BRINZOLAMIDA TEVA 10 mg/ml
Substanta activa: BRINZOLAMIDUMClasa ATC: S01EC04Forma farmaceutica: PIC. OFT., SUSP.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 3 flac. PEJD cu picurator din PEJD x 5 ml pic. oft., susp.
Producator: FAMAR S.A. - GRECIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brinzolamidă Teva 10 mg/ml picături oftalmice suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de suspensie conţine brinzolamidă 10 mg.
O picătură conține brinzolamidă aproximativ 309 micrograme .
Excipien ţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de suspensie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspen sie.
Suspensie omogenă , de culoare albă.
pH: 7,1 – 7,9
Osmolalitate: 270 – 320 mOsm/Kg
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Brinzolamidă Teva este indicat
pentru scăderea presiunii intraoculare crescute în:
• hipertensiune oculară
• glaucom cu unghi deschis
ca monoterapie la pacienţii adulţi care nu răspund la beta -blocante sau la pacienţii adulţi la care beta -
blocantele sunt contraindicate sau ca terapie adjuvantă la beta -blocante sau analogi de prostaglandină
(vezi şi pct. 5.1 )
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Când este utilizat ca monoterapie sau terapie adjuvantă, doza este de o picătură de Brinzolamidă Teva
în sacul conjunctival
al ochiului (lor) afectat (ți) de două ori pe zi. Unii pacienți pot avea un răspuns
mai bun cu o picatură
de trei ori pe zi.
Grupe speciale
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici .
2
Insuficiență hepatică și renală
Brinzolamida nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică și, prin urmare , nu se recomandă la
acești pacienți .
Brinzolamida nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance- ul creatininei
< 30 ml /minut) sau la pacienții cu acidoză hipercloremică . Deoarece brinzolamida și principalul său
metabolit se excretă predominant prin rinichi, Brinzolamidă Teva suspensie este contraindicat la acești
pacienți (vezi și pct 4.3).
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea brinzolamidei la sugari, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani
nu a fost stabilită . Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct 4.8 și 5.1. Brinzolamida nu este
recomandat ă pentru utilizare la sugari , copii și adolescenți .
Mod de administrare
Pentru uz oftalmic.
Se recomandă ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapei după instilare uşor . Acest lucru poate
reduce absorbția sistemică a medicamentelor administrate pe cale oculară , având ca rezultat scăderea
reacţiilor adverse sistemice.
Pacientul trebuie instruit să agite bine flaconul înainte de utilizare. După îndepărtarea capacului, în
cazul în care co lierul de protecție s -a desprins, îndepărtați -l înainte de a utiliza medicamentul.
Pentru a preveni contaminarea picurătorului şi a suspensiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape,
zonele învecinate sau alte suprafeţe. Pacientul trebuie instruit să păstreze flaconul bine închis între
administrări.
La substituirea unui alt medicament oftalmic antiglaucomatos cu brinzolamidă , administrarea celuilalt
medicament trebuie întreruptă şi instituit tratamentul cu brinzolamidă începând din ziua următoare.
D acă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie
administrate ultimele.
Dacă este omisă o doză, tratamentul tr ebuie continuat cu doza următoare, după cum s -a planificat
iniţial. Doza nu trebuie să depăşească o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), de trei ori pe zi.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţ ii enumeraţi la pct. 6.1.
• Hipersensibilitate cunoscută la sulfonamide (vezi şi pct. 4.4).
• Insuficienţă renală severă.
• Acidoză hipercloremică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte sistemice
Brinzolamida este un inhibitor al a nhidrazei carbonice, cu structură sulfonamidică şi, deşi se
administrează topic, se absoarbe sistemic. Aceleaşi tipuri de reacţii adverse care sunt atribuite
sulfonamidelor pot să apară în cazul administrării topice. Dacă apar semne de reacţii grave sau re acţii
de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea acestui medicament.
S -au raportat perturbări ale echilibrului acidobazic la administrarea orală a inhibitorilor de anhidrază
carbonică. Se recomandă utilizarea cu precauție la pacienții cu risc de in suficiență renală, deoarece
există riscul de apariţie a acidozei metabolice (vezi pct. 4.2).
Brinzolamida nu s -a studiat la nou- născuţii prematuri (vârsta gestaţională sub 36 săptămâni) sau la cei
cu vârsta sub o săptămână. Pacienţii cu anomalii sau imat uritate semnificativă de tub renal vor fi trataţi
3
cu brinzolamidă numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, deoarece există riscul de
apariţie a acidozei metabolice.
Inhibitorii anhidrazei carbonice administraţi pe cale orală pot afecta capacitatea de a efectua activităţi
care necesită atenţie şi/sau coordonare fizică. Brinzolamida 10 mg/ml picături oftalmice, suspensie se
absoarbe sistemic şi, prin urmare, acestea pot să apară după administrarea topică.
Terapie concomitentă
Există un pot enţial efect aditiv al reacţiilor sistemice cunoscute pentru inhibarea anhidrazei carbonice
la pacienții tratați cu un inhibitor oral anhidrazei carbonice și brinzolamidă. Administrarea
concomitentă de Brinzolamida 10 mg/ml picături oftalmice suspensie și inhibitori ai anhidrazei
carbonice pe cale orală nu a fost studiată și nu este recomandată (vezi și pct 4.5 ).
Brinzolamida a fost evaluată iniţial în administrare concomitentă cu timolol în timpul tratamentului
adjuvant al glaucomului. În plus, a fost stu diat efectul de reducere a presiunii intraoculare (PIO) al
brinzolamidei utilizată ca terapie adjuvantă la analogul de prostaglandină, travoprost. Nu sunt
disponibile date pe termen lung privind utilizarea brinzolamidei ca terapie adjuvantă la travoprost
( vezi şi pct. 5.1).
Există o experiență limitată cu brinzolamida în tratamentul pacienților cu glaucom pseudoexfoliativ
sau pigmentar . Este necesară prudență la tratarea acestor pacienți și monitorizare strictă a presiunii
intraoculare (PIO ) este recomandată. Brinzolamida nu a fost studiată la pacienții cu glaucom cu unghi
îngust și utilizarea sa nu este recomandată la acești pacienți.
Rolul posibil al brinzolamidei asupra funcției endoteliului cornean nu a fost investigat la pacienții cu
cornee compromisă (în special la pacienții cu număr mic de celule endoteliale). Concret, pacienții care
poartă lentile de contact nu au fost studiați și se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienți
atunci când se utilizează brinzolamidă , deoarece inhibitorii anhidrazei carbonice pot afecta hidratarea
corneană, iar purtarea lentilelor de contact poate crește riscul
pentru cornee . Se recomandă
monitorizarea atentă a pacienților cu cornee compromisă cum sunt pacienții cu diabet zaharat sau
distrofii corneene .
