IMODIUM 2 mg
Substanta activa: LOPERAMIDUMClasa ATC: A07DA03Forma farmaceutica: COMPR. ORODISPERSABILE
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 2 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu x 12 compr. orodispersabile
Producator: JANSSEN-CILAG S.P.A - ITALIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Imodium 2 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de loperamidă (HCl) 2 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate rotunde de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Imodium este indicat pentru tratamentul simptomatic al diareei acute şi cronice. La pacienţii cu ileostomie
poate fi utilizat pentru a reduce numărul şi volumul scaunelor şi pentru a mări consistenţa acestora.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta între 6-17 ani
Comprimatul orodispersabil trebuie aşezat pe limbă. Comprimatul se va dizolva şi va fi înghiţit
cu salivă. Nu este necesar consumul de lichide pentru comprimatul orodispersabil.
Diaree acută
- Adulţi: doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 comprimate orodispersabile
Imodium) administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium)
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi 16 mg clorhidrat de loperamidă (8 comprimate orodispersabile
Imodium) pe zi.
- Copii: doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil
Imodium) administrată oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium)
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi 6 mg clorhidrat de loperamidă (3 comprimate orodispersabile
Imodium)/20 kg/zi.
2
Diaree cronică
- Adulţi: doza uzuală este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 comprimate orodispersabile Imodium).
- Copii: doza uzuală este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium).
Doza iniţială trebuie ajustată până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei
cu o doză zilnică de întreţinere de 2 – 12 mg clorhidrat de loperamidă (1-6 comprimate orodispersabile
Imodium).
Copii cu vârsta între 2 – 6 ani:
Comprimatele orodispersabile nu trebuie utilizate la copii cu vârsta sub 6 ani.
Pentru administrarea clorhidratului de loperamidă la copii cu vârsta între 2 și 6 ani, utilizați forme
farmaceutice adecvate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.
La adulți, doza maximă pentru tratamentul diareei acute și cronice este de 8 capsule (16 mg) zilnic; la copii
aceasta trebuie corelată cu greutatea corporală (3 capsule sau comprimate/20 kg) dar nu trebuie să
depășească o doză maximă de 8 comprimate pe zi.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Există date limitate disponibile în ceea ce privește administrarea la copii cu vârsta sub 12 ani.
A se vedea pct. 4.8 (Reacții adverse posibile).
Vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru vârstnici.
Afectarea funcţiei renale
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Afectarea funcţiei hepatice
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice, Imodium
trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj hepatic
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Imodium 2 mg comprimate orodispersabile este contraindicat în cazul pacienţilor cu
hipersensibilitate cunoscută la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
- Imodium 2 mg comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani;
Imodium , comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană produsă de microorganisme agresive, inclusiv Salmonella,
Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită
posibilului risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileusul, megacolonul şi megacolonul toxic.
3
Administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie
abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienţii cu diaree, în special la copii, poate să apară o depresie hidro-electrolitică. În aceste cazuri, cea
mai importantă măsură este administrarea adecvată de fluide şi tratamentul electrolitic de substituţie.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie
întreruptă administrarea Imodium şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Imodium pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne de
distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă au fost raportate
cazuri izolate de megacolon toxic şi colită infecţioasă , determinate de agenţi patogeni bacterieni şi virali.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, clorhidratul de
loperamidă trebuie utilizat cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul
pasaj.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie monitorizați îndeaproape, pentru a observa semne de toxicitate la
nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P. Administrarea concomitentă de
loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca
rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Nu este cunoscută relevanța clinică a
acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei-P atunci când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică).
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu,
un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentraţia de loperamidã de aproximativ 2 ori. Combinaţia
de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a concentraţiilor plasmatice maxime de loperamidă
şi o creştere de 13 ori în expunerea plasmatică totală. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte asupra
sistemului nervos central (SNC), măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolenţă subiectivã si
testul substituţiei cifră-simbol).
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. Această creştere nu a
fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate de pupilometrie.
Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a det
erminat o creştere de 3 ori a concentraţiilor
plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilităţii gastrointestinale mai lente.
