MOXIFLOXACINA SANDOZ 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare co mprimat filmat con ţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat) .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare roz, în formă de capsulă, cu “400” marcat pe una din fe ţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infec ţii bacteriene la pacien ţii cu vârsta de 18 ani ş i peste cauzate de bacterii susceptibile la
moxifloxacină (vezi punctele 4.4, 4.8 şi 5.1) . Moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când s e nu
consider ă adecvat ă utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt recomandate de obicei pentru
tratamentul initial al acestor infec ţii sau atunci când acestea au eş uat:
- Sinuzită bacteriană acută ( diagnosticată în mod adecvat )
- Exacerbări acute ale bro şitei cronice (diagnosticată în mod adecvat )
- Pneumonie dobândită în comunitate, cu excepţ ia cazurilor severe
- Afec ţiuni inflamatorii pelviene u şoare până la moderate (de exemplu infec ţii ale tractului
genital superior la femei, inclusiv salpingită ş i endometrită), fără un abces tubo-ovarian sau
pelvic asociat .
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizarea în
monoterapie pentru tratam entul bolilor inflamatorii pelviene u şoare până la moderate ş i trebuie
administrat ă în combina ţie cu alte medicamente antibacteriene adecvate ( de exemplu o cefalosporină),
da torită rezisten ţei crescute la moxifloxacin ă a bacteriei Neisseria gonorrhoeae , cu excep ţia cazului
când Neisseria gonorrhoeae rezistentă la moxifloxacină poate fi exclusă (vezi punctele 4.4 şi 5.1).
2
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate poate fi folosită , de asemenea, pentru a completa
ciclul tarapeutic la pacien ţii care au prezentat o ameliorare în timpul tratamentului iniţ ial cu
moxifloxacină administrată intravenos pentru următoarele indica ţii:
- Pneumonie dobândită în comunitate
- Infec ţii complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare
Moxifloxacină Sandoz 400 mg compr imate filmate nu trebuie folosit pentru iniţ ierea terapiei pentru
orice tip de infec ţie cutanată sau a structurilor tegume ntare sau î n pneumonie severă dobândită în
comunitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind folosirea adecvată a m edicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze (adul ţi)
Doza recomandată este de un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi .
Insuficien ţă hepatică/renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renală până la s everă sau la pacien ţii
aflaţ i în dializă cronică adică hemodializă ş i dializă peritoneală ambulatorie continuă ( vezi punctul
5.2 pentru mai multe detalii).
Nu există suficiente date referitoare la pacien ţii cu insuficien ţă hepatică (vezi punctul 4.3).
Alte grupe speciale de populaţ ie
Nu este necesară ajustarea dozei la pacien ţii vârstnici ş i la pacienţii cu greutate corporală mică .
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicat ă l a copii ş i adolescen ţi (< 18 ani ). Eficacitatea ş i siguranţa
moxi floxacinei la copii şi adolescen ţi nu au fost încă stabilite ( vezi punctul 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghi ţite întregi cu suficient lichid ş i pot fi luate independent de mese .
Durata administrării
Moxifloxacina trebuie utilizat ă pentru următoarele durate de tratament :
Exacerbare acută a bronşitei cronice 5 - 10 zile
Pneeumonie dobândită în comunitate 10 zile
Sinuzită bacteriană acută 7 zile
Boală inflamatorie pelvină uşoară până la
moderată
14 zile
Moxifloxacina comprimate filmate a fost studiat ă în studiile clinice pentru o perioadă de până la
14 zile de tratament .
Tratament secven ţial (tratament intravenos urmat de tratament oral)
În studiile clinice cu tratament secven ţial majoritatea pacien ţilor au trecut de la t ratamentul intravenos
la tratamentul oral în interval de 4 zile ( în pneumonia dobândită în comunnitate) sau 6 zile (infec ţii
3
complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare). Durata totală recomandată a tratamentului
intravenos ş i tratamentului oral es te de 7 -14 zile pentru pneumonia dobândită în comunitate ş i de 7 -
21 zile pentru infec ţiile complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi ) şi durata tratamentului pentru infec ţia tratat ă nu trebuie
depă şite .
4.3 Contraindicaţii
- H ipersesibilitate la moxifloxacină , alte chinolone sau oricare dintre excipien ţii enumera ţi la
punctul 6.1.
- Sarcina ş i alăptarea ( vezi punctul 4.6).
- Pacien ţi cu vârsta sub 18 ani .
- Pacien ţi cu antecedente de boală/afecţ iune a tendonului legată de tratamentul cu chinolone .
Atât în studiile preclinice cât ş i în studiile la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei
în urma expunerii la moxifloxacină , sub forma modificării intervalului QT. Din motive de siguranţ ă,
moxifloxacina este, prin urmare, contraindicată la pacienţ ii cu:
- Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită
- Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficien ţă cardiacă relevantă clinic cu fracţie de ejecţie ventriculară stângă redusă
- Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie utilizată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT
( vezi de asemenea punctul 4.5).
Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicat ă la pacien ţii cu
in suficien ţă hepatică (clasă C în clasificarea Child Pugh) şi la pacienţii cu creş tere a transaminazelor
> 5 ori LSN .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Beneficiul tratamentului cu moxif loxacină, în special în infec ţiile cu grad scăzut de severitate, trebuie
evaluat în func ţie de informa ţiile prezentate în secţ iunea Aten ţionări ş i precau ţii.
Pr elungirea intervalului QT şi posibile afecţ iuni legate de prelungirea interval ului QT
Moxifloxacina s -a dovedit a prelungi intervalul QTc pe electrocardiograma unor pacien ţi. În analiza
electrocardiogramelor ob ţinute în studiile clinice, prelungirea intervalului QTc ca urmare a
tratamentului cu moxifloxacină a fost de 6 msec ± 26 msec, 1,4% comparativ cu valoarea ini ţială .
Deaorece femeile tind să aibă un interval QTc mai lung la momentul ini ţial comparativ cu bărba ţii,
acestea pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Pacien ţii vârstnici pot
fi, de asemenea, mai sensibili la medicamentele care au efecte asupra intervalului QT
Medicamentele care pot reduce concentraţ iile de potasiu trebuie utilizate cu precauţie la pacien ţii care
utilizează moxifloxacină (vezi, de asemena, punctele 4.3 ş i 4.5) .
Moxifloxacina trebuie utilizat ă cu precau ţie la pacien ţii cu afecţ iuni proaritmice actuale (în special la
femei ş i la pacien ţii vârstnici) , cum sunt ischemie miocardică acută sau prelungirea intervalului QT
deoarece acesta poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare ( inclusiv torsada vârfurilor ) şi
4
stop cardiac ( vezi, de asemenea, punctul 4.3). Magnitudinea prelungirii intervalului QT poate creş te
odată cu cre şterea concentraţ iilor de medicament . De aceea, nu trebuie depă şită doza recomandată .
Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului cu moxifloxacină , tratamentul trebuie
oprit ş i trebuie efectuată o electrocardiogramă.
H ipersensibilitate /reacţ ii alergice
Hipersensibilitatea sau reacţ iile alergice au fost raportate după prima administrare de fluorochi nolone,
inclusiv moxifloxacină . Reacţiile anafilactice pot evolua până la ş oc care pune viaţa în pericol, chiar
de la prima administrare. Î n aceste cazuri tratamentul cu moxifloxacină trebuie întrerupt şi trebuie
ini ţiat un tratament adecvat ( de exemplu tratament pentru ş oc).
Tulburări hepatice severe
La tratamentul cu moxifloxacină au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă care pot duce la
insuficien ţă hepatică (inclusiv cazuri letale ) (vezi punctul 4.8). Pacienţ ii trebuie sfătuiţi să se adreseze
m edicului îna inte de continuarea tratamentului dacă apar semne ş i simptome de boală hepatică
fulminantă cum este astenia cu evoluţ ie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţ ă de
sângerare sau encefalopatie hepatică.
Teste/investicaţ ii pentru func ţia hepatică trebuie efectuate în cazurile în care apar indicii ale
disfunc ţiei hepatice.
Reacţ ii cutanate buloase grave
Cazuri de reacţ ii cutanate buloase precum sindromul Stevens- Johnson sau necroliza epidermică toxică
au fost raportate la tratamentul cu moxifloxacină (vezi punctul 4.8). Pacien ţii trebuie sfătui ţi să se
adreseze imediat medicului înainte de continuarea tratamentului, dacă apar reac ţii cutanate sau ale
mucoaselor.
Pacien ţi predispuş i la crize c onvulsi ve
Chinolonele sunt cunosc ute a declanşa crize convulsive. Trebuie utilizate cu precau ţie la pacien ţii cu
tulburări ale SNC sau în prezenţ a altor factori de risc care pot predispune la crize convulsive sau pot
reduce pragul de apari ţie a crizelor . În caz de convulsii, tratamentul c u moxifloxacină trebuie întrerupt
ş i trebuie instituite măsuri adecvate.
Neuropatie periferică
La pacien ţii la care se administrează chinolone, inclusiv moxifloxacină , au fost raportate cazuri de
polineuropatie senzorială sau senzorio- motorie care duce la parestezii, hipoestezii , disestezii, sau
slăbiciune . Pacien ţii sub tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului înainte
de continuarea tratamentului, dacă apar simptome de neuropatie cum sunt durere, senza ţie de arsură,
furnicături , amorţeală sau slăbiciune (vezi punctul 4.8).
Reacţ ii psihice
Reacţiile psihice pot să apară chi ar după prima administrare a chinolonelor, inclusiv a moxifloxaci nei.
În cazuri foarte rare, reacţ iile de depresie sau psihice au progresat la gânduri suicida re, sau
comportament de autovătămare, precum tentativele de suicid ( vezi punctul 4.8). În cazul în care apar
aceste reacţ ii, tratamentul cu moxifloxacin ă trebuie întrerupt ş i trebuie instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precau ţie dacă moxifloxacina trebuie utilizată la pacienţii psihotici sau la pacien ţii cu
antecedente de boli psihice.
Diaree cauzată de an tibiotice inclusiv colită
Diareea cauzată de antibiotice şi colita cauzată de antibiotice, inclusiv colita pseudomembranoasă ş i
diareea cauzată de Clostridium difficile , au fost raportate la utilizarea antibioticelor cu spectru larg,
5
inclusiv moxifloxacina şi pot varia ca severitate de la diaree u şoară până la colită letală. Prin urmare,
este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţ ii care dezvoltă diaree severă în
timpul sau după utilizarea de moxifloxacină . Dacă diareea cauzată de antibiotice şi colita cauzată de
antibiotice sunt suspectate sau confirmate, tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv
cu moxifloxacină , trebuie întrerupt ş i trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. Mai mult
decât atât, ar trebui să fie luate măsuri adecvate de control al infectiilor pentru a reduce riscul de
transmitere. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate la pacien ţii care dezvoltă diaree gravă.
Pa cien ţi cu miast enia gravis
Moxifloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu m iastenia gravis deoarece simptomele pot
fi exacerbate.
