LERCANIDIPINA SANDOZ 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine lercanidipină 10 mg, echivalent cu clorhidrat de lercanidipină 9,4 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 30 mg.
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine lercanidipină 20 mg, echivalent cu clorhidrat de lercanidipină
18,8 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 60 mg.
Pen tr u lis ta t ut uro r ex cip ie n ţilor , v ezi pc t. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate , rotunde, biconvexe (diametrul de 6,5 mm), de culoare galbenă , cu o linie mediană
pe una din feţe şi marcate cu ”L” pe cealaltă faţă.
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe (diametrul de 8,5 mm), de culoare roz, cu o linie mediană pe una
din feţe şi marcate cu ”L” pe cealaltă faţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lercanidipină Sandoz este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare până
la moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
2
Doza recomandată este de 10 mg, administrată oral, odată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de mese;
doza poate fi c rescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.Stabilirea dozei se face
treptat,deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până când efectul antihipertensiv maxim devine
evident.
La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, poate fi benefică asocierea Lercanidipină Sandoz la tratamentul cu un
medicament beta-blocant (atenolol), un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de
c onversie a angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doză-răspuns este ascendentă, cu un platou atins la doze cuprinse în intervalul 20– 30
mg, este improbabil ca eficacitatea tratamentului să crească la administrarea de doze mai mari, în ti mp ce
reacţiile adverse pot fi mai intense.
Utilizarea la vârstnici
Deşi datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice, se
recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18ani, deoarece
nu există experienţă clinică la acest grupde vârstă.
Pacienți cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată o atenţie deosebită înp erioada de iniţiere a tratamentului la pacienţiicu insuficienţă
renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală recomandată
poate fi tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere adozei la 20 mg z ilnic trebuie
efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat lapacienţii cu insuficienţă hepatică
şi, în consecinţă, trebuie luată în considerare o ajustarea dozei.
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu ins uficienţă hepatică severă sau cu
insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară < 30 ml/min).
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la substanța activă lercanidipină, la orice alte dihidropiridine sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct.6.1.
• Sarcină şi alăptare (vezi punctul 4.6)
• Femei aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode de contracepţie
eficace
• Obstrucţia tractului de ejecţie al ventriculul ui stâng
• Insuficienţă cardiacă congestivă netratată
• Angină pectorală instabilă
• Insuficienţă renală sau hepatică severă
• În decurs de 1 lună după un infarct miocardic
• Administrarea concomitentă de:
o inhibitori puternici ai CYP 3A4 (vezi pct. 4.5)
o ciclosporină (vezi pct. 4.5)
o suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul utilizării lercanidipinei la pacienţii cu sindromul sinusului bolnav (dacă nu s -a implantant un
pacemaker) trebuie luate masuri speciale de precauţie. De asemenea, studiile controlate privind
hem odinamica nu au evidenţiat perturbări ale funcţiei ventriculare, este necesară prudenţă la pacienţii cu
disfuncţie ventriculară stângă. S-a sugerat faptul că utilizarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă
durată poate fi asociată cu risc cardiovascul ar crescut la pacienţii cu cardiopatie ischemică. Deşi
lercanidipina este o dihidropiridină cu acţiune de lungă durată, se recomandă utilizarea cu precauţie la
aceşti pacienţi.
3
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectora lă. Foarte rar, pacienţii cu
angină pectorală preexistentă pot prezenta aceste episoade cu frecvenţă, durată sau severitate
crescute. Pot fi observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebu ie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală poate fi
tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu
precauţie.
Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, în consecinţă, trebuie
luată în considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau la cei
cu insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară < 30 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
anti hipertensive (vezipct. 4.5).
Inductorii enzimatici ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina
pot să scadă concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea lercanidipinei poate fi
mai mică decât este de aşteptat (vezi pct. 4.5)
Excipienți cu efect cunoscut
Un comprimat de 10 mgconţine lactoză monohidrat 30 mg şi un comprimat de 20 mg conţine lactoză
monohidrat 60 mg, ca urmare, acest medicament nu trebuie administrat pacienţilor cu deficit de lactază
(Lapp), galactozemie sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzimelor CYP3A4 şi, ca
urmare, medicamentele care au efect inhibitor sau inductor asupra CYP3A4, administrate concomitent,
pot interacţiona cu metabolizarea sau eliminarea lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitoriai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol,
itrac onazol, ritonavir,eritromicină, troleandomicină) trebuie evitată (vezi pct.4.3).
Un studiu efectuat cu un inhibitor puternic al CYP3A4, ketoconazol, a demonstrat o creştere
c onsiderabilă a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei (o creştere de15 ori a ASC şi de 8 ori a
Cmax pentru eutomerul S -lercanidipină).
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct.4.3).
După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii
plasmatice cre scute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a demonstrat
că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei, concentraţiile
plasmatice ale lercanidipinei nu au fost modificate, în timp ce ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Cu
toate acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a determinat o creştere de 3 ori
a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi o creştere cu 21% a ASC a ciclosporinei.
Lercanidipina nu trebuie administrată cu suc de grepfrut (vezi pct.4.3).
Similar altor dihidropiridine, lercanidipina estes ensibilă la acţiunea sucului de grepfrut de inhibare a
metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii sale şi o accentuare a efectului de scădere
a tensiunii arteriale.
