1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Vopregin 50 mg comprimate filmate
Vopregin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine voriconazol 50 mg.
Fiecare comprimat filmat conţine voriconazol 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 64,94 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare comprimat filmat conţine lactoză monohidrat 259,76 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimat filmat rotund, de culoare albă până la aproape albă (cu diametru de aproximativ 7 mm),
biconvex marcat cu “V9CN” pe una dintre feţe şi “50” pe cealaltă faţă.
Comprimat filmat oval, de culoare albă până la aproape albă (cu dimensiuni de aproximativ 16 mm
lungime x 8 mm lățime), marcat cu “V9CN” pe una dintre feţe şi “200” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Vopregin este un medicament antifungic triazolic cu spectru larg, indicat la adulţi şi copii cu vârsta de 2
ani şi peste, în:
Tratamentul aspergilozei invazive.
Tratamentul candidemiei la pacienţi fără neutropenie.
Tratamentul infecțiilor grave, invazive, rezistente la fluconazol produse de Candida (inclusiv al celor
produse de C. krusei).
Tratamentul infecţiilor fungice grave produse de Scedosporium spp. şi Fusarium spp.
2
Vopregin este tratamentul de primă intenţie al pacienţilor cu infecţii progresive, care pot pune în pericol
viaţa.
Profilaxia infecţiilor fungice invazive la pacienţii cu risc crescut cu transplant alogenic de celule stem
hematopoietice (TCSH).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Înaintea iniţierii şi în timpul tratamentului cu voriconazol dezechilibrele electrolitice, cum sunt
hipokaliemia, hipomagneziemia şi hipocalcemia trebuie monitorizate şi dacă este necesar, corectate
(vezi pct. 4.4).
Vopregin este disponibil şi sub formă de comprimate filmate a 200 mg și pulbere pentru soluţie
perfuzabilă 200 mg. În plus, alte produse sunt disponibile sub formă de voriconazol 40 mg/ml pulbere
pentru soluție orală.
Vopregin este disponibil şi sub formă de comprimate filmate a 50 mg și pulbere pentru soluţie
perfuzabilă 200 mg. În plus, alte produse sunt disponibile sub formă de voriconazol 40 mg/ml pulbere
pentru soluție orală.
Tratament
Adulţi
Tratamentul trebuie iniţiat cu doza de încărcare specifică administrării intravenoase sau orale de
Vopregin necesară atingerii în prima zi a unor concentraţii plasmatice foarte apropiate de concentraţia
plasmatică constantă. Deoarece biodisponibilitatea după administrarea orală este mare (96%; vezi
pct. 5.2), se poate trece de la administrarea intravenoasă la cea orală, atunci când este indicat clinic.
În tabelul de mai jos sunt prezentate detalii cu privire la recomandările de doze:
Intravenos Oral
Pacienți cu greutate
corporală mai
mare sau egală cu 40
kg* Pacienți cu greutate
corporală sub
40 kg*
Doza de încărcare
(primele 24 de ore) 6 mg/kg la fiecare 12 ore
400 mg la fiecare 12 ore
200 mg la fiecare 12 ore
Doza de întreţinere
(după primele 24 de
ore) 4 mg/kg de două ori pe
zi 200 mg de două ori pe zi 100 mg de două ori pe zi
* De asemenea, aceasta se aplică pacienţilor cu vârsta de 15 ani şi peste.
Durata tratamentului
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil, în funcţie de răspunsul clinic şi
micologic al pacienţilor. Expunerea pe termen lung la voriconazol, peste 180 de zile (6 luni),
necesită o evaluare atentă a raportului beneficiu-risc (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Ajustarea dozei (Adulți)
Dacă răspunsul la tratament este inadecvat, doza de întreţinere în cazul administrării orale poate fi
crescută la 300 mg de două ori pe zi. La pacienţii cu greutatea corporală mai mică de 40 kg, doza orală
poate fi crescută la 150 mg, de două ori pe zi.
Dacă pacientul nu tolerează tratamentul la aceste doze mari, doza orală de întreţinere se reduce treptat
cu câte 50 mg până la doza de 200 mg de două ori pe zi (sau la 100 mg de două ori pe zi, la pacienţii
3
cu greutatea corporală mai mică de 40 kg).
Pentru administrarea profilactică, consultaţi punctele de mai jos.
