tranzitorii, apar la începutul tratamentului şi nu împiedică, de obicei, continuarea tratamentului. În
cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, la pacienţi cu factori de risc preexistenţi (cum sunt
afecţiuni cardiace subiacente şi/sau tratament concomitent cu medicamente antihipertensive), a fost
raportată scăderea pronunţată a tensiunii arteriale. Riscul de a dezvolta hipotensiune arterială şi alte
reacţii adverse asociate poate fi mai mare la persoanele vârstnice.
Pacientul trebuie atenţionat că există posibilitatea apariţiei acestor simptome.
Se recomandă prudenţă, în special la vârstnici.
Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când clorhidratul de alfuzosină se administrează la pacienţi
care au prezentat un răspuns hipotensiv marcat la alt blocant alfa
1-adrenergic.
La pacienţii coronarieni, clorhidratul de alfuzosină nu trebuie recomandat în monoterapie. Tratamentul
specific pentru insuficienţa coronariană trebuie continuat. Dacă angina pectorală reapare sau se
agravează, tratamentul cu clorhidrat de alfuzosină trebuie întrerupt.
Similar tuturor blocantelor receptorilor alfa
1, alfuzosina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă acută.
Pacienţii cu interval QTc prelungit congenital, cu istoric cunoscut de prelungire dobândită a
intervalului QTc sau care sunt trataţi cu medicamente cu efect cunoscut de creştere a intervalului QTc
trebuie evaluaţi înainte şi în timpul administrării alfuzosinei.
În timpul operaţiei de cataractă, la unii pacienţi aflaţi sub tratament sau trataţi anterior cu alfa
1-
blocante, s-a observat apariţia unei variante a sindromului de pupilă mică (sindrom de iris flasc
intraoperator – SIFI). Deşi riscul de apariţie a acestei reacţii pare foarte mic în cazul alfuzosinei,
chirurgii oftalmologi trebuie informaţi înaintea operaţiei de cataractă despre utilizarea actuală sau
anterioară de alfa
1-blocante, deoarece SIFI poate favoriza creşterea complicaţiilor procedurale.
Oftalmologul trebuie să fie pregătit în vederea unor posibile modificări ale tehnicii chirurgicale.
Pacienţii trebuie instruiţi să înghită comprimatele întregi. Trebuie interzis orice alt mod de
administrare, cum sunt sfărâmarea, mestecarea, ruperea, măcinarea sau pisarea sub formă de pulbere.
Astfel de acţiuni pot duce la o eliberare şi o absorbţie neadecvată a medicamentului şi în consecinţă, la
o posibilă apariţie precoce de reacţii adverse.
Acest medicament conţine ulei de ricin hidrogenat care poate provoca jenă gastrică şi diaree.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- Alte blocante ale receptorilor alfa
1-adrenergici (prazosin, urapidil, minoxidil) (vezi pct. 4.3):
asocierea cu clorhidratul de alfuzosină determină creşterea efectului hipotensor, cu risc de
hipotensiune arterială ortostatică severă.
Asocieri care trebuie luate în considerare
- Medicamente antihipertensive: efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială
ortostatică (efect aditiv) (vezi pct. 4.4).
- Nitraţi (vezi pct. 4.4).
- Inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt ketoconazol, itraconazol, claritromicină,
eritromicină şi ritonavir: creşterea concentraţiei plasmatice a alfuzosinei şi accentuarea reacţiilor
adverse (vezi pct. 5.2).
Administrarea de anestezice generale la pacienţi trataţi cu alfuzosină poate determina instabilitatea
tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece medicamentul este indicat numai la bărbaţi.
Nu există date disponibile cu privire la siguranţa administrării clorhidratului de alfuzosină în timpul
sarcinii şi despre eliminarea clorhidratului de alfuzosină în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile cu privire la afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse, cum sunt hipotensiune arterială ortostatică, vertij, ameţeli, astenie şi
tulburări vizuale, în special la începutul tratamentului cu clorhidrat de alfuzosină. Acestea trebuie luate
în considerare în cazul conducerii de vehicule şi folosirii de utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie, trombocitopenie.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: somnolenţă.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, senzaţie vertiginoasă, senzaţie de leşin, cefalee.
Mai puţin frecvente: vertij.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere anormală
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de iris flasc intraoperator (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie, sincopă, palpitaţii.
Foarte rare: angină pectorală la pacienţi cu boală coronariană preexistentă (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută: fibrilaţie atrială.