În cazul administrării concomitente pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină cu midazolam la
4
voluntari vârstnici, absorbţia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ40%) şi viteza deabsorbţie ascăzut
(t
max a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice ale midazolamului nu au fost
modificate.
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4
cum sunt terfenadina, aztemizol, medicamente antiaritmice de clasă III precum amiodarona, chinidina.
Administrarea concomitentă a lercanidipineicu inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de
exemplu, fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuatăcu prudenţă, deoarece efectul
ant ihipertensiv al lercanidipinei poate fi redus, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai frecvent
decât în mod obişnuit.
În cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu metoprolol, un β blocant care se elimină
P redominant hepatic, biodisponibilitatea metroprolului nu s -a modificat, în timp ce biodisponibilitatea
lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic
determinat de β blocante şi, ca urmare, poate să apară şi în cazul altor medicamen te din această clasă. În
consecinţă, lercanidipina se poate administra concomitent în condiţiide siguranţă cu medicamente β
blocante adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.
Administrarea concomitentă cu cimetidină, în doză de 800 mg zilnic, nu a determinat modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei, dar pentru doze mai mari se recomandă
prudenţă, deoarece biodisponibilitatea şi efectul de scăderea tensiunii arteriale ale lercanidipinei pot fi
crescute.
Un stud iu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipineicu fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6
şi CYP3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 ±7ani (media ± deviaţia standard) nu a evidenţiat
modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocine ticiai lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanipină la pacienţii trataţi cronic cu β-
metildigoxină nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină,
administrarea lercanidipinei în doz ă de 20 mg, în condiţii de repaus alimentar, a evidenţiat o creştere
medie de 33 % a C
max a digoxinei, în timp ce ASC şi clearance-ul renal nu au fost modificate
semnificativ. Pacienţii trataţi concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent, în ceea ce
priveşte semnele de intoxicaţie digitalică.
Atunci când o doză de 20 mg lercanidipină a fost administrată repetat concomitent cu o doză de 40 mg
simvastatină, ASC a lercandipinei nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASCa simvastatineia
cr escutcu 56% iarceaa metabolituluisău activ β -hidroxiacid cu28%. Este improbabil ca asemenea
modificări să aibă relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat interacţiuni între aceste medicamente, atuncicând
lercanidipina este administrată dimineaţa şi simvastatin a este utilizată seara, aşa cum este recomandat
pentru acest medicament.
La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină cu warfarină, în
condiţiide repaus alimentar, nu influenţează farmacocinetica warfarinei.
Lercan idipina a fost administrată în condiţii de siguranţă cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie
a angiotensinei.
5
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Datele pentru lercanidipină nu au evidenţiat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar funcţia de
reproducere la şobolan nu a fost afectată. Deoarece în cazul utilizării altor substanţe dihidropiridinice au
fost eviden ţiate efecte teratogene la animale, lercanidipina nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau la
femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode contraceptive eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca aceasta să se excrete în laptele
matern. Ca urmare, lercanidipina nu trebuie administrată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lercanidipina nu are nici o influenţă sau a re influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să apară ameţeli,
astenie, oboseală şi rareori somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 1,8% di ntre pacienții tratați au prezentat reacții adverse.
Tabelul de mai jos prezintă incidența reacțiilor adverse, cel puțin a celor aflate în relație de cauzalitate,
clasificate în funcție de clasificarea MedRA și prezentate în funcție de frecvență (mai puțin frecvente, rare)
După cum se prezintă în tabel, rea cțiile adverse raportate cel mai des în studiile clinice sunt cefalee,
amețeli, edem periferic, tahicardie, palpitații, înroșirea feței, fiecare apărând la mai puțin de 1% dintre
pacienți.
MedRA aparat siatem organ Frecvență Termen preferat
Tulburări ale sistemului
imunitar
Foarte rare (<1/10,000) Hipersensibilitate
Tulburări psihice Rare (≥1/10000 și<1/1000) Somnolență
Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Cefalee, amețeli
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000 )
Tahicardie, palpitații
Angina pectorală
Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Foarte rare (<1/10000)
Înroşire a feței
Sincopă
Tulburări gastro-intestinale
Rare (≥1/10000 și<1/1000) Greață, dispepsie, diaree,
durere abdominala, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare (≥1/10000 și<1/1000) Erupție cutanată tranzitorie
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Rare (≥1/10000 și <1/1000) Mialgie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Rare (≥1/10000 și <1/1000) Poliurie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Rare (≥1/10000 și<1/1000)
Edem periferic
Astenie, fatigabilitate
6
Reacțiile adverse raportate spontan, după punerea pe piaţă , au fost foarte rare (<1/10000): hipertrofie
gingivală, creștere reversibilă a concentrațiilor plasmatice a transaminazelor hepatice, hipertensiune
arterială, poliurie și durere toracică.
Unele dihidropiridine pot d etermina rar durere precordială sau angină pectorală. În cazuri foarte rare
pacienții cu angină pectorală preexistentă pot prezenta creșterea frecvenței, duratei sau severității
crizelor. Pot fi observate cazuri inzolate de infarct miocardic.
Se pare că l ercanidipina nu influențează glicemia sau lipidemia.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0 757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
3 cazuri de supradozaj au fost observate pe parcursul comercializării (150 mg, 280 mg și 800 mg
lercanidipină inger ate în cadrul unor tentative de suicid).