Copii (cu vârsta cuprinsă între 2 și < 12 ani) şi adolescenţi tineri cu greutate corporală redusă (cu vârsta
cuprinsă între 12 şi 14 ani şi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani] şi adolescenţi tineri cu greutate
corporală redusă [cu vârsta cuprinsă între 12 şi 14 ani şi
Profilaxia la adulţi şi copii
Administrarea profilactică trebuie iniţiată în ziua transplantului şi poate continua până la 100 de zile.
Administrarea profilactică trebuie să fie cât mai scurtă posibil, în funcţie de riscul dezvoltării
infecţiilor fungice invazive (IFI), definit prin neutropenie sau starea de imunosupresie. Numai în cazul
4
persistenţei stării de imunosupresie sau apariţiei bolii grefă contra, administrarea profilactică poate fi
continuată timp de cel mult 180 de zile după transplant
gazdă (vezi pct. 5.1) .
Doze
Dozele recomandate pentru administrarea profilactică sunt aceleaşi cu cele utilizate în tratament,
pentru grupele de vârstă respective. Consultaţi tabelele cu doze de mai sus.
Durata profilaxiei
Siguranţa şi eficacitatea utilizării voriconazolului mai mult de 180 de zile nu au fost studiate adecvat în
studiile clinice.
Administrarea profilactică a voriconazolului mai mult de 180 de zile (6 luni) necesită o evaluare
atentă a raportului beneficiu-risc (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Următoarele instrucţiuni se aplică atât pentru tratatment cât şi pentru profilaxie
Ajustarea dozei
În administrarea profilactică, nu este recomandată ajustarea dozei în cazul ineficacităţii tratamentului
sau al apariţiei reacţiilor adverse aferente tratamentului. În cazul apariţiei reacţiilor adverse aferente
tratamentului trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu voriconazol şi administrarea
altor medicamente antifungice (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Ajustarea dozei în cazul administrării concomitente
Fenitoina poate fi administrată concomitent cu voriconazolul dacă doza de întreţinere a voriconazolului
este crescută de la 200 mg la 400 mg administrat pe cale orală, de două ori pe zi (de la 100 mg la
200 mg administrat pe cale orală, de două ori pe zi la pacienţii cu o greutate mai mică de 40 kg), vezi
pct. 4.4 şi 4.5.
Trebuie evitată, dacă este posibil, administrarea concomitentă a voriconazolului cu rifabutină. Totuşi,
dacă acest tratament asociat este absolut necesar, doza de întreţinere a voriconazolului poate fi
crescută de la 200 mg la 350 mg administrat pe cale orală, de două ori pe zi (de la 100 mg la 200 mg
administrat pe cale orală, de două ori pe zi la pacienţii cu o greutate mai mică de 40 kg), vezi pct. 4.4
şi 4.5.
Efavirenz poate fi administrat concomitent cu voriconazol dacă doza de întreţinere a voriconazolului
este crescută la 400 mg la 12 ore şi doza de efavirenz este redusă cu 50%, adică la 300 mg o dată pe zi.
La întreruperea tratamentului cu voriconazol, trebuie restabilită doza iniţială de efavirenz (vezi pct. 4.4
şi 4.5).
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii vârstnici (vezi pct. 5.2).
Insuficienţă renală
Farmacocinetica voriconazolului administrat pe cale orală nu este modificată în cazul insuficienţei
renale. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei orale la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară -
severă (vezi pct. 5.2).
Voriconazolul este hemodializabil cu un clearance de 121 ml/min. O şedinţă de hemodializă de 4 ore
nu duce la eliminarea voriconazolului într-o cantitate suficientă pentru a fi necesară ajustarea dozelor.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu ciroză hepatică uşoară până la moderată (Child-Pugh A şi B), în cazul tratamentului cu
5
voriconazol, se recomandă folosirea dozei standard de încărcare, dar doza de întreţinere trebuie să fie
de două ori mai mică decât doza standard de întreţinere (vezi pct. 5.2).
Administrarea voriconazolului nu a fost studiată la pacienţii cu ciroză hepatică cronică severă
(Child-Pugh C).
Există date limitate referitoare la siguranţa administrării Vopregin la pacienţii cu valori modificate ale
testelor funcţionale hepatice (aspartat transaminază [AST ], alanin transaminază [ALT], fosfatază
alcalină [FA] sau bilirubină totală > 5 ori limita superioară a normalului).