Inflamaţii ale tendoanelor, rupturi de tendon
La tratamentul cu chino lone, inclusiv cu moxifloxacină , pot să apară inflamaţii ale tendoanelor şi
rupturi de tendon ( în special tendonul lui Ahile ), uneori bilateral, chiar ş i în 48 de ore de la începerea
tratamentului ş i au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de
tendinită şi de ruptură de tendon este crescut la pacienţ ii vârstnici şi la cei care iau tratament asociat
cu corticosteroizi . La primele semn e de durere sau inflamaţ ie, pacienţii trebuie să întrerupă
tratamentul cu moxifloxacină , să-şi odihnească membrul (membrele) afectat(e) şi să se adreseze
imediat medic ului, în scopul de a ini ţia un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru
tendonul afectat (vezi punctele 4.3. şi 4.8).
Pacien ţi cu insuficien ţă renală
Pacien ţii vârstnic i cu tulburări renale trebuie să folos ească moxifloxacină cu precau ţie, dacă aceş tia
nu sunt în măsură să menţ ină aport adecvat de lichide, deoarece deshidratarea poate creş te riscul de
insuficien ţă renală.
Tulburări de vedere
În cazul în care este afectată vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, ar trebui să fie consultat
imediat un specialist oftalmolog (vezi punctele 4.7 şi 4.8) .
Preven irea reacţ iilor de fotosensibilitate
Chinolonele s -au dovedit a provoca reac ţii de fotosensibilitate la pacien ţi. Cu toate acestea, studiile au
arătat că moxifloxacin a prezintă un risc mai mic de a induce fotosensibilitate . Totuşi, pacien ţii trebuie
sfătui ţi să evite expunerea atât la radiaţii ultraviolete cât ş i expunerea la lumină solară puternică ş i/sau
expunerea de lungă durată la lumină solară în timpul tratamentului cu moxifloxacin ă.
Pacien ţi cu deficien ţă de glucozo- 6-fosfat dehi drogenază
Pacien ţii cu antecedente familiale de, sau cu deficien ţă de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază actuală
sunt predispuş i la reacţii hemolitice atunci când sunt trata ţi cu chinolone . De aceea, moxifloxacina
trebuie utilizată cu precauţie la aceş ti pacienţi.
Pacien ţi cu boală inflamatorie pelvină
Pentru pacien ţii cu boală inflamatorie pelvină complicată ( de exemplu asociată cu un abces tubo-
ovarian sau pelvin ), pentru care este considerat necesar tratamentul intravenos, tratamentul cu
Moxifloxacină Sandoz nu este recomandat.
Boala inflamatorie pelvină poate fi cauzată de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la flourochinolone.
Prin ur mare, în astfel de cazuri empirice moxifloxacin a trebuie administrat ă în asociere cu alt
antibiotic adecvat (de exemplu o cefalosporină), cu excepţ ia cazului când Neisseria gonorrhoeae
6
rezistentă la moxifloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se obţ ine o ameliorare clinică după 3 zile de
tratament, terapia trebuie reevaluată.
Pacien ţi cu infec ţii complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare
Nu a fost stabilită eficacitatea clinică a moxifloxacin ei administrat ă intravenous în tratamentul
infec ţiilor gra ve cauzate de arsuri, fasce itei şi infecţiilor piciorului diabetic cu osteomielită .
Interferen ţa cu testele biologice
Tratamentul cu m oxifloxacină poate interfera cu testele pe culturile de Mycobacterium spp. Prin
suprimarea creş terii micobacteriene ducân d la rezultate fals negative la probele prelevate de la
pacien ţi care utilizează moxifloxacină în acel moment .
Pa cien ţi cu in fecţii cu Staphylococcus aureus meticilino -rezistent
Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infectiilor cu Staphylo coccus aureus
meticilino -rezistent . În cazul unei infectii cu Staphylococcus aureus meticilino -rezistent suspectate
sau confirmate, trebuie ini ţiat trat ament ul cu un medicament antibacterian adecvat (vezi punctul 5.1).
Copii ş i adolescen ţi
D atorită reacţ iilor adverse asupra cartilajelor la animalele tinere ( vezi punctul 5.3), este
contraindicată utilizarea moxifloxacinei la copii şi adolescen ţi cu vârsta < 18 ani (vezi punctul 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inter acţiuni cu alte medicamente
Nu poate fi exclus un efect suplimentar asupra prelungirii intervalului QT de către moxifloxacină şi
alte medicamente care pot prelungi intervalul de QTc. Acesta poate duce la un risc crescut de aritmii
ventriculare, inclusiv to rsada vârfurilor. De aceea, este contraindicată administrarea concomitentă de
moxifloxacină cu oricare dintre următoarele medic amente ( vezi, de asemenea, punctul 4.3):
- a ntiar itmice de clasă IA (de exemplu chinidină, hi drochinidin ă, disopi ramidă),
- a nti aritmice de clasă III (de exemplu amiodaronă , sotalol, dofetilidă, ibutilid ă),
- antips ihotice (de exemplu fenot iazine, pimozidă, sertindolă, haloperidol, sultopridă ),
- medicamente antidepresive triciclic e,
- anumite medicamente antimicrobi ene (saquinavir, spar floxacin, eritromcină IV, pentamidină ,
antimalarice, în special halofantrină ),
- anumite antihistaminic e (terfenadin ă, astemizol , mizolastină),
- altele (cisaprid ă, vincamină IV, bepridil, di femanil).
Moxifloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacien ţii care iau medicamente care reduc
concentra ţiile de potasiu ( de exemplu diuretice de ansă sau de tip tiazidic, laxative ş i clisme [doze
mari], corticosteroizi, amf otericină B) sau medicamente care sunt asociate cu bradicardie
semnificativă clinic .
Trebuie asigurat un interval de aproximativ 6 ore între administrarea medicamentelor conţinând
cationi bivalenţi sau trivalenţi (cum sunt medicamentele antiacide conţinând magneziu sau aluminiu,
didanozină comprimate, sucralfat şi medicamente conţinând fier sau zinc) şi administrarea
moxifloxacinei .
Administrarea concomitentă de cărbune activat c u o doza de 400 mg moxifloxacină a condus la
împiedicarea pronunţ ată a absorbţiei medicamentului ş i la reducerea biodisponibilită ţii acestuia cu
7
mai mult de 80%. Prin urmare, utilizarea concomitentă a acestor două medicamente nu este
recomandată (cu excep ţia cazurilor de supradozaj , vezi, de asemenea, pct. 4.9).
După doze repetate la voluntari sănătoş i moxifloxacina a crescut C
max a digoxinei cu aproximativ
30% fără a afecta A SC sau concentraţiile minime (di naintea dozei următoare). Nu sunt necesare
precau ţii la utilizarea moxifloxacin ei cu digoxină .
În studiile realizate la voluntarii cu diabet, administrarea concomitentă de moxifloxacină oral cu
glibenclamidă a dus la o scădere cu aproximativ 21% a concentraţiilor plasmatice maxime de
glibenclamid ă. Combina ţia a glibenclamid ă şi moxifloxacin ar putea, teoretic, să ducă la
hiperglicemie u şoară şi tranzitorie . Cu toate acestea, modificările farmacocinetice pentru
gl ibenclamid ă nu au dus la modificări ale parametrilor farmacodinamici ( glucoza din sânge, insulină).
De aceea, nu s- au observat interacţ iuni relevante clinic între moxifloxacin ă ş i glibenclamidă .
Modificări ale INR (International Normalised Ratio)
A fost raportat un număr mare de cazuri care demonstrează o cre ştere a activităţ ii anticoagulantelor
orale la pacien ţii cărora li s -au administrat medicamente antibacteriene, în special fluorochinolone,
macrolide, tetracicline, cotrimoxazol şi anumite cefalospori ne. Factorii de risc par a fi afecţiunile
infecţioase şi inflamatorii, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste situaţii, este dificil de
evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină modificări ale INR (International
Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai frecventă a INR. Dacă este necesar,
doza de anticoagulant oral trebuie să fie ajustată corespunzător.
Studiile clinice nu au demonstrat interacţiuni după administrar ea concomitentă a moxifloxacinei cu:
ranitidină, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfină administrată parenteral,
teofilină, ciclosporină sau itraconazol.
Studiile in vitro cu enzimele citocromului uman P 450 susţin aceste date . Având în vedere aceste
rezultate, o int eracţiune metabolică prin intermediul enzimelor citocromului P 450 este puţin
probabilă .
Interacţiunea cu alimentele
Moxifloxacina nu are interacţiuni s emnificative clinic cu alimentele, incluzând produsele lactate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptare a
Sarcina
Siguran ţa administrării moxifloxacin ei în timpul sarcinii la om nu a fost evaluată . Studiile la animale
au arătat toxicitate asupra func ţiei de reproducere ( vezi punctul 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la
om . Din cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone asupra cartilajelor care
suportă greutatea de animale imature şi de leziuni articulare reversibile descrise la copiii care au
utilizat unel e fluorochinolone, moxifloxacina nu trebuie utilizată la femeile gravide ( vezi punctul 4.3).
Alăptarea
Nu există date disponibile referitoare la femeile care alăptează. Datele p reclinice arată că
moxifloxacina se excretă în cantităţ i mici în laptele matern . În absenţa datelor la om ş i datorită
riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone asupra cartilajelor care suportă greutatea
la animale imature, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu moxifloxacină (vezi pct.
4.3) .
8
Fertilitatea
Studiile la animale nu indică afectarea fertilită ţii ( vezi punctul 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost ef ectuate studii asupra efectelor moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Totuş i, fluorochinolonele, inclusiv moxifloxaci n pot să determine afectarea
capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorită reacţiilor de la nivelul
SNC ( de exemplu ame ţeală; pierderea acută, tranzitorie a vederii, vezi pct. 4.8) sau pierderea acută şi
de scurtă durată a conştienţei (sincopă, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să observe cum
reacţionează la administrarea moxifloxacinei înainte de a conduce vehicule şi de a manevra utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţ iile adverse bazate pe toate studiile clinice cu moxifloxacină 400 mg (tratament oral ş i
secven ţial ) clasificate în funcţ ie de frecvenţă sunt prezentate mai jos :
În afară de greaţă şi diaree, toate reacţiile adverse au fost observate cu o frevenţă mai mică de 3% .
În cadrul fiecărei grupe de frecve nţă, reacţ iile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a
gravită ţii. Fre cvenţele sunt definite după cum urmează :
- frecvente ( ≥ 1/100 ş i < 1/10)
- mai pu ţin frecvente ( ≥ 1/1000 ş i < 1/100)
- r are ( ≥ 1/10000 ş i < 1/1000)
- foarte r are (< 1/ 10000)
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Infecţii şi infestări Suprainfecţii
determinate de
bacterii
rezistente sau
fungi, de
exemplu
candidoze orale
şi vaginale
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anaemie
Leucopenii
Neutropenie
Trombocitopenie
Tromboctemie
Eozinofilie
Timp de protrombină
prelungit/INR crescut
Valori crescute ale
protrombinei/INR
scăzut
Agranulocitoză
9
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţie alergică (vezi
punctul 4.4).
