ADAGIN PENTRU COPII 20 mg/ml
Substanta activa: IBUPROFENUMClasa ATC: M01AE01Forma farmaceutica: SUSP. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu un flacon din sticla bruna, prevazut cu sistem de închidere securizat pentru copii a 60 ml suspensie orala si o seringa dozatoare cu capacitatea de 5 ml, gradata la fiecare 0,5 ml.
Producator: BALKANPHARMA TROYAN AD - BULGARIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Adagin pentru copii 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanța activă este ibuprofenul.
Excipienți cu efect cunoscut:
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de portocale și vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Copii cu vârsta între 3 luni și 12 ani (> 5 kg):
Pentru scăderea febrei, inclusiv a febrei post-imunizare
Pentru ameliorarea simptomelor de răceală și gripă
Pentru ameliorarea durerii ușoare până la moderate, precum durere în gât, durere determinată de
creșterea dinților, dureri dentare, auriculare, cefalee, dureri minore și luxații
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cel mai scurt timp
necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Copii cu vârsta peste 3 luni
Pentru febră post-imunizare: O doză de 2,5 ml urmată de încă o doză de 2,5 ml după 6 ore, dacă este
necesar. Nu se vor utiliza mai mult de două doze de 2,5 ml în decurs de 24 de ore. Dacă febra nu scade,
adresați-vă medicului dumneavoastră.
Pentru durere, febră și simptome de răceală și gripă: Doza zilnică de Adagin pentru copii suspensie
orală este 20-30 mg/kg masă corporală, în doze divizate. Utilizând seringa orală furnizată, această doză
poate fi administrată astfel:
Copii cu vârsta între 3 și 6 luni, care cântăresc mai mult de 5 kg: Poate fi administrată o doză de 2,5 ml de
3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 6 și 12 luni (7-10 kg): Poate fi administrată o doză de 2,5 ml de 3-4 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 1 și 3 ani (10-15 kg): Poate fi administrată o doză de 5 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 4 și 6 ani (15-20 kg): Poate fi administrată o doză de 7,5 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 7 și 9 ani (20-30 kg): Poate fi administrată o doză de 10 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 10 și 12 ani (30-40 kg): Poate fi administrată o doză de 15 ml de 3 ori în 24 de ore.
Dozele trebuie administrate la apoximativ 6-8 ore (sau la intervale de cel puțin 4 ore).
Din cauza lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea, sugarii cu vârsta sub 3 luni sau care cântăresc sub
5 kg nu trebuie să utilizeze Adagin pentru copii.
Durata tratamentului
Doar pentru utilizare pe termen scurt.
Copii cu vârsta peste 6 luni: Dacă simptomele se agravează sau persistă pentru mai mult de 3 zile,
adresați-vă unui medic.
Copii cu vârsta sub 6 luni: Dacă simptomele se agravează sau persistă pentru mai mult de 24 de ore,
adresați-vă unui medic.
Insuficiență renală
Se recomandă precauție la administrarea dozelor de ibuprofen în cazul pacienților cu insuficiență renală.
ținută cât mai mică posibil, iar funcția renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).
Insuficiență hepatică
Se recomandă precauție la administrarea dozelor de ibuprofen în cazul pacienților cu insuficiență hepatică.
Doza trebuie stabilită individual și menținută cât mai mică posibil (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).
Mod de administrare
Pentru administrare orală
A se agita bine înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exempluastm bronşic, rinită, angioedem
sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene.
3
- Pacienţi cu antecedente de ulcer peptic/hemoragie gastrointestinală activă sau recurente (cel puțin
două episoade diferite, diagnosticate, de ulcerație sau hemoragie).
- Antecedente de hemoragie sau perforație gastrointestinală, asociate tratamentului anterior cu
AINS
- Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă
- Insuficienţă cardiacă severă
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Afecțiuni care implică o tendință hemoragică accentuată
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesară pentru controlul
simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi riscul gastro-intestinal şi cardiovascular, mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofenul poate masca simptomele unei infecții.
Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie gastro-
intestinală şi perforare, care pot fi letale.
Sistem respirator:
Bronhospasmul poate fi exacerbat la pacienții cu astm bronșic sau afecțiuni alergice curente sau în
antecedente.
Alte AINS:
Se recomandă evitarea asocierii ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază-2 (vezi pct. 4.5).
LES și boală mixtă a țesutului conjunctiv:
Pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boală mixtă a țesutului conjunctiv pot avea un risc crescut
de meningită aseptică (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).
Sistem renal:
Insuficiență renală, ca urmare a deteriorării funcției renale (Vezi pct. 4.3 Contraindicații și pct. 4.8 Reacții
adverse)
Pacienții cu cel mai mare risc de a manifesta această reacție sunt cei cu disfuncție renală, insuficiență
renală, pacienții care utilizează diuretice sau inhibitori ai ECA și vârstnicii.
Există un risc de insuficiență renală la copiii deshidratați.
Sistem hepatic:
Disfuncție hepatică (Vezi pct. 4.3 Contraindicații și pct. 4.8 Reacții adverse)
Reacții cardiovasculare și cerebrovasculare:
Este necesară precauție (discuții cu medicul sau farmacistul) înaintea inițierii tratamentului la pacienții cu
antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece la pacienții tratați cu AINS au
fost raportate retenție de lichid, hipertensiune arterială și edem.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează ca utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg/zi) și pe termen lung, poate fi asociată cu creșteri m
inore ale riscului de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice
nu indică un risc crescut de infarct miocardic asociat dozelor mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg/zi).