Administrarea voriconazolului a fost asociată cu creşteri ale valorilor testelor funcţionale hepatice şi
semne clinice de afectare hepatică, cum este icterul şi nu trebuie folosit la pacienţii cu insuficienţă
hepatică severă decât dacă beneficiile depăşesc riscul potenţial. Pacienţii cu insuficienţă hepatică
trebuie monitorizaţi atent pentru toxicitatea medicamentoasă (vezi pct. 4.8).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării Vopregin la copii cu vârsta mai mică de 2 ani nu au fost stabilite.
Datele disponibile în prezent sunt prezentate la pct. 4.8 şi 5.1 dar nu se pot face recomandări privind
doza.
Mod de administrare
Vopregin comprimate filmate se administrează cu cel puţin o oră înainte de sau după masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă cu substraturi ale CYP3A4, terfenadină, astemizol, cisapridă, pimozidă
sau chinidină, deoarece creşterea concentraţiilor plasmatice ale acestor medicamente poate duce la
prelungirea intervalului QTc şi, rareori, la torsada vârfurilor (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu rifampicină, carbamazepină şi fenobarbital, deoarece este posibil ca
aceste medicamente să scadă semnificativ concentraţia plasmatică de voriconazol (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă a unor doze standard de voriconazol cu doze de efavirenz 400 mg o dată pe zi
sau mai mari este contraindicată, deoarece la aceste doze efavirenzul scade semnificativ concentraţia
plasmatică de voriconazol la subiecţii sănătoşi. Voriconazolul crește de asemenea semnificativ
concentrația plasmatică a efavirenz (vezi pct. 4.5, pentru doze mai mici vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu doze mari de ritonavir (minimum 400 mg, de două ori pe zi), deoarece
la aceste doze ritonavirul duce la scăderea semnificativă a concentraţiilor plasmatice de voriconazol la
subiecţii sănătoşi (vezi pct. 4.5, pentru doze mai mici pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu alcaloizi de ergot (ergotamină, dihidroergotamină), substraturi ale
CYP3A4, deoarece creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente poate duce la ergotism
(vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu sirolimus, deoarece este posibil ca voriconazolul să crească
semnificativ concentraţia plasmatică de sirolimus (vezi pct. 4.5).
Administrarea concomitentă cu sunătoare (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
6
Hipersensibilitatea
Vopregin trebuie prescris cu prudenţă pacienţilor cu hipersensibilitate la alţi derivaţi azolici (vezi
pct. 4.8).
Funcţia cardiovasculară
Voriconazolul a fost asociat cu prelungirea intervalului QTc. Rareori, au fost raportate cazuri de
torsadă a vârfurilor la pacienţi trataţi cu voriconazol şi care prezentau factori de risc, cum sunt:
antecedente de cardiotoxicitate indusă de chimioterapie, cardiomiopatie, hipokaliemie şi administrare
concomitentă de medicamente cu risc potenţial. Voriconazolul trebuie administrat cu prudenţă la
pacienţii cu factori de risc în apariţia aritmiilor, cum sunt:
Prelungirea intervalului QTc de natură congenitală sau dobândită.
Cardiomiopatia, în special în prezenţa insuficienţei cardiace.
Bradicardia sinusală.
Prezenţa aritmiilor simptomatice.
Administrarea concomitentă de medicamente care sunt cunoscute a prelungi intervalul QTc.
Înaintea iniţierii şi în timpul tratamentului cu voriconazol dezechilibrele electrolitice, cum sunt
hipokaliemia, hipomagneziemia şi hipocalcemia trebuie monitorizate şi corectate dacă este
necesar (vezi pct. 4.2). S-a efectuat un studiu la voluntari sănătoşi care a examinat efectul de
prelungire a intervalului QTc de către doze unice de voriconazol de până la 4 ori doza uzuală
zilnică. La niciunul dintre subiecţi nu a fost constatată prelungirea intervalului QTc peste
valoarea clinic relevantă de 500 msec (vezi pct. 5.1).