Se considerã că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectul loperamidei şi
medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul acesteia.
4
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu este recomandat să se administreze acest medicament în timpul sarcinii. Femeile gravide sau care
alăptează ar trebui să fie sfătuite să consulte medicul curant pentru un tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul pacienţilor cu simptome diareice, trataţi cu loperamidă, pot să apară somnolenţă, oboseală sau
ameţeli. Prin urmare se recomandă prudenţă atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje
4.8 Reacţii adverse
În această secțiune sunt prezentate reacțiile adverse. Reacțiile adverse sunt evenimente adverse care au fost
considerate a fi asociate în mod rezonabil cu utilizarea clorhidratului de loperamidă pe baza evaluării
cuprinzătoare a informațiilor disponibile privind reacțiile adverse. O relație de cauzalitate cu clorhidratul de
loperamidă nu poate fi stabilită în mod concret în cazuri individuale. Mai mult, deoarece studiile clinice
sunt efectuate în condiții foarte diferite, frecvența de apariție a reacțiilor adverse observate în studiile clinice
ale unui medicament nu poate fi comparată în mod direct cu frecvența de apariție a reacțiilor adverse
observate în studiile clinice ale altui medicament și poate să nu reflecte frecvența de apariție a reacțiilor
adverse observate în practica clinică.
Date din studiile clinice
Adulţi şi copii cu vârsta de 12 ani si peste
Siguranţa administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată pe 3076 pacienți cu vârsta de 12 ani și
peste care au participat în 31 de studii clinice controlate şi necontrolate cu clorhidrat de loperamidă pentru
tratamentul diareei acute. Dintre acestea, 26 de studii clinice au fost pentru tratamentul diareei acute
(N=2755) și 5 studii clinice pentru tratamentul diareei cronice (N=321).
Cele mai frecvente reacții adverse raportate (cu o incidență ≥1 %) în studiile clinice cu clorhidrat de
loperamidă pentru tratamentul diareei acute au fost: constipație (2.7%), flatulență (1.7%), cefalee (1.2%) și
vărsături (1.1%). În studiile clinice pentru tratamentul diareei cronice, cele mai frecvente reacții adverse
raportate (cu o incidență ≥1 %) au fost: flatulență (2.8%), constipație (2.2%), greață (1.2%) și amețeli
(1.2%).
Datele prezentate în Tabelul A reprezintă rezultatele provenite de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani,
care au participat la 31 de studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă pentru
tratamentul diareei. Dintre acestea, 26 de studii clinice au fost pentru tratamentul diareei acute (N=2755) și 5
studii clinice pentru tratamentul diareei cronice (N=321).
Frecvența categoriilor prezentate în Tabelul A utilizează următoarea convenție:
foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000 şi <1/100);
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (< 1/10000).
Tabelul A: Frecvența reacțiilor adverse raportate în studiile c
linice cu clorhidrat de loperamidă la
adulți și copii cu vârsta de 12 ani și peste
5
Clasa de sisteme şi organe Indicație Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puțin
frecvente
Ameţeală
Mai puțin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipație, Greață, Flatulență
Frecvente Frecvente
Durere abdominală, Disconfort Abdominal, Gură uscată
Mai puțin frecvente Mai puțin
frecvente
Durere abdominală superioară, Vărsături
Mai puțin frecvente
Dispepsie
Mai puțin
frecvente
Distensie abdominală
Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
Mai puțin frecvente
Experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului
Procesul de determinare a reacțiilor adverse după punerea pe piață a clorhidratului de loperamidă nu
diferențiază între indicația de diaree cronică sau acută și nici între adulți sau copii; prin urmare, reacțiile
adverse enumerate mai jos reprezintă indicațiile combinate și populațiile menționate. Reacțiile adverse
identificate după punerea pe piață a clorhidratului de loperamidă sunt enumerate mai jos utilizând clasa de
sisteme și organe și terminologia MedDRA:
Tulburări ale sistemului imunitar: Reacţie de hipersensibilitate, reacţii anafilactice (inclusiv şoc
anafilactic) şi reacţii anafilactoide
Tulburări ale sistemului nervos:
Somnolenţă, nivel scăzut de conştienţă, stupoare, pierderea conştienţei, hipertonie și anomalii de coordonare
Tulburări oculare: Mioză
Tulburări gastrointestinale: Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic),
sglosodinie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Erupţii buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson,
necroliză toxică epidermică şi eritem multiform), angioedem, urticarie și prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare: Retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Oboseală
Populația pediatrică
Siguranța administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată pe 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între
10 zile și 13 ani, care au participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă
pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul reacțiilor adverse observate la această categorie de
pacienți a fost similar cu cel din studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă la adulți și copii cu vârsta de 12
ani și peste.
