CALMABEN 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CALMABEN 50 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de difenhidramină 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 53,9417 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu.
Drajeuri de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Calmaben este un hipnotic pentru tratamentul tulburărilor temporare ale somnului.
Nu toate tulburările somnului necesită folosirea hipnoticelor. De multe ori ele sunt o manifestare a bolilor
fizice sau psihice şi pot fi influenţate tratând aceste boli sau folosind alte măsuri.
Calmaben este indicat la adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 12 ani
Un drajeu pe zi, cu 30 de minute înainte de culcare.
Trebuie avută în vedere o durată minimă a somnului de 7-8 ore, pentru a scădea riscul reacţiilor adverse şi a
limitării abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în dimineaţa următoare.
Durata totală a tratamentului va fi stabilită de către medic şi trebuie să fie cât mai scurtă.
Clorhidratul de difenhidramină nu trebuie administrat în doze mai mari (nu se ia mai mult de 1 drajeu) .
Dacă tulburările de somn persistă, tratamentul trebuie întrerupt pentru cel puţin două săptămâni şi apoi
trebuie reevaluată necesitatea tratamentului.
2
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12 ani
Siguranţa şi eficacitatea Calmaben la copii cu vârsta mai mică de 12 ani nu a fost încă stabilită.
Calmaben nu este recomandat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
Mod de administrare
Calmaben se administrează cu 30 de minute înainte de culcare, cu o cantitate suficientă de lichid nealcoolic
(un pahar de apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de difenhidramină, alte antihistamine sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
Atac acut de astm bronşic;
Feocromocitom;
Ulcer peptic cu obstrucţie piloro-duodenală;
Glaucom cu unghi închis;
Hipertrofie de prostată cu formare de urină reziduală, obstrucţia colului vezical;
Tulburări convulsive (epilepsie);
Sindrom congenital QT prelungit;
Bradicardie, aritmii cardiace;
Administrarea simultană de medicamente care pot extinde intervalul QT în EKG, cum ar fi
antiaritmicele din clasa I a şi III;
Hipomagnezemie, hipopotasemie;
Folosirea simultană de inhibitori de monoaminoxidază sau alcool;
Vârsta mai mică de 12 ani;
Sarcină şi alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Calmaben trebuie folosit cu precauţie la pacienţi cu:
boală pulmonară obstructivă sau astm
stenoză pilorică, achalazie
insuficienţă hepatică
Calmaben nu trebuie administrat după miezul nopţii, dacă este necesară atenţie sporită în dimineaţa ce
urmează.
Pacienţii cu intoleranţă ereditară la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Calmaben nu trebuie luat simultan cu alte medicamente, precum:
alte medicamente care conţin clorhidrat de difenhidramină, inclusiv cele de uz topic;
inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) – administrarea simultană poate conduce la o scădere a
tensiunii arteriale, la tulburări ale funcţiilor respiratorie şi nervoasă centrală;
medicamente psihotrope, anestezice, analgezice opioide, hipnotice – îşi pot potenţa efectul şi pot
afecta capacitatea de a conduce vehicule;
atropina, biperidenul, antidepresivele triciclice, IMAO, pot intensifica proprietăţile anticolinergice
ale Calmaben, care se pot manifesta prin enteroparalizie cu potenţial letal, retenţie urinară, creşterea
acută a presiunii intraoculare;
medicamente hipotensoare – administrarea concomitentă poate conduce la apariţia unor stări de
oboseală accentuată;
antiaritmice clasa I a şi III – asocierea poate conduce la prelungirea intervalului QT;
3
Calmaben nu trebuie luat împreună cu alcoolul.
Calmaben poate determina false rezultate negative în testele de alergie.
Din acest motiv administrarea trebuie întreruptă cu cel puţin 72 de ore înainte de acestea.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Calmaben nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării.
Femeile care îşi planifică o sarcină sau cred că sunt însărcinate trebuie sfătuite să întrerupă tratamentul (vezi
“Date preclinice de siguranţă”).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Calmaben are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece poate
determina stare de sedare şi scăderea capacităţii de reacţie. Acest efect apare în special la asociere cu alcool.