4
Afectare a fertilității la femei:
Există indicații că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxgenazelor/prostaglandinelor pot afecta
fertilitatea feminină printr-un efect asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Hemoragii gastro-intestinale, ulcerații și perforații:
AINS trebuie administrate cu precauție pacienților cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boala lui Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro-intestinală,
ulcerații sau perforații, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulcerație sau perforațieeste mai mare în cazul administrării de doze
mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii
hemoragice sau perforații (vezi pct.4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. În cazul acestor pacienţi, ca şi în cazul pacienţilor care
necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care pot creşte
riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5), trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente
protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în
fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă acordarea unei atenţii speciale pacienţilor trataţi concomitent cu medicamente care pot
creşte riscul de ulcerații sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante de
tipul warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este
acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care la pacienţii trataţi cu ibuprofen apare hemoragie gastro-intestinală sau ulcerare,
tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii cutanate:
În asociere cu administrarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale,
incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par a fi expuşi celui mai ridicat risc de apariţie a acestor reacţii în cursul perioadei de început a
terapiei, debutul reacţiei apărând, în majoritatea cazurilor, în timpul primei luni de tratament. Utilizarea
ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt
semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesutului moale sau
ţesutului cutanat. Până în prezent, nu s-a putut determina rolul AINS în agravarea acestor afecţiuni.Prin
urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în cazurile de varicelă (vezi pct. 4.8).
Alte precau
ții:
La utilizarea îndelungată a analgezicelor (>3 luni) cu administrare la 2 zile sau mai frecvent, poate apărea
sau se poate agrava cefaleea. Cefaleea indusă de utilizarea exagerată a analgezicelor (cefalee indusă
medicamentos) nu trebuie tratată prin creșterea dozei. În acest caz, utilizarea analgezicelor trebuie oprită
după cererea sfatului unui medic.
5
Din cauza prezenței maltitolului lichid în compoziția Adagin pentru copii, pacienţii cu probleme ereditare
rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Maltitolul lichid poate avea un efect ușor laxativ.
Fiecare lingură de 5 ml conține maltitol lichid 2 g. O lingură de 5 ml conține 4,6 kcal.
Acest medicament conţine sodiu 7,37 mg la fiecare doză de 5 ml. A se lua în considerare la pacienții care
urmează o dietă alimentară cu restricție de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Acid acetilsalicilic: Cu excepția cazului în care au fost prescrise de către medic doze mici de acid
acetilsalicilic (maxim 75 mg pe zi), deoarece această asociere poate crește riscul de reacții adverse (vezi
pct. 4.4).
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Cu toate acestea, datele sunt
limitate iar extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică sugereză că nu pot fi trase concluzii clare cu
privire la utilizarea regulată a ibuprofenului și niciun efect cu relevanţă clinică nu trebuie considerat ca
fiind probabil în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, includiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: Evitați utilizarea concomitentă a două sau mai
multe AINS, deoarece acest lucru pot crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).
Anti-coagulante: AINS pot potența efectele anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct. 4.4).
Mifepristonă: Teoretic poate avea loc o scădere a eficacității medicamentului ca urmare a proprietăților
antiprostaglandinice ale AINS. Există dovezi limitate că administrarea de AINS și prostaglandine în
aceeași zi nu influențează efectul mifepristonei sau al prostaglandinelor asupra maturizării cervicale sau a
contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii de sarcină induse medicamentos.
Zidovudină: S-a observat un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate
împreună cu zidovudină. Există indicații ale unui risc crescut de hemartroză și hematom la pacienții cu
hemofilie și infecție cu HIV, tratați concomitet cu zidovudină și ibuprofen.
Sulfoniluree: AINS pot potența efectele sulfonilureicelor. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la
pacienții tratați cu sulfonilureice și ibuprofen.
Metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară a metotrexatului și pot reduce clearance-ul acestuia. Prin
urmare, AINS nu trebuie utilizate de către pacienți tratați cu metotrexat în doze mari (vezi de asemenea
mai jos).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata filtrării glomerulare și crește
concentrația plasmatică a glicozidelor cardiace (de exemplu digoxină).
Se recomandă prudenţă în cazul utilizării concomitente a ibuprofenului cu următoarele
medicamente:
Antihipertensive, beta-blocante și diuretice: AINS pot reduce efectele antihipertensivelor precum
inhibitori ai ECA, beta-blocante și diuretice.
Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate asociat AINS.
6
Riscul de insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienți cu
funcție renală compromisă (de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici) în cazul administrării
concomitente de antagoniști ai receptorilor de angiotensiună și AINS. În consecinţă, această asociere
trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după
iniţierea terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct.
4.4).
Aminoglicozide: AINS pot reduce excreția aminoglicozidelor.
Litiu: Există indicații că pot crește valorile litiului din plasmă.
Metotrexat: Riscul unei potențiale interacț
considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doze mici, în special la pacienții cu insuficiență
renală.Funcția renală trebuie monitorizată în cazul tratamentului asociat.Se recomandă precauție la
administrarea AINS și metotrexatului într-un interval de 24 de ore, deoarece concentrația plasmatică a
metotrexatului poate crește, determinând toxicitate crescută (vezi de asemenea mai sus).
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate
Tacrolimus: Risc posibil crescut de nefrotoxicitate la administrarea de AINS în asociere cu tacrolimus.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină pot reduce absorbția
ibuprofenului în tractul gastrointestinal. Cu toate acestea, semnificația clinică nu este cunoscută.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește
expunerea la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol și fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a observat o expunere crescută cu aproximativ 80-100% la S(+)-ibuprofen.