Anafilaxie
inclusiv foarte
rar şoc cu
potenţial letal
(vezi pct. 4.4)
Edem alergic
/angio edem
(incluzând edem
laringeal cu
potenţial letal,
vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie Hiperglicemie
Hiperuricemie
Tulburări psihice Reacţii anxioase
Hiperactivitate
psihomotorie/agitaţie
Labilitate
emoţională
Depresie (în
cazuri foarte
rare, este posibil
să se ajungă la
comportament de
autovătămare,
precum
ideaţie/gânduri
suicidare, sau
tentative de
suicid, vezi pct.
4.4)
Halucina ţii
Depersonalizare
Reacţii psihotice
(care pot duce la
comportament de
autovătămare,
precum
ideaţie/gânduri
suicidare, sau
tentative de suicid,
vezi pct. 4.4)
10
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Parestezii şi disestezii
Tulburări ale gustului
(în cazuri foarte rare,
incluzând ageuzie)
Confuzie şi
dezorientare
Tulburări ale
somnului (în special
insomnie)
Tremor
Vertij
Somnolenţă
Hipoestezie
Tulburări ale
mirosului
(incluzând
anosmie)
Vise anormale
Tulburări de
coordonare
(incluzând
tulburări de
mers, în special
determinate de
ameţeli sau
vertij)
Convulsii
inclusiv de tip
grand mal (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
atenţiei
Tulburări de
vorbire
Amnezie
Neuropatie
periferică ş i
polineuropatie
Hiperestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
incluzând diplopie şi
vedere înceţoşată (în
special în timpul
reacţiilor la nivelul
SNC, vezi pct. 4.4)
Pierdere tranzitorie
a vederii ((în special
în timpul reacţiilor
la nivelul SNC, vezi
pct. 4.4 şi 4.7)
Tulburări acustice
şi vestibulare
Tinnitus
Afectarea
auzului inclusiv
surditate (de
obicei
reversibilă)
Tulburări
cardiace
Prelungirea
intervalului QT
la pacienţii cu
hipokaliemie
(vezi pct. 4.3 şi
4.4)
Prelungirea
intervalului QT (vezi
pct. 4.4)
Palpitaţii
Tahicardie
Fibrilaţie atrială
Angina pectorală
Tahiaritmii
ventriculare
Sincopă (de
exemplu
pierderea
acută şi de scurtă
durată a
conştienţei)
Aritmii nespecifice
Torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.4).
Stop cardiac (vezi
pct. 4.4)
11
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee (incluzând
afecţ iunile astmatice )
Tulburări
gastro-intestinale
Greaţă
Vomă
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale
Diaree
Scăderea apetitului şi
a aportului alimentar
Constipaţie
Dispepsi e
Flatulenţă
Gastrită
Valori serice crescute
ale amilazelor
Disfagie
Stomatită
Colita asociată
administrării
antibioticelor
(incluzând colita
pseudo-
membranoasă, în
cazuri foarte
rare, asociată cu
complicaţii
letale, vezi pct.
4.4)
Tulburări
hepatobiliare
Valori serice
crescute ale
transaminazelor
Insuficienţă hepatică
(incluzând creşterea
LDH)
Creşterea bilirubin ei
Creşterea g amma-
glutamil- transferazei
Creşterea valorilor
serice ale fosfatazei
alcaline
Icter
Hepatită (în
special,
colestatică)
Hepatită fulminantă
putând evolua spre
insuficienţă
hepatică cu risc
vital (inclusiv
cazuri letale, vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
Urticarie
Xerodermie
Reacţii cutanate
buloase de de tip
sindrom Stevens-
Johnson sau
necroliza
epidermică toxică
(cu risc letal, vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
ţesutului musculo-
scheletic,
conjunctiv şi osos
Artralgie
Mialgie
Tendinită (vezi
pct. 4.4).
Crampe
musculare
Spasme
musculare
Slăbiciune
musculară
Ruptură de tendon
(vezi pct. 4.4)
Artrită
Rigiditate
musculară
Exacerbarea
simptomelor de
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Deshidratare Afectare renală
(incluzând
creşterea
azotului ureic din
sânge şi a
creatininei)
Insuficienţă
renală (vezi pct.
4.4).
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Stare de rău (în
special astenie sau
fatigabilitate)
Afecţiuni dureroase
(inclusiv dureri de
spate, dureri în piept ,
dureri pelviene şi ale
extremităţilor )
Transpiraţie
Edem
Au fos t cazuri foarte rare ale următoarelor reacţii adverse raportate în urma tratamentului cu alte
fluorochinolone , care pot, de asemenea, să apară în timpul tratamentului cu moxifloxacină:
hipernatremie, hipercalcemie, anemie hemolitică, rabdomioliză , reacţii de fotosensibilitate ( vezi pct.
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este imp ortantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicament ului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu se recomandă măsuri specifice după supradozajul accidental . În cazul supradozajului, se
recomandă iniţierea tratamentului simptomatic general . Trebuie efectuată monitorizarea ECG,
datorită posibilită ţii prelungirii intervalului QT. Administrarea concomitentă a cărbunelui activat cu
400 mg moxifloxacină oral va reduce disponibilitatea sitemică a medicamentului cu mai mult de 80%.
13
Administrarea cărbunelui la scurt timp după iniţierea absorbţiei poate fi utilă pentru prevenirea
creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj oral.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone
Codul ATC : J01MA14
Mecanism de acţiune
In vitro, moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de agenţi patogeni G ram-pozitiv şi
G ram -negativ.
Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN
girază şi topoizomeraz a IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN -ului bacterian.
Se pare că jumătatea C8 -metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la reducerea selecţionării de
bacterii G ram-pozitiv mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8- H. Prezenţa substituentului
bicicloaminic voluminos în poziţia C -7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA
întâlnite la anumite bacterii G ram-pozitiv.
Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de
concentraţie. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al concentraţiilor
minime inhibitorii (CMI).
Efecte asupra florei intestinale la om
Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma admin istrării orale
de moxifloxacină : Escherichia coli , Bacillus spp., Enterococcus spp., and Klebsiella spp. Au fost
reduse , precum ş i bacteriile anaerobe Bacteroides vulgatus , Bifidobacterium spp., Eubacterium spp.,
ş i Peptostreptococcus spp.. S -a constatat o creştere a Bacteroides fragilis. Aceste modificări au
revenit la normal în două săptămâni .
Mecanism de rezistenţă
Mecanismele de rezisten ţă care inactivează penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele,
macrolidele ş i tetraciclinele nu interferă cu activitatea antibacteriană a moxifloxacinei. Alte
mecanisme de reziten ţă, cum sunt barierele de permeabilitate ( frecvente la Pseudomonas aeruginosa)
ş i mec anismele de eflux pot afecta sen sibilitatea la moxifloxacină.
Rezisten ţa i n vitro la moxifloxac inei este dobândită pr intr -un proces în mai multe etape prin muta ţii l a
nivelul situsurilor ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II, ADN giraza şi topoizomeraza IV.
Moxifloxacina este un substrat pu ţin favorabil pentru mecanismele de eflux la microorganismele
Gram -pozitive .
A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Totuşi, dat fiind că moxifloxacina
inhibă atât topoizomeraza II cât şi IV cu activitate similară la unele bacterii G ram-pozitiv e, aceste
bacterii pot fi rezistente la al te chinolone, dar sensibile la moxifloxacină .
Valori critice
CMI clinice conform EUCAST şi valorile critice de difuzie pe disc pentru moxifloxacină (2012- 01-
01) :
14
Specii Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 0,5 mg/l
≥ 20 mm
> 1 mg/l
< 17 mm
Staphylococcus spp. ≤ 0,5 mg/l
≥ 24 mm
> 1 mg/l
< 21 mm
Streptococcus Groups A,B,C,G ≤ 0,5 mg/l
≥ 18 mm
> 1 mg/l
< 15 mm
Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5 mg/l
≥ 22 mm1
> 0,5 mg/l
< 22 mm1
Haemophilus influenzae ≤ 0,5 mg/l2
≥ 25 mm
> 0,5 mg/l
< 25 mm
Moraxella catarrhalis ≤ 0,5 mg/l2
≥ 23 mm
> 0,5 mg/l
< 23 mm
Valori critice fără legătură cu
specia3
≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l
1 Testul de difuzie pe disc a norfloxacinei poate fi folosit pentru a detecta rezistenţa a
fluorochinolone . Tulpinile izolate clasificate ca sensibile pot fi raportate sensibile la levofloxacină
ş i moxifloxacină şi intermediar la ciprofloxacină şi ofloxacină. Tulpinile izolate clasificate ca
re zistente trebuie testat e pentru sensibilitate la agen ţi individuali.
2 Tulpinile izolate cu valori ale CMI peste valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare şi nu au fost
încă raportate . Testele de identificare ş i de sensibilitate antimicrobiană, pe oricare dintre tulpinile
izolate, trebuie repetate, iar dacă rezultatul este confirmat, tulpina izolat ă trebuie trimisă la un
laborator de referin ţă . Până când nu există dovezi în ceea ce prive şte răspunsul clinic pentru
tulpinile izolate cu valori ale CMI peste valoarea curentă a concentra ţiilor critice, ele trebuie
raportate ca rezistente.
3 Valorile critice se aplică pentru o doză orală ş i i.v. de 400 mg x 1. Valori critice fără legătură cu
specia au fost determinate, în principal, pe baza datelor farmacocinetice/farmacodinamice ş i sunt
independente de distribuţ iile CMI ale speciilor specifice. Acestea se folosesc doar pentru specii
cărora nu li s -a atribuit o valoare critică specifică speciei şi nu se folosesc pentru specii pentru care
nu s -au stabilit încă criteriile de interpretare .
Sensibilitatea microbiologică
Prevalen ţa rezisten ţei dobândite poat e varia geografic ş i în timp pentru speciile selectate ş i este de
dorit să existe informa ţii locale referitoare la rezisten ţă, în special când se tratează infecţ ii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus * (sensibil la meticilină )
Streptococcus agalactiae (Gr up B)
Streptococcus milleri grup * (S. anginosus, S. constellatus ş i S. intermedius)
Streptococcus pneumoniae *
Streptococcus pyogenes * (Grup A)
Streptococcus viridans gr up (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius, S.
thermophilus)
15
Microorganisme aerobe Gram-negative
Acinetobacter baumanii
Haemophilus influenzae *
Haemophilus parainfluenzae *
Legionella pneumophila
Moraxella (Branhamella) catarrhalis *
Microorganisme anaerobe
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
“Alte” microorganisme
Chlamydophila (Chlamydia) pneumoniae *
Chlamydia trachomatis *
Coxiella burnetii
Mycoplasma genitalium
Mycoplasma hominis
Mycoplasma pneumoniae *
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis *
Enterococcus faecium *
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) +
Microorganisme aerobe Gram-negative
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli *
Klebsiella pneumonia * #
Klebsi ella oxytoca
Neisseria gonorrhoeae *
+
Proteus mirabilis *
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis *
Peptostreptococcus spp.*
Organisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-negative
Peudomonas aeruginosa
* Activitatea a fost demo nstrată satisfăcător pe tulpinile sensibile din studiile clinice în vederea
aprobării indicaţiilor clinice .