6
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicalehttp://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât adulţii la
efectele asupra SNC.
Tratament
Dacă apar simptome ale supradozajului se poate administra naloxonă ca antidot. Deoarece durata de acţiune
a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei ( 1 la 3 ore), este indicată administrarea repetată a
naloxonei. Totuși pacienţii trebuie supravegheaţi îndeaproape timp de cel puţin 48 ore, pentru a observa din
timp semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antipropulsive, codul ATC: A07DA03
Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal. În consecinţă, inhibă eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandine, prin aceasta reducând mişcările peristaltice propulsive şi mărind timpul de
tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi nevoia
imperioasă de a defeca.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării la primul pasaj hepatic,
bioechivalenţa sistemică este de doar aproximativ 0,3%. Diferitele forme farmaceutice cu clorhidrat de
loperamidă (capsule tari şi moi, comprimate filmate şi simple, masticabile, comprimate orodispersabile,
soluţie orală) sunt bioechivalente în ceea ce priveşte viteza şi gradul de absorbţie al loperamidei.
Distribuţie:
Studiile de distribuţie efectuate pe şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinului, cu o predilecţie
pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele plasmatice
este de 95%, aceasta se face în principal de albumină.
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.
Metabolizare:
Loperamida este aproape complet extrasă de către ficat, unde este predominant metabolizată, transformată şi
excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care este mediată, în
principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8.
7
Datorită acestui efect foarte mare de trecere la primul pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale
medicamentului rămân nemodificate și extrem de scăzute.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore care se încadrează în
intervalul 9-14 ore.
Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
Populaţia pediatrică:
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Este de aşteptat ca farmacocinetica
loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente ale loperamidei să fie similare cu cea cunoscută la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au
arătat niciun efect toxic cu excepția unei oarecare reduceri în creșterea greutății corporale şi ingestia
dealimente, la doze zilnice de până la 5 mg/kg/ zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare
niciun efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori
MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute
in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. Nu a apărut potenţial carcinogen. În
studii de reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat
fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asocierea cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu
au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gelatină
Manitol
Aspartam
Aromă de mentă
Hidrogenocarbonat de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi ferit de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a 6 comprimate orodispersabile
Cutie cu 2 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 12 comprimate orodispersabile
Cutie cu 3 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 18 comprimate orodispersabile
8
Cutie cu 4 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 24 comprimate orodispersabile
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Comprimatele orodispersabile sunt fragile şi nu trebuie împinse prin blister, deoarece acest lucru
le-ar deteriora.
Pentru a scoate comprimatele orodispersabile din blister:
• trageţi în sus marginea foliei
• îndepărtaţi folia complet
• apăsaţi pentru a împinge comprimatul
• îndepărtaţi comprimatul
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
McNeil Products Limited
c/o Johnson & Johnson, Foundation Park,
Roxborough Way, Maidenhead, Berkshire, SL6 3UG
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7810/2015/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Imodium 2 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de loperamidă (HCl) 2 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate rotunde de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Imodium este indicat pentru tratamentul simptomatic al diareei acute şi cronice. La pacienţii cu ileostomie
poate fi utilizat pentru a reduce numărul şi volumul scaunelor şi pentru a mări consistenţa acestora.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii cu vârsta între 6-17 ani
Comprimatul orodispersabil trebuie aşezat pe limbă. Comprimatul se va dizolva şi va fi înghiţit
cu salivă. Nu este necesar consumul de lichide pentru comprimatul orodispersabil.