Trebuie avută în vedere scăderea dozei de ibuprofen la administrarea concomitentă cu inhibitorilor potenți
de CYP2C9, în special la administrarea voriconazolului sau fluconazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan
şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în
timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai
puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Este posibil ca riscul să crească odată cu doza administrată şi
durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a
determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi letalitate embrio-fetală mai
mare. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadeide organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând
malformaţii cardiovasculare.
Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de
sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână
gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină şi care utilizează
ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să fie cât
mai mică.
7
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după
administrarea unor doze foarte mici;
- prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Conform unor date limitate provenite din studii clinice, ibuprofenul trece în laptele matern în concentrații
foarte mici, fiind foarte puțin probabil să afecteze sugarul alăptat.
Fertilitatea
Vezi pct. 4.4 pentru informații privind fertilitatea la femei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt de așteptat având în vedere dozele recomandate și durata tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacțiilor adverse observate sunt de natură gastrointestinală.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 și <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1 000 și <1/100)
Rare (≥1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Necunoscute (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Foarte rare: A fost raportată exacerbare a inflamațiilor legate de infecții (de exemplu apariția fasceitei
necrozante) care coincide cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Aceasta reacție
este probabil legată de mecanismul de acțiune al AINS. Dacă în timpul utilizării
ibuprofenului apar sau se agravează simptomele unei infecții, se recomandă un consult
medical de urgență. Se recomandă luarea în considerare a tratamentului cu
antibiotice/antiinfecțioase.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Tulburări hematopoietice (anemie, leocopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul
gurii, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă, sângerări inexplicabile și apariția
echimozelor.
8
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: Reacţii de hipersensibilitate severe. Acestea se pot prezenta ca umflare a feţei, limbii,
laringelui,dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau șoc sever).
Astm bronșic, astm agravat, bronhospasm
Cu frecvență necunoscută: În timpul tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu afecțiuni autoimune
(precum lupus eritematos sistemic, boală mixtă a țesutului conjunctiv) au fost observate
simptome de meningită aseptică, precum rigiditate a gâtului, cefalee, greață, vărsături,
febră sau dezorientate (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Tulburări ale sistemului nervos
Mai pu
țin frecvente: Cefalee
Foarte rare: Meningită aseptică- foarte rar, au fost rapotate cazuri izolate
Tulburări cardiace și vasculare
Cu frecvență necunoscută: Edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă au fost raportate în
asociere cu utilizarea de AINS.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că administrarea ibuprofenului, în
special în doze mari (2400 mg/zi) și pe termen lung, poate fi asociată cu o creștere ușoară
a riscului de evenimente arteriale trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident
vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastrointestinale
Mai pu
țin frecvente: Durere abdominale, greață, dispepsie.
Rare: Diaree, flatulență, constipație și vărsături.
Foarte rare: Ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastrointestinală, melenă, hematemeză uneori
letală, în special la vârstnici. Stomatită ulcerativă, gastrită.
Exacerbare a colitei ulcerative și boală Crohn (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: Afecțiuni hepatice
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Erupții cutanate diverse, asociate cu urticarie și prurit
Foarte rare: Forme severe de reacții cutanate, precum dermatoze exfoliative și buloase, inclusiv
sindrom Stevens-Johnsons, eritem polimorf și necroliză epidermică toxică.
Cu frecvență necunoscută: În cazuri excepționale, pot apărea infecții cutanate severe și complicații ale
țesuturilor moi în timpul infecției cu varicelă (vezi de asemenea ‘Infecții și infestări’)
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare: Insuficiență renală acută, necroză papilară, în special în cazul utilizării pe termen lung,
asociată cu creștere a uremiei și cu edem.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
9
La copii, ingestia unei cantități mai mari de 100 mg/kg poate cauza simptome. Ingestia a mai mult de 400
mg/kg poate determina o reacție toxică severă.
La adulți, răspunsul la doză este mai puțin evident.
Timpul de înjumătățire plasmatică în cazul unei supradoze este de 1,5 până la 3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități de AINS relevante clinic manifestă greață, vărsături, durere
epigastrică, și mai rar, diaree. Alte simptome posibile sunt tinitusul, cefaleea și hemoragia
gastrointestinală. În cazuri mai grave de intoxicare, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos
central, prin somnolență, excitație ocazională și dezorientare sau comă. Ocazional, pacienții au convulsii.
În intoxicațiile severe, poate apărea acidoza metabolică și prelungirea timpului de protrombină/INR,
probabil ca urmare a interferenței cu activitatea factorilor de coagulare. Pot apărea insuficiența renală
acută și leziuni hepatice. La astmatici poate avea loc o exacerbare a astmului bronșic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de suport și trebuie să includă menținerea căilor respiratorii
deschise și monitorizare cardiacă și a semnelor vitale până la stabilizare. Dacă pacientul se prezintă în
decurs de o oră de la ingestia unei cantități potențial toxice, se poate lua în considerare administrarea orală
de cărbune activat. În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, pacientul poate fi tratat cu diazepam sau
lorazepam. Pentru astmatici se recomandă administrarea de bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de acid
propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care s-a dovedit a fi eficace prin
inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra.
În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară.