# Tulpinile care produc BLSE (beta -lactamaze cu spectru extins) sunt în mod normal rezistente la
fluorochinolone .
+ Rata de rezistenţă > 50% în una sau mai multe ţări
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi biodisponibilitate
În urma administră rii orale, moxifloxacina este absorbită rapid şi aproape complet .
Biodisponibilitatea absolută ajunge la aproximativ 91% .
Parametrii farmacocinetici evoluează liniar în intervalul 50 - 800 mg în doză unică şi până la 600 mg
o dată pe zi, pe o perioadă de timp de 10 zile. În urma administrării unei doze orale de 400 mg se
atinge concentraţia maximă de 3,1 mg/l în decurs de 0,5 – 4 ore după administrare . Concentraţiile
16
plasmatice maxime şi minime la starea de echilibru (doză de 400 mg o dată pe zi) au fost de 3,2 mg/l
ş i respectiv 0,6 mg/l . La starea de echilibru, expunerea în intervalul de dozaj este cu aproximativ 30%
mai mare decât după prima doză .
D istribuţie
Moxifloxacina se distribuie rapid în spaţiile extravasculare ; după o doză de 400 mg s-a observat o
A SC de 35 m·gh/l . Volumul de distribuţ ie la starea de echilibru (Vse) este de aproximativ 2 l/kg.
Experimentele i n vitro şi ex vivo au evidenţiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40 –
42% independent de concentraţia medicamentului . Moxifloxacina se leagă în principal de albumina
serică.
Următoarele concentraţii plasmatice maxime (medie geometrică) au fost observate ca urmare a
adm inistrării unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacină:
Țesut Concentraţie Loc: Raport plasmatic
Plasmă 3,1 mg/l -
Salivă 3,6 mg/l 0,75 - 1,3
Lichid vezicular 1,6 1 mg/l 1,7 1
Mucoasa bronşică 5,4 mg/kg 1,7 - 2,1
Macrofage alveolare 56,7 mg/kg 18,6 - 70,0
Lichid epitelial 20,7 mg/l 5 - 7
Sinusul maxilar 7,5 mg/kg 2,0
Sinusul etmoid 8,2 mg/kg 2,1
Polipi nazali 9,1 mg/kg 2,6
Lichid interstiţial 1,0 2 mg/l 0,8 - 1,4 2,3
Tractul genital feminin* 10,2 4 mg/kg 1,72 4
* administrare intravenoasă a unei singure doze de 400 mg
1 10 ore după administrare 2 concentraţia fracţ iunii nelegate 3 între 3 şi 36 ore după doză 4 la terminarea perfuzării
Metabolizare
Moxifloxacina prezintă metabolizare de fază II şi se excretă pe cale renală şi biliară/prin materiile
fecale sub formă netransformată, precum şi sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) şi
glucuronoconjugat (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la om şi amândoi sunt
microbiologic inactivi.
În studiile clinice de fază I şi în cele i n vitro nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice metabolice
cu alte medicamente care trec prin metabolizarea de fază I prin intermediul enzimelor citocromului
P450. Nu există dovezi de metabolizare oxidativă.
Eliminare
Moxifloxacina este eliminată di n plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de aproximativ
12 ore . Media clearance- ului total aparent, după o doză de 400 mg variază între 179 şi 246 ml/min.
Clearance- ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/min, ceea ce sugerează reabsorbţie tubulară parţială
a medicamentului la nivelul rinichilor .
După o doză de 400 mg , regăsirea în urină (aproximativ 19% pentru substanţ a netransformată,
aproximativ 2,5% pentru M1 şi aproximativ 14% pentru M2) şi în materiile fecale (aproximativ 25%
17
pentru subs tanţă netransformată, aproximativ 36% pentru M1 şi zero pentru M2) totalizează
aproximativ 96%.
Administrar ea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat clearance -
ul renal al medicamentului netransformat .
Vârstnici ş i pacienţi cu greutate corporală mică
Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală mică
(cum sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici .
Insuficien ţă renală
Proprietă ţile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu diferă semnificativ la pacien ţii cu insuficien ţă
renală (inclusiv clearance al creatininei > 20 ml/min/1 ,73 m
2). Pe măsură ce scade funcţia renală,
cresc concentraţ iile de metabolit M2 (glucuronoconjugat ) cu până la de 2,5 ori (cu un clearance al
creatininei < 30 ml/min/1 ,73 m
2).
Insuficien ţă hepatică
Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Clasă
Child Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe comparativ cu voluntarii sănătoşi .
Insufic ienţa hepatică a fost asociată cu expunere mai mare la M1 în plasmă , în timp ce expunerea la
medicamentul netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi . Nu există suficientă
experienţă clinică privind utilizarea clinică a moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte asupra sistemului hematopoetic ( uşoară scădere a numărului de eritrocite ş i trombocite) au fost
observate la ş obolani şi maimuţe . Similar altor chinolone, s -a constatat hepat otoxicitate (valori
crescute ale enzimelor hepatice şi degenerare vacuolară) la şobolan i, maimuţ e şi câin i. La maimu ţe a
apărut toxicitate la nivelul SNC (convulsii) . Aceste efecte au fost observate numai după tratament cu
doze mari de moxifloxacină sau după tratament îndelungat .
Moxifloxacina , similar altor chinolone , a fost genotoxică î n testele in vitro care au utilizat bacterii sau
celule de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interacţ iunea cu giraza la bacterii şi
– în concentra ţii mai mari - printr-o interacţiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate
asuma o concentraţi e de prag pentru genotoxicitate . Nu a a fost găsită nici o dovadă a genotoxicita ţii
în testele in vivo , in ciuda faptului că au fost utilizate doze foarte mari de moxifloxacină . Astfel, se
poate asigura o marjă suficientă de siguranţ ă la doza terapeutică la om. Moxifloxacina a fost
ne carcinogenică într-un studiu iniţiere -promovare la şobolani .
Multe chinolone sunt fotoreactive şi pot induce efecte fototoxice, fotomutagenice şi
fotocarcinogenice . Spre deosebire de acestea, moxifloxacina s-a dovedit a nu avea proprietă ţi
fototoxice şi fotogenotoxice atunci când a fost testată prin intermediul unui program comprehensiv de
studii in vitro şi in vivo . În aceleaş i condiţii, alte chinolone au indus efec te de tipul celor menţionate
mai sus.
La concentraţ ii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator
întârziat al potasiului la nivelul cordului şi din acest motiv poa te determina prelungiri ale intervalului
QT . Studiile toxicologice realizate la câini folosind doze orale ≥ 90 mg/kg ce duc la concentraţii
plasmatice ≥ 16 mg/l au cauzat prelungiri ale intervalului QT , dar nu şi aritmii. Numai după
administrarea intraveno asă a unor doze cumulate foarte mari, de mai mult de 50 de ori din doza la om
18
(> 300 mg/kg), ce conduc la concentraţ ii plasmatice ≥ 200 mg/l ( mai mare de 40 ori decât nivelul
terapeutic), s-au observat aritmii ventriculare, reversible, neletale.
Chinolonele sunt cunoscute a provoca leziuni la nivelul cartilajului de la nivelul articula ţiilor
diartrodiale majore la animalele imature. Cea mai scăzută doză de moxifloxacină ce determină
toxicitate articulară la animale tinere (câine) a fost de patru ori mai m are valoarea maximă a dozei
terapeutice recomandate de 400 mg (pentru 50 kg greutate corporală) exprimată în mg/kg,
concentraţiile plasmatice fiind de două -trei ori mai mari decât acelea ale dozei terapeutice maxime
Testele de toxicitate la ş obolani şi maimuţe ( cu doze repetate până la şase luni ) nu au evidenţiat risc
oculotoxic . La câini, doze mari (≥ 60 mg/kg) ce duc la concentraţ ii plamatice ≥ 20 mg/l au determinat
modificări ale electroretinogramei şi , în cazuri izolate, atrofia retinei.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la ş obolani, iepuri şi maimuţe indică faptul că
moxifloxacina traversează placenta. Studiile la şobolan (per os şi intravenos) şi maimuţă (per os) nu
au evidenţiat teratogenicitate sau afectare a fertilităţii în ur ma administrării moxifloxacinei. O
incidenţă uşor crescută a malformaţiilor vertebrelor şi coastelor a fost observată la fetuşii de iepure
dar numai la o doză de 20 mg/kg i.v. care a fost asociată cu toxicitate maternă severă . A fost
constatată o creştere a incidenţei avorturilor la maimuţă şi iepure la concentraţiile plasmatice
terapeutice la om . La şobolani, s-au observat scăderi în greutate ale fetuşilor, o creştere a pierderilor
prenatale, o durată uşor crescută a sarcinii şi o creştere a activităţii sp ontane a puilor de sex masculin
şi feminin la doze de 63 de ori mai mari decât doza maximă recomandată exprimată în mg/kg la
concentraţii plasmatice în intervalul dozelor terapeutice la om .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celu loză microcristalină
Amidon de porumb
A midonglicolat de sodiu (Tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
H ipromeloză
Celuloză microcristalină
Macrogol stearat Tip I
Dioxid de titan (E 171)
Oxid roş u de fer (E 172)
Acid carminic (E 120)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
19
Flacoane PEÎD după prima deschidere
1 an
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambal ajului
- Blistere PP/ Al
- Blistere PVC -PVDC /Al
- Flacoane din PEÎD cu capac din PEÎD cu filet
Comprimatele filmate sunt disponibile în cutii cu
Blistere cu 4, 5, 7, 10, 14, 20, 25, 50, 70, 80 ş i 100 comprimate filmate
Flacoane de PEÎD cu capac cu filet cu 4, 5, 7, 10, 14, 25, 50, 70, 80 ş i 100 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A, 540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7833/2015/01- 32
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
A utoriz are - Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
I unie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare co mprimat filmat con ţine moxifloxacină 400 mg (sub formă de clorhidrat) .
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare roz, în formă de capsulă, cu “400” marcat pe una din fe ţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infec ţii bacteriene la pacien ţii cu vârsta de 18 ani ş i peste cauzate de bacterii susceptibile la
moxifloxacină (vezi punctele 4.4, 4.8 şi 5.1) . Moxifloxacina trebuie utilizată numai atunci când s e nu
consider ă adecvat ă utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt recomandate de obicei pentru
tratamentul initial al acestor infec ţii sau atunci când acestea au eş uat:
- Sinuzită bacteriană acută ( diagnosticată în mod adecvat )
- Exacerbări acute ale bro şitei cronice (diagnosticată în mod adecvat )
- Pneumonie dobândită în comunitate, cu excepţ ia cazurilor severe
- Afec ţiuni inflamatorii pelviene u şoare până la moderate (de exemplu infec ţii ale tractului
genital superior la femei, inclusiv salpingită ş i endometrită), fără un abces tubo-ovarian sau
pelvic asociat .
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizarea în
monoterapie pentru tratam entul bolilor inflamatorii pelviene u şoare până la moderate ş i trebuie
administrat ă în combina ţie cu alte medicamente antibacteriene adecvate ( de exemplu o cefalosporină),
da torită rezisten ţei crescute la moxifloxacin ă a bacteriei Neisseria gonorrhoeae , cu excep ţia cazului
când Neisseria gonorrhoeae rezistentă la moxifloxacină poate fi exclusă (vezi punctele 4.4 şi 5.1).