4
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (ortostatică) (vezi pct. 4.4), hiperemie facială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, dureri abdominale.
Mai puţin frecvente: diaree, xerostomie.
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: leziune hepatocelulară, boală hepatică asociată cu colestază.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit.
Foarte rare: urticarie, angioedem.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Cu frecvenţă necunoscută: priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie.
Mai puţin frecvente: edem, dureri toracice (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, pacientul trebuie internat în spital şi menţinut în clinostatism. Se instituie
tratamentul convenţional pentru hipotensiune arterială.
În caz de hipotensiune arterială marcată, tratamentul adecvat constă în administrarea unui
vasoconstrictor cu acţiune directă pe fibra musculară netedă vasculară.
Alfuzosinul este greu dializabil, datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, prin
urmare dializa nu aduce un beneficiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne a prostatei,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA01.
Clorhidratul de alfuzosină este un derivat de chinazolină, activ pe cale orală.
Clorhidratul de alfuzosină este un antagonist selectiv al receptorilor alfa
1-adrenergici postsinaptici.
Studiile farmacologice in vitro au demonstrat selectivitatea clorhidratului de alfuzosină pentru
receptorii alfa
1-adrenergici de la nivelul trigonului vezical, uretrei şi prostatei.
Blocantele alfa-adrenergice scad obstrucţia infra-vezicală prin acţiune directă asupra muşchilor netezi
prostatici.
Studiile in vivo efectuate la animale au arătat că clorhidratul de alfuzosină scade presiunea uretrală,
ceea ce determină scăderea rezistenţei la fluxul urinar în timpul micţiunii. Un studiu la şobolani vigili
a arătat că efectul asupra presiunii uretrale este mai mare decât cel asupra tensiunii arteriale.
5
În studiile placebo-controlate efectuate la pacienţi cu hipertrofie benignă a prostatei, clorhidratul de
alfuzosină:
- a crescut semnificativ, în medie cu 30%, valoarea maximă a debitului urinar (Q
max) la pacienţii cu
Q
max≤15 ml/s; această ameliorare se observă de la prima doză;
- a redus semnificativ presiunea detrusorului şi a crescut volumul, determinând o senzaţie de
necesitate de micţiune;
- a redus semnificativ volumul urinar rezidual.
În studiul ALFAUR, efectul clorhidratului de alfuzosină asupra reluării micţiunilor a fost evaluat la
357 bărbaţi cu vârsta de peste 50 ani, care au prezentat un prim episod dureros de retenţie acută de
urină (RAU) determinată de hipertrofia benignă a prostatei, cu volumul urinar rezidual cuprins între
500 şi 1500 ml după montarea sondei vezicale şi în timpul primei ore după aceea. În acest studiu
multicentric, randomizat, dublu-orb, cu două grupuri paralele în care s-a comparat clorhidratul de
alfuzosină, 10 mg pe zi, sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, cu placebo, evaluarea
reluării micţiunilor s-a realizat la 24 ore de la îndepărtarea sondei, dimineaţa, după cel puţin 2 zile de
tratament cu clorhidrat de alfuzosină.
La pacienţii care au prezentat un prim episod de retenţie acută de urină, tratamentul cu clorhidrat de
alfuzosină a permis creşterea semnificativă (p=0,012) a reluării micţiunilor după îndepărtarea sondei,
respectiv 146 de reluări ale micţiunilor (61,9%) în grupul la care s-a administrat clorhidrat de
alfuzosină, faţă de 58 (47,9%) în grupul placebo.
Copii şi adolescenţi
Xatral SR 10 mg nu este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea clorhidratului de alfuzosină nu a fost demonstrată în două studii clinice efectuate la 197 de
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, cu o creştere a limitei presiunii de scurgere a detrusorului
(PPS≥40 cm H
2O) de cauză neurologică. Pacienţii au fost trataţi cu clorhidrat de alfuzosină
0,1 mg/kg/zi sau 0,2 mg/kg/zi, utilizând forme farmaceutice adaptate pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Clorhidratul de alfuzosină
Proporţia de legare de proteinele plasmatice a clorhidratului de alfuzosină este de aproximativ 90%.
Clorhidratul de alfuzosină este intens metabolizat la nivel hepatic, numai 11% din doză eliminându-se
prin urină în forma nemodificată.
Majoritatea metaboliţilor (care sunt inactivi) sunt excretaţi prin materiile fecale (75-90%).