S-a demonstrat că ibuprofenul își manifestă debutul analgezic și antipiretic în decurs de 30 de minute
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent.Un studiu a indicat că
atunci când a fost administrată o doză unică de 400 mg de ibuprofen într-un interval de 8 ore înainte sau la
30 de minute după utilizarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a produs o
reducere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului și agregării plachetare. Cu toate
acestea, datele sunt limitate iar extrapolarea datelor ex vivola situaţia clinică sugerează că nu pot fi trase
concluzii clare cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar utilizarea ocazională de ibuprofen nu
produce niciun efect relevant din punct de vedere clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentrațiile serice maxime sunt atinse la 1-2 ore după administrare. Dacă este administrat cu alimente,
concentrațiile serice maxime sunt mai mici și sunt atinse mai lent decât în cazul administrării în condiții de
repaus alimentar. Alimentele nu afectează în mod deosebit biodisponibilitatea.
Distribuție
10
Ibuprofenul este legat în proporție mare la proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de
distribuție, de aproximativ 0,12-0,2 L/kg la adulți.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid în ficat prin intermediul citocromului P450, preferențial CYP2C9, la
doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen și 3-carboxi-ibuprofen. După administrarea pe cale
orală a medicamentului, puțin sub 90% din cantitate se regăsește în urină sub formă de metaboliți oxidativi
și glucuronoconjugați. O cantitate foarte mică de ibuprofen se excretă nemodificată în urină.
Eliminare
Excreția la nivelul rinichilor este rapidă și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore de la administrarea ultimei
doze.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Dacă nu este prezentă insuficiența renală, există diferențe mici, nesemnificative clinic, privind profilul
farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici.
Copii
Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea unei doze calculate în funcție de greutatea corporală
(5 mg/kg sau 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de 1 an și peste, pare a fi similară cu cea la
adulți. Copiii cu vârsta între 3,5 luni și 2,5 ani par a avea un volum mai mare de distribuție (L/kg) și
clearance (L/kg/h) al ibuprofenului decât copiii cu vârsta între 2,5 ani și 12 ani.
Insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renalăușoară au fost raportate, comparativ cu subiecţii sănătoşi,
concentraţii plasmatice ridicate ale ibuprofenului liber (S)-, valori mai ridicate ASC ale ibuprofenului (S)-
şi raporturi enantiomerice ridicate ASC (S/R).
La pacienţii cu boli renale în stadiu terminal care efectuează ședințe de dializă, fracţia medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 30%, comparativ cu 1% la voluntarii sănătoşi. Afectarea severă a funcţiei
renale poate provoca acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte ce semnificaţie are acest
efect al ibuprofenului. Metaboliţii se pot elimina prin hemodializă (vezi pct. 4,2, 4.3 și 4.4).
Insuficienţă hepatică
Hepatita etanolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat modificarea
semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză cu insuficiență hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) tratați cu un amestec
racemic de ibuprofen, s-a observat o prelungire de două ori mai mare a timpului de înjumătăţire
plasmatică, iar raportul enantiomeric ASC (S/R) a fost semnificativ mai mic faţă de subiecţii sănătoşi,
sugerând o afectare a inversiunii metabolice a ibuprofenului (R)- la enantiomerul activ (S)- (vezi pct. 4.3).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date preclinice de siguranță cu relevanță pentru consumator.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
11
6.1 Lista excipienţilor
Benzoat de sodiu (E 211)
Acid citric anhidru
Maltitol lichid (E 965)
Gumă de xantan
Hipromeloză
Glicerol
Clorură de sodiu
Polisorbat 80
Ciclamat de sodiu
Acesulfam de potasiu
Sucraloză
Aromă de portocale (Orage Jus 501 202 T) care conține:
- componente aromatizante (preparate aromatizante, substanțe aromatizante, substanțe aromatizante
naturale)
- alfa-totoferol
- alcool benzilic
Vanilină
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 6 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită precauții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Adagin pentru copii suspensie orală este furnizat într-un flacon din sticlă de culoare brună conținând 60
ml, 100 ml sau 200 ml, sau într-un flacon din PET brun, conținând 100 ml. Flaconul este închis cu un dop
cu filet din PEÎD, securizat pentru copii, cu capac exterior din PP și adaptor din PE.
De asemenea, fiecare cutie conține o seringă dozatoare cu o capacitate de 5 ml, gradată la fiecare 0,5 ml.
Fiecare seringă este alcătuită dintr-un corp din PP și un piston din PEÎD.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
12
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavikurvegi 76-78, Hafnarfjordur 220
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8014/2015/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Adagin pentru copii 20 mg/ml suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanța activă este ibuprofenul.
Excipienți cu efect cunoscut:
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, cu aromă de portocale și vanilie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Copii cu vârsta între 3 luni și 12 ani (> 5 kg):
Pentru scăderea febrei, inclusiv a febrei post-imunizare
Pentru ameliorarea simptomelor de răceală și gripă
Pentru ameliorarea durerii ușoare până la moderate, precum durere în gât, durere determinată de
creșterea dinților, dureri dentare, auriculare, cefalee, dureri minore și luxații
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cel mai scurt timp
necesar controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
Copii cu vârsta peste 3 luni
Pentru febră post-imunizare: O doză de 2,5 ml urmată de încă o doză de 2,5 ml după 6 ore, dacă este
necesar. Nu se vor utiliza mai mult de două doze de 2,5 ml în decurs de 24 de ore. Dacă febra nu scade,
adresați-vă medicului dumneavoastră.
Pentru durere, febră și simptome de răceală și gripă: Doza zilnică de Adagin pentru copii suspensie
orală este 20-30 mg/kg masă corporală, în doze divizate. Utilizând seringa orală furnizată, această doză
poate fi administrată astfel:
Copii cu vârsta între 3 și 6 luni, care cântăresc mai mult de 5 kg: Poate fi administrată o doză de 2,5 ml de
3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 6 și 12 luni (7-10 kg): Poate fi administrată o doză de 2,5 ml de 3-4 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 1 și 3 ani (10-15 kg): Poate fi administrată o doză de 5 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 4 și 6 ani (15-20 kg): Poate fi administrată o doză de 7,5 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 7 și 9 ani (20-30 kg): Poate fi administrată o doză de 10 ml de 3 ori în 24 de ore.