În cazul în care durata somnului este insuficientă după ingestia de Calmaben (minim 7-8 ore), există o
probabilitate mai mare a afectării stării de veghe.
Este recomandat ca decizia de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje să se ia numai după evaluarea atentă
a stării de veghe.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele date referitoare la frecvenţă se folosesc
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Următoarele efecte secundare pot apare la utilizarea Calmaben:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate, fotosensibilitate, dermatită contact;
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: modificări ale hemoleucogramei (discrazie sanguină);
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: somnolenţă, hipersomnie, tulburări de concentrare în ziua următoare administrării (mai
ales dacă durata somnului după administrare a fost insuficientă şi în funcţie de sensibilitatea individuală);
Foarte rare: agitaţie, iritabilitate, anxietate, nervozitate (mai ales la copii);
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente:tulburări de vedere;
Foarte rare: creşterea tensiunii intraoculare ;
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: ameţeală;
Cu frecvenţă necunoscută: cefalee, tremor, parestezii, disfuncţii psihomotorii;
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: uscăciunea gurii şi gâtului, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, reflux gastro-esofagian;
4
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvență necunoscută: tulburări de micțiune
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: tulburări ale funcţiei hepatice (icter colestatic);
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscută: slăbiciune musculară.
La fel ca şi în cazul altor hipnotice, dependenţa este posibilă după utilizarea îndelungată sau incorectă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Reacţiile la supradozaj variază de la depresia SNC (sedare, somnolenţă, hipotensiune, deprimare respiratorie)
la stimulare SNC (excitaţie, stări de anxietate, tremor, crampe musculare, halucinaţii), până la o
simptomatologie asemănătoare intoxicaţiei cu atropina cu uscăciunea gurii, midriază, tahicardie, aritmie,
oprire circulatorie şi respiratorie.
În cazuri rare a fost descrisă rabdomioliza după supradozaj cu clorhidrat de difenhidramină.
Măsuri terapeutice:
Tratamentul intoxicaţiei este simptomatic şi constă în măsuri suportive ca de exemplu ventilaţie artificială,
administrare intravenoasă de fluid, răcire externă în cazul hipertermiei.
Trebuie făcută evacuarea stomacului; datorită proprietăţilor anticolinergice ale clorhidratului de
difenhidramină, irigaţia gastrică poate fi benefică chiar şi la ore după supradozaj.
În cazul scăderii tensiunii arteriale, pot fi folosiţi vasoconstrictori cum ar fi noradrenalina, fenilefrina.
Nu se va administra adrenalină datorită faptului că poate scădea paradoxal tensiunea arterială.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam intravenos. A nu se administra nici un stimulant!
Ca antidot al supradozajului cu clorură de difenhidramină, mai multe doze de fizostigmina (0,02-0,06 mg/kg
corp intravenos) pot fi administrate atunci când fenomenele anticolinergice scad.
În cazul supradozajului cu fizostigmină se recomandă atropina.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice de uz sistemic, aminoalchileteri, codul ATC: R06AA02
Mecanism de acţiune
Calmaben conţine difenhidramină o substanţă cu efect antihistaminic (acţionează pe receptorii H1) şi care
mai prezintă și efect antiemetic, anti-vertiginos, antipruriginos şi proprietăţi hipnotice şi sedative.
Acţiunea antihistaminică este realizată prin blocarea efectelor spasmogenice şi congestive ale histaminei prin
acţiunea competitivă cu aceasta la nivelul receptorilor H1 de la suprafaţa celulelor efectuare.
5
Este important de menţionat că difenhidramina previne răspunsul mediat histaminic aşadar nu are capacitatea
să reverseze acţiunile deja instalate.
Acţiunea antiemetică este realizată prin inhibarea zonei medulare, trigger, a chemoreceptorilor.
Acţiunea antivertiginoasă este realizată prin efect antimuscarinic central la nivelul aparatului vestibular şi a
centrului integrativ al vomei precum şi a zonei medulare trigger a chemoreceptorilor de la nivelul trunchiului
cerebral.