Profilul farmacocinetic al clorhidratului de alfuzosină nu este modificat în caz de insuficienţă cardiacă
cronică.
Forma cu eliberare prelungită:
La voluntarii sănătoşi de vârstă medie, după administrarea unei doze de 10 mg clorhidrat de
alfuzosină, valoarea medie a biodisponibilităţii este de 104,4% comparativ cu forma cu eliberare
imediată, administrată în doză de 7,5 mg clorhidrat de alfuzosină (2,5 mg clorhidrat de alfuzosină de 3
ori pe zi). Concentraţia plasmatică maximă (C
max) se atinge la 9 ore după administrare, comparativ cu
1 oră pentru forma cu eliberare imediată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 9,1 ore.
Studiile au arătat că biodisponibilitatea este crescută atunci când medicamentul este administrat după
masă (vezi pct. 4.2).
La pacienţii vârstnici, parametrii farmacocinetici (C
max şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice a
medicamentului în funcţie de timp - ASC) nu sunt crescuţi, comparativ cu voluntarii sănătoşi de vârstă
medie.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei >30 ml/minut), valorile medii ale
C
max şi ASC sunt moderat crescute, comparativ cu voluntarii cu funcţie renală normală, fără
6
modificarea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Ca urmare, nu este necesară ajustarea
dozelor la pacienţii cu clearance-ul creatininei >30 ml/minut.
Interacţiuni metabolice: CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea clorhidratului de
alfuzosină. Ketoconazolul este un inhibitor potent al CYP3A4. Doze zilnice de 200 mg ketoconazol,
administrate timp de 7 zile, au determinat o creştere de 2,11 ori a C
max şi de 2,46 ori a ASC0-t (ASC de
la momentul zero până la momentul determinării ultimei concentraţii plasmatice cuantificabile) pentru
clorhidratul de alfuzosină administrat în doză zilnică unică de 10 mg, după masă. Alţi parametri,
precum timpul după administrarea medicamentului la care se atinge C
max (Tmax) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2) nu au fost modificaţi.
Administrarea timp de 8 zile a 400 mg ketoconazol, zilnic, a determinat creşterea C
max de 2,3 ori, a
ASC
0-t de 3,2 ori şi a ASC de 3,0 ori, pentru clorhidratul de alfuzosină (vezi pct. 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Strat interior activ:
Manitol
Hipromeloză
Povidonă
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
Strat exterior inactiv 1:
Hipromeloză
Ulei de ricin hidrogenat
Etilceluloză
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
Strat exterior inactiv 2:
Hipromeloză
Ulei de ricin hidrogenat
Povidonă
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu trei blistere aluminiu/PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu un blister PVC/Al a 30 comprimate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis România S.R.L.
Str. Izvor, nr. 80, etajele 6-11 Sector 5, Sanofi Romania SRL Strada Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9 Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7893/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015Ianuarie 2016.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Xatral SR 10 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de alfuzosină 10 mg.
Excipient: ulei de ricin hidrogenat 41,40 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită
Comprimate rotunde, biconvexe, conţinând 3 straturi: un strat alb între 2 straturi galbene.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hipertrofiei benigne a prostatei.
Tratamentul adjuvant al sondajului vezical în retenţia acută de urină determinată de hipertrofia
benignă a prostatei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Hipertrofia benignă a prostatei
Doza recomandată este de un comprimat Xatral SR 10 mg pe zi, administrat oral, imediat după masa
de seară.
Retenţia acută de urină
Se administrează un comprimat Xatral SR 10 mg, imediat după masa de seară timp de 3-4 zile,
respectiv 2-3 zile în care sonda este montată şi 1 zi după îndepărtarea acesteia.
Nu s-a stabilit beneficiul tratamentului pentru această indicaţie la pacienţi cu vârsta mai mică de 65 ani
şi cu durata peste 4 zile.
Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu un pahar cu apă (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea Xatral SR 10 mg nu a fost demonstrată la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi
16 ani (vezi pct. 5.1). Prin urmare, Xatral SR 10 mg nu este indicat pentru utilizare la copii şi
adolescenţi.
Formatat: Română
2
4.3 Contraindicaţii
Xatral SR 10 mg este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la clorhidrat de alfuzosină sau la oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială ortostatică;
- insuficienţă hepatică;
- asociere cu alte α
1 blocante.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Xatral SR nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei
<30 ml/min) datorită lipsei datelor privind siguranţa medicamentului.