Toxicitatea hepatică
În studiile clinice au fost raportate cazuri de reacţii hepatice grave în cursul
tratamentului cu voriconazol (inclusiv hepatită manifestă clinic, colestază şi insuficienţă hepatică
fulminantă, chiar letală). Reacţiile hepatice au fost semnalate mai frecvent la pacienţii cu afecţiuni
subiacente grave (mai ales afecţiuni hematologice maligne). La unii pacienţi, aparent fără factori de
risc, s-au înregistrat reacţii hepatice tranzitorii, cum sunt hepatita şi icterul. Disfuncţiile hepatice au
fost de obicei reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Monitorizarea funcţiei hepatice
Pacienţii trataţi cu Vopregin trebuie monitorizaţi cu atenţie privind toxicitatea hepatică. Monitorizarea
clinică trebuie să includă evaluarea analizelor de laborator pentru funcţia hepatică (în special AST şi
ALT) la începutul tratamentului cu Vopregin şi cel puţin săptămânal în prima lună de tratament. Durata
tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil; cu toate acestea, dacă pe baza evaluării raportului
beneficiu-risc tratamentul este continuat (vezi pct. 4.2), frecvenţa de monitorizare poate fi redusă la o
dată pe lună, dacă nu există modificări ale testelor funcţionale hepatice.
Dacă valorile testelor funcţionale hepatice cresc marcat, tratamentul cu Vopregin trebuie întrerupt, cu
excepţia cazului în care evaluarea medicală a raportului beneficiu-risc al tratamentului pacientului
justifică continuarea utilizării.
Monitorizarea funcţiei hepatice trebuie efectuată atât la copii, cât şi la adulţi.
Reacţii adverse vizuale
Au fost raportate cazuri de reacţii adverse vizuale prelungite, care au inclus vedere înceţoşată, nevrită
optică şi edem papilar (vezi pct. 4.8).
Reacţii adverse renale
Insuficienţa renală acută a fost observată la pacienţii cu afecţiuni severe, trataţi cu voriconazol. Este
posibil ca pacienţii trataţi cu voriconazol să fie trataţi concomitent şi cu alte medicamente cu potenţial
nefrotoxic şi să prezinte afecţiuni concomitente care să ducă la diminuarea funcţiei renale (vezi
pct. 4.8).
7
Monitorizarea funcţiei renale
Pacienţii trebuie monitorizaţi în ceea ce priveşte afectarea funcţiei renale. Aceasta include evaluări de
laborator, îndeosebi ale creatininemiei.
Monitorizarea funcţiei pancreatice
ita acută (de exemplu, chimioterapie
recentă, transplant de celule stem hematopoietice [THSC]) trebuie să fie monitorizaţi cu atenţie în
timpul tratamentului cu Vopregin. În această situaţie clinică, poate fi luată în considerare monitorizarea
amilazei sau lipazei serice.
Reacţii adverse dermatologice
În cursul tratamentului cu voriconazol, pacienţii au prezentat reacţii cutanate exfoliative, cum
este sindromul Stevens-Johnson. Dacă un pacient dezvoltă erupţii cutanate tranzitorii, trebuie
monitorizat cu atenţie, iar dacă leziunile se agravează, tratamentul cu Vopregin trebuie întrerupt.
În plus, voriconazolul a fost asociat cu fototoxicitate inclusiv cu reacţii cum sunt efelidele, lentigo,
keratoza actinică şi pseudoporfirie. Este recomandat ca toţi pacienţii, inclusiv copiii să evite expunerea
directă la lumina soarelui, în timpul tratamentului cu Vopregin şi să utilizeze măsuri de protecţie, cum sunt
hainele şi produsele cu factor înalt de protecţie solară (FPS).
Tratamentul de lungă durată
În relaţie cu tratamentul pe termen lung (tratament sau profilaxie) cu Vopregin, au fost raportate
următoarele reacţii adverse severe, de aceea medicii trebuie să ia în considerare necesitatea de a limita
expunerea la Vopregin (vezi pct. 4.2 şi 5.1). În relaţie cu tratamentul pe termen lung cu
voriconazol, au fost raportate următoarele reacţii adverse severe:
Carcinomul cu celule scuamoase al pielii (CCS) a fost raportat la anumiţi pacienţi, dintre care unii au
prezentat reacţii fototoxice în antecedente. Dacă apar reacţii de fototoxicitate, trebuie avut în vedere un
consult multidisciplinar, iar pacientul trebuie îndrumat către un medic dermatolog. Trebuie luată în
considerare oprirea tratamentului cu Vopregin și utilizarea unui medicament antifungic alternativ. În
situaţia în care tratamentul cu Vopregin este continuat în pofida apariţiei leziunilor legate de fototoxicitate
trebuie efectuată o evaluare dermatologică sistematică şi regulată, pentru a permite detectarea şi
tratamentul precoce al leziunilor premaligne. Tratamentul cu Vopregin trebuie întrerupt dacă sunt
identificate leziuni cutanate premaligne sau carcinom cu celule scuamoase.