Copii cu vârsta între 10 și 12 ani (30-40 kg): Poate fi administrată o doză de 15 ml de 3 ori în 24 de ore.
Dozele trebuie administrate la apoximativ 6-8 ore (sau la intervale de cel puțin 4 ore).
Din cauza lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea, sugarii cu vârsta sub 3 luni sau care cântăresc sub
5 kg nu trebuie să utilizeze Adagin pentru copii.
Durata tratamentului
Doar pentru utilizare pe termen scurt.
Copii cu vârsta peste 6 luni: Dacă simptomele se agravează sau persistă pentru mai mult de 3 zile,
adresați-vă unui medic.
Copii cu vârsta sub 6 luni: Dacă simptomele se agravează sau persistă pentru mai mult de 24 de ore,
adresați-vă unui medic.
Insuficiență renală
Se recomandă precauție la administrarea dozelor de ibuprofen în cazul pacienților cu insuficiență renală.
ținută cât mai mică posibil, iar funcția renală trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).
Insuficiență hepatică
Se recomandă precauție la administrarea dozelor de ibuprofen în cazul pacienților cu insuficiență hepatică.
Doza trebuie stabilită individual și menținută cât mai mică posibil (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2).
Mod de administrare
Pentru administrare orală
A se agita bine înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exempluastm bronşic, rinită, angioedem
sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene.
3
- Pacienţi cu antecedente de ulcer peptic/hemoragie gastrointestinală activă sau recurente (cel puțin
două episoade diferite, diagnosticate, de ulcerație sau hemoragie).
- Antecedente de hemoragie sau perforație gastrointestinală, asociate tratamentului anterior cu
AINS
- Insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă renală severă
- Insuficienţă cardiacă severă
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Afecțiuni care implică o tendință hemoragică accentuată
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesară pentru controlul
simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi riscul gastro-intestinal şi cardiovascular, mai jos).
Similar altor AINS, ibuprofenul poate masca simptomele unei infecții.
Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS, în special hemoragie gastro-
intestinală şi perforare, care pot fi letale.
Sistem respirator:
Bronhospasmul poate fi exacerbat la pacienții cu astm bronșic sau afecțiuni alergice curente sau în
antecedente.
Alte AINS:
Se recomandă evitarea asocierii ibuprofenului cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază-2 (vezi pct. 4.5).
LES și boală mixtă a țesutului conjunctiv:
Pacienții cu lupus eritematos sistemic (LES) și boală mixtă a țesutului conjunctiv pot avea un risc crescut
de meningită aseptică (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).
Sistem renal:
Insuficiență renală, ca urmare a deteriorării funcției renale (Vezi pct. 4.3 Contraindicații și pct. 4.8 Reacții
adverse)
Pacienții cu cel mai mare risc de a manifesta această reacție sunt cei cu disfuncție renală, insuficiență
renală, pacienții care utilizează diuretice sau inhibitori ai ECA și vârstnicii.
Există un risc de insuficiență renală la copiii deshidratați.
Sistem hepatic:
Disfuncție hepatică (Vezi pct. 4.3 Contraindicații și pct. 4.8 Reacții adverse)
Reacții cardiovasculare și cerebrovasculare:
Este necesară precauție (discuții cu medicul sau farmacistul) înaintea inițierii tratamentului la pacienții cu
antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență cardiacă, deoarece la pacienții tratați cu AINS au
fost raportate retenție de lichid, hipertensiune arterială și edem.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează ca utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg/zi) și pe termen lung, poate fi asociată cu creșteri m
inore ale riscului de evenimente trombotice
arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice
nu indică un risc crescut de infarct miocardic asociat dozelor mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg/zi).
4
Afectare a fertilității la femei:
Există indicații că medicamentele care inhibă sinteza ciclooxgenazelor/prostaglandinelor pot afecta
fertilitatea feminină printr-un efect asupra ovulației. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Hemoragii gastro-intestinale, ulcerații și perforații:
AINS trebuie administrate cu precauție pacienților cu antecedente de boli gastro-intestinale (colită
ulcerativă, boala lui Crohn), deoarece aceste afecțiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro-intestinală,
ulcerații sau perforații, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro-intestinale grave.
Riscul de hemoragie gastro-intestinală, ulcerație sau perforațieeste mai mare în cazul administrării de doze
mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii
hemoragice sau perforații (vezi pct.4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. În cazul acestor pacienţi, ca şi în cazul pacienţilor care
necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care pot creşte
riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5), trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente
protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro-intestinală), mai ales în
fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă acordarea unei atenţii speciale pacienţilor trataţi concomitent cu medicamente care pot
creşte riscul de ulcerații sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi cu administrare orală, anticoagulante de
tipul warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este
acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În cazul în care la pacienţii trataţi cu ibuprofen apare hemoragie gastro-intestinală sau ulcerare,
tratamentul trebuie întrerupt.
Reacţii cutanate:
În asociere cu administrarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale,
incluzând dermatita exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par a fi expuşi celui mai ridicat risc de apariţie a acestor reacţii în cursul perioadei de început a
terapiei, debutul reacţiei apărând, în majoritatea cazurilor, în timpul primei luni de tratament. Utilizarea
ibuprofenului trebuie întreruptă la prima apariţie de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt
semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţiilor infecţioase grave ale ţesutului moale sau
ţesutului cutanat. Până în prezent, nu s-a putut determina rolul AINS în agravarea acestor afecţiuni.Prin
urmare, se recomandă a se evita utilizarea ibuprofenului în cazurile de varicelă (vezi pct. 4.8).