Clorura de benzalconiu, care este frecvent folosit ca un conservant în medicamentele oftalmice , sa
raportat că produce keratopatie punctiformă și / sau keratopatie ulcerativă toxică. Deoarece
Brinzolamidă Teva conține clorură de benzalconiu , este necesară monitori zarea atentă în cazul
utilizării frecvente sau prelungite la pacienți cu xeroftalmie sau în condițiile în care corneea este
compromisă .
Brinzolamidă Teva nu a fost studiat la pacienții care poartă lentile de contact. Brinzolamidă Teva
conține clorură de b enzalconiu, care poate provoca iritația ochilor și se știe că modifică culoarea
lentilelor de contact moi . Contactul cu lentilele de contact moi trebuie evitat. Pacienții trebuie să fie
instruiți pentru a elimina lentilele de contact înainte de aplicarea de Brinzolamidă Teva
și să aștepte
cel puțin 15 minute după instilarea dozei înainte de reinserare .
Potențiale efecte
de rebound ca urmare a întreruperii tratamentului cu brinzolamida nu au fost
studiate ;
efectul de scădere a presiunii intraoculare este de așteptat să dureze timp de 5- 7 zile.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea brinzolamidei la sugari, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani
nu a fost stabilită , iar utilizarea sa nu este recomandată la sugari , copii și adolescenți.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -au efectuat studii specifice privind interacţiunile brinzolamida cu alte medicamente. În studii
clinice în care brinzolamida s-a utilizat concomitent cu medicamente oftalmice cu analogi de
prostaglandină şi cu timolol, nu s -au evidenţiat interacţiuni adverse. Nu s -a evaluat asocierea
brinzolamidă cu miotice sau agonişti adrenergici în timpul terapiei asociate a glaucomului.
4
Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice şi, deşi administrat topic, se absoarbe sistemic.
S -au raportat dezechilibre acido -bazice după administrarea orală de inhibitori de anhidrază carbonică.
La pacienţii trataţi cu brinzolamida, trebuie luat în considerare potenţialul acestor interacţiuni.
Citocromul P-450 izoenzime responsabile de metabolizarea brinzolamidei includ CYP3A4 (principal),
CYP2A6 , CYP2C8 și CYP2C9 . Este de așteptat ca inhibitorii CYP3A4 , cum ar fi ketoconazol,
itraconazol , clotrimazol , ritonavir și troleandomicină să inhibe metabolizarea brinzolamidei de către
CYP3A4 . Se recomandă prudență în cazul în care inhibitori ai CYP3A4 se administrează concomitent .
Cu toate acestea , acumularea de brinzolamidă este puțin probabilă deoarece eliminarea renală este
calea majoră . Brinzolamida nu este un inhibitor al enzimelor citocromului P-450.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate sau sunt limitate privind utilizarea oftalmică a brinzolamidei la femeile
gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxic e asupra funcţiei de reproducere în urma
administrării sistemice (vezi şi pct. 5.3).
Brinzolamidă Teva nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu
utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă brinzolamida/metaboliții se excretă în laptele uman în urma administrării topice
oftalmice .
Studiile la animale au evidențiat excreția de concentrații minime de brinzolamidă în laptele matern
după administrarea pe cale oral ă.
Un risc pentru nou- născuți / sugar i nu poate fi exclus. Trebuie luată o decizie de a se întrerupe
alăptarea sau de a înceta/întrerupe tratamentul cu brinzolamidă, luând în considerare beneficiile
alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Studiile la a nimale nu au evidențiat efecte ale brinzolamidei asupra fertilității. Nu au fost efectuate
studii privind efectul brinzolamidei administrate topic oftalmic asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Brinzolamida
are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Vedere încețoșată temporar sau
alte tulburări de vedere , pot afecta capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje (vezi și pct 4.8). În ca zul în care apare încețoșarea vederii după instilare,
pacientul trebuie să aștepte până când vederea revine înainte de a conduce sau folosi utilaje.
Inhibitori ai anhidrazei carbonice administrați pe cale orală pot afecta
capacitatea de a efectua sarcini
care necesită vigilență și / sau coordonare fizică (vezi și pct 4.4 și 4.8 ).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
În studii clinice incluzând 2732 pacienţi trataţi cu brinzolamidă ca monoterapie sau terapie asociată cu
maleat de timolo l 5 mg/ml, reacţiile adverse legate de tratament, cele mai frecvent raportate, au fost:
disgeuzie (6,0%) (gust amar sau neobişnuit, vezi descrierea de mai jos) şi înceţoşarea tranzitorie a
vederii (5,4%) după instilare, pe o durată de câteva secunde până l a câteva minute (vezi şi pct. 4.7).
Rezumatul reacţiilor adverse, prezentate sub formă tabelară
Următoarele reacții adverse au fost raportate cu ochiul brinzolamidă picături oftalmice, suspensie și
sunt clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10 ), frecvente (≥1 /100 și <1/10 ),
5
mai puțin frecvente (≥1 /1000 și <1/100), rare (≥1 /10000 și < 1/1000), foarte rare (<1/10000 ), sau
frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile ). În cadrul fiecărei grupe de
frecvență , reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Reacțiile adverse au
fost obținute din studiile clinice și raportări spontane după punerea pe piață .