Diaree acută
- Adulţi: doza iniţială recomandată este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 comprimate orodispersabile
Imodium) administrate oral, urmate de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium)
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi 16 mg clorhidrat de loperamidă (8 comprimate orodispersabile
Imodium) pe zi.
- Copii: doza iniţială recomandată este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil
Imodium) administrată oral, urmată de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium)
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi 6 mg clorhidrat de loperamidă (3 comprimate orodispersabile
Imodium)/20 kg/zi.
2
Diaree cronică
- Adulţi: doza uzuală este de 4 mg clorhidrat de loperamidă (2 comprimate orodispersabile Imodium).
- Copii: doza uzuală este de 2 mg clorhidrat de loperamidă (1 comprimat orodispersabil Imodium).
Doza iniţială trebuie ajustată până la obţinerea a 1-2 scaune solide pe zi, rezultat la care se ajunge de obicei
cu o doză zilnică de întreţinere de 2 – 12 mg clorhidrat de loperamidă (1-6 comprimate orodispersabile
Imodium).
Copii cu vârsta între 2 – 6 ani:
Comprimatele orodispersabile nu trebuie utilizate la copii cu vârsta sub 6 ani.
Pentru administrarea clorhidratului de loperamidă la copii cu vârsta între 2 și 6 ani, utilizați forme
farmaceutice adecvate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat la copii cu vârsta mai mică de 2 ani.
La adulți, doza maximă pentru tratamentul diareei acute și cronice este de 8 capsule (16 mg) zilnic; la copii
aceasta trebuie corelată cu greutatea corporală (3 capsule sau comprimate/20 kg) dar nu trebuie să
depășească o doză maximă de 8 comprimate pe zi.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Există date limitate disponibile în ceea ce privește administrarea la copii cu vârsta sub 12 ani.
A se vedea pct. 4.8 (Reacții adverse posibile).
Vârstnici
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru vârstnici.
Afectarea funcţiei renale
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Afectarea funcţiei hepatice
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice, Imodium
trebuie utilizat cu precauţie la astfel de pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul pasaj hepatic
(vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
- Imodium 2 mg comprimate orodispersabile este contraindicat în cazul pacienţilor cu
hipersensibilitate cunoscută la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
- Imodium 2 mg comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 6 ani;
Imodium , comprimate orodispersabile nu trebuie utilizat ca tratament de bază:
- la pacienţii cu dizenterie acută, caracterizată prin scaune cu sânge şi febră mare;
- la pacienţii cu colită ulceroasă acută;
- la pacienţii cu enterocolită bacteriană produsă de microorganisme agresive, inclusiv Salmonella,
Shigella şi Campylobacter;
- la pacienţii cu colită pseudomembranoasă asociată cu utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Clorhidratul de loperamidă nu trebuie utilizat când trebuie evitată inhibarea peristaltismului datorită
posibilului risc de consecinţe semnificative, inclusiv ileusul, megacolonul şi megacolonul toxic.
3
Administrarea clorhidratului de loperamidă trebuie întreruptă prompt dacă apar constipaţie, distensie
abdominală sau ileus.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul diareei cu clorhidrat de loperamidă este numai simptomatic. Ori de câte ori poate fi determinată
etiologia de bază, trebuie administrat tratamentul specific, dacă este adecvat (sau când este indicat).
La pacienţii cu diaree, în special la copii, poate să apară o depresie hidro-electrolitică. În aceste cazuri, cea
mai importantă măsură este administrarea adecvată de fluide şi tratamentul electrolitic de substituţie.
În cazul diareii acute, dacă nu se observă nicio ameliorare în 48 ore de la începerea tratamentului, trebuie
întreruptă administrarea Imodium şi se va reevalua schema de tratament.
În cazul pacienţilor cu SIDA trataţi cu Imodium pentru diaree, terapia trebuie întreruptă la primele semne de
distensie abdominală. La pacienţii bolnavi de SIDA trataţi cu clorhidrat de loperamidă au fost raportate
cazuri izolate de megacolon toxic şi colită infecţioasă , determinate de agenţi patogeni bacterieni şi virali.