2
Moxifloxacină Sandoz 400 mg comprimate filmate poate fi folosită , de asemenea, pentru a completa
ciclul tarapeutic la pacien ţii care au prezentat o ameliorare în timpul tratamentului iniţ ial cu
moxifloxacină administrată intravenos pentru următoarele indica ţii:
- Pneumonie dobândită în comunitate
- Infec ţii complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare
Moxifloxacină Sandoz 400 mg compr imate filmate nu trebuie folosit pentru iniţ ierea terapiei pentru
orice tip de infec ţie cutanată sau a structurilor tegume ntare sau î n pneumonie severă dobândită în
comunitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind folosirea adecvată a m edicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze (adul ţi)
Doza recomandată este de un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi .
Insuficien ţă hepatică/renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renală până la s everă sau la pacien ţii
aflaţ i în dializă cronică adică hemodializă ş i dializă peritoneală ambulatorie continuă ( vezi punctul
5.2 pentru mai multe detalii).
Nu există suficiente date referitoare la pacien ţii cu insuficien ţă hepatică (vezi punctul 4.3).
Alte grupe speciale de populaţ ie
Nu este necesară ajustarea dozei la pacien ţii vârstnici ş i la pacienţii cu greutate corporală mică .
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicat ă l a copii ş i adolescen ţi (< 18 ani ). Eficacitatea ş i siguranţa
moxi floxacinei la copii şi adolescen ţi nu au fost încă stabilite ( vezi punctul 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghi ţite întregi cu suficient lichid ş i pot fi luate independent de mese .
Durata administrării
Moxifloxacina trebuie utilizat ă pentru următoarele durate de tratament :
Exacerbare acută a bronşitei cronice 5 - 10 zile
Pneeumonie dobândită în comunitate 10 zile
Sinuzită bacteriană acută 7 zile
Boală inflamatorie pelvină uşoară până la
moderată
14 zile
Moxifloxacina comprimate filmate a fost studiat ă în studiile clinice pentru o perioadă de până la
14 zile de tratament .
Tratament secven ţial (tratament intravenos urmat de tratament oral)
În studiile clinice cu tratament secven ţial majoritatea pacien ţilor au trecut de la t ratamentul intravenos
la tratamentul oral în interval de 4 zile ( în pneumonia dobândită în comunnitate) sau 6 zile (infec ţii
3
complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare). Durata totală recomandată a tratamentului
intravenos ş i tratamentului oral es te de 7 -14 zile pentru pneumonia dobândită în comunitate ş i de 7 -
21 zile pentru infec ţiile complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi ) şi durata tratamentului pentru infec ţia tratat ă nu trebuie
depă şite .
4.3 Contraindicaţii
- H ipersesibilitate la moxifloxacină , alte chinolone sau oricare dintre excipien ţii enumera ţi la
punctul 6.1.
- Sarcina ş i alăptarea ( vezi punctul 4.6).
- Pacien ţi cu vârsta sub 18 ani .
- Pacien ţi cu antecedente de boală/afecţ iune a tendonului legată de tratamentul cu chinolone .
Atât în studiile preclinice cât ş i în studiile la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei
în urma expunerii la moxifloxacină , sub forma modificării intervalului QT. Din motive de siguranţ ă,
moxifloxacina este, prin urmare, contraindicată la pacienţ ii cu:
- Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită
- Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficien ţă cardiacă relevantă clinic cu fracţie de ejecţie ventriculară stângă redusă
- Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie utilizată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT
( vezi de asemenea punctul 4.5).
Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicat ă la pacien ţii cu
in suficien ţă hepatică (clasă C în clasificarea Child Pugh) şi la pacienţii cu creş tere a transaminazelor
> 5 ori LSN .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Beneficiul tratamentului cu moxif loxacină, în special în infec ţiile cu grad scăzut de severitate, trebuie
evaluat în func ţie de informa ţiile prezentate în secţ iunea Aten ţionări ş i precau ţii.
Pr elungirea intervalului QT şi posibile afecţ iuni legate de prelungirea interval ului QT
Moxifloxacina s -a dovedit a prelungi intervalul QTc pe electrocardiograma unor pacien ţi. În analiza
electrocardiogramelor ob ţinute în studiile clinice, prelungirea intervalului QTc ca urmare a
tratamentului cu moxifloxacină a fost de 6 msec ± 26 msec, 1,4% comparativ cu valoarea ini ţială .
Deaorece femeile tind să aibă un interval QTc mai lung la momentul ini ţial comparativ cu bărba ţii,
acestea pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. Pacien ţii vârstnici pot
fi, de asemenea, mai sensibili la medicamentele care au efecte asupra intervalului QT
Medicamentele care pot reduce concentraţ iile de potasiu trebuie utilizate cu precauţie la pacien ţii care
utilizează moxifloxacină (vezi, de asemena, punctele 4.3 ş i 4.5) .
Moxifloxacina trebuie utilizat ă cu precau ţie la pacien ţii cu afecţ iuni proaritmice actuale (în special la
femei ş i la pacien ţii vârstnici) , cum sunt ischemie miocardică acută sau prelungirea intervalului QT
deoarece acesta poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare ( inclusiv torsada vârfurilor ) şi
4
stop cardiac ( vezi, de asemenea, punctul 4.3). Magnitudinea prelungirii intervalului QT poate creş te
odată cu cre şterea concentraţ iilor de medicament . De aceea, nu trebuie depă şită doza recomandată .
Dacă apar semne de aritmie cardiacă în timpul tratamentului cu moxifloxacină , tratamentul trebuie
oprit ş i trebuie efectuată o electrocardiogramă.
H ipersensibilitate /reacţ ii alergice
Hipersensibilitatea sau reacţ iile alergice au fost raportate după prima administrare de fluorochi nolone,
inclusiv moxifloxacină . Reacţiile anafilactice pot evolua până la ş oc care pune viaţa în pericol, chiar
de la prima administrare. Î n aceste cazuri tratamentul cu moxifloxacină trebuie întrerupt şi trebuie
ini ţiat un tratament adecvat ( de exemplu tratament pentru ş oc).
Tulburări hepatice severe
La tratamentul cu moxifloxacină au fost raportate cazuri de hepatită fulminantă care pot duce la
insuficien ţă hepatică (inclusiv cazuri letale ) (vezi punctul 4.8). Pacienţ ii trebuie sfătuiţi să se adreseze
m edicului îna inte de continuarea tratamentului dacă apar semne ş i simptome de boală hepatică
fulminantă cum este astenia cu evoluţ ie rapidă asociată cu icter, urină închisă la culoare, tendinţ ă de
sângerare sau encefalopatie hepatică.
Teste/investicaţ ii pentru func ţia hepatică trebuie efectuate în cazurile în care apar indicii ale
disfunc ţiei hepatice.
Reacţ ii cutanate buloase grave
Cazuri de reacţ ii cutanate buloase precum sindromul Stevens- Johnson sau necroliza epidermică toxică
au fost raportate la tratamentul cu moxifloxacină (vezi punctul 4.8). Pacien ţii trebuie sfătui ţi să se
adreseze imediat medicului înainte de continuarea tratamentului, dacă apar reac ţii cutanate sau ale
mucoaselor.
Pacien ţi predispuş i la crize c onvulsi ve
Chinolonele sunt cunosc ute a declanşa crize convulsive. Trebuie utilizate cu precau ţie la pacien ţii cu
tulburări ale SNC sau în prezenţ a altor factori de risc care pot predispune la crize convulsive sau pot
reduce pragul de apari ţie a crizelor . În caz de convulsii, tratamentul c u moxifloxacină trebuie întrerupt
ş i trebuie instituite măsuri adecvate.
Neuropatie periferică
La pacien ţii la care se administrează chinolone, inclusiv moxifloxacină , au fost raportate cazuri de
polineuropatie senzorială sau senzorio- motorie care duce la parestezii, hipoestezii , disestezii, sau
slăbiciune . Pacien ţii sub tratament cu moxifloxacină trebuie sfătuiţi să se adreseze medicului înainte
de continuarea tratamentului, dacă apar simptome de neuropatie cum sunt durere, senza ţie de arsură,
furnicături , amorţeală sau slăbiciune (vezi punctul 4.8).
Reacţ ii psihice
Reacţiile psihice pot să apară chi ar după prima administrare a chinolonelor, inclusiv a moxifloxaci nei.
În cazuri foarte rare, reacţ iile de depresie sau psihice au progresat la gânduri suicida re, sau
comportament de autovătămare, precum tentativele de suicid ( vezi punctul 4.8). În cazul în care apar
aceste reacţ ii, tratamentul cu moxifloxacin ă trebuie întrerupt ş i trebuie instituite măsuri adecvate. Se
recomandă precau ţie dacă moxifloxacina trebuie utilizată la pacienţii psihotici sau la pacien ţii cu
antecedente de boli psihice.
Diaree cauzată de an tibiotice inclusiv colită
Diareea cauzată de antibiotice şi colita cauzată de antibiotice, inclusiv colita pseudomembranoasă ş i
diareea cauzată de Clostridium difficile , au fost raportate la utilizarea antibioticelor cu spectru larg,
5
inclusiv moxifloxacina şi pot varia ca severitate de la diaree u şoară până la colită letală. Prin urmare,
este important să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţ ii care dezvoltă diaree severă în
timpul sau după utilizarea de moxifloxacină . Dacă diareea cauzată de antibiotice şi colita cauzată de
antibiotice sunt suspectate sau confirmate, tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv
cu moxifloxacină , trebuie întrerupt ş i trebuie iniţiate imediat măsuri terapeutice adecvate. Mai mult
decât atât, ar trebui să fie luate măsuri adecvate de control al infectiilor pentru a reduce riscul de
transmitere. Medicamentele antiperistaltice sunt contraindicate la pacien ţii care dezvoltă diaree gravă.
Pa cien ţi cu miast enia gravis
Moxifloxacina trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu m iastenia gravis deoarece simptomele pot
fi exacerbate.
Inflamaţii ale tendoanelor, rupturi de tendon
La tratamentul cu chino lone, inclusiv cu moxifloxacină , pot să apară inflamaţii ale tendoanelor şi
rupturi de tendon ( în special tendonul lui Ahile ), uneori bilateral, chiar ş i în 48 de ore de la începerea
tratamentului ş i au fost raportate până la câteva luni după întreruperea tratamentului. Riscul de
tendinită şi de ruptură de tendon este crescut la pacienţ ii vârstnici şi la cei care iau tratament asociat
cu corticosteroizi . La primele semn e de durere sau inflamaţ ie, pacienţii trebuie să întrerupă
tratamentul cu moxifloxacină , să-şi odihnească membrul (membrele) afectat(e) şi să se adreseze
imediat medic ului, în scopul de a ini ţia un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru
tendonul afectat (vezi punctele 4.3. şi 4.8).
Pacien ţi cu insuficien ţă renală
Pacien ţii vârstnic i cu tulburări renale trebuie să folos ească moxifloxacină cu precau ţie, dacă aceş tia
nu sunt în măsură să menţ ină aport adecvat de lichide, deoarece deshidratarea poate creş te riscul de
insuficien ţă renală.