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Terminologia preferată MedDRA (v.15.1)
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: nazofaringită, faringită, sinuzită
Cu frecvenţă necunoscută: rinită
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: scădere a numărului de eritrocite, creştere a
valorii concentaţiei clorului plasmatic
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: scădere a apetitului alimentar
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: apatie, depresie, stare depresivă, scădere a
libidoului, coşmaruri, nervozitate
Rare: insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: disfuncţie motorie, amnezie, ameţeli,
parestezie, cefalee
Rare: afectare a memoriei, somnolenţă
Cu frecvenţă necunoscută: tremor, hipoestezie, ageuzie
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată, iritaţii oculare, durere oculară,
senzaţie de corp străin în ochi, hiperemie oculară
Mai puţin frecvente: eroziuni corneene, keratită, keratită
punctată, keratopatie, depozite oculare, coloraţie corneană,
defecte ale epiteliului cornean, tulburări ale epiteliului cornean,
blefarită, prurit ocular, conjunctivită, inflamaţie la nivelul
ochiului, inflamaţie a g landelor tarsale, fenomene
pseudoreflective, fotofobie, xeroftalmie, conjunctivită alergică,
pterigion, pigmentare sclera lă, astenopie, disconfort ocular,
senzaţii oculare anormale, keratoconjunctivită sicca, chist
subconjunctival, hiperemie conjunctivală, prurit palpebral,
secreţie oculară, cruste la marginile pleoapelor, lăcrimare
crescută
Rare: edem cornean, diplopie, scădere a acuităţii vizuale,
fotopsie, hipoestezie oculară, edem palpebral, creştere a
presiunii intraoculare, creştere a raportului cupă /disc la nivelul
nervului optic,
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări corneene, tulburări vizuale,
alergie oculară, madaroză, tulburări palpebrale, eritem
palpebral
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: detresă cardiorespiratorie, bradicardie,
palpitaţii
Rare: angină pectorală, ritm cardiac neregulat
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie, tahicardie, hipertensiune
arterială, creştere a presiunii arteriale, scădere a pr esiunii
arteriale, creştere a frecvenţei cardiace
6
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puţin frecvente: dispnee, epistaxis, durere orofaringiană,
durere faringolaringeală, iritaţii la nivelul gâtului, sindromul
tusigen al căilor respira torii superioare, rinoree, strănut
Rare: hiperactivitate bronşică, congestie a tractului respirator
superior, congestie a sinusurilor, congestie nazală, tuse, uscăciune
nazală
Cu frecvenţă necunoscută: astm bronşic
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: disgeuzie
Mai puţin frecvente: esofagită, diaree, greaţă, vărsături,
dispepsie, durere în etajul abdominal superior, disconfort
abdominal, disconfort stomacal, flatulenţă, hipermotilitate
intestinală, tulburări gastro-intestinale, hipoestezie orală,
parestezie orală, xerostomie
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: rezultate anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, erupţie
cutanată maculo-papulară, senzaţie de piele întinsă
Rare: urticarie, alopecie, prurit generalizat
Cu frecvenţă necunoscută: dermatită, eritem
Tulburări musculo-scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: dorsalgie, spasme musculare, mialgie
Cu frecvenţă necunoscută: artralgie, dureri la nivelul
extremităţilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: durere renală
Cu frecvenţă necunoscută: polakiurie
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului
Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare
Mai puţin frecvente: durere, disconfort toracic, fatigabilitate,
senzaţie anormală,
Rare: durere toracică, senzaţie de nervozitate, astenie, iritabilitate
Cu frecvenţă necunoscută: edem periferic, stare generală de rău
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate
de procedurile utilizate
Mai puţin frecvente: corp străin în ochi
Descrierea evenimentelor adverse selectate
Disgeuzie (gust amar sau neobișnuit în gură după instilare ) a fost reacția adversă sistemică cea mai
frecvent raportată asociată cu utilizarea brinzolamidei în timpul studiilor clinice . Este probabil cauzată
de trecerea picăturilor oftalmice în nazofaringe prin canalul nazolacrimal . Ocluzia nazolacrimal ă sau
închiderea pleoapelor după instilare poate ajuta la reducerea incidenței acestei reacţii adverse (vezi și
pct 4.2).
Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice sulfonamidă cu absorbție sistemică . Reacţiile
adverse gastro-intestinale , la nivelul sistemului nervos, hematologice , renale și efecte metabolice sunt
în general asociate cu inhibitori ai anhidrazei carbonice administraţi sistemic. Același tip de reacții
adverse care sunt atribuite inhibitorilor de anhidrază carbonică administraţi oral pot să apară după
administrare topică.
Nu au fost observate reacții adverse neașteptate cu brinzolamidă
atunci când este utilizat ca terapie
adjuvantă la travoprost . Reacțiile adverse observate cu terapia adjuvantă au fost observate la fiecare
substan ță activă în monoterapie .
Copii şi adolescenţi
În cadrul unor studii clinice restrânse, pe termen scurt, la aproximativ 12,5% dintre copii și adolescenți
au fost observate reacții adverse, în principal reacții oculare locale ușoare, cum sunt hiperemie
co njunctivală, iritație oculară, secreții oculare și creștere a secreției lacrimale (vezi și pct. 5.1).
7
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medical e
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucure şti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de
supradozaj.
Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere. Pot să apară dezechilibru electrolitic,
dezvoltarea unei stări de acidoză, și posibile efecte asupra sistemului nervos . Trebuie să fie
monitorizate concentrațiile plasmatice ale electroliților (în special potasiu ) și nivelul pH -ului din
sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice;
codul ATC: S01EC04
Mecanism de acţiune
Anhidraza carbonică (CA ) este o enzimă prezentă î n multe țesuturi ale corpului, inclusiv în ochi .
Anhidraza carbonică catalizează reacția reversibilă în care se combină dioxidul de carbon cu apa şi se
disociază apa din acidul carbonic.
Inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul proceselor ciliare ale och iului scade secreţia umorii apoase,
probabil prin încetinirea formării de ioni bicarbonat cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi
apă. Rezultatul îl constituie o reducere a presiunii intraoculare (PIO) care este un factor de risc major
în patog enia lezării nervului optic şi reducerea câmpului vizual în glaucom. Brinzolamida este un
inhibitor al anhidrazei carbonice II (AC -II), izoenzimă predominantă la nivelul ochiului, având in vitro
CI50 de 3,2 nM şi Ki de 0,13 nM pentru AC -II.
Eficacitate şi siguranţă clinică
A fost studiat efectul de reducere a PIO al brinzolamidei ca terapie adjuvantă la travoprost -analog de
prostaglandină. După un tratament de 4 săptămâni cu travoprost, pacienţilor cu PIO ≥19 mmHg li s -a
administrat în plus tratament cu bri nzolamidă sau timolol. A fost observată o scădere suplimentară a
PIO medii diurne între 3,2 şi 3,4 mmHg la grupul cu brinzolamidă şi între 3,2 şi 4,2 mmHg la grupul
cu timolol. La grupul brinzolamidă/travoprost a fost observată o incidenţă mai mare a reacţ iilor
adverse mai puţin severe, în special asociate cu semne de iritaţie locală. Reacţiile adverse au fost de
intensitate uşoară şi nu au influenţat rata generală de întrerupere a tratamentului (vezi şi pct. 4.8).