Doza Semne/simptome Tratament Evoluție
150 mg + o cantitate
indefinită de alcool
etilic
Somnolență Lavaj gastric
Cărbune activ
Recuperare
280 mg + 5,6 mg
monoxidină
Șoc cardiogen
Ischemie miocardică
severă
Insufi ciență renală
ușoară
Catecolamine în doze
mari
Furosemid
Digitalice
Plasma expanderi
administrați parenteral
Recuperare
800 mg Emeză
Hipotensiune arterială
Cărbune activ
Catarctice
Dopamină i.v.
Recuperare
Similar altor dihidropiridine, supradozajul poa te determina vasodilatație periferică excesivă asociată
cu hipotensiune arterială marcată și tahicardie reflexă. În cazul hipotensiunii arteriale severe, a
bradicardiei și a comei, suportul cardiovascular poate fi util, asociat cu atropină administrată
int ravenos pentru bradicardie.
Având în vedere efectul farmacologic prelungit al lercanidipinei, este esențială monitorizarea
statusului cardiovascular al pacienților care au luat o supradoză pe parcursul a cel puțin 24 de ore. Nu
sunt informații cu privire la valoarea dializei. Deoarece medicamentul este puternic lipofilic este
posibil ca valorile plasmatice să nu furnizeze informații relevante pe parcursul perioadei de risc și
dializa să nu fie eficientă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farm acodinamice
7
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
codul ATC: C08CA13
Lercanidipina este un antagonist al canalelor de calciu, care face parte din grupa farmacoterapeutică a
dihidropiridinelor şi inhibă influxul transmembranar de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii
netede. Mecanismul acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul
musculaturii netede vasculare, care determină scăderea rezistenţei periferice totale. Cu toate că
prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă
prelungită, datorită coeficientului mare de partiţie membranară şi nu prezintă efecte inotrop negative
datorită selectivităţii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilataţia indusă de lercanidipină se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost rareori observată la pacienţii hipertensivi.
Similar altor 1,4-dihidropiridineasimetrice, acţiunea antihi pertensivă a lercanidipinei este datorată, în
principal, enantiomerului S.
Suplimentar faţă destudiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice ale lercanidipinei, a
fost realizat un studiu mic necontrolat, dar randomizat, la pacienţi cu hipertensiune arterială severă
(tensiunea diastolică medie ± DS de 114,5 ± 3,7 mmHg) care a arătat că tensiunea arterială s- a
normalizat la 40% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu odoză zilnică de 20 mg lercanidipină
administrată în priză unică şi la 56% d intre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză de 10 mg lercanidipină,
administrată de două ori pe zi. Într -un studiu clinic dublu -orb, randomizat, placebo -controlat, efectuat
la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăd erea tensiunii arteriale
sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6 ± 5,6 mmHg la 140,2 ± 8,7 mmHg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10 – 20 mg, lercanidipina este complet absorbită,
concentraţiile p lasmatice maxime fiind de 3,30 ± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 ± 5,90 ng/ml DS şi au
fost atinse în aproximativ 1,5– 3 ore de la momentul administrării.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil al concentraţiilor plasmatice similar: timpul până la
realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt,
în medie, de1,2 ori mai mari pentru enantiomerul S şi timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi
enantiomeri este acelaşi. Nu s- au observat interconversiuni in vivo ale celor doi enantiomeri.
Datorită metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a
lercanidipinei administată oral la pacienţi, în timpul mesei, este de aproximativ 10%, cu toate că se
reduce până la 1/3 atunci când este administrată la voluntari sănătoşi în condiţiide repaus alimentar.
Administrarea orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg,
raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fostde 1:3 :8 iar cel al ariilor de sub curba concentraţiilor
plasmatice în funcţie de timp (ASC) de1: 4:18, sugerând o saturare progresivă a metabolizării la
nivelul primului pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte proporţional cu
creşterea dozei.
Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori atunci când aceasta este administrată cu până
la 2 ore după o masă cu conţinut mare de lipi de. În consecinţă, lercanidipina trebuie administrată
înainte de masă.
Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor este rapidă şi în proporție mare.
8
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmatice depăşeşte 98%. Deoarece valorile
proteinelor plamatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică
severă, fracţia liberă a medicamentului poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.
Metabolizare
Lercanidipina est e metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzimelor CYP3A4; nu a fost
identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau fecale. Ea este transformată în
principal la metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză este excreta tă în urină. Studiile
experimentale in vitro realizate pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina are un
grad de inhibare asupra CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari, respectiv de 40
de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea unei doze
de 20 mg.
Mai mult, studiile privind interacţiunile medicamentoase la om, au arătat că lercanidipina nu
influenţează concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic pentru CYP3A4 sau ale
metoprololului, un substrat tipic pentru CYP2D6. Ca urmare, nu estede aşteptat inhibarea de către
lercanidipină, administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul
CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Eliminarea lercanidipin ei se realizează în principal prin metabolizare.
A fost calculat un timp mediude înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8– 10 ore iar durata de
acţiune este de cel puţin 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s- a
observa t acumularea medicamentului după administrare repetată.