Periostita neinfecţioasă cu concentraţii crescute de fluor şi fosfatază alcalină a fost raportată la
pacienţii la care s-a efectuat un transplant. În cazul în care un pacient dezvoltă durere osoasă şi semne
radiologice sugestive de periostită, trebuie luată în considerare oprirea tratamentului cu Vopregin, după
consultul multidisciplinar.
Copii şi adolescenţi
La copiii cu vârsta sub 2 ani, siguranţa şi eficacitatea nu au fost stabilite (vezi pct. 4.8 şi 5.1).
Voriconazolul este indicat la copii cu vârsta de 2 ani şi peste. La copii şi adolescenţi s-a observat o
incidenţă mai mare a creşterilor concentraţiei enzimelor hepatice (vezi pct. 4.8). Funcţia hepatică trebuie
monitorizată atât la copii, cât şi la adulţi. Biodisponibilitatea orală poate fi limitată în cazul copiilor cu
vârsta cuprinsă între 2 şi < 12 ani cu malabsorbţie şi cu greutatea corporală mult mai mică decât cea
corespunzătoare vârstei. În această situaţie, se recomandă administrarea intravenoasă a voriconazolului.
Frecvenţa reacţiilor de fototoxicitate este mai mare la copii şi adolescenţi. Deoarece a fost raportată
evoluţia către CCS, la aceste grupe de pacienţi se justifică adoptarea unor măsuri stricte de
fotoprotecţie. La copiii la care apar leziuni de îmbătrânire fotoindusă, precum lentigo sau efelide, este
recomandată evitarea expunerii la soare şi monitorizarea dermatologică, chiar şi după întreruperea
8
tratamentului.
Profilaxie
În cazul apariţiei reacţiilor adverse aferente tratamentului (hepatotoxicitate, reacţii cutanate severe
inclusiv fototoxicitate şi CCS, tulburări vizuale severe sau prelungite şi periostită), trebuie luată în
considerare oprirea tratamentului cu voriconazol şi administrarea altor medicamente antifungice.
Fenitoina (substrat al CYP2C9 şi inductor puternic al CYP450)
Se recomandă monitorizarea atentă a concentraţiilor de fenitoină în cursul tratamentului concomitent
cu voriconazol. Trebuie evitată administrarea concomitentă de voriconazol şi fenitoină, cu excepţia
situaţiilor în care beneficiile depăşesc riscurile (vezi pct. 4.5).
Efavirenz (inductor al CYP450; inhibitor şi substrat al CYP3A4)
Atunci când voriconazolul se administrează concomitent cu efavirenz, doza de voriconazol trebuie
crescută la 400 mg la fiecare 12 ore, iar doza de efavirenz trebuie redusă la 300 mg la fiecare 24 ore
(vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.5).
Rifabutina (inductor puternic al CYP450)
Se recomandă monitorizarea atentă a hemoleucogramei, precum şi a reacţiilor adverse la rifabutină (de
exemplu, uveita), atunci când rifabutina se administrează concomitent cu voriconazolul. Trebuie
evitată administrarea concomitentă de voriconazol şi rifabutină, cu excepţia situaţiilor în care
beneficiile depăşesc riscurile (vezi pct. 4.5).
Ritonavir (inductor puternic al CYP450; inhibitor şi substrat al CYP3A4)
Administrarea concomitentă de voriconazol şi doza mică de ritonavir (100 mg de două ori pe zi)
trebuie evitată, cu excepţia situaţiei în care analizarea raportului beneficiu/risc pentru pacient justifică
administrarea de voriconazol (vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Everolimus (substrat CYP3A4, substrat al glicoproteinei P)
Administrarea concomitentă de voriconazol şi everolimus nu este recomandată deoarece este de
aşteptat ca voriconazolul să mărească semnificativ concentraţiile plasmatice ale everolimusului. În
prezent nu sunt disponibile date suficiente pentru a face recomandări privind dozele în această situaţie
(vezi pct. 4.5).