Are un efect asemănător atropinei şi acţiune anticonvulsivantă.
Datorită efectului pronunţat hipnotic şi sedativ, Calmaben facilitează adormirea şi prelungeşte durata
somnului.
Efectul hipnotic începe de obicei la 30 de minute după administrare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Clorhidratul de difenhidramină este foarte solubil în apă şi se absoarbe rapid cu valori plasmatice maxime la
1-4 ore după o singură administrare orală.
Biodisponibilitatea este de 42-72%.
Concentraţia plasmatică eficace
Concentraţia plasmatică eficace pentru somnolenţă, după administrarea orală a 50 mg de clorhidrat de
difenhidramină este între 30 şi 68 ng/ml.
Eliminare/Biotransformare
Timpul de înjumătăţire plasmatic este între 3,4 şi 17,2 ore după administrare orală.
Mai puţin de 1% este excretată prin urină. Excreţia metaboliţilor clorhidratului de diferhidramină în urină a
fost de 64% după o singură administrare orală a 100 mg şi de 49% după administrare orală repetată a 50 mg
în 96 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
La oameni au fost raportate doze letale de 10 mg/kg pentru copii, 40 mg/kg pentru adulţi.(vezi
Supradozaj/Simptome şi măsuri terapeutice)
Studiile electrofiziologice in vitro la concentraţii de 40 ori mai mari ca cele terapeutic eficace, au arătat că
difenhidramina blochează canalele de potasiu (blochează redresoarele rapid întârziate ale canalelor de K) şi
prelungeşte durata potenţialului de acţiune. Astfel în prezenţa factorilor care favorizează apariţia aritmiei de
tip torsade de vârf, difenhidramina are potenţialul de a induce această aritmie.
Această idee este susţinută de raportări de cazuri izolate în care pacienţii au primit difenhidramină.
Potenţial mutagen şi carcinogen:
Clorhidratul de difenhidramină a fost testat in vitro pentru potenţial mutagen.
Testele nu au arătat efect mutagen.
Studii pe termen lung la şobolan şi şoarece nu au indicat potenţial carcinogen.
Toxicitatea asupra funcției de reproducere:
Efecte embriotoxice au fost observate la iepure şi şoarece la doze mai mari de 15-50 mg/kg/zi.
În studii controlate au fost studiate 599 de perechi mamă-pui.
6
A existat o asociere pozitivă între ingestia de clorhidrat de difenhidramină şi incidenţa despicăturii boltei
palatine.
În cazul a 599 de sarcini, în care mamele au luat clorhidrat de difenhidramină în timpul primelor 4 luni, s-au
născut 49 pui cu malformaţii. Numărul malformaţilor severe (25) a fost uşor mai ridicat decât valoarea
prevăzută (18,7) astfel încât a fost găsit un risc standardizat de 1,33. Există indicaţii că ingestia simultană de
clorhidrat de difenhidramină şi benzodiazepine (Temazepam) poate fi letală pentru fetuşi.
După ingestia pe termen lung de clorhidrat de difenhidramină în timpul sarcinii a fost observat sindromul de
abstinenţă la nou născut la 2-8 zile după naştere.
Clorhidratul de difenhidramină se excretă în lapte şi inhibă lactaţia.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Copovidonă (Kollidon VA 64)
Crospovidonă (Kollidon CL)
Maltodextrină,
Celuloză microcristalină,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Strat de drajeifiere
Gumă acacia (gumă arabică)
Sucroză (zahăr)
Talc
Metilceluloză
Carbonat de calciu
Povidonă (Kollidon K30)
Dioxid de titan (E 171)
Glicerol 85%
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Ceară montanglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 drajeuri
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 drajeuri
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
7
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmazeutische Fabrik Montavit Ges.m.b.H.,
6067 Absam/Tirol, Austria
Telefon: + 43 5223 57926 0
Fax: + 43 5223 57926 11
e-mail: pharma@montavit.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8006/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
CALMABEN 50 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine clorhidrat de difenhidramină 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: zahăr 53,9417 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeu.