Vârstnici, pacienți cu insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică
La pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate,
profilul farmacocinetic al ler canidipinei s-a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală
de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii care efectuează şedinţe de dializă au
prezentat concentraţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximati v 70%). La pacienţii cu
I nsuficienţă hepatică, forma moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei
este probabil crescută, datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este metabolizat în proporţie
mare la nivelul ficatului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra sistemului
nervos vegetativ, sistemul nervos central sau asupra funcţiei gastro -intestinale la doze antihipertensive.
Efectele semni ficative care au fost observate în studiile de lungă durată la şobolani şi câini au fost
legate, direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonişti ai canalelor de calciu,
care reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică exagerată.
Lercanidipina nu a fost genotoxică şi nu a demonstrat potenţialul carcinogen.
La şobolani, fertilitatea şi funcţia reproductivă în ansamblu nu au fost influenţate de către tratamentul
cu lercanidipină.
Nu au fost evidenţiate efecte teratogene l a şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, dozele mari
de lercanidipină determină pierderi embrionare pre-şipost - implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.
Administrarea dozelor mari de clorhidrat de lercanipină (12 mg/kgşi zi) în timpul tra valiului induce
distocie.
Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animalele gestante şi excreţia lor în lapte nu au
fost investigate.
9
Metaboliţii nu au fostevaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Stearatde magneziu
Povidonă K -29/ 32
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Film:
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Macrogol 3350
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E172)
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Macrogol 3350
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid ro şu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejatde
umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajul ui
Blister PVdC/PVC//Aluminiu
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
7, 10, 14, 20, 28, 30, 35, 50, 56, 60, 98, 100 comprimate filmate
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
7, 10, 14, 20, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 98, 100 comprimate film ate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
10
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr 7A,
540472 Târgu Mureș
România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7798/2015/01- 12
7799/ 2015/01 -13
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iuni e 2015
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine lercanidipină 10 mg, echivalent cu clorhidrat de lercanidipină 9,4 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 30 mg.
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine lercanidipină 20 mg, echivalent cu clorhidrat de lercanidipină
18,8 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare comprimat filmat conține lactoză monohidrat 60 mg.
Pen tr u lis ta t ut uro r ex cip ie n ţilor , v ezi pc t. 6.1.
3 FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Comprimate filmate , rotunde, biconvexe (diametrul de 6,5 mm), de culoare galbenă , cu o linie mediană
pe una din feţe şi marcate cu ”L” pe cealaltă faţă.
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, biconvexe (diametrul de 8,5 mm), de culoare roz, cu o linie mediană pe una
din feţe şi marcate cu ”L” pe cealaltă faţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4 DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Lercanidipină Sandoz este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale, forme uşoare până
la moderate.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
2
Doza recomandată este de 10 mg, administrată oral, odată pe zi, cu cel puţin 15 minute înainte de mese;
doza poate fi c rescută la 20 mg, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.Stabilirea dozei se face
treptat,deoarece pot fi necesare aproximativ 2 săptămâni până când efectul antihipertensiv maxim devine
evident.
La anumiţi pacienţi, la care tensiunea arterială nu este controlată adecvat prin administrarea unui singur
medicament antihipertensiv, poate fi benefică asocierea Lercanidipină Sandoz la tratamentul cu un
medicament beta-blocant (atenolol), un diuretic (hidroclorotiazidă) sau un inhibitor al enzimei de
c onversie a angiotensinei (captopril sau enalapril).
Deoarece curba doză-răspuns este ascendentă, cu un platou atins la doze cuprinse în intervalul 20– 30
mg, este improbabil ca eficacitatea tratamentului să crească la administrarea de doze mai mari, în ti mp ce
reacţiile adverse pot fi mai intense.
Utilizarea la vârstnici
Deşi datele de farmacocinetică şi experienţa clinică arată că nu este necesară ajustarea dozei zilnice, se
recomandă precauţie specială la iniţierea tratamentului la vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18ani, deoarece
nu există experienţă clinică la acest grupde vârstă.
Pacienți cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebuie acordată o atenţie deosebită înp erioada de iniţiere a tratamentului la pacienţiicu insuficienţă
renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală recomandată
poate fi tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere adozei la 20 mg z ilnic trebuie
efectuată cu precauţie. Efectul antihipertensiv poate fi amplificat lapacienţii cu insuficienţă hepatică
şi, în consecinţă, trebuie luată în considerare o ajustarea dozei.
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu ins uficienţă hepatică severă sau cu
insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară < 30 ml/min).
4.3 Contraindicații
• Hipersensibilitate la substanța activă lercanidipină, la orice alte dihidropiridine sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct.6.1.
• Sarcină şi alăptare (vezi punctul 4.6)
• Femei aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode de contracepţie
eficace
• Obstrucţia tractului de ejecţie al ventriculul ui stâng
• Insuficienţă cardiacă congestivă netratată
• Angină pectorală instabilă
• Insuficienţă renală sau hepatică severă
• În decurs de 1 lună după un infarct miocardic
• Administrarea concomitentă de:
o inhibitori puternici ai CYP 3A4 (vezi pct. 4.5)
o ciclosporină (vezi pct. 4.5)
o suc de grepfrut (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul utilizării lercanidipinei la pacienţii cu sindromul sinusului bolnav (dacă nu s -a implantant un
pacemaker) trebuie luate masuri speciale de precauţie. De asemenea, studiile controlate privind
hem odinamica nu au evidenţiat perturbări ale funcţiei ventriculare, este necesară prudenţă la pacienţii cu
disfuncţie ventriculară stângă. S-a sugerat faptul că utilizarea unor dihidropiridine cu acţiune de scurtă
durată poate fi asociată cu risc cardiovascul ar crescut la pacienţii cu cardiopatie ischemică. Deşi
lercanidipina este o dihidropiridină cu acţiune de lungă durată, se recomandă utilizarea cu precauţie la
aceşti pacienţi.