Tulburări de vedere
În cazul în care este afectată vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, ar trebui să fie consultat
imediat un specialist oftalmolog (vezi punctele 4.7 şi 4.8) .
Preven irea reacţ iilor de fotosensibilitate
Chinolonele s -au dovedit a provoca reac ţii de fotosensibilitate la pacien ţi. Cu toate acestea, studiile au
arătat că moxifloxacin a prezintă un risc mai mic de a induce fotosensibilitate . Totuşi, pacien ţii trebuie
sfătui ţi să evite expunerea atât la radiaţii ultraviolete cât ş i expunerea la lumină solară puternică ş i/sau
expunerea de lungă durată la lumină solară în timpul tratamentului cu moxifloxacin ă.
Pacien ţi cu deficien ţă de glucozo- 6-fosfat dehi drogenază
Pacien ţii cu antecedente familiale de, sau cu deficien ţă de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază actuală
sunt predispuş i la reacţii hemolitice atunci când sunt trata ţi cu chinolone . De aceea, moxifloxacina
trebuie utilizată cu precauţie la aceş ti pacienţi.
Pacien ţi cu boală inflamatorie pelvină
Pentru pacien ţii cu boală inflamatorie pelvină complicată ( de exemplu asociată cu un abces tubo-
ovarian sau pelvin ), pentru care este considerat necesar tratamentul intravenos, tratamentul cu
Moxifloxacină Sandoz nu este recomandat.
Boala inflamatorie pelvină poate fi cauzată de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la flourochinolone.
Prin ur mare, în astfel de cazuri empirice moxifloxacin a trebuie administrat ă în asociere cu alt
antibiotic adecvat (de exemplu o cefalosporină), cu excepţ ia cazului când Neisseria gonorrhoeae
6
rezistentă la moxifloxacină poate fi exclusă. Dacă nu se obţ ine o ameliorare clinică după 3 zile de
tratament, terapia trebuie reevaluată.
Pacien ţi cu infec ţii complicate cutanate ş i ale structurilor tegumentare
Nu a fost stabilită eficacitatea clinică a moxifloxacin ei administrat ă intravenous în tratamentul
infec ţiilor gra ve cauzate de arsuri, fasce itei şi infecţiilor piciorului diabetic cu osteomielită .
Interferen ţa cu testele biologice
Tratamentul cu m oxifloxacină poate interfera cu testele pe culturile de Mycobacterium spp. Prin
suprimarea creş terii micobacteriene ducân d la rezultate fals negative la probele prelevate de la
pacien ţi care utilizează moxifloxacină în acel moment .
Pa cien ţi cu in fecţii cu Staphylococcus aureus meticilino -rezistent
Moxifloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infectiilor cu Staphylo coccus aureus
meticilino -rezistent . În cazul unei infectii cu Staphylococcus aureus meticilino -rezistent suspectate
sau confirmate, trebuie ini ţiat trat ament ul cu un medicament antibacterian adecvat (vezi punctul 5.1).
Copii ş i adolescen ţi
D atorită reacţ iilor adverse asupra cartilajelor la animalele tinere ( vezi punctul 5.3), este
contraindicată utilizarea moxifloxacinei la copii şi adolescen ţi cu vârsta < 18 ani (vezi punctul 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inter acţiuni cu alte medicamente
Nu poate fi exclus un efect suplimentar asupra prelungirii intervalului QT de către moxifloxacină şi
alte medicamente care pot prelungi intervalul de QTc. Acesta poate duce la un risc crescut de aritmii
ventriculare, inclusiv to rsada vârfurilor. De aceea, este contraindicată administrarea concomitentă de
moxifloxacină cu oricare dintre următoarele medic amente ( vezi, de asemenea, punctul 4.3):
- a ntiar itmice de clasă IA (de exemplu chinidină, hi drochinidin ă, disopi ramidă),
- a nti aritmice de clasă III (de exemplu amiodaronă , sotalol, dofetilidă, ibutilid ă),
- antips ihotice (de exemplu fenot iazine, pimozidă, sertindolă, haloperidol, sultopridă ),
- medicamente antidepresive triciclic e,
- anumite medicamente antimicrobi ene (saquinavir, spar floxacin, eritromcină IV, pentamidină ,
antimalarice, în special halofantrină ),
- anumite antihistaminic e (terfenadin ă, astemizol , mizolastină),
- altele (cisaprid ă, vincamină IV, bepridil, di femanil).
Moxifloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacien ţii care iau medicamente care reduc
concentra ţiile de potasiu ( de exemplu diuretice de ansă sau de tip tiazidic, laxative ş i clisme [doze
mari], corticosteroizi, amf otericină B) sau medicamente care sunt asociate cu bradicardie
semnificativă clinic .
Trebuie asigurat un interval de aproximativ 6 ore între administrarea medicamentelor conţinând
cationi bivalenţi sau trivalenţi (cum sunt medicamentele antiacide conţinând magneziu sau aluminiu,
didanozină comprimate, sucralfat şi medicamente conţinând fier sau zinc) şi administrarea
moxifloxacinei .
Administrarea concomitentă de cărbune activat c u o doza de 400 mg moxifloxacină a condus la
împiedicarea pronunţ ată a absorbţiei medicamentului ş i la reducerea biodisponibilită ţii acestuia cu
7
mai mult de 80%. Prin urmare, utilizarea concomitentă a acestor două medicamente nu este
recomandată (cu excep ţia cazurilor de supradozaj , vezi, de asemenea, pct. 4.9).
După doze repetate la voluntari sănătoş i moxifloxacina a crescut C
max a digoxinei cu aproximativ
30% fără a afecta A SC sau concentraţiile minime (di naintea dozei următoare). Nu sunt necesare
precau ţii la utilizarea moxifloxacin ei cu digoxină .
În studiile realizate la voluntarii cu diabet, administrarea concomitentă de moxifloxacină oral cu
glibenclamidă a dus la o scădere cu aproximativ 21% a concentraţiilor plasmatice maxime de
glibenclamid ă. Combina ţia a glibenclamid ă şi moxifloxacin ar putea, teoretic, să ducă la
hiperglicemie u şoară şi tranzitorie . Cu toate acestea, modificările farmacocinetice pentru
gl ibenclamid ă nu au dus la modificări ale parametrilor farmacodinamici ( glucoza din sânge, insulină).
De aceea, nu s- au observat interacţ iuni relevante clinic între moxifloxacin ă ş i glibenclamidă .
Modificări ale INR (International Normalised Ratio)
A fost raportat un număr mare de cazuri care demonstrează o cre ştere a activităţ ii anticoagulantelor
orale la pacien ţii cărora li s -au administrat medicamente antibacteriene, în special fluorochinolone,
macrolide, tetracicline, cotrimoxazol şi anumite cefalospori ne. Factorii de risc par a fi afecţiunile
infecţioase şi inflamatorii, vârsta şi starea generală a pacientului. În aceste situaţii, este dificil de
evaluat dacă infecţia sau tratamentul cu antibiotice determină modificări ale INR (International
Normalised Ratio). O măsură de precauţie este monitorizarea mai frecventă a INR. Dacă este necesar,
doza de anticoagulant oral trebuie să fie ajustată corespunzător.
Studiile clinice nu au demonstrat interacţiuni după administrar ea concomitentă a moxifloxacinei cu:
ranitidină, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfină administrată parenteral,
teofilină, ciclosporină sau itraconazol.
Studiile in vitro cu enzimele citocromului uman P 450 susţin aceste date . Având în vedere aceste
rezultate, o int eracţiune metabolică prin intermediul enzimelor citocromului P 450 este puţin
probabilă .
Interacţiunea cu alimentele
Moxifloxacina nu are interacţiuni s emnificative clinic cu alimentele, incluzând produsele lactate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptare a
Sarcina
Siguran ţa administrării moxifloxacin ei în timpul sarcinii la om nu a fost evaluată . Studiile la animale
au arătat toxicitate asupra func ţiei de reproducere ( vezi punctul 5.3). Nu se cunoaşte riscul potenţial la
om . Din cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone asupra cartilajelor care
suportă greutatea de animale imature şi de leziuni articulare reversibile descrise la copiii care au
utilizat unel e fluorochinolone, moxifloxacina nu trebuie utilizată la femeile gravide ( vezi punctul 4.3).
Alăptarea
Nu există date disponibile referitoare la femeile care alăptează. Datele p reclinice arată că
moxifloxacina se excretă în cantităţ i mici în laptele matern . În absenţa datelor la om ş i datorită
riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone asupra cartilajelor care suportă greutatea
la animale imature, alăptarea este contraindicată în timpul tratamentului cu moxifloxacină (vezi pct.
4.3) .
8
Fertilitatea
Studiile la animale nu indică afectarea fertilită ţii ( vezi punctul 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost ef ectuate studii asupra efectelor moxifloxacinei asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Totuş i, fluorochinolonele, inclusiv moxifloxaci n pot să determine afectarea
capacităţii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorită reacţiilor de la nivelul
SNC ( de exemplu ame ţeală; pierderea acută, tranzitorie a vederii, vezi pct. 4.8) sau pierderea acută şi
de scurtă durată a conştienţei (sincopă, vezi pct. 4.8). Pacienţii trebuie sfătuiţi să observe cum
reacţionează la administrarea moxifloxacinei înainte de a conduce vehicule şi de a manevra utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţ iile adverse bazate pe toate studiile clinice cu moxifloxacină 400 mg (tratament oral ş i
secven ţial ) clasificate în funcţ ie de frecvenţă sunt prezentate mai jos :
În afară de greaţă şi diaree, toate reacţiile adverse au fost observate cu o frevenţă mai mică de 3% .
În cadrul fiecărei grupe de frecve nţă, reacţ iile adverse sunt prezentate în ordine descrescătoare a
gravită ţii. Fre cvenţele sunt definite după cum urmează :
- frecvente ( ≥ 1/100 ş i < 1/10)
- mai pu ţin frecvente ( ≥ 1/1000 ş i < 1/100)
- r are ( ≥ 1/10000 ş i < 1/1000)
- foarte r are (< 1/ 10000)
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Infecţii şi infestări Suprainfecţii
determinate de
bacterii
rezistente sau
fungi, de
exemplu
candidoze orale
şi vaginale
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anaemie
Leucopenii
Neutropenie
Trombocitopenie
Tromboctemie
Eozinofilie
Timp de protrombină
prelungit/INR crescut
Valori crescute ale
protrombinei/INR
scăzut
Agranulocitoză
9
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţie alergică (vezi
punctul 4.4).
Anafilaxie
inclusiv foarte
rar şoc cu
potenţial letal
(vezi pct. 4.4)
Edem alergic
/angio edem
(incluzând edem
laringeal cu
potenţial letal,
vezi pct. 4.4)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie Hiperglicemie
Hiperuricemie
Tulburări psihice Reacţii anxioase
Hiperactivitate
psihomotorie/agitaţie
Labilitate
emoţională
Depresie (în
cazuri foarte
rare, este posibil
să se ajungă la
comportament de
autovătămare,
precum
ideaţie/gânduri
suicidare, sau
tentative de
suicid, vezi pct.