Alte precau
ții:
La utilizarea îndelungată a analgezicelor (>3 luni) cu administrare la 2 zile sau mai frecvent, poate apărea
sau se poate agrava cefaleea. Cefaleea indusă de utilizarea exagerată a analgezicelor (cefalee indusă
medicamentos) nu trebuie tratată prin creșterea dozei. În acest caz, utilizarea analgezicelor trebuie oprită
după cererea sfatului unui medic.
5
Din cauza prezenței maltitolului lichid în compoziția Adagin pentru copii, pacienţii cu probleme ereditare
rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Maltitolul lichid poate avea un efect ușor laxativ.
Fiecare lingură de 5 ml conține maltitol lichid 2 g. O lingură de 5 ml conține 4,6 kcal.
Acest medicament conţine sodiu 7,37 mg la fiecare doză de 5 ml. A se lua în considerare la pacienții care
urmează o dietă alimentară cu restricție de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Acid acetilsalicilic: Cu excepția cazului în care au fost prescrise de către medic doze mici de acid
acetilsalicilic (maxim 75 mg pe zi), deoarece această asociere poate crește riscul de reacții adverse (vezi
pct. 4.4).
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt utilizate concomitent. Cu toate acestea, datele sunt
limitate iar extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică sugereză că nu pot fi trase concluzii clare cu
privire la utilizarea regulată a ibuprofenului și niciun efect cu relevanţă clinică nu trebuie considerat ca
fiind probabil în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS, includiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: Evitați utilizarea concomitentă a două sau mai
multe AINS, deoarece acest lucru pot crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).
Anti-coagulante: AINS pot potența efectele anticoagulantelor precum warfarina (vezi pct. 4.4).
Mifepristonă: Teoretic poate avea loc o scădere a eficacității medicamentului ca urmare a proprietăților
antiprostaglandinice ale AINS. Există dovezi limitate că administrarea de AINS și prostaglandine în
aceeași zi nu influențează efectul mifepristonei sau al prostaglandinelor asupra maturizării cervicale sau a
contractilității uterine și nu reduce eficacitatea clinică a întreruperii de sarcină induse medicamentos.
Zidovudină: S-a observat un risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate
împreună cu zidovudină. Există indicații ale unui risc crescut de hemartroză și hematom la pacienții cu
hemofilie și infecție cu HIV, tratați concomitet cu zidovudină și ibuprofen.
Sulfoniluree: AINS pot potența efectele sulfonilureicelor. Au fost raportate cazuri rare de hipoglicemie la
pacienții tratați cu sulfonilureice și ibuprofen.
Metotrexat: AINS pot inhiba secreția tubulară a metotrexatului și pot reduce clearance-ul acestuia. Prin
urmare, AINS nu trebuie utilizate de către pacienți tratați cu metotrexat în doze mari (vezi de asemenea
mai jos).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, pot reduce rata filtrării glomerulare și crește
concentrația plasmatică a glicozidelor cardiace (de exemplu digoxină).
Se recomandă prudenţă în cazul utilizării concomitente a ibuprofenului cu următoarele
medicamente:
Antihipertensive, beta-blocante și diuretice: AINS pot reduce efectele antihipertensivelor precum
inhibitori ai ECA, beta-blocante și diuretice.
Diureticele pot crește riscul de nefrotoxicitate asociat AINS.
6
Riscul de insuficiență renală acută, care este de obicei reversibilă, poate fi crescut la unii pacienți cu
funcție renală compromisă (de exemplu pacienți deshidratați sau pacienți vârstnici) în cazul administrării
concomitente de antagoniști ai receptorilor de angiotensiună și AINS. În consecinţă, această asociere
trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici. Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după
iniţierea terapiei concomitente şi ulterior periodic, trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.
Corticosteroizi: Risc crescut de ulcerație gastrointestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): Risc crescut de hemoragie gastrointestinală (vezi pct.
4.4).
Aminoglicozide: AINS pot reduce excreția aminoglicozidelor.
Litiu: Există indicații că pot crește valorile litiului din plasmă.
Metotrexat: Riscul unei potențiale interacț
considerare în cazul tratamentului cu metotrexat în doze mici, în special la pacienții cu insuficiență
renală.Funcția renală trebuie monitorizată în cazul tratamentului asociat.Se recomandă precauție la
administrarea AINS și metotrexatului într-un interval de 24 de ore, deoarece concentrația plasmatică a
metotrexatului poate crește, determinând toxicitate crescută (vezi de asemenea mai sus).
Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate
Tacrolimus: Risc posibil crescut de nefrotoxicitate la administrarea de AINS în asociere cu tacrolimus.
Colestiramină: Administrarea concomitentă de ibuprofen și colestiramină pot reduce absorbția
ibuprofenului în tractul gastrointestinal. Cu toate acestea, semnificația clinică nu este cunoscută.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitentă a ibuprofenului cu inhibitori ai CYP2C9 poate crește
expunerea la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Într-un studiu efectuat cu voriconazol și fluconazol
(inhibitori ai CYP2C9), s-a observat o expunere crescută cu aproximativ 80-100% la S(+)-ibuprofen.