3
Rar, unele dihidropiridine pot determina durere precordială sau angină pectora lă. Foarte rar, pacienţii cu
angină pectorală preexistentă pot prezenta aceste episoade cu frecvenţă, durată sau severitate
crescute. Pot fi observate cazuri izolate de infarct miocardic (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică
Trebu ie acordată o atenţie deosebită în perioada de iniţiere a tratamentului la pacienţii cu insuficienţă
renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate. Cu toate că schema terapeutică uzuală poate fi
tolerată de către aceste grupe speciale de pacienţi, o creştere a dozei la 20 mg zilnic trebuie efectuată cu
precauţie.
Efectul antihipertensiv poate fi amplificat la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, în consecinţă, trebuie
luată în considerare o ajustare a dozei.
Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau la cei
cu insuficienţă renală severă (rata de filtrare glomerulară < 30 ml/min) (vezi pct. 4.2).
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
anti hipertensive (vezipct. 4.5).
Inductorii enzimatici ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina
pot să scadă concentraţiile plasmatice ale lercanidipinei şi, ca urmare, eficacitatea lercanidipinei poate fi
mai mică decât este de aşteptat (vezi pct. 4.5)
Excipienți cu efect cunoscut
Un comprimat de 10 mgconţine lactoză monohidrat 30 mg şi un comprimat de 20 mg conţine lactoză
monohidrat 60 mg, ca urmare, acest medicament nu trebuie administrat pacienţilor cu deficit de lactază
(Lapp), galactozemie sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Este cunoscut faptul că lercanidipina este metabolizată prin intermediul izoenzimelor CYP3A4 şi, ca
urmare, medicamentele care au efect inhibitor sau inductor asupra CYP3A4, administrate concomitent,
pot interacţiona cu metabolizarea sau eliminarea lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a lercanidipinei cu inhibitoriai CYP3A4 (de exemplu, ketoconazol,
itrac onazol, ritonavir,eritromicină, troleandomicină) trebuie evitată (vezi pct.4.3).
Un studiu efectuat cu un inhibitor puternic al CYP3A4, ketoconazol, a demonstrat o creştere
c onsiderabilă a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei (o creştere de15 ori a ASC şi de 8 ori a
Cmax pentru eutomerul S -lercanidipină).
Ciclosporina şi lercanidipina nu trebuie administrate concomitent (vezi pct.4.3).
După administrarea concomitentă a lercanidipinei şi ciclosporinei au fost observate concentraţii
plasmatice cre scute ale ambelor medicamente. Un studiu efectuat la voluntari sănătoşi tineri a demonstrat
că, în cazul administrării ciclosporinei la 3 ore după administrarea lercanidipinei, concentraţiile
plasmatice ale lercanidipinei nu au fost modificate, în timp ce ASC a ciclosporinei a crescut cu 27%. Cu
toate acestea, administrarea concomitentă a lercanidipinei cu ciclosporină a determinat o creştere de 3 ori
a concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei şi o creştere cu 21% a ASC a ciclosporinei.
Lercanidipina nu trebuie administrată cu suc de grepfrut (vezi pct.4.3).
Similar altor dihidropiridine, lercanidipina estes ensibilă la acţiunea sucului de grepfrut de inhibare a
metabolizării, cu o creştere consecutivă a biodisponibilităţii sale şi o accentuare a efectului de scădere
a tensiunii arteriale.
În cazul administrării concomitente pe cale orală a unei doze de 20 mg lercanidipină cu midazolam la
4
voluntari vârstnici, absorbţia lercanidipinei a crescut (cu aproximativ40%) şi viteza deabsorbţie ascăzut
(t
max a fost prelungit de la 1,75 ore la 3 ore). Concentraţiile plasmatice ale midazolamului nu au fost
modificate.
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă a lercanidipinei cu alte substraturi ale CYP3A4
cum sunt terfenadina, aztemizol, medicamente antiaritmice de clasă III precum amiodarona, chinidina.
Administrarea concomitentă a lercanidipineicu inductori ai CYP3A4 cum sunt anticonvulsivantele (de
exemplu, fenitoină, carbamazepină) şi rifampicina trebuie efectuatăcu prudenţă, deoarece efectul
ant ihipertensiv al lercanidipinei poate fi redus, iar tensiunea arterială trebuie monitorizată mai frecvent
decât în mod obişnuit.
În cazul administrării concomitente a lercanidipinei cu metoprolol, un β blocant care se elimină
P redominant hepatic, biodisponibilitatea metroprolului nu s -a modificat, în timp ce biodisponibilitatea
lercanidipinei a fost redusă cu 50%. Acest efect se poate datora reducerii fluxului sanguin hepatic
determinat de β blocante şi, ca urmare, poate să apară şi în cazul altor medicamen te din această clasă. În
consecinţă, lercanidipina se poate administra concomitent în condiţiide siguranţă cu medicamente β
blocante adrenergice, dar pot fi necesare ajustări ale dozei.