Drajeuri de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Calmaben este un hipnotic pentru tratamentul tulburărilor temporare ale somnului.
Nu toate tulburările somnului necesită folosirea hipnoticelor. De multe ori ele sunt o manifestare a bolilor
fizice sau psihice şi pot fi influenţate tratând aceste boli sau folosind alte măsuri.
Calmaben este indicat la adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta mai mare de 12 ani
Un drajeu pe zi, cu 30 de minute înainte de culcare.
Trebuie avută în vedere o durată minimă a somnului de 7-8 ore, pentru a scădea riscul reacţiilor adverse şi a
limitării abilităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje în dimineaţa următoare.
Durata totală a tratamentului va fi stabilită de către medic şi trebuie să fie cât mai scurtă.
Clorhidratul de difenhidramină nu trebuie administrat în doze mai mari (nu se ia mai mult de 1 drajeu) .
Dacă tulburările de somn persistă, tratamentul trebuie întrerupt pentru cel puţin două săptămâni şi apoi
trebuie reevaluată necesitatea tratamentului.
2
Copii şi adolescenţi cu vârsta mai mică de 12 ani
Siguranţa şi eficacitatea Calmaben la copii cu vârsta mai mică de 12 ani nu a fost încă stabilită.
Calmaben nu este recomandat la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
Mod de administrare
Calmaben se administrează cu 30 de minute înainte de culcare, cu o cantitate suficientă de lichid nealcoolic
(un pahar de apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de difenhidramină, alte antihistamine sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
Atac acut de astm bronşic;
Feocromocitom;
Ulcer peptic cu obstrucţie piloro-duodenală;
Glaucom cu unghi închis;
Hipertrofie de prostată cu formare de urină reziduală, obstrucţia colului vezical;
Tulburări convulsive (epilepsie);
Sindrom congenital QT prelungit;
Bradicardie, aritmii cardiace;
Administrarea simultană de medicamente care pot extinde intervalul QT în EKG, cum ar fi
antiaritmicele din clasa I a şi III;
Hipomagnezemie, hipopotasemie;
Folosirea simultană de inhibitori de monoaminoxidază sau alcool;
Vârsta mai mică de 12 ani;
Sarcină şi alăptare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Calmaben trebuie folosit cu precauţie la pacienţi cu:
boală pulmonară obstructivă sau astm
stenoză pilorică, achalazie
insuficienţă hepatică
Calmaben nu trebuie administrat după miezul nopţii, dacă este necesară atenţie sporită în dimineaţa ce
urmează.
Pacienţii cu intoleranţă ereditară la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
zaharazei-izomaltazei, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Calmaben nu trebuie luat simultan cu alte medicamente, precum:
alte medicamente care conţin clorhidrat de difenhidramină, inclusiv cele de uz topic;
inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) – administrarea simultană poate conduce la o scădere a
tensiunii arteriale, la tulburări ale funcţiilor respiratorie şi nervoasă centrală;
medicamente psihotrope, anestezice, analgezice opioide, hipnotice – îşi pot potenţa efectul şi pot
afecta capacitatea de a conduce vehicule;
atropina, biperidenul, antidepresivele triciclice, IMAO, pot intensifica proprietăţile anticolinergice
ale Calmaben, care se pot manifesta prin enteroparalizie cu potenţial letal, retenţie urinară, creşterea
acută a presiunii intraoculare;
medicamente hipotensoare – administrarea concomitentă poate conduce la apariţia unor stări de
oboseală accentuată;
antiaritmice clasa I a şi III – asocierea poate conduce la prelungirea intervalului QT;
3
Calmaben nu trebuie luat împreună cu alcoolul.
Calmaben poate determina false rezultate negative în testele de alergie.
Din acest motiv administrarea trebuie întreruptă cu cel puţin 72 de ore înainte de acestea.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Calmaben nu trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării.
Femeile care îşi planifică o sarcină sau cred că sunt însărcinate trebuie sfătuite să întrerupă tratamentul (vezi
“Date preclinice de siguranţă”).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Calmaben are influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece poate
determina stare de sedare şi scăderea capacităţii de reacţie. Acest efect apare în special la asociere cu alcool.
