CEFTAZIDIMA MIP 2 g
Substanta activa: CEFTAZIDIMUMClasa ATC: J01DD02Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 10 flac. din sticla incolora care contine pulb. pt. sol. inj.
Producator: MIP PHARMA GMBH - GERMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceftazidimă MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)
Ceftazidimă MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: Un flacon conţine ceftazidim ă 1 g (sub formă de pentahidrat).
Ceftazidimă MIP 2 g: Un flacon conţine ceftazidimă 2 g (sub formă de pentahidrat).
Excipient:
Ceftazidimă MIP 1 g: Carbonat de sodiu, corespunzând la 52 mg sodiu per flacon.
Ceftazidimă MIP 2 g: Carbonat de sodiu, cores punzând la 104 mg sodiu per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)
Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)
Pulbere albă sau galben pal
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidimă MIP este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi, adolescenţi şi copii,
incluzând nou- născuţi (de la naştere).
- Pneumonie nosocomială
- Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
- Meningită bacteriană
- Otită medie cronică supurativă
- Otită externă malignă
- Infecţii ale tractului urinar complicate
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
- Infecţii intraabdo minale complicate
- Infecţii osteoarticulare
- Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este suspicionată a fi asociată cu oricare
dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspicionată a fi
determinată de o infecţie bacteriană.
2
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului urinar la pacienţii la care se
efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său antibacterian, care se limitează în
principal la bacterii aerobe Gram -negativ (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori spectrul său de acţiune nu
acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoa re la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tabel 1: Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Administrare intermitentă
Infecţie Doză pentru administrare
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 100 până la 150 mg/kg şi zi la fiecare 8 ore, maxim
9 g pe zi1
Neutropenie febrilă 2 g la fiecare 8 ore
Pneumonie nosocomială
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare 1-2 g la fiecare 8 ore
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Infecţii intraabdominale complicate
Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care
efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA)
Infecţii ale tractului urinar complicate 1-2 g la fiecare 8 ore sau 12 ore
Profilaxia perioperatorie în rezecţia transuretrală a
prostatei (RTUP)
1 g la inducerea anesteziei şi a doua doză la
îndepărtarea cateterului
Otită medie cronică supurată 1 g până la 2 g la fiecare 8 ore
Otită externă malignă
Perfuzie continuă
Infecţie Doza pentru administrare
Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 2 g urmată de perfuzie continuă
cu 4 până la 6 g la fiecare 24 de ore1 Pneumonie nosocomială
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteo-articulare
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Infecţii intraabdominale complicate
Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care
efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA) 1 La pacienţii adulţi cu funcţie renală normală o doză de 9 g/zi a fost utilizată fără reacţii adverse.
* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.
Tabel 2: Copii cu greutate < 40 kg
3
Copii şi sugari cu vârsta > 2 luni
şi copii cu greutate < 40 kg
Infecţie Doză uzuală
Administrare intermitentă
Infecţii ale tractului urinar
complicate
100-150 mg/kg şi zi fracţionat în
trei prize, maxim 6 g/zi
Otită medie cronică supurată
Otită medie externă malignă
Copii cu neutropenie 150 mg/kg şi zi fracţionat în trei
prize, maxim 6 g/zi Infecţii bronhopulmonare în
fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare 100-150 mg/kg şi zi fracţionat în
trei prize, maxim 6 g/zi Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate
Infecţii intraabdominale
complicate
Peritonită asociată cu dializa la
pacienţii care efectuează şedinţe
de dializă peritoneală continuă în
ambulator (DPCA)
Perfuzie continuă
Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 60-
100 mg/kg urmată de perfuzie
continuă cu 100-200 mg/kg şi zi,
maxim 6 g/zi Pneumonie nosocomială
Infecţii bronhopulmonare în
fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate
Infecţii intraabdominale
complicate
Peritonită asociată cu dializa la
pacienţii care efectuează şedinţe
de dializă peritoneală continuă în
ambulator (DPCA)
Nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤
de 2 luni
Infecţie Doză uzuală
Administrare intermitentă
Majoritatea infecţiilor 25-60 mg/kg şi zi fracţionat în
două prize1 1 La nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤ 2 luni, timpul de înjumătăţire plasmatică a ceftazidimei poate fi de 3-
4 ori mai mare decât la adulţi.
* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.
Copii
Nu a fost stabilită siguranţa si eficacitatea ceftazidimei administrat e continuu în perfuzie, la nou- născuţi şi
sugari cu vârsta ≤ 2 lu ni.
Vârstnici
Având în vedere clearance- ul scăzut corelat cu înaintarea în vârstă al ceftazidimei la pacienţii vârstnici, doza
zilnică nu trebuie să depăşească, în mod normal, 3 g ceftazidimă, în special la pacienţii cu vârsta peste 80 de
ani.
Insuficien ţă hepatică
4
Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.
Nu sunt disponibile date din studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi, de asemenea, pct.
5.2). Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.
Insuficienţă renală
Ceftazidima se elimină nemodificată renal. Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie
redusă (vezi. de asemenea. pct. 4.4).