Administrarea concomitentă cu cimetidină, în doză de 800 mg zilnic, nu a determinat modificări
semnificative ale concentraţiilor plasmatice ale lercanidipinei, dar pentru doze mai mari se recomandă
prudenţă, deoarece biodisponibilitatea şi efectul de scăderea tensiunii arteriale ale lercanidipinei pot fi
crescute.
Un stud iu privind interacţiunile medicamentoase ale lercanidipineicu fluoxetina (un inhibitor al CYP2D6
şi CYP3A4) efectuat la voluntari cu vârsta de 65 ±7ani (media ± deviaţia standard) nu a evidenţiat
modificări semnificative clinic ale parametrilor farmacocine ticiai lercanidipinei.
Administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanipină la pacienţii trataţi cronic cu β-
metildigoxină nu a evidenţiat interacţiuni farmacocinetice. La voluntari sănătoşi trataţi cu digoxină,
administrarea lercanidipinei în doz ă de 20 mg, în condiţii de repaus alimentar, a evidenţiat o creştere
medie de 33 % a C
max a digoxinei, în timp ce ASC şi clearance-ul renal nu au fost modificate
semnificativ. Pacienţii trataţi concomitent cu digoxină trebuie monitorizaţi clinic atent, în ceea ce
priveşte semnele de intoxicaţie digitalică.
Atunci când o doză de 20 mg lercanidipină a fost administrată repetat concomitent cu o doză de 40 mg
simvastatină, ASC a lercandipinei nu a fost modificată semnificativ, în timp ce ASCa simvastatineia
cr escutcu 56% iarceaa metabolituluisău activ β -hidroxiacid cu28%. Este improbabil ca asemenea
modificări să aibă relevanţă clinică. Nu sunt de aşteptat interacţiuni între aceste medicamente, atuncicând
lercanidipina este administrată dimineaţa şi simvastatin a este utilizată seara, aşa cum este recomandat
pentru acest medicament.
La voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă a unei doze de 20 mg lercanidipină cu warfarină, în
condiţiide repaus alimentar, nu influenţează farmacocinetica warfarinei.
Lercan idipina a fost administrată în condiţii de siguranţă cu diuretice şi inhibitori ai enzimei de conversie
a angiotensinei.
5
Alcoolul etilic trebuie evitat, deoarece poate potenţa efectul vasodilatator al medicamentelor
antihipertensive (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Datele pentru lercanidipină nu au evidenţiat efecte teratogene la şobolan şi iepure, iar funcţia de
reproducere la şobolan nu a fost afectată. Deoarece în cazul utilizării altor substanţe dihidropiridinice au
fost eviden ţiate efecte teratogene la animale, lercanidipina nu trebuie administrată în timpul sarcinii sau la
femeile aflate la vârsta fertilă, cu excepţia cazului în care se utilizează metode contraceptive eficace.
Datorită liposolubilităţii mari a lercanidipinei, este de aşteptat ca aceasta să se excrete în laptele
matern. Ca urmare, lercanidipina nu trebuie administrată la mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Lercanidipina nu are nici o influenţă sau a re influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, trebuie luate măsuri de precauţie deoarece pot să apară ameţeli,
astenie, oboseală şi rareori somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Aproximativ 1,8% di ntre pacienții tratați au prezentat reacții adverse.
Tabelul de mai jos prezintă incidența reacțiilor adverse, cel puțin a celor aflate în relație de cauzalitate,
clasificate în funcție de clasificarea MedRA și prezentate în funcție de frecvență (mai puțin frecvente, rare)
După cum se prezintă în tabel, rea cțiile adverse raportate cel mai des în studiile clinice sunt cefalee,
amețeli, edem periferic, tahicardie, palpitații, înroșirea feței, fiecare apărând la mai puțin de 1% dintre
pacienți.
MedRA aparat siatem organ Frecvență Termen preferat
Tulburări ale sistemului
imunitar
Foarte rare (<1/10,000) Hipersensibilitate
Tulburări psihice Rare (≥1/10000 și<1/1000) Somnolență
Tulburări ale sistemului nervos Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Cefalee, amețeli
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000 )
Tahicardie, palpitații
Angina pectorală
Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Foarte rare (<1/10000)
Înroşire a feței
Sincopă
Tulburări gastro-intestinale
Rare (≥1/10000 și<1/1000) Greață, dispepsie, diaree,
durere abdominala, vărsături
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Rare (≥1/10000 și<1/1000) Erupție cutanată tranzitorie
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv
Rare (≥1/10000 și <1/1000) Mialgie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Rare (≥1/10000 și <1/1000) Poliurie
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și
<1/100)
Rare (≥1/10000 și<1/1000)
Edem periferic
Astenie, fatigabilitate
6
Reacțiile adverse raportate spontan, după punerea pe piaţă , au fost foarte rare (<1/10000): hipertrofie
gingivală, creștere reversibilă a concentrațiilor plasmatice a transaminazelor hepatice, hipertensiune
arterială, poliurie și durere toracică.
Unele dihidropiridine pot d etermina rar durere precordială sau angină pectorală. În cazuri foarte rare
pacienții cu angină pectorală preexistentă pot prezenta creșterea frecvenței, duratei sau severității
crizelor. Pot fi observate cazuri inzolate de infarct miocardic.