Clorhidratul de alfuzosină trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii trataţi cu medicamente
antihipertensive sau nitraţi (vezi pct. 4.5).
La anumiţi pacienţi poate să determine hipotensiune arterială ortostatică, cu sau fără simptome
(ameţeli, fatigabilitate, transpiraţii), în primele ore după administrare. În acest caz, pacientul trebuie
menţinut în clinostatism până la dispariţia completă a simptomelor. Aceste reacţii adverse sunt
tranzitorii, apar la începutul tratamentului şi nu împiedică, de obicei, continuarea tratamentului. În
cadrul supravegherii după punerea pe piaţă, la pacienţi cu factori de risc preexistenţi (cum sunt
afecţiuni cardiace subiacente şi/sau tratament concomitent cu medicamente antihipertensive), a fost
raportată scăderea pronunţată a tensiunii arteriale. Riscul de a dezvolta hipotensiune arterială şi alte
reacţii adverse asociate poate fi mai mare la persoanele vârstnice.
Pacientul trebuie atenţionat că există posibilitatea apariţiei acestor simptome.
Se recomandă prudenţă, în special la vârstnici.
Trebuie să se manifeste prudenţă atunci când clorhidratul de alfuzosină se administrează la pacienţi
care au prezentat un răspuns hipotensiv marcat la alt blocant alfa
1-adrenergic.
La pacienţii coronarieni, clorhidratul de alfuzosină nu trebuie recomandat în monoterapie. Tratamentul
specific pentru insuficienţa coronariană trebuie continuat. Dacă angina pectorală reapare sau se
agravează, tratamentul cu clorhidrat de alfuzosină trebuie întrerupt.
Similar tuturor blocantelor receptorilor alfa
1, alfuzosina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă acută.
Pacienţii cu interval QTc prelungit congenital, cu istoric cunoscut de prelungire dobândită a
intervalului QTc sau care sunt trataţi cu medicamente cu efect cunoscut de creştere a intervalului QTc
trebuie evaluaţi înainte şi în timpul administrării alfuzosinei.
În timpul operaţiei de cataractă, la unii pacienţi aflaţi sub tratament sau trataţi anterior cu alfa
1-
blocante, s-a observat apariţia unei variante a sindromului de pupilă mică (sindrom de iris flasc
intraoperator – SIFI). Deşi riscul de apariţie a acestei reacţii pare foarte mic în cazul alfuzosinei,
chirurgii oftalmologi trebuie informaţi înaintea operaţiei de cataractă despre utilizarea actuală sau
anterioară de alfa
1-blocante, deoarece SIFI poate favoriza creşterea complicaţiilor procedurale.
Oftalmologul trebuie să fie pregătit în vederea unor posibile modificări ale tehnicii chirurgicale.
Pacienţii trebuie instruiţi să înghită comprimatele întregi. Trebuie interzis orice alt mod de
administrare, cum sunt sfărâmarea, mestecarea, ruperea, măcinarea sau pisarea sub formă de pulbere.
Astfel de acţiuni pot duce la o eliberare şi o absorbţie neadecvată a medicamentului şi în consecinţă, la
o posibilă apariţie precoce de reacţii adverse.
Acest medicament conţine ulei de ricin hidrogenat care poate provoca jenă gastrică şi diaree.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- Alte blocante ale receptorilor alfa
1-adrenergici (prazosin, urapidil, minoxidil) (vezi pct. 4.3):
asocierea cu clorhidratul de alfuzosină determină creşterea efectului hipotensor, cu risc de
hipotensiune arterială ortostatică severă.
Asocieri care trebuie luate în considerare
- Medicamente antihipertensive: efect antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune arterială
ortostatică (efect aditiv) (vezi pct. 4.4).
- Nitraţi (vezi pct. 4.4).
- Inhibitori potenţi ai citocromului CYP3A4, cum sunt ketoconazol, itraconazol, claritromicină,
eritromicină şi ritonavir: creşterea concentraţiei plasmatice a alfuzosinei şi accentuarea reacţiilor
adverse (vezi pct. 5.2).
Administrarea de anestezice generale la pacienţi trataţi cu alfuzosină poate determina instabilitatea
tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu este cazul, deoarece medicamentul este indicat numai la bărbaţi.