Trebuie avută în vedere scăderea dozei de ibuprofen la administrarea concomitentă cu inhibitorilor potenți
de CYP2C9, în special la administrarea voriconazolului sau fluconazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Datele obţinute din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan
şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine, în
timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai
puțin de 1% până la aproximativ 1,5%. Este posibil ca riscul să crească odată cu doza administrată şi
durata terapiei. La animale, s-a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a
determinat o creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post-implantare şi letalitate embrio-fetală mai
mare. În plus, la animalele cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadeide organogeneză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând
malformaţii cardiovasculare.
Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de-al doilea trimestru de
sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână
gravide sau care se află în timpul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcină şi care utilizează
ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să fie cât
mai mică.
7
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti-agregare care poate apărea chiar după
administrarea unor doze foarte mici;
- prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
Conform unor date limitate provenite din studii clinice, ibuprofenul trece în laptele matern în concentrații
foarte mici, fiind foarte puțin probabil să afecteze sugarul alăptat.
Fertilitatea
Vezi pct. 4.4 pentru informații privind fertilitatea la femei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt de așteptat având în vedere dozele recomandate și durata tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Majoritatea reacțiilor adverse observate sunt de natură gastrointestinală.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 și <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1 000 și <1/100)
Rare (≥1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Necunoscute (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Infecții și infestări
Foarte rare: A fost raportată exacerbare a inflamațiilor legate de infecții (de exemplu apariția fasceitei
necrozante) care coincide cu utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene. Aceasta reacție
este probabil legată de mecanismul de acțiune al AINS. Dacă în timpul utilizării
ibuprofenului apar sau se agravează simptomele unei infecții, se recomandă un consult
medical de urgență. Se recomandă luarea în considerare a tratamentului cu
antibiotice/antiinfecțioase.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Tulburări hematopoietice (anemie, leocopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză). Primele semne pot fi febra, durerea în gât, leziuni superficiale la nivelul
gurii, manifestări asemănătoare gripei, oboseala severă, sângerări inexplicabile și apariția
echimozelor.
8
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: Reacţii de hipersensibilitate severe. Acestea se pot prezenta ca umflare a feţei, limbii,
laringelui,dispnee, tahicardie, hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem sau șoc sever).
Astm bronșic, astm agravat, bronhospasm
Cu frecvență necunoscută: În timpul tratamentului cu ibuprofen la pacienții cu afecțiuni autoimune
(precum lupus eritematos sistemic, boală mixtă a țesutului conjunctiv) au fost observate
simptome de meningită aseptică, precum rigiditate a gâtului, cefalee, greață, vărsături,
febră sau dezorientate (vezi pct. 4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare).
Tulburări ale sistemului nervos
Mai pu
țin frecvente: Cefalee
Foarte rare: Meningită aseptică- foarte rar, au fost rapotate cazuri izolate
Tulburări cardiace și vasculare
Cu frecvență necunoscută: Edemul, hipertensiunea arterială și insuficiența cardiacă au fost raportate în
asociere cu utilizarea de AINS.
Studiile clinice și datele epidemiologice sugerează că administrarea ibuprofenului, în
special în doze mari (2400 mg/zi) și pe termen lung, poate fi asociată cu o creștere ușoară
a riscului de evenimente arteriale trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident
vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastrointestinale
Mai pu
țin frecvente: Durere abdominale, greață, dispepsie.
Rare: Diaree, flatulență, constipație și vărsături.
Foarte rare: Ulcer peptic, perforație sau hemoragie gastrointestinală, melenă, hematemeză uneori
letală, în special la vârstnici. Stomatită ulcerativă, gastrită.
Exacerbare a colitei ulcerative și boală Crohn (vezi pct. 4.4).
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: Afecțiuni hepatice
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: Erupții cutanate diverse, asociate cu urticarie și prurit
Foarte rare: Forme severe de reacții cutanate, precum dermatoze exfoliative și buloase, inclusiv
sindrom Stevens-Johnsons, eritem polimorf și necroliză epidermică toxică.
Cu frecvență necunoscută: În cazuri excepționale, pot apărea infecții cutanate severe și complicații ale
țesuturilor moi în timpul infecției cu varicelă (vezi de asemenea ‘Infecții și infestări’)
Tulburări renale și ale căilor urinare
Foarte rare: Insuficiență renală acută, necroză papilară, în special în cazul utilizării pe termen lung,
asociată cu creștere a uremiei și cu edem.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
9
La copii, ingestia unei cantități mai mari de 100 mg/kg poate cauza simptome. Ingestia a mai mult de 400
mg/kg poate determina o reacție toxică severă.
La adulți, răspunsul la doză este mai puțin evident.
Timpul de înjumătățire plasmatică în cazul unei supradoze este de 1,5 până la 3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități de AINS relevante clinic manifestă greață, vărsături, durere
epigastrică, și mai rar, diaree. Alte simptome posibile sunt tinitusul, cefaleea și hemoragia
gastrointestinală. În cazuri mai grave de intoxicare, toxicitatea se manifestă la nivelul sistemului nervos
central, prin somnolență, excitație ocazională și dezorientare sau comă. Ocazional, pacienții au convulsii.
În intoxicațiile severe, poate apărea acidoza metabolică și prelungirea timpului de protrombină/INR,
probabil ca urmare a interferenței cu activitatea factorilor de coagulare. Pot apărea insuficiența renală
acută și leziuni hepatice. La astmatici poate avea loc o exacerbare a astmului bronșic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de suport și trebuie să includă menținerea căilor respiratorii
deschise și monitorizare cardiacă și a semnelor vitale până la stabilizare. Dacă pacientul se prezintă în
decurs de o oră de la ingestia unei cantități potențial toxice, se poate lua în considerare administrarea orală
de cărbune activat. În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, pacientul poate fi tratat cu diazepam sau
lorazepam. Pentru astmatici se recomandă administrarea de bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de acid
propionic, codul ATC: M01AE01
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care s-a dovedit a fi eficace prin
inhibarea sintezei de prostaglandine. La om, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra.