Cu toate că nu sunt disponibile date farmacocinetice la pacienţii cu afectare hepatică, clorhidratul de
loperamidă trebuie utilizat cu precauţie la asemenea pacienţi datorită unei metabolizări reduse la primul
pasaj.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie monitorizați îndeaproape, pentru a observa semne de toxicitate la
nivelul SNC.
Deoarece medicamentul este metabolizat în cea mai mare parte şi metaboliţii sau medicamentul
nemetabolizat sunt excretaţi în fecale, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu tulburări renale.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă evitarea administrării concomitente a medicamentelor cu acţiune identică sau asemănătoare.
Date non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P. Administrarea concomitentă de
loperamidă (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, ambele inhibitoare de glicoproteină-P, a avut ca
rezultat o creştere de 2–3 ori a concentraţiei plasmatice de loperamidă. Nu este cunoscută relevanța clinică a
acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei-P atunci când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, până 16 mg doza maximă zilnică).
Administrarea concomitentă de loperamidă (4 mg în doză unică) şi itraconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 3-4 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. În acelaşi studiu,
un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a crescut concentraţia de loperamidã de aproximativ 2 ori. Combinaţia
de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a concentraţiilor plasmatice maxime de loperamidă
şi o creştere de 13 ori în expunerea plasmatică totală. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte asupra
sistemului nervos central (SNC), măsurate prin teste psihomotorii (de exemplu, somnolenţă subiectivã si
testul substituţiei cifră-simbol).
Administrarea concomitentă de loperamidă (16 mg în doză unică) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
glicoproteinei-P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiilor plasmatice de loperamidă. Această creştere nu a
fost asociată cu efecte farmacodinamice crescute, măsurate de pupilometrie.
Tratamentul concomitent cu desmopresină administrată oral a det
erminat o creştere de 3 ori a concentraţiilor
plasmatice de desmopresină, probabil ca urmare a motilităţii gastrointestinale mai lente.
Se considerã că medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare pot potenţa efectul loperamidei şi
medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal pot scădea efectul acesteia.
4
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu este recomandat să se administreze acest medicament în timpul sarcinii. Femeile gravide sau care
alăptează ar trebui să fie sfătuite să consulte medicul curant pentru un tratament adecvat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În cazul pacienţilor cu simptome diareice, trataţi cu loperamidă, pot să apară somnolenţă, oboseală sau
ameţeli. Prin urmare se recomandă prudenţă atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje
4.8 Reacţii adverse
În această secțiune sunt prezentate reacțiile adverse. Reacțiile adverse sunt evenimente adverse care au fost
considerate a fi asociate în mod rezonabil cu utilizarea clorhidratului de loperamidă pe baza evaluării
cuprinzătoare a informațiilor disponibile privind reacțiile adverse. O relație de cauzalitate cu clorhidratul de
loperamidă nu poate fi stabilită în mod concret în cazuri individuale. Mai mult, deoarece studiile clinice
sunt efectuate în condiții foarte diferite, frecvența de apariție a reacțiilor adverse observate în studiile clinice
ale unui medicament nu poate fi comparată în mod direct cu frecvența de apariție a reacțiilor adverse
observate în studiile clinice ale altui medicament și poate să nu reflecte frecvența de apariție a reacțiilor
adverse observate în practica clinică.
Date din studiile clinice
Adulţi şi copii cu vârsta de 12 ani si peste
Siguranţa administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată pe 3076 pacienți cu vârsta de 12 ani și
peste care au participat în 31 de studii clinice controlate şi necontrolate cu clorhidrat de loperamidă pentru
tratamentul diareei acute. Dintre acestea, 26 de studii clinice au fost pentru tratamentul diareei acute
(N=2755) și 5 studii clinice pentru tratamentul diareei cronice (N=321).
Cele mai frecvente reacții adverse raportate (cu o incidență ≥1 %) în studiile clinice cu clorhidrat de
loperamidă pentru tratamentul diareei acute au fost: constipație (2.7%), flatulență (1.7%), cefalee (1.2%) și
vărsături (1.1%). În studiile clinice pentru tratamentul diareei cronice, cele mai frecvente reacții adverse
raportate (cu o incidență ≥1 %) au fost: flatulență (2.8%), constipație (2.2%), greață (1.2%) și amețeli
(1.2%).