S -a desfăşurat un studiu clinic cu brinz olamidă în care au fost înrolaţi 32 copii cu vârsta sub 6 ani,
diagnosticaţi cu glaucom sau hipertensiune oculară. Unii dintre pacienţi nu urmaseră anterior
tratament pentru reducerea PIO, în timp ce alţii se aflau sub tratament cu alt (e ) medicament (e )
adm inistrate pentru reducerea PIO. Acelora care se aflau sub tratament pentru reducerea PIO nu li s- a
cerut să întrerupă tratamentul cu medicamentul (ele ) administrat (e ) pentru reducerea PIO până la
iniţierea monoterapiei cu brinzolamidă.
8
Dintre pacienții care nu primiseră terapie PIO (10 pacienți), eficacitatea brinzolamidei a fost similară
cu cea observată anterior la adulți , cu reduceri medii PIO față de momentul inițial , ajungând până la
5 mmHg . Dintre pacienţii care au fost tratați cu medicament(e) topic(e) de reducere a PIO (22
pacienți ), valoarea medie a PIO a crescut ușor față de momentul inițial în grupul brinzolamidă .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare topică oculară, brinzolamida se absoarbe în circulaţia generală. Datorită afinităţii
mari pentru AC -II, brinzolamida se distribuie extensiv în eritrocite şi are un timp de înjumătăţire mare
în sângele total (în medie, aproximativ 24 săptămâni). La om, se formează metabolitul N -desetil -
brinzolamidă, care se leagă şi de AC şi se acumulea ză în eritrocite. Acest metabolit se leagă în
principal de AC -I în prezenţa brinzolamidei. În plasmă, atât concentraţia brinzolamidei , cât şi a
N -desetil -br inzolamidei sunt mici şi în general sub limita de detecţie cantitativă (<7,5 ng/ml).
Legarea
de pro teinele plasmatice nu este extinsă (circa 60%). Brinzolamida se elimină în principal
prin excreție renală (aproximativ 60%). Aproximativ 20% din doza a fost găsită în urină ca metabolit .
Brinzolamida și N -desetil -brinzolamidei sunt componentele
predominant e în urină , împreună cu urme
( < 1%) din metaboliții N -desmetoxipropil și O -desmetil .
Într -un studiu farmacocinetic cu administrare orală, voluntarii sănătoși au primit capsule de 1 mg
brinzolamidă două ori pe zi timp de până la 32 de săptămâni și activitat ea AC din eritrocite a fost
măsurată pentru a evalua gradul de inhibare AC sistemice .
Saturarea cu brinzolamidă a AC -II din eritrocite s -a realizat în 4 săptămâni (concentraţii eritrocitare de
aproximativ 20 μM). N -desetil -brinzolamida s -a acumulat în eri trocite la starea de echilibru în
20- 28 săptămâni , atingând concentraţii cu variaţii între 6 -30 μM. Inhibarea totală a activităţii AC din
eritrocite la starea de echilibru a fost de aproximativ 70 -75%.
Subiecții cu insuficiență renală moderată (clearance- ul creatininei de 30- 60 ml/minut ) au primit
brinzolamidă pe cale orală 1 mg de două ori pe zi timp de până la 54 săptămâni . Concentrația de
brinzolamidă din eritrocite a variat de la aproximativ 20 până la 40 μM până în săptămâna 4 de
tratament . La
starea de echilibru , concentrațiile brinzolamidei și ale metabolitului său în eritrocite a
variat de la 22,0 la 46,1 și de la 17,1 la 88,6 μM , respectiv .
Concentraţiile N -desetil -brinzolamidei în eritrocite au crescut , iar activitatea totală a AC în eritrocite a
scăzut corespunzător scăderii clearance -ului creatininei, dar concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite
şi activitatea AC -II au rămas neschimbate. La subiecţi cu cel mai înalt grad de insuficienţă renală,
inhibarea activităţii totale a AC a fost mai m are, deşi inferioară celei de 90% la starea de echilibru.
Într -un studiu privind administrarea topică oculară, concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite la
starea de echilibru au fost similare celor observate în studiul privind administrarea orală, da r
concentraţiile de N -desetil -brinzolamidă au fost mai mici. Activitatea anhidrazei carbonice a fost de
aproximativ 40- 70% din valoarea preadministrar e.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea ,
carcinogenitatea .
Studii privind efectele toxice asupra dezvoltării la iepure, după doze orale de brinzolamidă de până la
6 mg/kg ş i zi (de 125 ori doza oftalmică recomandată la om) nu au evidenţiat efecte asupra dezvoltării
fetale, în pofida toxicităţii materne semnificative. Studii similare la şobolan au evidenţiat o uşoară
reducere a osificării craniului şi sternului la fetuşii pro venind de la femele la care s-a administrat
brinzolamidă în doze de 18 mg/kg şi zi (de 375 ori doza oftalmică recomandată la om), dar nu şi la
6 mg/kg şi zi. Aceste rezultate s- au obţinut cu doze care au produs acidoză metabolică cu scăderea
greutăţii corp orale la femele şi scăderea greutăţii fetale. Scăderea greutăţii fetale legată de doză s- a
observat la căţei de la femele la care s- a administrat oral brinzolamidă, variind între o scădere uşoară
9
(aproximativ 5- 6%) la 2 mg/kg şi zi, până la aproximativ 14% la 18 mg/kg şi zi. În timpul alăptării
valoarea la care nu se observă reacţii adverse la pui a fost de 5 mg/kg şi zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu soluţie 50%
Manitol ( E 421)
Poloxamer 407
Edetat disodi c
Carbomer 974P
Clorură de sodiu
H idroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului )
A pă
pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
4 săptămâni după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii spe ciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon picurător cu capacitatea de 10 ml, din PEJD, prevăzut cu picurător de culoare albă din PEÎD şi
închis cu capac şi inel tip sigiliu de culoare albă din PP sau PEÎD, conținând 5 ml suspensie omogenă
de culoare albă .
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutie conţinând 1 flacon x 5 ml și 3 flacoane x 5 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7774/2015/01- 02
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Brinzolamidă Teva 10 mg/ml picături oftalmice suspensie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml de suspensie conţine brinzolamidă 10 mg.
O picătură conține brinzolamidă aproximativ 309 micrograme .
Excipien ţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de suspensie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, suspen sie.