Nu există date disponibile cu privire la siguranţa administrării clorhidratului de alfuzosină în timpul
sarcinii şi despre eliminarea clorhidratului de alfuzosină în laptele uman.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile cu privire la afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse, cum sunt hipotensiune arterială ortostatică, vertij, ameţeli, astenie şi
tulburări vizuale, în special la începutul tratamentului cu clorhidrat de alfuzosină. Acestea trebuie luate
în considerare în cazul conducerii de vehicule şi folosirii de utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Pentru clasificarea reacţiilor adverse în funcţie de frecvenţă s-a utilizat următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: neutropenie, trombocitopenie.
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: somnolenţă.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: ameţeli, senzaţie vertiginoasă, senzaţie de leşin, cefalee.
Mai puţin frecvente: vertij.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: vedere anormală
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de iris flasc intraoperator (vezi pct. 4.4).
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: tahicardie, sincopă, palpitaţii.
Foarte rare: angină pectorală la pacienţi cu boală coronariană preexistentă (vezi pct. 4.4).
Cu frecvenţă necunoscută: fibrilaţie atrială.
4
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: hipotensiune arterială (ortostatică) (vezi pct. 4.4), hiperemie facială.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă, dureri abdominale.
Mai puţin frecvente: diaree, xerostomie.
Cu frecvenţă necunoscută: vărsături.
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: leziune hepatocelulară, boală hepatică asociată cu colestază.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, prurit.
Foarte rare: urticarie, angioedem.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Cu frecvenţă necunoscută: priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie.
Mai puţin frecvente: edem, dureri toracice (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj, pacientul trebuie internat în spital şi menţinut în clinostatism. Se instituie
tratamentul convenţional pentru hipotensiune arterială.
În caz de hipotensiune arterială marcată, tratamentul adecvat constă în administrarea unui
vasoconstrictor cu acţiune directă pe fibra musculară netedă vasculară.
Alfuzosinul este greu dializabil, datorită legării în proporţie mare de proteinele plasmatice, prin
urmare dializa nu aduce un beneficiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne a prostatei,
antagonişti ai receptorilor alfa-adrenergici, codul ATC: G04CA01.
Clorhidratul de alfuzosină este un derivat de chinazolină, activ pe cale orală.
Clorhidratul de alfuzosină este un antagonist selectiv al receptorilor alfa
1-adrenergici postsinaptici.
Studiile farmacologice in vitro au demonstrat selectivitatea clorhidratului de alfuzosină pentru
receptorii alfa
1-adrenergici de la nivelul trigonului vezical, uretrei şi prostatei.
Blocantele alfa-adrenergice scad obstrucţia infra-vezicală prin acţiune directă asupra muşchilor netezi
prostatici.
Studiile in vivo efectuate la animale au arătat că clorhidratul de alfuzosină scade presiunea uretrală,
ceea ce determină scăderea rezistenţei la fluxul urinar în timpul micţiunii. Un studiu la şobolani vigili
a arătat că efectul asupra presiunii uretrale este mai mare decât cel asupra tensiunii arteriale.
5
În studiile placebo-controlate efectuate la pacienţi cu hipertrofie benignă a prostatei, clorhidratul de
alfuzosină:
- a crescut semnificativ, în medie cu 30%, valoarea maximă a debitului urinar (Q
max) la pacienţii cu
Q
max≤15 ml/s; această ameliorare se observă de la prima doză;
- a redus semnificativ presiunea detrusorului şi a crescut volumul, determinând o senzaţie de
necesitate de micţiune;
- a redus semnificativ volumul urinar rezidual.
În studiul ALFAUR, efectul clorhidratului de alfuzosină asupra reluării micţiunilor a fost evaluat la
357 bărbaţi cu vârsta de peste 50 ani, care au prezentat un prim episod dureros de retenţie acută de
urină (RAU) determinată de hipertrofia benignă a prostatei, cu volumul urinar rezidual cuprins între
500 şi 1500 ml după montarea sondei vezicale şi în timpul primei ore după aceea. În acest studiu
multicentric, randomizat, dublu-orb, cu două grupuri paralele în care s-a comparat clorhidratul de
alfuzosină, 10 mg pe zi, sub formă de comprimate cu eliberare prelungită, cu placebo, evaluarea
reluării micţiunilor s-a realizat la 24 ore de la îndepărtarea sondei, dimineaţa, după cel puţin 2 zile de
tratament cu clorhidrat de alfuzosină.