Se pare că l ercanidipina nu influențează glicemia sau lipidemia.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0 757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
3 cazuri de supradozaj au fost observate pe parcursul comercializării (150 mg, 280 mg și 800 mg
lercanidipină inger ate în cadrul unor tentative de suicid).
Doza Semne/simptome Tratament Evoluție
150 mg + o cantitate
indefinită de alcool
etilic
Somnolență Lavaj gastric
Cărbune activ
Recuperare
280 mg + 5,6 mg
monoxidină
Șoc cardiogen
Ischemie miocardică
severă
Insufi ciență renală
ușoară
Catecolamine în doze
mari
Furosemid
Digitalice
Plasma expanderi
administrați parenteral
Recuperare
800 mg Emeză
Hipotensiune arterială
Cărbune activ
Catarctice
Dopamină i.v.
Recuperare
Similar altor dihidropiridine, supradozajul poa te determina vasodilatație periferică excesivă asociată
cu hipotensiune arterială marcată și tahicardie reflexă. În cazul hipotensiunii arteriale severe, a
bradicardiei și a comei, suportul cardiovascular poate fi util, asociat cu atropină administrată
int ravenos pentru bradicardie.
Având în vedere efectul farmacologic prelungit al lercanidipinei, este esențială monitorizarea
statusului cardiovascular al pacienților care au luat o supradoză pe parcursul a cel puțin 24 de ore. Nu
sunt informații cu privire la valoarea dializei. Deoarece medicamentul este puternic lipofilic este
posibil ca valorile plasmatice să nu furnizeze informații relevante pe parcursul perioadei de risc și
dializa să nu fie eficientă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farm acodinamice
7
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
codul ATC: C08CA13
Lercanidipina este un antagonist al canalelor de calciu, care face parte din grupa farmacoterapeutică a
dihidropiridinelor şi inhibă influxul transmembranar de calciu la nivelul miocardului şi musculaturii
netede. Mecanismul acţiunii sale antihipertensive este reprezentat de efectul relaxant direct la nivelul
musculaturii netede vasculare, care determină scăderea rezistenţei periferice totale. Cu toate că
prezintă un timp de înjumătăţire plasmatică mic, lercanidipina are o acţiune antihipertensivă
prelungită, datorită coeficientului mare de partiţie membranară şi nu prezintă efecte inotrop negative
datorită selectivităţii sale vasculare crescute.
Deoarece vasodilataţia indusă de lercanidipină se realizează treptat, hipotensiunea arterială acută cu
tahicardie reflexă a fost rareori observată la pacienţii hipertensivi.
Similar altor 1,4-dihidropiridineasimetrice, acţiunea antihi pertensivă a lercanidipinei este datorată, în
principal, enantiomerului S.
Suplimentar faţă destudiile clinice conduse pentru a susţine indicaţiile terapeutice ale lercanidipinei, a
fost realizat un studiu mic necontrolat, dar randomizat, la pacienţi cu hipertensiune arterială severă
(tensiunea diastolică medie ± DS de 114,5 ± 3,7 mmHg) care a arătat că tensiunea arterială s- a
normalizat la 40% dintre cei 25 de pacienţi trataţi cu odoză zilnică de 20 mg lercanidipină
administrată în priză unică şi la 56% d intre cei 25 de pacienţi trataţi cu o doză de 10 mg lercanidipină,
administrată de două ori pe zi. Într -un studiu clinic dublu -orb, randomizat, placebo -controlat, efectuat
la pacienţi cu hipertensiune sistolică izolată, lercanidipina a fost eficace în scăd erea tensiunii arteriale
sistolice de la valoarea medie iniţială de 172,6 ± 5,6 mmHg la 140,2 ± 8,7 mmHg.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze de 10 – 20 mg, lercanidipina este complet absorbită,
concentraţiile p lasmatice maxime fiind de 3,30 ± 2,09 ng/ml DS, respectiv 7,66 ± 5,90 ng/ml DS şi au
fost atinse în aproximativ 1,5– 3 ore de la momentul administrării.
Cei doi enantiomeri ai lercanidipinei au un profil al concentraţiilor plasmatice similar: timpul până la
realizarea concentraţiei plasmatice maxime este acelaşi, concentraţia plasmatică maximă şi ASC sunt,
în medie, de1,2 ori mai mari pentru enantiomerul S şi timpul de înjumătăţire plasmatică al celor doi
enantiomeri este acelaşi. Nu s- au observat interconversiuni in vivo ale celor doi enantiomeri.
Datorită metabolizării crescute la nivelul primului pasaj hepatic, biodisponibilitatea absolută a
lercanidipinei administată oral la pacienţi, în timpul mesei, este de aproximativ 10%, cu toate că se
reduce până la 1/3 atunci când este administrată la voluntari sănătoşi în condiţiide repaus alimentar.
Administrarea orală a lercanidipinei determină concentraţii plasmatice ale acesteia care nu sunt direct
proporţionale cu doza administrată (cinetică neliniară). După administrarea a 10 mg, 20 mg sau 40 mg,
raportul concentraţiilor plasmatice maxime a fostde 1:3 :8 iar cel al ariilor de sub curba concentraţiilor
plasmatice în funcţie de timp (ASC) de1: 4:18, sugerând o saturare progresivă a metabolizării la
nivelul primului pasaj hepatic. În mod corespunzător, biodisponibilitatea creşte proporţional cu
creşterea dozei.