Suspensie omogenă , de culoare albă.
pH: 7,1 – 7,9
Osmolalitate: 270 – 320 mOsm/Kg
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Brinzolamidă Teva este indicat
pentru scăderea presiunii intraoculare crescute în:
• hipertensiune oculară
• glaucom cu unghi deschis
ca monoterapie la pacienţii adulţi care nu răspund la beta -blocante sau la pacienţii adulţi la care beta -
blocantele sunt contraindicate sau ca terapie adjuvantă la beta -blocante sau analogi de prostaglandină
(vezi şi pct. 5.1 )
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Când este utilizat ca monoterapie sau terapie adjuvantă, doza este de o picătură de Brinzolamidă Teva
în sacul conjunctival
al ochiului (lor) afectat (ți) de două ori pe zi. Unii pacienți pot avea un răspuns
mai bun cu o picatură
de trei ori pe zi.
Grupe speciale
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici .
2
Insuficiență hepatică și renală
Brinzolamida nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență hepatică și, prin urmare , nu se recomandă la
acești pacienți .
Brinzolamida nu a fost studiat la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance- ul creatininei
< 30 ml /minut) sau la pacienții cu acidoză hipercloremică . Deoarece brinzolamida și principalul său
metabolit se excretă predominant prin rinichi, Brinzolamidă Teva suspensie este contraindicat la acești
pacienți (vezi și pct 4.3).
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea brinzolamidei la sugari, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani
nu a fost stabilită . Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct 4.8 și 5.1. Brinzolamida nu este
recomandat ă pentru utilizare la sugari , copii și adolescenți .
Mod de administrare
Pentru uz oftalmic.
Se recomandă ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapei după instilare uşor . Acest lucru poate
reduce absorbția sistemică a medicamentelor administrate pe cale oculară , având ca rezultat scăderea
reacţiilor adverse sistemice.
Pacientul trebuie instruit să agite bine flaconul înainte de utilizare. După îndepărtarea capacului, în
cazul în care co lierul de protecție s -a desprins, îndepărtați -l înainte de a utiliza medicamentul.
Pentru a preveni contaminarea picurătorului şi a suspensiei, se va evita atingerea acestuia de pleoape,
zonele învecinate sau alte suprafeţe. Pacientul trebuie instruit să păstreze flaconul bine închis între
administrări.
La substituirea unui alt medicament oftalmic antiglaucomatos cu brinzolamidă , administrarea celuilalt
medicament trebuie întreruptă şi instituit tratamentul cu brinzolamidă începând din ziua următoare.
D acă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie
administrate ultimele.
Dacă este omisă o doză, tratamentul tr ebuie continuat cu doza următoare, după cum s -a planificat
iniţial. Doza nu trebuie să depăşească o picătură în ochiul afectat (ochii afectaţi), de trei ori pe zi.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţ ii enumeraţi la pct. 6.1.
• Hipersensibilitate cunoscută la sulfonamide (vezi şi pct. 4.4).
• Insuficienţă renală severă.
• Acidoză hipercloremică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte sistemice
Brinzolamida este un inhibitor al a nhidrazei carbonice, cu structură sulfonamidică şi, deşi se
administrează topic, se absoarbe sistemic. Aceleaşi tipuri de reacţii adverse care sunt atribuite
sulfonamidelor pot să apară în cazul administrării topice. Dacă apar semne de reacţii grave sau re acţii
de hipersensibilitate, se întrerupe administrarea acestui medicament.
S -au raportat perturbări ale echilibrului acidobazic la administrarea orală a inhibitorilor de anhidrază
carbonică. Se recomandă utilizarea cu precauție la pacienții cu risc de in suficiență renală, deoarece
există riscul de apariţie a acidozei metabolice (vezi pct. 4.2).
Brinzolamida nu s -a studiat la nou- născuţii prematuri (vârsta gestaţională sub 36 săptămâni) sau la cei
cu vârsta sub o săptămână. Pacienţii cu anomalii sau imat uritate semnificativă de tub renal vor fi trataţi
3
cu brinzolamidă numai după evaluarea atentă a raportului risc/beneficiu, deoarece există riscul de
apariţie a acidozei metabolice.
Inhibitorii anhidrazei carbonice administraţi pe cale orală pot afecta capacitatea de a efectua activităţi
care necesită atenţie şi/sau coordonare fizică. Brinzolamida 10 mg/ml picături oftalmice, suspensie se
absoarbe sistemic şi, prin urmare, acestea pot să apară după administrarea topică.
Terapie concomitentă
Există un pot enţial efect aditiv al reacţiilor sistemice cunoscute pentru inhibarea anhidrazei carbonice
la pacienții tratați cu un inhibitor oral anhidrazei carbonice și brinzolamidă. Administrarea
concomitentă de Brinzolamida 10 mg/ml picături oftalmice suspensie și inhibitori ai anhidrazei
carbonice pe cale orală nu a fost studiată și nu este recomandată (vezi și pct 4.5 ).
Brinzolamida a fost evaluată iniţial în administrare concomitentă cu timolol în timpul tratamentului
adjuvant al glaucomului. În plus, a fost stu diat efectul de reducere a presiunii intraoculare (PIO) al
brinzolamidei utilizată ca terapie adjuvantă la analogul de prostaglandină, travoprost. Nu sunt
disponibile date pe termen lung privind utilizarea brinzolamidei ca terapie adjuvantă la travoprost
( vezi şi pct. 5.1).
Există o experiență limitată cu brinzolamida în tratamentul pacienților cu glaucom pseudoexfoliativ
sau pigmentar . Este necesară prudență la tratarea acestor pacienți și monitorizare strictă a presiunii
intraoculare (PIO ) este recomandată. Brinzolamida nu a fost studiată la pacienții cu glaucom cu unghi
îngust și utilizarea sa nu este recomandată la acești pacienți.
Rolul posibil al brinzolamidei asupra funcției endoteliului cornean nu a fost investigat la pacienții cu
cornee compromisă (în special la pacienții cu număr mic de celule endoteliale). Concret, pacienții care
poartă lentile de contact nu au fost studiați și se recomandă monitorizarea atentă a acestor pacienți
atunci când se utilizează brinzolamidă , deoarece inhibitorii anhidrazei carbonice pot afecta hidratarea
corneană, iar purtarea lentilelor de contact poate crește riscul
pentru cornee . Se recomandă
monitorizarea atentă a pacienților cu cornee compromisă cum sunt pacienții cu diabet zaharat sau
distrofii corneene .
Clorura de benzalconiu, care este frecvent folosit ca un conservant în medicamentele oftalmice , sa
raportat că produce keratopatie punctiformă și / sau keratopatie ulcerativă toxică. Deoarece
Brinzolamidă Teva conține clorură de benzalconiu , este necesară monitori zarea atentă în cazul
utilizării frecvente sau prelungite la pacienți cu xeroftalmie sau în condițiile în care corneea este
compromisă .