La pacienţii care au prezentat un prim episod de retenţie acută de urină, tratamentul cu clorhidrat de
alfuzosină a permis creşterea semnificativă (p=0,012) a reluării micţiunilor după îndepărtarea sondei,
respectiv 146 de reluări ale micţiunilor (61,9%) în grupul la care s-a administrat clorhidrat de
alfuzosină, faţă de 58 (47,9%) în grupul placebo.
Copii şi adolescenţi
Xatral SR 10 mg nu este indicat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.2).
Eficacitatea clorhidratului de alfuzosină nu a fost demonstrată în două studii clinice efectuate la 197 de
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani, cu o creştere a limitei presiunii de scurgere a detrusorului
(PPS≥40 cm H
2O) de cauză neurologică. Pacienţii au fost trataţi cu clorhidrat de alfuzosină
0,1 mg/kg/zi sau 0,2 mg/kg/zi, utilizând forme farmaceutice adaptate pentru copii şi adolescenţi.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Clorhidratul de alfuzosină
Proporţia de legare de proteinele plasmatice a clorhidratului de alfuzosină este de aproximativ 90%.
Clorhidratul de alfuzosină este intens metabolizat la nivel hepatic, numai 11% din doză eliminându-se
prin urină în forma nemodificată.
Majoritatea metaboliţilor (care sunt inactivi) sunt excretaţi prin materiile fecale (75-90%).
Profilul farmacocinetic al clorhidratului de alfuzosină nu este modificat în caz de insuficienţă cardiacă
cronică.
Forma cu eliberare prelungită:
La voluntarii sănătoşi de vârstă medie, după administrarea unei doze de 10 mg clorhidrat de
alfuzosină, valoarea medie a biodisponibilităţii este de 104,4% comparativ cu forma cu eliberare
imediată, administrată în doză de 7,5 mg clorhidrat de alfuzosină (2,5 mg clorhidrat de alfuzosină de 3
ori pe zi). Concentraţia plasmatică maximă (C
max) se atinge la 9 ore după administrare, comparativ cu
1 oră pentru forma cu eliberare imediată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 9,1 ore.
Studiile au arătat că biodisponibilitatea este crescută atunci când medicamentul este administrat după
masă (vezi pct. 4.2).
La pacienţii vârstnici, parametrii farmacocinetici (C
max şi aria de sub curba concentraţiei plasmatice a
medicamentului în funcţie de timp - ASC) nu sunt crescuţi, comparativ cu voluntarii sănătoşi de vârstă
medie.
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei >30 ml/minut), valorile medii ale
C
max şi ASC sunt moderat crescute, comparativ cu voluntarii cu funcţie renală normală, fără
6
modificarea timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Ca urmare, nu este necesară ajustarea
dozelor la pacienţii cu clearance-ul creatininei >30 ml/minut.
Interacţiuni metabolice: CYP3A4 este principala enzimă implicată în metabolizarea clorhidratului de
alfuzosină. Ketoconazolul este un inhibitor potent al CYP3A4. Doze zilnice de 200 mg ketoconazol,
administrate timp de 7 zile, au determinat o creştere de 2,11 ori a C
max şi de 2,46 ori a ASC0-t (ASC de
la momentul zero până la momentul determinării ultimei concentraţii plasmatice cuantificabile) pentru
clorhidratul de alfuzosină administrat în doză zilnică unică de 10 mg, după masă. Alţi parametri,
precum timpul după administrarea medicamentului la care se atinge C
max (Tmax) şi timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
1/2) nu au fost modificaţi.
Administrarea timp de 8 zile a 400 mg ketoconazol, zilnic, a determinat creşterea C
max de 2,3 ori, a
ASC
0-t de 3,2 ori şi a ASC de 3,0 ori, pentru clorhidratul de alfuzosină (vezi pct. 4.5).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Strat interior activ:
Manitol
Hipromeloză
Povidonă
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
Strat exterior inactiv 1:
Hipromeloză
Ulei de ricin hidrogenat
Etilceluloză
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
Strat exterior inactiv 2:
Hipromeloză
Ulei de ricin hidrogenat
Povidonă
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de siliciu coloidal hidratat
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
7
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu trei blistere aluminiu/PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită
Cutie cu un blister PVC/Al a 30 comprimate cu eliberare prelungită
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis România S.R.L.
Str. Izvor, nr. 80, etajele 6-11 Sector 5, Sanofi Romania SRL Strada Gara Herăstrău, nr. 4, Clădirea B, etajele 8-9 Sector 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7893/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2015Ianuarie 2016.