Metadona (substrat al CYP3A4)
Se recomandă monitorizarea atentă a reacţiilor adverse şi toxicităţii asociate metadonei, inclusiv a
prelungirii intervalului QTc, atunci când aceasta se administrează concomitent cu voriconazolul,
deoarece în cazul administrării concomitente s-a demonstrat o creştere a concentraţiilor de metadonă.
Poate fi necesară reducerea dozei de metadonă (vezi pct. 4.5).
Opioizi cu durată scurtă de acţiune (substrat CYP3A4)
În cazul administrării în asociere cu voriconazol trebuie luată în considerare reducerea dozei de
alfentanil, fentanil şi a altor opioizi cu durată scurtă de acţiune cu structură similară cu alfentanilul şi
metabolizaţi de către citocromul CYP3A4 (de exemplu, sufentanil) (vezi pct. 4.5). Deoarece timpul de
înjumătăţire plasmatică al alfentanilului este prelungit de 4 ori în cazul administrării în asociere cu
voriconazol, şi într-un studiu publicat independent, utilizarea concomitentă de voriconazol şi fentanil a
determinat o creştere a valorii medii a ASC
0-∞ pentru fentanil, poate fi necesară monitorizarea frecventă a
reacţiilor adverse asociate opioizilor (incluzând o perioadă mai lungă de monitorizare a funcţiei
respiratorii).
Opioizi cu durată lungă de acţiune (substrat CYP3A4)
Trebuie luată în considerare reducerea dozei de oxicodonă şi a altor opioizi cu durată lungă de acţiune
metabolizaţi pe calea izoenzimei CYP3A4 (de exemplu hidrocodonă) în cazul administrării
9
concomitente cu voriconazol. Poate fi necesară monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse asociate
opioizilor (vezi pct. 4.5).
Fluconazol (inhibitor al CYP2C9, CYP2C19 şi CYP3A4)
Administrarea concomitentă a voriconazolului pe cale orală şi a fluconazolului pe cale orală a
determinat o creştere semnificativă a Cmax şi ASCτ a voriconazolului la subiecţi sănătoşi. Nu s-a stabilit
dacă prin reducerea dozei şi/sau a frecvenţei administrării voriconazolului şi fluconazolului se poate
elimina acest efect. Monitorizarea reacţiilor adverse asociate voriconazolului este recomandată dacă
voriconazolul este administrat după fluconazol (vezi pct. 4.5).
Comprimatele de Vopregin conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizez acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Voriconazolul este metabolizat de către izoenzimele citocromului P450 CYP2C19, CYP2C9 şi
CYP3A4, inhibând activitatea acestora. Inhibitorii sau inductorii acestor enzime pot creşte,
respectiv scădea concentraţiile plasmatice ale voriconazolului, existând şi posibilitatea ca
voriconazolul să crească concentraţiile plasmatice ale substanţelor metabolizate de către aceste
izoenzime ale CYP450.
Cu unele excepţii ce vor fi specificate, interacţiunile medicamentoase au fost studiate la subiecţi adulţi
sănătoşi, de sex masculin, cu doze multiple, la starea de echilibru, utilizând voriconazol 200 mg de
două ori pe zi (BID), administrat oral. Aceste rezultate sunt relevante şi pentru alte grupe de pacienţi,
precum şi pentru alte căi de administrare.
Se recomandă prudenţă în cazul administrării concomitente de voriconazol şi medicamente care
prelungesc intervalul QTc. Administrarea concomitentă este contraindicată atunci când există şi
posibilitatea ca voriconazolul să crească concentraţiile plasmatice ale substanţelor metabolizate de
către izoenzimele CYP3A4 (anumite medicamente antihistaminice, chinidină, cisapridă, pimozidă)
(vezi mai jos şi pct. 4.3).