Brinzolamidă Teva nu a fost studiat la pacienții care poartă lentile de contact. Brinzolamidă Teva
conține clorură de b enzalconiu, care poate provoca iritația ochilor și se știe că modifică culoarea
lentilelor de contact moi . Contactul cu lentilele de contact moi trebuie evitat. Pacienții trebuie să fie
instruiți pentru a elimina lentilele de contact înainte de aplicarea de Brinzolamidă Teva
și să aștepte
cel puțin 15 minute după instilarea dozei înainte de reinserare .
Potențiale efecte
de rebound ca urmare a întreruperii tratamentului cu brinzolamida nu au fost
studiate ;
efectul de scădere a presiunii intraoculare este de așteptat să dureze timp de 5- 7 zile.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea brinzolamidei la sugari, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani
nu a fost stabilită , iar utilizarea sa nu este recomandată la sugari , copii și adolescenți.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -au efectuat studii specifice privind interacţiunile brinzolamida cu alte medicamente. În studii
clinice în care brinzolamida s-a utilizat concomitent cu medicamente oftalmice cu analogi de
prostaglandină şi cu timolol, nu s -au evidenţiat interacţiuni adverse. Nu s -a evaluat asocierea
brinzolamidă cu miotice sau agonişti adrenergici în timpul terapiei asociate a glaucomului.
4
Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice şi, deşi administrat topic, se absoarbe sistemic.
S -au raportat dezechilibre acido -bazice după administrarea orală de inhibitori de anhidrază carbonică.
La pacienţii trataţi cu brinzolamida, trebuie luat în considerare potenţialul acestor interacţiuni.
Citocromul P-450 izoenzime responsabile de metabolizarea brinzolamidei includ CYP3A4 (principal),
CYP2A6 , CYP2C8 și CYP2C9 . Este de așteptat ca inhibitorii CYP3A4 , cum ar fi ketoconazol,
itraconazol , clotrimazol , ritonavir și troleandomicină să inhibe metabolizarea brinzolamidei de către
CYP3A4 . Se recomandă prudență în cazul în care inhibitori ai CYP3A4 se administrează concomitent .
Cu toate acestea , acumularea de brinzolamidă este puțin probabilă deoarece eliminarea renală este
calea majoră . Brinzolamida nu este un inhibitor al enzimelor citocromului P-450.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate sau sunt limitate privind utilizarea oftalmică a brinzolamidei la femeile
gravide. Studiile la animale au evidenţiat efecte toxic e asupra funcţiei de reproducere în urma
administrării sistemice (vezi şi pct. 5.3).
Brinzolamidă Teva nu este recomandat în timpul sarcinii şi la femei aflate la vârsta fertilă care nu
utilizează măsuri contraceptive.
Alăptarea
Nu se cunoaște dacă brinzolamida/metaboliții se excretă în laptele uman în urma administrării topice
oftalmice .
Studiile la animale au evidențiat excreția de concentrații minime de brinzolamidă în laptele matern
după administrarea pe cale oral ă.
Un risc pentru nou- născuți / sugar i nu poate fi exclus. Trebuie luată o decizie de a se întrerupe
alăptarea sau de a înceta/întrerupe tratamentul cu brinzolamidă, luând în considerare beneficiile
alăptării pentru copil şi beneficiile tratamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Studiile la a nimale nu au evidențiat efecte ale brinzolamidei asupra fertilității. Nu au fost efectuate
studii privind efectul brinzolamidei administrate topic oftalmic asupra fertilității la om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Brinzolamida
are o influență minoră asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Vedere încețoșată temporar sau
alte tulburări de vedere , pot afecta capacitatea de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje (vezi și pct 4.8). În ca zul în care apare încețoșarea vederii după instilare,
pacientul trebuie să aștepte până când vederea revine înainte de a conduce sau folosi utilaje.
Inhibitori ai anhidrazei carbonice administrați pe cale orală pot afecta
capacitatea de a efectua sarcini
care necesită vigilență și / sau coordonare fizică (vezi și pct 4.4 și 4.8 ).
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
În studii clinice incluzând 2732 pacienţi trataţi cu brinzolamidă ca monoterapie sau terapie asociată cu
maleat de timolo l 5 mg/ml, reacţiile adverse legate de tratament, cele mai frecvent raportate, au fost:
disgeuzie (6,0%) (gust amar sau neobişnuit, vezi descrierea de mai jos) şi înceţoşarea tranzitorie a
vederii (5,4%) după instilare, pe o durată de câteva secunde până l a câteva minute (vezi şi pct. 4.7).
Rezumatul reacţiilor adverse, prezentate sub formă tabelară
Următoarele reacții adverse au fost raportate cu ochiul brinzolamidă picături oftalmice, suspensie și
sunt clasificate conform următoarei convenții: foarte frecvente (≥1/10 ), frecvente (≥1 /100 și <1/10 ),
5
mai puțin frecvente (≥1 /1000 și <1/100), rare (≥1 /10000 și < 1/1000), foarte rare (<1/10000 ), sau
frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile ). În cadrul fiecărei grupe de
frecvență , reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității. Reacțiile adverse au
fost obținute din studiile clinice și raportări spontane după punerea pe piață .