4.4)
Halucina ţii
Depersonalizare
Reacţii psihotice
(care pot duce la
comportament de
autovătămare,
precum
ideaţie/gânduri
suicidare, sau
tentative de suicid,
vezi pct. 4.4)
10
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Parestezii şi disestezii
Tulburări ale gustului
(în cazuri foarte rare,
incluzând ageuzie)
Confuzie şi
dezorientare
Tulburări ale
somnului (în special
insomnie)
Tremor
Vertij
Somnolenţă
Hipoestezie
Tulburări ale
mirosului
(incluzând
anosmie)
Vise anormale
Tulburări de
coordonare
(incluzând
tulburări de
mers, în special
determinate de
ameţeli sau
vertij)
Convulsii
inclusiv de tip
grand mal (vezi
pct. 4.4)
Tulburări ale
atenţiei
Tulburări de
vorbire
Amnezie
Neuropatie
periferică ş i
polineuropatie
Hiperestezie
Tulburări oculare Tulburări de vedere
incluzând diplopie şi
vedere înceţoşată (în
special în timpul
reacţiilor la nivelul
SNC, vezi pct. 4.4)
Pierdere tranzitorie
a vederii ((în special
în timpul reacţiilor
la nivelul SNC, vezi
pct. 4.4 şi 4.7)
Tulburări acustice
şi vestibulare
Tinnitus
Afectarea
auzului inclusiv
surditate (de
obicei
reversibilă)
Tulburări
cardiace
Prelungirea
intervalului QT
la pacienţii cu
hipokaliemie
(vezi pct. 4.3 şi
4.4)
Prelungirea
intervalului QT (vezi
pct. 4.4)
Palpitaţii
Tahicardie
Fibrilaţie atrială
Angina pectorală
Tahiaritmii
ventriculare
Sincopă (de
exemplu
pierderea
acută şi de scurtă
durată a
conştienţei)
Aritmii nespecifice
Torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.4).
Stop cardiac (vezi
pct. 4.4)
11
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee (incluzând
afecţ iunile astmatice )
Tulburări
gastro-intestinale
Greaţă
Vomă
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale
Diaree
Scăderea apetitului şi
a aportului alimentar
Constipaţie
Dispepsi e
Flatulenţă
Gastrită
Valori serice crescute
ale amilazelor
Disfagie
Stomatită
Colita asociată
administrării
antibioticelor
(incluzând colita
pseudo-
membranoasă, în
cazuri foarte
rare, asociată cu
complicaţii
letale, vezi pct.
4.4)
Tulburări
hepatobiliare
Valori serice
crescute ale
transaminazelor
Insuficienţă hepatică
(incluzând creşterea
LDH)
Creşterea bilirubin ei
Creşterea g amma-
glutamil- transferazei
Creşterea valorilor
serice ale fosfatazei
alcaline
Icter
Hepatită (în
special,
colestatică)
Hepatită fulminantă
putând evolua spre
insuficienţă
hepatică cu risc
vital (inclusiv
cazuri letale, vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
Urticarie
Xerodermie
Reacţii cutanate
buloase de de tip
sindrom Stevens-
Johnson sau
necroliza
epidermică toxică
(cu risc letal, vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea pe
organe, aparate şi
sisteme
Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări ale
ţesutului musculo-
scheletic,
conjunctiv şi osos
Artralgie
Mialgie
Tendinită (vezi
pct. 4.4).
Crampe
musculare
Spasme
musculare
Slăbiciune
musculară
Ruptură de tendon
(vezi pct. 4.4)
Artrită
Rigiditate
musculară
Exacerbarea
simptomelor de
miastenia gravis
(vezi pct. 4.4)
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Deshidratare Afectare renală
(incluzând
creşterea
azotului ureic din
sânge şi a
creatininei)
Insuficienţă
renală (vezi pct.
4.4).
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Stare de rău (în
special astenie sau
fatigabilitate)
Afecţiuni dureroase
(inclusiv dureri de
spate, dureri în piept ,
dureri pelviene şi ale
extremităţilor )
Transpiraţie
Edem
Au fos t cazuri foarte rare ale următoarelor reacţii adverse raportate în urma tratamentului cu alte
fluorochinolone , care pot, de asemenea, să apară în timpul tratamentului cu moxifloxacină:
hipernatremie, hipercalcemie, anemie hemolitică, rabdomioliză , reacţii de fotosensibilitate ( vezi pct.
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este imp ortantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicament ului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu se recomandă măsuri specifice după supradozajul accidental . În cazul supradozajului, se
recomandă iniţierea tratamentului simptomatic general . Trebuie efectuată monitorizarea ECG,
datorită posibilită ţii prelungirii intervalului QT. Administrarea concomitentă a cărbunelui activat cu
400 mg moxifloxacină oral va reduce disponibilitatea sitemică a medicamentului cu mai mult de 80%.
13
Administrarea cărbunelui la scurt timp după iniţierea absorbţiei poate fi utilă pentru prevenirea
creşterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacină în cazurile de supradozaj oral.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone
Codul ATC : J01MA14
Mecanism de acţiune
In vitro, moxifloxacina are activitate asupra unui spectru larg de agenţi patogeni G ram-pozitiv şi
G ram -negativ.
Acţiunea bactericidă a moxifloxacinei rezultă din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN
girază şi topoizomeraz a IV), necesare pentru replicarea, transcripţia şi repararea ADN -ului bacterian.
Se pare că jumătatea C8 -metoxi contribuie la creşterea activităţii şi la reducerea selecţionării de
bacterii G ram-pozitiv mutante rezistente, în comparaţie cu jumătatea C8- H. Prezenţa substituentului
bicicloaminic voluminos în poziţia C -7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA
întâlnite la anumite bacterii G ram-pozitiv.
Investigaţiile farmacodinamice au demonstrat că moxifloxacina are efect bactericid dependent de
concentraţie. Concentraţiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de mărime al concentraţiilor
minime inhibitorii (CMI).
Efecte asupra florei intestinale la om
Următoarele modificări ale florei intestinale au fost observate la voluntari, în urma admin istrării orale
de moxifloxacină : Escherichia coli , Bacillus spp., Enterococcus spp., and Klebsiella spp. Au fost
reduse , precum ş i bacteriile anaerobe Bacteroides vulgatus , Bifidobacterium spp., Eubacterium spp.,
ş i Peptostreptococcus spp.. S -a constatat o creştere a Bacteroides fragilis. Aceste modificări au
revenit la normal în două săptămâni .
Mecanism de rezistenţă
Mecanismele de rezisten ţă care inactivează penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele,
macrolidele ş i tetraciclinele nu interferă cu activitatea antibacteriană a moxifloxacinei. Alte
mecanisme de reziten ţă, cum sunt barierele de permeabilitate ( frecvente la Pseudomonas aeruginosa)
ş i mec anismele de eflux pot afecta sen sibilitatea la moxifloxacină.
Rezisten ţa i n vitro la moxifloxac inei este dobândită pr intr -un proces în mai multe etape prin muta ţii l a
nivelul situsurilor ţintă, la ambele topoizomeraze de tip II, ADN giraza şi topoizomeraza IV.
Moxifloxacina este un substrat pu ţin favorabil pentru mecanismele de eflux la microorganismele
Gram -pozitive .
A fost observată rezistenţa încrucişată cu alte fluorochinolone. Totuşi, dat fiind că moxifloxacina
inhibă atât topoizomeraza II cât şi IV cu activitate similară la unele bacterii G ram-pozitiv e, aceste
bacterii pot fi rezistente la al te chinolone, dar sensibile la moxifloxacină .
Valori critice
CMI clinice conform EUCAST şi valorile critice de difuzie pe disc pentru moxifloxacină (2012- 01-
01) :
14
Specii Sensibil Rezistent
Enterobacteriaceae ≤ 0,5 mg/l
≥ 20 mm
> 1 mg/l
< 17 mm
Staphylococcus spp. ≤ 0,5 mg/l
≥ 24 mm
> 1 mg/l
< 21 mm
Streptococcus Groups A,B,C,G ≤ 0,5 mg/l
≥ 18 mm
> 1 mg/l
< 15 mm
Streptococcus pneumoniae ≤ 0,5 mg/l
≥ 22 mm1
> 0,5 mg/l
< 22 mm1
Haemophilus influenzae ≤ 0,5 mg/l2
≥ 25 mm
> 0,5 mg/l
< 25 mm
Moraxella catarrhalis ≤ 0,5 mg/l2
≥ 23 mm
> 0,5 mg/l
< 23 mm
Valori critice fără legătură cu
specia3
≤ 0,5 mg/l > 1 mg/l
1 Testul de difuzie pe disc a norfloxacinei poate fi folosit pentru a detecta rezistenţa a
fluorochinolone . Tulpinile izolate clasificate ca sensibile pot fi raportate sensibile la levofloxacină
ş i moxifloxacină şi intermediar la ciprofloxacină şi ofloxacină. Tulpinile izolate clasificate ca
re zistente trebuie testat e pentru sensibilitate la agen ţi individuali.
2 Tulpinile izolate cu valori ale CMI peste valoarea critică de sensibilitate sunt foarte rare şi nu au fost
încă raportate . Testele de identificare ş i de sensibilitate antimicrobiană, pe oricare dintre tulpinile
izolate, trebuie repetate, iar dacă rezultatul este confirmat, tulpina izolat ă trebuie trimisă la un
laborator de referin ţă . Până când nu există dovezi în ceea ce prive şte răspunsul clinic pentru
tulpinile izolate cu valori ale CMI peste valoarea curentă a concentra ţiilor critice, ele trebuie
raportate ca rezistente.
3 Valorile critice se aplică pentru o doză orală ş i i.v. de 400 mg x 1. Valori critice fără legătură cu
specia au fost determinate, în principal, pe baza datelor farmacocinetice/farmacodinamice ş i sunt
independente de distribuţ iile CMI ale speciilor specifice. Acestea se folosesc doar pentru specii
cărora nu li s -a atribuit o valoare critică specifică speciei şi nu se folosesc pentru specii pentru care
nu s -au stabilit încă criteriile de interpretare .
Sensibilitatea microbiologică
Prevalen ţa rezisten ţei dobândite poat e varia geografic ş i în timp pentru speciile selectate ş i este de
dorit să existe informa ţii locale referitoare la rezisten ţă, în special când se tratează infecţ ii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură încât utilitatea medicamentului, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Gardnerella vaginalis
Staphylococcus aureus * (sensibil la meticilină )
Streptococcus agalactiae (Gr up B)
Streptococcus milleri grup * (S. anginosus, S. constellatus ş i S. intermedius)
Streptococcus pneumoniae *
Streptococcus pyogenes * (Grup A)
Streptococcus viridans gr up (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius, S.
thermophilus)
15
Microorganisme aerobe Gram-negative
Acinetobacter baumanii
Haemophilus influenzae *
Haemophilus parainfluenzae *
Legionella pneumophila
Moraxella (Branhamella) catarrhalis *
Microorganisme anaerobe
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
“Alte” microorganisme
Chlamydophila (Chlamydia) pneumoniae *
Chlamydia trachomatis *
Coxiella burnetii
Mycoplasma genitalium
Mycoplasma hominis
Mycoplasma pneumoniae *
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis *
Enterococcus faecium *
Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) +
Microorganisme aerobe Gram-negative
Enterobacter cloacae *
Escherichia coli *
Klebsiella pneumonia * #
Klebsi ella oxytoca
Neisseria gonorrhoeae *
+
Proteus mirabilis *
Microorganisme anaerobe
Bacteroides fragilis *
Peptostreptococcus spp.*
Organisme cu rezistenţă naturală
Microorganisme aerobe Gram-negative
Peudomonas aeruginosa
* Activitatea a fost demo nstrată satisfăcător pe tulpinile sensibile din studiile clinice în vederea
aprobării indicaţiilor clinice .