Datele prezentate în Tabelul A reprezintă rezultatele provenite de la 3076 adulți și copii cu vârsta ≥12 ani,
care au participat la 31 de studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă pentru
tratamentul diareei. Dintre acestea, 26 de studii clinice au fost pentru tratamentul diareei acute (N=2755) și 5
studii clinice pentru tratamentul diareei cronice (N=321).
Frecvența categoriilor prezentate în Tabelul A utilizează următoarea convenție:
foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi <1/10);
mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000 şi <1/100);
Rare (≥ 1/10000 şi <1/1000)
foarte rare (< 1/10000).
Tabelul A: Frecvența reacțiilor adverse raportate în studiile c
linice cu clorhidrat de loperamidă la
adulți și copii cu vârsta de 12 ani și peste
5
Clasa de sisteme şi organe Indicație Diaree acută
(N=2755) Diaree cronică
(N=321)
Tulburări ale sistemului nervos
Cefalee Frecvente Mai puțin
frecvente
Ameţeală
Mai puțin frecvente Frecvente
Tulburări gastrointestinale
Constipație, Greață, Flatulență
Frecvente Frecvente
Durere abdominală, Disconfort Abdominal, Gură uscată
Mai puțin frecvente Mai puțin
frecvente
Durere abdominală superioară, Vărsături
Mai puțin frecvente
Dispepsie
Mai puțin
frecvente
Distensie abdominală
Rare
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
Mai puțin frecvente
Experienţa după punerea pe piaţă a medicamentului
Procesul de determinare a reacțiilor adverse după punerea pe piață a clorhidratului de loperamidă nu
diferențiază între indicația de diaree cronică sau acută și nici între adulți sau copii; prin urmare, reacțiile
adverse enumerate mai jos reprezintă indicațiile combinate și populațiile menționate. Reacțiile adverse
identificate după punerea pe piață a clorhidratului de loperamidă sunt enumerate mai jos utilizând clasa de
sisteme și organe și terminologia MedDRA:
Tulburări ale sistemului imunitar: Reacţie de hipersensibilitate, reacţii anafilactice (inclusiv şoc
anafilactic) şi reacţii anafilactoide
Tulburări ale sistemului nervos:
Somnolenţă, nivel scăzut de conştienţă, stupoare, pierderea conştienţei, hipertonie și anomalii de coordonare
Tulburări oculare: Mioză
Tulburări gastrointestinale: Ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon (inclusiv megacolon toxic),
sglosodinie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: Erupţii buloase (inclusiv sindrom Stevens-Johnson,
necroliză toxică epidermică şi eritem multiform), angioedem, urticarie și prurit
Tulburări renale şi ale căilor urinare: Retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: Oboseală
Populația pediatrică
Siguranța administrării clorhidratului de loperamidă a fost evaluată pe 607 pacienți cu vârsta cuprinsă între
10 zile și 13 ani, care au participat în 13 studii clinice controlate și necontrolate cu clorhidrat de loperamidă
pentru tratamentul diareei acute. În general, profilul reacțiilor adverse observate la această categorie de
pacienți a fost similar cu cel din studiile clinice cu clorhidrat de loperamidă la adulți și copii cu vârsta de 12
ani și peste.
6
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţia Naţională a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicalehttp://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
În caz de supradozaj (inclusiv supradozaj relativ datorită unei disfuncţii hepatice) pot apărea scăderea
activităţii sistemului nervos central (stupor, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie
musculară şi deprimare respiratorie), retenţie de urină şi ileus. Copiii pot fi mult mai sensibili decât adulţii la
efectele asupra SNC.