Clasificare pe aparate, sisteme şi
organe
Terminologia preferată MedDRA (v.15.1)
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: nazofaringită, faringită, sinuzită
Cu frecvenţă necunoscută: rinită
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente: scădere a numărului de eritrocite, creştere a
valorii concentaţiei clorului plasmatic
Tulburări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: scădere a apetitului alimentar
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: apatie, depresie, stare depresivă, scădere a
libidoului, coşmaruri, nervozitate
Rare: insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Mai puţin frecvente: disfuncţie motorie, amnezie, ameţeli,
parestezie, cefalee
Rare: afectare a memoriei, somnolenţă
Cu frecvenţă necunoscută: tremor, hipoestezie, ageuzie
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată, iritaţii oculare, durere oculară,
senzaţie de corp străin în ochi, hiperemie oculară
Mai puţin frecvente: eroziuni corneene, keratită, keratită
punctată, keratopatie, depozite oculare, coloraţie corneană,
defecte ale epiteliului cornean, tulburări ale epiteliului cornean,
blefarită, prurit ocular, conjunctivită, inflamaţie la nivelul
ochiului, inflamaţie a g landelor tarsale, fenomene
pseudoreflective, fotofobie, xeroftalmie, conjunctivită alergică,
pterigion, pigmentare sclera lă, astenopie, disconfort ocular,
senzaţii oculare anormale, keratoconjunctivită sicca, chist
subconjunctival, hiperemie conjunctivală, prurit palpebral,
secreţie oculară, cruste la marginile pleoapelor, lăcrimare
crescută
Rare: edem cornean, diplopie, scădere a acuităţii vizuale,
fotopsie, hipoestezie oculară, edem palpebral, creştere a
presiunii intraoculare, creştere a raportului cupă /disc la nivelul
nervului optic,
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări corneene, tulburări vizuale,
alergie oculară, madaroză, tulburări palpebrale, eritem
palpebral
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tinitus
Cu frecvenţă necunoscută: vertij
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: detresă cardiorespiratorie, bradicardie,
palpitaţii
Rare: angină pectorală, ritm cardiac neregulat
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie, tahicardie, hipertensiune
arterială, creştere a presiunii arteriale, scădere a pr esiunii
arteriale, creştere a frecvenţei cardiace
6
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Mai puţin frecvente: dispnee, epistaxis, durere orofaringiană,
durere faringolaringeală, iritaţii la nivelul gâtului, sindromul
tusigen al căilor respira torii superioare, rinoree, strănut
Rare: hiperactivitate bronşică, congestie a tractului respirator
superior, congestie a sinusurilor, congestie nazală, tuse, uscăciune
nazală
Cu frecvenţă necunoscută: astm bronşic
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: disgeuzie
Mai puţin frecvente: esofagită, diaree, greaţă, vărsături,
dispepsie, durere în etajul abdominal superior, disconfort
abdominal, disconfort stomacal, flatulenţă, hipermotilitate
intestinală, tulburări gastro-intestinale, hipoestezie orală,
parestezie orală, xerostomie
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: rezultate anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţie cutanată tranzitorie, erupţie
cutanată maculo-papulară, senzaţie de piele întinsă
Rare: urticarie, alopecie, prurit generalizat
Cu frecvenţă necunoscută: dermatită, eritem
Tulburări musculo-scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: dorsalgie, spasme musculare, mialgie
Cu frecvenţă necunoscută: artralgie, dureri la nivelul
extremităţilor
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: durere renală
Cu frecvenţă necunoscută: polakiurie
Tulburări ale aparatului genital şi
sânului
Mai puţin frecvente: disfuncţie erectilă
Tulburări generale şi la nivelul locului
de administrare
Mai puţin frecvente: durere, disconfort toracic, fatigabilitate,
senzaţie anormală,
Rare: durere toracică, senzaţie de nervozitate, astenie, iritabilitate
Cu frecvenţă necunoscută: edem periferic, stare generală de rău
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate
de procedurile utilizate
Mai puţin frecvente: corp străin în ochi
Descrierea evenimentelor adverse selectate
Disgeuzie (gust amar sau neobișnuit în gură după instilare ) a fost reacția adversă sistemică cea mai
frecvent raportată asociată cu utilizarea brinzolamidei în timpul studiilor clinice . Este probabil cauzată
de trecerea picăturilor oftalmice în nazofaringe prin canalul nazolacrimal . Ocluzia nazolacrimal ă sau
închiderea pleoapelor după instilare poate ajuta la reducerea incidenței acestei reacţii adverse (vezi și
pct 4.2).
Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice sulfonamidă cu absorbție sistemică . Reacţiile
adverse gastro-intestinale , la nivelul sistemului nervos, hematologice , renale și efecte metabolice sunt
în general asociate cu inhibitori ai anhidrazei carbonice administraţi sistemic. Același tip de reacții
adverse care sunt atribuite inhibitorilor de anhidrază carbonică administraţi oral pot să apară după
administrare topică.
Nu au fost observate reacții adverse neașteptate cu brinzolamidă
atunci când este utilizat ca terapie
adjuvantă la travoprost . Reacțiile adverse observate cu terapia adjuvantă au fost observate la fiecare
substan ță activă în monoterapie .
Copii şi adolescenţi
În cadrul unor studii clinice restrânse, pe termen scurt, la aproximativ 12,5% dintre copii și adolescenți
au fost observate reacții adverse, în principal reacții oculare locale ușoare, cum sunt hiperemie
co njunctivală, iritație oculară, secreții oculare și creștere a secreției lacrimale (vezi și pct. 5.1).
7
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medical e
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucure şti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail:
adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de
supradozaj.
Tratamentul trebuie să fie simptomatic și de susținere. Pot să apară dezechilibru electrolitic,
dezvoltarea unei stări de acidoză, și posibile efecte asupra sistemului nervos . Trebuie să fie
monitorizate concentrațiile plasmatice ale electroliților (în special potasiu ) și nivelul pH -ului din
sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice;
codul ATC: S01EC04
Mecanism de acţiune
Anhidraza carbonică (CA ) este o enzimă prezentă î n multe țesuturi ale corpului, inclusiv în ochi .
Anhidraza carbonică catalizează reacția reversibilă în care se combină dioxidul de carbon cu apa şi se
disociază apa din acidul carbonic.
Inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul proceselor ciliare ale och iului scade secreţia umorii apoase,
probabil prin încetinirea formării de ioni bicarbonat cu reducerea ulterioară a transportului de sodiu şi
apă. Rezultatul îl constituie o reducere a presiunii intraoculare (PIO) care este un factor de risc major
în patog enia lezării nervului optic şi reducerea câmpului vizual în glaucom. Brinzolamida este un
inhibitor al anhidrazei carbonice II (AC -II), izoenzimă predominantă la nivelul ochiului, având in vitro
CI50 de 3,2 nM şi Ki de 0,13 nM pentru AC -II.
Eficacitate şi siguranţă clinică
A fost studiat efectul de reducere a PIO al brinzolamidei ca terapie adjuvantă la travoprost -analog de
prostaglandină. După un tratament de 4 săptămâni cu travoprost, pacienţilor cu PIO ≥19 mmHg li s -a
administrat în plus tratament cu bri nzolamidă sau timolol. A fost observată o scădere suplimentară a
PIO medii diurne între 3,2 şi 3,4 mmHg la grupul cu brinzolamidă şi între 3,2 şi 4,2 mmHg la grupul
cu timolol. La grupul brinzolamidă/travoprost a fost observată o incidenţă mai mare a reacţ iilor
adverse mai puţin severe, în special asociate cu semne de iritaţie locală. Reacţiile adverse au fost de
intensitate uşoară şi nu au influenţat rata generală de întrerupere a tratamentului (vezi şi pct. 4.8).