# Tulpinile care produc BLSE (beta -lactamaze cu spectru extins) sunt în mod normal rezistente la
fluorochinolone .
+ Rata de rezistenţă > 50% în una sau mai multe ţări
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi biodisponibilitate
În urma administră rii orale, moxifloxacina este absorbită rapid şi aproape complet .
Biodisponibilitatea absolută ajunge la aproximativ 91% .
Parametrii farmacocinetici evoluează liniar în intervalul 50 - 800 mg în doză unică şi până la 600 mg
o dată pe zi, pe o perioadă de timp de 10 zile. În urma administrării unei doze orale de 400 mg se
atinge concentraţia maximă de 3,1 mg/l în decurs de 0,5 – 4 ore după administrare . Concentraţiile
16
plasmatice maxime şi minime la starea de echilibru (doză de 400 mg o dată pe zi) au fost de 3,2 mg/l
ş i respectiv 0,6 mg/l . La starea de echilibru, expunerea în intervalul de dozaj este cu aproximativ 30%
mai mare decât după prima doză .
D istribuţie
Moxifloxacina se distribuie rapid în spaţiile extravasculare ; după o doză de 400 mg s-a observat o
A SC de 35 m·gh/l . Volumul de distribuţ ie la starea de echilibru (Vse) este de aproximativ 2 l/kg.
Experimentele i n vitro şi ex vivo au evidenţiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40 –
42% independent de concentraţia medicamentului . Moxifloxacina se leagă în principal de albumina
serică.
Următoarele concentraţii plasmatice maxime (medie geometrică) au fost observate ca urmare a
adm inistrării unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacină:
Țesut Concentraţie Loc: Raport plasmatic
Plasmă 3,1 mg/l -
Salivă 3,6 mg/l 0,75 - 1,3
Lichid vezicular 1,6 1 mg/l 1,7 1
Mucoasa bronşică 5,4 mg/kg 1,7 - 2,1
Macrofage alveolare 56,7 mg/kg 18,6 - 70,0
Lichid epitelial 20,7 mg/l 5 - 7
Sinusul maxilar 7,5 mg/kg 2,0
Sinusul etmoid 8,2 mg/kg 2,1
Polipi nazali 9,1 mg/kg 2,6
Lichid interstiţial 1,0 2 mg/l 0,8 - 1,4 2,3
Tractul genital feminin* 10,2 4 mg/kg 1,72 4
* administrare intravenoasă a unei singure doze de 400 mg
1 10 ore după administrare 2 concentraţia fracţ iunii nelegate 3 între 3 şi 36 ore după doză 4 la terminarea perfuzării
Metabolizare
Moxifloxacina prezintă metabolizare de fază II şi se excretă pe cale renală şi biliară/prin materiile
fecale sub formă netransformată, precum şi sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) şi
glucuronoconjugat (M2). M1 şi M2 sunt singurii metaboliţi semnificativi la om şi amândoi sunt
microbiologic inactivi.
În studiile clinice de fază I şi în cele i n vitro nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice metabolice
cu alte medicamente care trec prin metabolizarea de fază I prin intermediul enzimelor citocromului
P450. Nu există dovezi de metabolizare oxidativă.
Eliminare
Moxifloxacina este eliminată di n plasmă cu un timp mediu de înjumătăţire plasmatică de aproximativ
12 ore . Media clearance- ului total aparent, după o doză de 400 mg variază între 179 şi 246 ml/min.
Clearance- ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/min, ceea ce sugerează reabsorbţie tubulară parţială
a medicamentului la nivelul rinichilor .
După o doză de 400 mg , regăsirea în urină (aproximativ 19% pentru substanţ a netransformată,
aproximativ 2,5% pentru M1 şi aproximativ 14% pentru M2) şi în materiile fecale (aproximativ 25%
17
pentru subs tanţă netransformată, aproximativ 36% pentru M1 şi zero pentru M2) totalizează
aproximativ 96%.
Administrar ea concomitentă de moxifloxacină şi ranitidină sau probenecid nu a modificat clearance -
ul renal al medicamentului netransformat .
Vârstnici ş i pacienţi cu greutate corporală mică
Au fost observate concentraţii plasmatice mai mari la voluntarii sănătoşi cu greutate corporală mică
(cum sunt femeile) şi la voluntarii vârstnici .
Insuficien ţă renală
Proprietă ţile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu diferă semnificativ la pacien ţii cu insuficien ţă
renală (inclusiv clearance al creatininei > 20 ml/min/1 ,73 m
2). Pe măsură ce scade funcţia renală,
cresc concentraţ iile de metabolit M2 (glucuronoconjugat ) cu până la de 2,5 ori (cu un clearance al
creatininei < 30 ml/min/1 ,73 m
2).
Insuficien ţă hepatică
Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate până în prezent la pacienţii cu insuficienţă hepatică (Clasă
Child Pugh A, B), nu se poate determina dacă există diferenţe comparativ cu voluntarii sănătoşi .
Insufic ienţa hepatică a fost asociată cu expunere mai mare la M1 în plasmă , în timp ce expunerea la
medicamentul netransformat a fost comparabilă cu cea de la voluntarii sănătoşi . Nu există suficientă
experienţă clinică privind utilizarea clinică a moxifloxacinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efecte asupra sistemului hematopoetic ( uşoară scădere a numărului de eritrocite ş i trombocite) au fost
observate la ş obolani şi maimuţe . Similar altor chinolone, s -a constatat hepat otoxicitate (valori
crescute ale enzimelor hepatice şi degenerare vacuolară) la şobolan i, maimuţ e şi câin i. La maimu ţe a
apărut toxicitate la nivelul SNC (convulsii) . Aceste efecte au fost observate numai după tratament cu
doze mari de moxifloxacină sau după tratament îndelungat .
Moxifloxacina , similar altor chinolone , a fost genotoxică î n testele in vitro care au utilizat bacterii sau
celule de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interacţ iunea cu giraza la bacterii şi
– în concentra ţii mai mari - printr-o interacţiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate
asuma o concentraţi e de prag pentru genotoxicitate . Nu a a fost găsită nici o dovadă a genotoxicita ţii
în testele in vivo , in ciuda faptului că au fost utilizate doze foarte mari de moxifloxacină . Astfel, se
poate asigura o marjă suficientă de siguranţ ă la doza terapeutică la om. Moxifloxacina a fost
ne carcinogenică într-un studiu iniţiere -promovare la şobolani .
Multe chinolone sunt fotoreactive şi pot induce efecte fototoxice, fotomutagenice şi
fotocarcinogenice . Spre deosebire de acestea, moxifloxacina s-a dovedit a nu avea proprietă ţi
fototoxice şi fotogenotoxice atunci când a fost testată prin intermediul unui program comprehensiv de
studii in vitro şi in vivo . În aceleaş i condiţii, alte chinolone au indus efec te de tipul celor menţionate
mai sus.
La concentraţ ii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator
întârziat al potasiului la nivelul cordului şi din acest motiv poa te determina prelungiri ale intervalului
QT . Studiile toxicologice realizate la câini folosind doze orale ≥ 90 mg/kg ce duc la concentraţii
plasmatice ≥ 16 mg/l au cauzat prelungiri ale intervalului QT , dar nu şi aritmii. Numai după
administrarea intraveno asă a unor doze cumulate foarte mari, de mai mult de 50 de ori din doza la om
18
(> 300 mg/kg), ce conduc la concentraţ ii plasmatice ≥ 200 mg/l ( mai mare de 40 ori decât nivelul
terapeutic), s-au observat aritmii ventriculare, reversible, neletale.
Chinolonele sunt cunoscute a provoca leziuni la nivelul cartilajului de la nivelul articula ţiilor
diartrodiale majore la animalele imature. Cea mai scăzută doză de moxifloxacină ce determină
toxicitate articulară la animale tinere (câine) a fost de patru ori mai m are valoarea maximă a dozei
terapeutice recomandate de 400 mg (pentru 50 kg greutate corporală) exprimată în mg/kg,
concentraţiile plasmatice fiind de două -trei ori mai mari decât acelea ale dozei terapeutice maxime
Testele de toxicitate la ş obolani şi maimuţe ( cu doze repetate până la şase luni ) nu au evidenţiat risc
oculotoxic . La câini, doze mari (≥ 60 mg/kg) ce duc la concentraţ ii plamatice ≥ 20 mg/l au determinat
modificări ale electroretinogramei şi , în cazuri izolate, atrofia retinei.
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la ş obolani, iepuri şi maimuţe indică faptul că
moxifloxacina traversează placenta. Studiile la şobolan (per os şi intravenos) şi maimuţă (per os) nu
au evidenţiat teratogenicitate sau afectare a fertilităţii în ur ma administrării moxifloxacinei. O
incidenţă uşor crescută a malformaţiilor vertebrelor şi coastelor a fost observată la fetuşii de iepure
dar numai la o doză de 20 mg/kg i.v. care a fost asociată cu toxicitate maternă severă . A fost
constatată o creştere a incidenţei avorturilor la maimuţă şi iepure la concentraţiile plasmatice
terapeutice la om . La şobolani, s-au observat scăderi în greutate ale fetuşilor, o creştere a pierderilor
prenatale, o durată uşor crescută a sarcinii şi o creştere a activităţii sp ontane a puilor de sex masculin
şi feminin la doze de 63 de ori mai mari decât doza maximă recomandată exprimată în mg/kg la
concentraţii plasmatice în intervalul dozelor terapeutice la om .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celu loză microcristalină
Amidon de porumb
A midonglicolat de sodiu (Tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
H ipromeloză
Celuloză microcristalină
Macrogol stearat Tip I
Dioxid de titan (E 171)
Oxid roş u de fer (E 172)
Acid carminic (E 120)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
19
Flacoane PEÎD după prima deschidere
1 an
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambal ajului
- Blistere PP/ Al
- Blistere PVC -PVDC /Al
- Flacoane din PEÎD cu capac din PEÎD cu filet
Comprimatele filmate sunt disponibile în cutii cu
Blistere cu 4, 5, 7, 10, 14, 20, 25, 50, 70, 80 ş i 100 comprimate filmate
Flacoane de PEÎD cu capac cu filet cu 4, 5, 7, 10, 14, 25, 50, 70, 80 ş i 100 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A, 540472 Târgu Mureş,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7833/2015/01- 32
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
A utoriz are - Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
I unie 2015