Biodisponibilitatea orală a lercanidipinei creşte de 4 ori atunci când aceasta este administrată cu până
la 2 ore după o masă cu conţinut mare de lipi de. În consecinţă, lercanidipina trebuie administrată
înainte de masă.
Distribuţie
Distribuţia de la nivel plasmatic la nivelul ţesuturilor şi organelor este rapidă şi în proporție mare.
8
Gradul de legare al lercanidipinei de proteinele plasmatice depăşeşte 98%. Deoarece valorile
proteinelor plamatice sunt reduse la pacienţii cu insuficienţă renală severă sau insuficienţă hepatică
severă, fracţia liberă a medicamentului poate fi crescută la aceste grupe speciale de pacienţi.
Metabolizare
Lercanidipina est e metabolizată în proporţie mare prin intermediul izoenzimelor CYP3A4; nu a fost
identificată prezenţa substanţei active netransformate în urină sau fecale. Ea este transformată în
principal la metaboliţi inactivi şi aproximativ 50% din doză este excreta tă în urină. Studiile
experimentale in vitro realizate pe microzomi hepatici umani au demonstrat că lercanidipina are un
grad de inhibare asupra CYP3A4 şi CYP2D6, la concentraţii de 160 de ori mai mari, respectiv de 40
de ori mai mari decât concentraţiile plasmatice maxime măsurate la om după administrarea unei doze
de 20 mg.
Mai mult, studiile privind interacţiunile medicamentoase la om, au arătat că lercanidipina nu
influenţează concentraţiile plasmatice ale midazolamului, un substrat tipic pentru CYP3A4 sau ale
metoprololului, un substrat tipic pentru CYP2D6. Ca urmare, nu estede aşteptat inhibarea de către
lercanidipină, administrată la doze terapeutice, a metabolizării medicamentelor prin intermediul
CYP3A4 şi CYP2D6.
Eliminare
Eliminarea lercanidipin ei se realizează în principal prin metabolizare.
A fost calculat un timp mediude înjumătăţire plasmatică prin eliminare de 8– 10 ore iar durata de
acţiune este de cel puţin 24 de ore, datorită gradului mare de legare de lipidele membranare. Nu s- a
observa t acumularea medicamentului după administrare repetată.
Vârstnici, pacienți cu insuficienţă renală şi insuficienţă hepatică
La pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţă renală sau hepatică, forme uşoare până la moderate,
profilul farmacocinetic al ler canidipinei s-a dovedit a fi similar cu cel observat în populaţia generală
de pacienţi; pacienţii cu insuficienţă renală severă sau pacienţii care efectuează şedinţe de dializă au
prezentat concentraţii plasmatice mai mari ale medicamentului (cu aproximati v 70%). La pacienţii cu
I nsuficienţă hepatică, forma moderată până la severă, biodisponibilitatea sistemică a lercanidipinei
este probabil crescută, datorită faptului că, în mod normal, medicamentul este metabolizat în proporţie
mare la nivelul ficatului.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile farmacologice de siguranţă efectuate la animale nu au evidenţiat efecte asupra sistemului
nervos vegetativ, sistemul nervos central sau asupra funcţiei gastro -intestinale la doze antihipertensive.
Efectele semni ficative care au fost observate în studiile de lungă durată la şobolani şi câini au fost
legate, direct sau indirect, de efectele cunoscute ale dozelor mari de antagonişti ai canalelor de calciu,
care reflectă, în principal, o activitate farmacodinamică exagerată.
Lercanidipina nu a fost genotoxică şi nu a demonstrat potenţialul carcinogen.
La şobolani, fertilitatea şi funcţia reproductivă în ansamblu nu au fost influenţate de către tratamentul
cu lercanidipină.
Nu au fost evidenţiate efecte teratogene l a şobolani şi iepuri; cu toate acestea, la şobolani, dozele mari
de lercanidipină determină pierderi embrionare pre-şipost - implantare şi întârzierea dezvoltării fetale.
Administrarea dozelor mari de clorhidrat de lercanipină (12 mg/kgşi zi) în timpul tra valiului induce
distocie.
Distribuţia lercanidipinei şi/sau a metaboliţilor săi la animalele gestante şi excreţia lor în lapte nu au
fost investigate.
9
Metaboliţii nu au fostevaluaţi separat în studiile de toxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleul comprimatului:
Stearatde magneziu
Povidonă K -29/ 32
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Film:
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
Macrogol 3350
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E172)
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
Macrogol 3350
Alcool polivinilic parţial hidrolizat
Talc
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Oxid ro şu de fer (E 172)
6.2 Incompatibilități
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejatde
umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajul ui
Blister PVdC/PVC//Aluminiu
Lercanidipină Sandoz 10 mg comprimate filmate
7, 10, 14, 20, 28, 30, 35, 50, 56, 60, 98, 100 comprimate filmate
Lercanidipină Sandoz 20 mg comprimate filmate
7, 10, 14, 20, 28, 30, 35, 42, 50, 56, 60, 98, 100 comprimate film ate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
10
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni Nr 7A,
540472 Târgu Mureș
România
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7798/2015/01- 12
7799/ 2015/01 -13
9 DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Iuni e 2015
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