În cazul în care durata somnului este insuficientă după ingestia de Calmaben (minim 7-8 ore), există o
probabilitate mai mare a afectării stării de veghe.
Este recomandat ca decizia de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje să se ia numai după evaluarea atentă
a stării de veghe.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele date referitoare la frecvenţă se folosesc
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Următoarele efecte secundare pot apare la utilizarea Calmaben:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate, fotosensibilitate, dermatită contact;
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: modificări ale hemoleucogramei (discrazie sanguină);
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: somnolenţă, hipersomnie, tulburări de concentrare în ziua următoare administrării (mai
ales dacă durata somnului după administrare a fost insuficientă şi în funcţie de sensibilitatea individuală);
Foarte rare: agitaţie, iritabilitate, anxietate, nervozitate (mai ales la copii);
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente:tulburări de vedere;
Foarte rare: creşterea tensiunii intraoculare ;
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: ameţeală;
Cu frecvenţă necunoscută: cefalee, tremor, parestezii, disfuncţii psihomotorii;
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: uscăciunea gurii şi gâtului, greaţă, vărsături, diaree, constipaţie, reflux gastro-esofagian;
4
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvență necunoscută: tulburări de micțiune
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: tulburări ale funcţiei hepatice (icter colestatic);
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Cu frecvenţă necunoscută: slăbiciune musculară.
La fel ca şi în cazul altor hipnotice, dependenţa este posibilă după utilizarea îndelungată sau incorectă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome:
Reacţiile la supradozaj variază de la depresia SNC (sedare, somnolenţă, hipotensiune, deprimare respiratorie)
la stimulare SNC (excitaţie, stări de anxietate, tremor, crampe musculare, halucinaţii), până la o
simptomatologie asemănătoare intoxicaţiei cu atropina cu uscăciunea gurii, midriază, tahicardie, aritmie,
oprire circulatorie şi respiratorie.
În cazuri rare a fost descrisă rabdomioliza după supradozaj cu clorhidrat de difenhidramină.
Măsuri terapeutice:
Tratamentul intoxicaţiei este simptomatic şi constă în măsuri suportive ca de exemplu ventilaţie artificială,
administrare intravenoasă de fluid, răcire externă în cazul hipertermiei.
Trebuie făcută evacuarea stomacului; datorită proprietăţilor anticolinergice ale clorhidratului de
difenhidramină, irigaţia gastrică poate fi benefică chiar şi la ore după supradozaj.
În cazul scăderii tensiunii arteriale, pot fi folosiţi vasoconstrictori cum ar fi noradrenalina, fenilefrina.
Nu se va administra adrenalină datorită faptului că poate scădea paradoxal tensiunea arterială.
Convulsiile pot fi controlate cu diazepam intravenos. A nu se administra nici un stimulant!
Ca antidot al supradozajului cu clorură de difenhidramină, mai multe doze de fizostigmina (0,02-0,06 mg/kg
corp intravenos) pot fi administrate atunci când fenomenele anticolinergice scad.
În cazul supradozajului cu fizostigmină se recomandă atropina.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antihistaminice de uz sistemic, aminoalchileteri, codul ATC: R06AA02
Mecanism de acţiune
Calmaben conţine difenhidramină o substanţă cu efect antihistaminic (acţionează pe receptorii H1) şi care
mai prezintă și efect antiemetic, anti-vertiginos, antipruriginos şi proprietăţi hipnotice şi sedative.
Acţiunea antihistaminică este realizată prin blocarea efectelor spasmogenice şi congestive ale histaminei prin
acţiunea competitivă cu aceasta la nivelul receptorilor H1 de la suprafaţa celulelor efectuare.
5
Este important de menţionat că difenhidramina previne răspunsul mediat histaminic aşadar nu are capacitatea
să reverseze acţiunile deja instalate.
Acţiunea antiemetică este realizată prin inhibarea zonei medulare, trigger, a chemoreceptorilor.