S -a desfăşurat un studiu clinic cu brinz olamidă în care au fost înrolaţi 32 copii cu vârsta sub 6 ani,
diagnosticaţi cu glaucom sau hipertensiune oculară. Unii dintre pacienţi nu urmaseră anterior
tratament pentru reducerea PIO, în timp ce alţii se aflau sub tratament cu alt (e ) medicament (e )
adm inistrate pentru reducerea PIO. Acelora care se aflau sub tratament pentru reducerea PIO nu li s- a
cerut să întrerupă tratamentul cu medicamentul (ele ) administrat (e ) pentru reducerea PIO până la
iniţierea monoterapiei cu brinzolamidă.
8
Dintre pacienții care nu primiseră terapie PIO (10 pacienți), eficacitatea brinzolamidei a fost similară
cu cea observată anterior la adulți , cu reduceri medii PIO față de momentul inițial , ajungând până la
5 mmHg . Dintre pacienţii care au fost tratați cu medicament(e) topic(e) de reducere a PIO (22
pacienți ), valoarea medie a PIO a crescut ușor față de momentul inițial în grupul brinzolamidă .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare topică oculară, brinzolamida se absoarbe în circulaţia generală. Datorită afinităţii
mari pentru AC -II, brinzolamida se distribuie extensiv în eritrocite şi are un timp de înjumătăţire mare
în sângele total (în medie, aproximativ 24 săptămâni). La om, se formează metabolitul N -desetil -
brinzolamidă, care se leagă şi de AC şi se acumulea ză în eritrocite. Acest metabolit se leagă în
principal de AC -I în prezenţa brinzolamidei. În plasmă, atât concentraţia brinzolamidei , cât şi a
N -desetil -br inzolamidei sunt mici şi în general sub limita de detecţie cantitativă (<7,5 ng/ml).
Legarea
de pro teinele plasmatice nu este extinsă (circa 60%). Brinzolamida se elimină în principal
prin excreție renală (aproximativ 60%). Aproximativ 20% din doza a fost găsită în urină ca metabolit .
Brinzolamida și N -desetil -brinzolamidei sunt componentele
predominant e în urină , împreună cu urme
( < 1%) din metaboliții N -desmetoxipropil și O -desmetil .
Într -un studiu farmacocinetic cu administrare orală, voluntarii sănătoși au primit capsule de 1 mg
brinzolamidă două ori pe zi timp de până la 32 de săptămâni și activitat ea AC din eritrocite a fost
măsurată pentru a evalua gradul de inhibare AC sistemice .
Saturarea cu brinzolamidă a AC -II din eritrocite s -a realizat în 4 săptămâni (concentraţii eritrocitare de
aproximativ 20 μM). N -desetil -brinzolamida s -a acumulat în eri trocite la starea de echilibru în
20- 28 săptămâni , atingând concentraţii cu variaţii între 6 -30 μM. Inhibarea totală a activităţii AC din
eritrocite la starea de echilibru a fost de aproximativ 70 -75%.
Subiecții cu insuficiență renală moderată (clearance- ul creatininei de 30- 60 ml/minut ) au primit
brinzolamidă pe cale orală 1 mg de două ori pe zi timp de până la 54 săptămâni . Concentrația de
brinzolamidă din eritrocite a variat de la aproximativ 20 până la 40 μM până în săptămâna 4 de
tratament . La
starea de echilibru , concentrațiile brinzolamidei și ale metabolitului său în eritrocite a
variat de la 22,0 la 46,1 și de la 17,1 la 88,6 μM , respectiv .
Concentraţiile N -desetil -brinzolamidei în eritrocite au crescut , iar activitatea totală a AC în eritrocite a
scăzut corespunzător scăderii clearance -ului creatininei, dar concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite
şi activitatea AC -II au rămas neschimbate. La subiecţi cu cel mai înalt grad de insuficienţă renală,
inhibarea activităţii totale a AC a fost mai m are, deşi inferioară celei de 90% la starea de echilibru.
Într -un studiu privind administrarea topică oculară, concentraţiile de brinzolamidă în eritrocite la
starea de echilibru au fost similare celor observate în studiul privind administrarea orală, da r
concentraţiile de N -desetil -brinzolamidă au fost mai mici. Activitatea anhidrazei carbonice a fost de
aproximativ 40- 70% din valoarea preadministrar e.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea ,
carcinogenitatea .
Studii privind efectele toxice asupra dezvoltării la iepure, după doze orale de brinzolamidă de până la
6 mg/kg ş i zi (de 125 ori doza oftalmică recomandată la om) nu au evidenţiat efecte asupra dezvoltării
fetale, în pofida toxicităţii materne semnificative. Studii similare la şobolan au evidenţiat o uşoară
reducere a osificării craniului şi sternului la fetuşii pro venind de la femele la care s-a administrat
brinzolamidă în doze de 18 mg/kg şi zi (de 375 ori doza oftalmică recomandată la om), dar nu şi la
6 mg/kg şi zi. Aceste rezultate s- au obţinut cu doze care au produs acidoză metabolică cu scăderea
greutăţii corp orale la femele şi scăderea greutăţii fetale. Scăderea greutăţii fetale legată de doză s- a
observat la căţei de la femele la care s- a administrat oral brinzolamidă, variind între o scădere uşoară
9
(aproximativ 5- 6%) la 2 mg/kg şi zi, până la aproximativ 14% la 18 mg/kg şi zi. În timpul alăptării
valoarea la care nu se observă reacţii adverse la pui a fost de 5 mg/kg şi zi.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu soluţie 50%
Manitol ( E 421)
Poloxamer 407
Edetat disodi c
Carbomer 974P
Clorură de sodiu
H idroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului )
A pă
pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
4 săptămâni după prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii spe ciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Flacon picurător cu capacitatea de 10 ml, din PEJD, prevăzut cu picurător de culoare albă din PEÎD şi
închis cu capac şi inel tip sigiliu de culoare albă din PP sau PEÎD, conținând 5 ml suspensie omogenă
de culoare albă .
Sunt disponibile următoarele mărimi de ambalaj: cutie conţinând 1 flacon x 5 ml și 3 flacoane x 5 ml.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Teva Pharmaceuticals S.R.L.
Str. Domniţa Ruxandra nr.12, parter, sector 2, Bucureşti
România
Telefon: 021 230 65 24
Fax: 021 230 65 23
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7774/2015/01- 02
10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