Tratament
Dacă apar simptome ale supradozajului se poate administra naloxonă ca antidot. Deoarece durata de acţiune
a loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei ( 1 la 3 ore), este indicată administrarea repetată a
naloxonei. Totuși pacienţii trebuie supravegheaţi îndeaproape timp de cel puţin 48 ore, pentru a observa din
timp semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antipropulsive, codul ATC: A07DA03
Loperamida se leagă de receptorii opioizi din peretele intestinal. În consecinţă, inhibă eliberarea de
acetilcolină şi prostaglandine, prin aceasta reducând mişcările peristaltice propulsive şi mărind timpul de
tranzit intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal, prin aceasta reducând incontinenţa şi nevoia
imperioasă de a defeca.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Loperamida ingerată este absorbită în intestin, dar ca urmare a metabolizării la primul pasaj hepatic,
bioechivalenţa sistemică este de doar aproximativ 0,3%. Diferitele forme farmaceutice cu clorhidrat de
loperamidă (capsule tari şi moi, comprimate filmate şi simple, masticabile, comprimate orodispersabile,
soluţie orală) sunt bioechivalente în ceea ce priveşte viteza şi gradul de absorbţie al loperamidei.
Distribuţie:
Studiile de distribuţie efectuate pe şobolani arată o afinitate mare pentru peretele intestinului, cu o predilecţie
pentru legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea loperamidei de proteinele plasmatice
este de 95%, aceasta se face în principal de albumină.
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat al glicoproteinei-P.
Metabolizare:
Loperamida este aproape complet extrasă de către ficat, unde este predominant metabolizată, transformată şi
excretată prin bilă. Principala cale de metabolizare este N-demetilarea oxidativă, care este mediată, în
principal prin intermediul CYP3A4 şi CYP2C8.
7
Datorită acestui efect foarte mare de trecere la primul pasaj hepatic, concentraţiile plasmatice ale
medicamentului rămân nemodificate și extrem de scăzute.
Eliminare:
Timpul de înjumătăţire plasmatică al loperamidei la om este de aproximativ 11 ore care se încadrează în
intervalul 9-14 ore.
Eliminarea loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
Populaţia pediatrică:
Nu au fost efectuate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Este de aşteptat ca farmacocinetica
loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente ale loperamidei să fie similare cu cea cunoscută la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii privind toxicitatea loperamidei efectuate până la 12 luni la câine şi până la 18 luni la şobolan nu au
arătat niciun efect toxic cu excepția unei oarecare reduceri în creșterea greutății corporale şi ingestia
dealimente, la doze zilnice de până la 5 mg/kg/ zi (de 30 de ori nivelul maxim utilizat la om – Maximum
Human Use Level (MHUL)) şi respectiv 40 mg/kg şi zi (de 240 de ori MHUL). Nivelurile la care nu apare
niciun efect toxic (No Toxic Effect Levels (NTEL)) în aceste studii au fost de 1,25 mg/kg şi zi (de 8 ori
MHUL) şi 10 mg/kg şi zi (de 60 de ori MHUL) la câine şi, respectiv, la şobolan. Rezultatele studiilor făcute
in vitro şi in vivo au indicat faptul că loperamida nu este genotoxică. Nu a apărut potenţial carcinogen. În
studii de reproducere, doze foarte mari de loperamidă (40 mg/kg şi zi – de 240 de ori MHUL) au afectat
fertilitatea şi supravieţuirea fătului în asocierea cu toxicitatea pentru mamă la şobolan. Doze mai reduse nu
au avut efecte asupra sănătăţii materne sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi post-natală.
Efectele preclinice au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari faţă de expunerea
umană maximă, indicând prin aceasta o relevanţă redusă pentru utilizarea clinică.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gelatină
Manitol
Aspartam
Aromă de mentă
Hidrogenocarbonat de sodiu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi ferit de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 1 blister din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a 6 comprimate orodispersabile
Cutie cu 2 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 12 comprimate orodispersabile
Cutie cu 3 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 18 comprimate orodispersabile
8
Cutie cu 4 blistere din PVC/OPA/Alu/OPA/PVC-hârtie/PET/Alu a câte 24 comprimate orodispersabile
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Comprimatele orodispersabile sunt fragile şi nu trebuie împinse prin blister, deoarece acest lucru
le-ar deteriora.
Pentru a scoate comprimatele orodispersabile din blister:
• trageţi în sus marginea foliei
• îndepărtaţi folia complet
• apăsaţi pentru a împinge comprimatul
• îndepărtaţi comprimatul
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
McNeil Products Limited
c/o Johnson & Johnson, Foundation Park,
Roxborough Way, Maidenhead, Berkshire, SL6 3UG
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7810/2015/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iulie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2015