Acţiunea antivertiginoasă este realizată prin efect antimuscarinic central la nivelul aparatului vestibular şi a
centrului integrativ al vomei precum şi a zonei medulare trigger a chemoreceptorilor de la nivelul trunchiului
cerebral.
Are un efect asemănător atropinei şi acţiune anticonvulsivantă.
Datorită efectului pronunţat hipnotic şi sedativ, Calmaben facilitează adormirea şi prelungeşte durata
somnului.
Efectul hipnotic începe de obicei la 30 de minute după administrare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Clorhidratul de difenhidramină este foarte solubil în apă şi se absoarbe rapid cu valori plasmatice maxime la
1-4 ore după o singură administrare orală.
Biodisponibilitatea este de 42-72%.
Concentraţia plasmatică eficace
Concentraţia plasmatică eficace pentru somnolenţă, după administrarea orală a 50 mg de clorhidrat de
difenhidramină este între 30 şi 68 ng/ml.
Eliminare/Biotransformare
Timpul de înjumătăţire plasmatic este între 3,4 şi 17,2 ore după administrare orală.
Mai puţin de 1% este excretată prin urină. Excreţia metaboliţilor clorhidratului de diferhidramină în urină a
fost de 64% după o singură administrare orală a 100 mg şi de 49% după administrare orală repetată a 50 mg
în 96 de ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
La oameni au fost raportate doze letale de 10 mg/kg pentru copii, 40 mg/kg pentru adulţi.(vezi
Supradozaj/Simptome şi măsuri terapeutice)
Studiile electrofiziologice in vitro la concentraţii de 40 ori mai mari ca cele terapeutic eficace, au arătat că
difenhidramina blochează canalele de potasiu (blochează redresoarele rapid întârziate ale canalelor de K) şi
prelungeşte durata potenţialului de acţiune. Astfel în prezenţa factorilor care favorizează apariţia aritmiei de
tip torsade de vârf, difenhidramina are potenţialul de a induce această aritmie.
Această idee este susţinută de raportări de cazuri izolate în care pacienţii au primit difenhidramină.
Potenţial mutagen şi carcinogen:
Clorhidratul de difenhidramină a fost testat in vitro pentru potenţial mutagen.
Testele nu au arătat efect mutagen.
Studii pe termen lung la şobolan şi şoarece nu au indicat potenţial carcinogen.
Toxicitatea asupra funcției de reproducere:
Efecte embriotoxice au fost observate la iepure şi şoarece la doze mai mari de 15-50 mg/kg/zi.
În studii controlate au fost studiate 599 de perechi mamă-pui.
6
A existat o asociere pozitivă între ingestia de clorhidrat de difenhidramină şi incidenţa despicăturii boltei
palatine.
În cazul a 599 de sarcini, în care mamele au luat clorhidrat de difenhidramină în timpul primelor 4 luni, s-au
născut 49 pui cu malformaţii. Numărul malformaţilor severe (25) a fost uşor mai ridicat decât valoarea
prevăzută (18,7) astfel încât a fost găsit un risc standardizat de 1,33. Există indicaţii că ingestia simultană de
clorhidrat de difenhidramină şi benzodiazepine (Temazepam) poate fi letală pentru fetuşi.
După ingestia pe termen lung de clorhidrat de difenhidramină în timpul sarcinii a fost observat sindromul de
abstinenţă la nou născut la 2-8 zile după naştere.
Clorhidratul de difenhidramină se excretă în lapte şi inhibă lactaţia.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Copovidonă (Kollidon VA 64)
Crospovidonă (Kollidon CL)
Maltodextrină,
Celuloză microcristalină,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Strat de drajeifiere
Gumă acacia (gumă arabică)
Sucroză (zahăr)
Talc
Metilceluloză
Carbonat de calciu
Povidonă (Kollidon K30)
Dioxid de titan (E 171)
Glicerol 85%
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Ceară montanglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 10 drajeuri
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 drajeuri
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
7
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pharmazeutische Fabrik Montavit Ges.m.b.H.,
6067 Absam/Tirol, Austria
Telefon: + 43 5223 57926 0
Fax: + 43 5223 57926 11
e-mail: pharma@montavit.com
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8006/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: August 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