Tabel privind interacţiunile
iconazol şi alte medicamente (o dată pe
zi, notată “QD”, de două ori pe zi, notată “BID”, de trei ori pe zi, notată “TID” şi nedeterminată,
notată “ND”). Direcţia săgeţii pentru fiecare parametru farmacocinetic are la bază valoarea 90% a
intervalului de încredere a mediei geometrice, situându-se între (↔), sub (↓) sau peste (↑) intervalul 80-
125%. Asterixul (*) indică interacţiune reciprocă. ASC, ASCt şi ASC
0- reprezintă aria de sub
curbă corespunzătoare intervalului dozei, de la momentul 0 până la momentul la care determinarea
este detectabilă, respectiv de la momentul 0 la infinit.
Interacţiunile din tabel sunt prezentate în următoarea ordine: contraindicaţii, interacţiuni care
necesită ajustarea dozelor şi monitorizare atentă clinică şi/sau biologică şi, în final, interacţiuni
nesemnificative din punct de vedere farmacocinetic, dar cu posibile implicaţii clinice în această arie
terapeutică.
Medicament
[Mecanismul interacţiunii] Interacţiune
Modificări ale mediei
geometrice (%) Recomandări privind
administrarea concomitentă
Astemizol, cisapridă, pimozidă,
chinidină şi terfenadină
[substraturi CYP3A4] Deşi nu au fost realizate studii în
acest sens, creşterea
concentraţiilor
10
plasmatice ale acestor
medicamente
poate duce la prelungirea
intervalului QTc şi, rareori, la
apariţia torsadei vârfurilor Contraindicat (vezi pct. 4.3)
Carbamazepină şi medicamente
barbiturice cu durată lungă de
acţiune (de exemplu
fenobarbital, mefobarbital)
[inductori potenţi ai CYP450] Deşi nu au fost realizate studii în
acest sens, carbamazepina şi
medicamentele barbiturice cu
durată lungă de acţiune pot
scădea semnificativ
concentraţiile plasmatice ale
voriconazolului.
Contraindicat (vezi pct. 4.3)
Efavirenz (inhibitor
nonnucleozidic al
reverstranscriptazei)
[inductor al CYP450, inhibitor şi
substrat al CYP3A4]
Efavirenz 400 mg QD
administrare concomitentă cu
voriconazol 200 mg BID*,
Efavirenz300 mg QD,
administrare concomitentă cu
voriconazol 400 mg BID*
Efavirenz Cmax ↑ 38%
Efavirenz ASC ↑ 44%
Voriconazol Cmax ↓ 61%
Voriconazol ASC ↓ 77%
Comparativ cu efavirenz 600 mg
QD, Efavirenz Cmax ↔
Efavirenz ASC ↑ 17%
Comparativ cu voriconazol 200
mg BID,
Voriconazol Cmax ↑ 23%
Voriconazol ASC ↓ 7% Administrarea concomitentă
de voriconazol în doze
standard cu efavirenz în doze
de 400 mg QD sau mai mari
este contraindicată (vezi pct.
4.3).
Voriconazolul poate fi
administrat concomitent cu
efavirenz dacă doza de
întreţinere a voriconazolului
este crescută la 400 mg BID şi
doza de efavirenz este scăzută
la 300 mg QD. Când
tratamentul cu voriconazol
este întrerupt, va fi reinstituit
dozajul iniţial al efavirenzului.
(vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Alcaloizii din ergot (de exemplu
ergotamină şi
dihidroergotamină)
[substraturi ale CYP3A4] Deşi nu au fost realizate studii în
acest sens, este posibil ca
voriconazolul să determine
creşterea
concentraţiei plasmatice a
alcaloizilor din ergot, putând
duce la ergotism.
Contraindicat (vezi pct. 4.3)
Rifabutină
[inductor potent al CYP450]
300 mg QD
300 mg QD (administrare
concomitentă cu voriconazol
350 mg BID)*
300 mg QD (administrare
Voriconazol Cmax ↓ 69%
Voriconazol ASC ↓ 78%
Comparativ cu voriconazol 200
mg
BID,
Voriconazol Cmax ↓ 4%
Voriconazol ASC ↓32%
Rifabutină Cmax ↑ 195%
Administrarea concomitentă
de voriconazol şi rifabutină
trebuie evitată cu excepţia
situaţiilor în care beneficiile
depăşesc riscurile.
Doza de întreţinere a
voriconazolului poate fi
crescută la 5mg/kg BID,
administrate intravenos sau de
la 200 mg la 350 mg BID,
11
concomitentă cu voriconazol
400 mg BID)* Rifabutină ASC;
&