În plus, ibuprofenul inhibă reversibil agregarea plachetară.
S-a demonstrat că ibuprofenul își manifestă debutul analgezic și antipiretic în decurs de 30 de minute
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent.Un studiu a indicat că
atunci când a fost administrată o doză unică de 400 mg de ibuprofen într-un interval de 8 ore înainte sau la
30 de minute după utilizarea unei doze de acid acetilsalicilic cu eliberare imediată (81 mg), s-a produs o
reducere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării tromboxanului și agregării plachetare. Cu toate
acestea, datele sunt limitate iar extrapolarea datelor ex vivola situaţia clinică sugerează că nu pot fi trase
concluzii clare cu privire la utilizarea regulată a ibuprofenului, iar utilizarea ocazională de ibuprofen nu
produce niciun efect relevant din punct de vedere clinic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%.
Concentrațiile serice maxime sunt atinse la 1-2 ore după administrare. Dacă este administrat cu alimente,
concentrațiile serice maxime sunt mai mici și sunt atinse mai lent decât în cazul administrării în condiții de
repaus alimentar. Alimentele nu afectează în mod deosebit biodisponibilitatea.
Distribuție
10
Ibuprofenul este legat în proporție mare la proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de
distribuție, de aproximativ 0,12-0,2 L/kg la adulți.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid în ficat prin intermediul citocromului P450, preferențial CYP2C9, la
doi metaboliți primari inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen și 3-carboxi-ibuprofen. După administrarea pe cale
orală a medicamentului, puțin sub 90% din cantitate se regăsește în urină sub formă de metaboliți oxidativi
și glucuronoconjugați. O cantitate foarte mică de ibuprofen se excretă nemodificată în urină.
Eliminare
Excreția la nivelul rinichilor este rapidă și completă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este
de aproximativ 2 ore. Excreția ibuprofenului este practic completă la 24 de ore de la administrarea ultimei
doze.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Dacă nu este prezentă insuficiența renală, există diferențe mici, nesemnificative clinic, privind profilul
farmacocinetic și excreția urinară între tineri și vârstnici.
Copii
Expunerea sistemică la ibuprofen după administrarea unei doze calculate în funcție de greutatea corporală
(5 mg/kg sau 10 mg/kg greutate corporală) la copii cu vârsta de 1 an și peste, pare a fi similară cu cea la
adulți. Copiii cu vârsta între 3,5 luni și 2,5 ani par a avea un volum mai mare de distribuție (L/kg) și
clearance (L/kg/h) al ibuprofenului decât copiii cu vârsta între 2,5 ani și 12 ani.
Insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renalăușoară au fost raportate, comparativ cu subiecţii sănătoşi,
concentraţii plasmatice ridicate ale ibuprofenului liber (S)-, valori mai ridicate ASC ale ibuprofenului (S)-
şi raporturi enantiomerice ridicate ASC (S/R).
La pacienţii cu boli renale în stadiu terminal care efectuează ședințe de dializă, fracţia medie liberă de
ibuprofen a fost de aproximativ 30%, comparativ cu 1% la voluntarii sănătoşi. Afectarea severă a funcţiei
renale poate provoca acumularea de metaboliţi ai ibuprofenului. Nu se cunoaşte ce semnificaţie are acest
efect al ibuprofenului. Metaboliţii se pot elimina prin hemodializă (vezi pct. 4,2, 4.3 și 4.4).
Insuficienţă hepatică
Hepatita etanolică cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu a determinat modificarea
semnificativă a parametrilor farmacocinetici.
La pacienţii cu ciroză cu insuficiență hepatică moderată (scor Child Pugh 6-10) tratați cu un amestec
racemic de ibuprofen, s-a observat o prelungire de două ori mai mare a timpului de înjumătăţire
plasmatică, iar raportul enantiomeric ASC (S/R) a fost semnificativ mai mic faţă de subiecţii sănătoşi,
sugerând o afectare a inversiunii metabolice a ibuprofenului (R)- la enantiomerul activ (S)- (vezi pct. 4.3).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile date preclinice de siguranță cu relevanță pentru consumator.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
11
6.1 Lista excipienţilor
Benzoat de sodiu (E 211)
Acid citric anhidru
Maltitol lichid (E 965)
Gumă de xantan
Hipromeloză
Glicerol
Clorură de sodiu
Polisorbat 80
Ciclamat de sodiu
Acesulfam de potasiu
Sucraloză
Aromă de portocale (Orage Jus 501 202 T) care conține:
- componente aromatizante (preparate aromatizante, substanțe aromatizante, substanțe aromatizante
naturale)
- alfa-totoferol
- alcool benzilic
Vanilină
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 6 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită precauții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Adagin pentru copii suspensie orală este furnizat într-un flacon din sticlă de culoare brună conținând 60
ml, 100 ml sau 200 ml, sau într-un flacon din PET brun, conținând 100 ml. Flaconul este închis cu un dop
cu filet din PEÎD, securizat pentru copii, cu capac exterior din PP și adaptor din PE.
De asemenea, fiecare cutie conține o seringă dozatoare cu o capacitate de 5 ml, gradată la fiecare 0,5 ml.
Fiecare seringă este alcătuită dintr-un corp din PP și un piston din PEÎD.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
12
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf.
Reykjavikurvegi 76-78, Hafnarfjordur 220
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8014/2015/01-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări - August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