Trebuie administrată o doză in iţială de 1 g. Dozele de întreţinere trebuie stabilite în funcţie de clearance -ul
creatininei:
Tabel 3: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii cu insuficienţă
renală – perfuzie intermitentă
Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Creatinine clearance
(ml/min)
Creatininemie
(aproximativ)
micromol/l (mg/dl)
Doză unitară (g) de
ceftazidimă
recomandată (g)
Intervalul dintre doze
(ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) 1 12
30-16 200-350 (2,3-4,0) 1 24
15-6 350-500 (4,0-5,6) 0,5 24
< 5 > 500 (> 5,6) 0,5 48
La pacienţii cu infecţii severe, doza unitară din tabelul de mai sus trebuie crescută cu 50% sau trebuie
crescută frecvenţa administrării dozelor.
La copii, clearance- ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară.
Copii cu greutate < 40 kg
Clearance-ul
creatininei (ml/min)**
Creatininemie
(aproximativ)*
micromol/l (mg/dl)
Doza individuală
recomandată mg/kg
corp
Intervalul dintre doze
(ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) 25 12
30-16 200-350 (2,3-4,0) 25 24
15-6 350-500 (4,0-5,6) 12,5 24
< 5 > 500 (> 5,6) 12,5 48
* Valorile creatininemiei sunt orientative şi este posibil să nu indice exact acelaşi nivel de reducere pentru
toţi pacienţii cu disfuncţie renală.
** Estimat pe baza suprafeţei corporale, sau măsurat.
Pentru siguranţă şi eficacitate, se recomandă monitorizarea clinică atentă.
Tabel 4: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru întreţinere, în insuficienţă renală – perfuzie continuă
Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Creatininemie (aproximativ)
micromol/l (mg/dl)
Intervalul dintre doze (ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) Doza de încărcare este de 2 g
urmată de 1 g până la 3 g /24 de
ore
30-16 200-350 (2,3-4,0) Doza de încărcare este de 2 g
urmată de 1 g/24 de ore
≤ 15 > 350 (> 4,0) Nu este evaluată
5
Alegerea dozei trebuie efectuată cu prudenţă. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea
clinică atentă.
Copii cu greutate < 40 kg
Nu au fost stabilite si guranţa şi eficacitatea ceftazidimă, administrat în perfuzie continuă la copii cu
insuficienţă renală şi greutate < 40 kg. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică
atentă.
Dacă se administrează ceftazidimă în perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală, clearance- ul
creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară a copilului.
Hemodializă
Timpul de înjumătăţire plasmatică în timpul hemodializei variază între 3 şi 5 ore.
După fiecare şedinţă de hemodializă trebuie repetată administrarea dozei de întreţinere de ceftazidimă
recomandată în tabelul de mai jos.
Dializă peritoneală
Ceftazidima poate fi utilizată în timpul dializei peritoneale şi dializei peritoneale continue ambulatorii
(DPCA).
P e lângă administrarea intravenoasă, ceftazidima poate fi introdusă în lichidul pentru dializă (de regulă 125 –
250 mg la 2 l soluţie de dializă).
La pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi arteriovenos continuu sau cu hemofiltrare cu flux crescut
din unităţile de terapie intensivă: 1g pe zi în doză unică sau fracţionată. În cazul utilizării hemofiltrării cu
flux scăzut se recomandă ca dozele să fie cele recomandate în cazul insuficienţei renale.
La pacienţii cu hemofiltrare venovenoasă şi hemodiali ză venovenoasă, dozele recomandate sunt cele din
tabelele de mai jos.
Tabel 5: Doza de ceftazidimă recomandată în hemofiltrarea venovenoasă continuă
Funcţia renală
reziduală
(clearance- ul
creatininei în
ml/min)
Doza de întreţinere (mg) pentru o rată de ultrafiltrare (ml/min)1:
5 16,7 33,3 50
0 250 250 500 500
5 250 250 500 500
10 250 500 500 750
15 250 500 500 750
20 500 500 500 750 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.
Tabel 6: Doza recomandată în hemodializa venovenoasă continuă
Funcţia renală
reziduală
(clearance-ul
creatininei în
ml/min)
Doza de întreţinere (mg) pentru un dializat cu debit de1:
1,0 litru/oră 2,0 litri/oră
Rata de ultrafiltrare (litri/oră) Rata de ultrafiltrare (litri/oră)
0,5 1,0 2,0 0,5 1,0 2,0
0 500 500 500 500 500 750
5 500 500 750 500 500 750
10 500 500 750 500 750 1000
6
15 500 750 750 750 750 1000
20 750 750 1000 750 750 1000 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.
Mod de administrare
Ceftazidimă MIP trebuie adm inistrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau intramuscular profund.
Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară sunt cadranul supero -extern al muşchiului gluteus
maximus sau faţa laterală a coapsei. Soluţia Ceftazidimă MIP poate fi adminis trată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin injectare intermitentă sau perfuzie
continuă. Administrarea intramusculară trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea
intravenoasă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen, localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi
status ul funcţiei renale ale pacientului.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumer aţi la pct. 6.1
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică) la orice antibiotic beta- lactamic
(peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antibiotice beta -lactamice, s- au raportat reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale. În caz
de reacţii de hipersensibilitate severe tratamentul cu ceftazidimă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate
măsurile de urgenţă corespunzătoare.
Anterior iniţierii tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul prezintă în antecedentele reacţii severe de
hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau orice tip de antibiotice beta- lactamice. Este necesară
prudenţă în cazul administrării ceftazidimei la pac ienţi cu antecedente de reacţii non-severe de
hipersensibilitate la alte antibiotice beta- lactamice.
Ceftazidima are spectru de activitate antibacteriană limitat. Nu se recomandă utilizarea ceftazidimei ca
medicaţie unică pentru tratamentul anumitor tipur i de infecţii, cu excepţia cazului în care agentul patogen
este cunoscut ca fiind sensibil la ceftazidimă sau există o probabilitate foarte mare ca agentul patogen să fie
sensibil la ceftazidimă. Acest raţionament se aplică în special atunci când se intenţ ionează administrarea la
pacienţi cu bacteremie sau meningită bacteriană, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii osoase şi
articulare. În plus, ceftazidima este susceptibilă de a fi hidrolizată de câteva beta-lactamaze cu spectru larg
(BLSL). Prin urmare, atunci când ceftazidima este selectată pentru tratament, trebuie luate în considerare
microorganismele producătoare de BLSL.
Colita asociată antibioticelor şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în asociere cu aproape toate
tipurile d e antibiotice, incluzând ceftazidima, şi pot varia ca severitate de la uşoară până la reacţii care pot
pune în pericol viaţa. Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie avut în vedere la pacienţii care
dezvoltă diaree în timpul sau după adminis trarea ceftazidimei (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu ceftazidimă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile.
Este contraindicată administrarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intesti nal.
Tratamentul concomitent cu doze mari de cefalosporine sau cu medicamente nefrotoxice cum sunt exemplu
aminoglicozide sau diuretice puternice (de exemplu furosemida) poate afecta funcţia renală.
Ceftazidima este eliminată renal; prin urmare, dozele t rebuie reduse în funcţie de gradul de insuficienţă
7
renală. Pentru siguranţă şi eficacitate pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu atenţie. Sechele
neurologice au fost raportate ocazional când doza nu a fost redusă la pacienţii cu insufici enţă renală (vezi pct.
4.2şi 4.8).
Utilizarea de lungă durată poate determina la înmulţirea microorganismelor rezistente (de exemplu
enterococi , fungi), care pot impune întreruperea tratamentului sau adoptarea altor măsuri corespunzătoare.
Este esenţială evaluarea periodică a pacienţilor.
Ceftazidima nu interferă cu testele enzimatice pentru glicozurie, însă pot apărea uşoare interferenţe (fals-
pozitiv) cu metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest).
Ceftazidima nu interferă cu dozarea creatininei cu picrat alcalin.
Pozitivarea testului Coombs în asociere cu utilizarea ceftazidimei la aproximativ 5% din pacienţi poate
determina interferenţe în testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.
Informaţii importante despre unul dintre ingredientele Ceftazidimă MIP:
Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 1 g conţine sodiu aproximativ 52 mg.
Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 2 g conţine sodiu aproximativ 104 mg.
Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S -au efectuat studii de interacţiune numai cu probenecid şi furosemidă.
Tratamentul concomitent cu doze mari şi medicamente nefrotoxice poate afecta funcţia renală (vezi pct 4. 4).
Cloramfenicolul antagonizează in vitro ceftazidima şi alte cefalosporine. Relevanţa clinică a acestei
observaţii este necunoscută, dar dacă se propune administrarea ceftazidimei în asociere cu cloramfenicol,
trebuie luat în considerare acest posibil a ntagonism.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea ceftazidimei la gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat
efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, part uriţiei sau dezvoltării
postnatale (vezi pct. 5.3).
Ceftazidimă MIP trebuie prescris la gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscul.
Alăptarea
Ceftazidima se excretă în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice ale ceftazidimei nu se
anticipează apariţia de efecte la sugar. Ceftazidima poate fi utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date disponibile.
4.7 Efecte asup ra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, pot să apară reacţii adverse (de exemplu ameţeală), care pot influenţa capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt eozinofilie, trombocitoză, flebită sau tromboflebită la administrare
intravenoasă, diaree, creşteri tranzitorii ale enzi melor hepatice, erupţii cutanate maculopapulare sau
8
urticariene, durere şi/sau inflamaţie după injectare intramusculară şi pozitivarea testului Coombs.
Date din studii clinice sponsorizate sau nesponsorizate au fost utilizate pentru a determina incidenţa reacţiilor
adverse frecvente şi mai puţin frecvente. Incidenţa celorlalte reacţii adverse a fost determinată în principal
din datele după punerea pe piaţă şi se referă mai curând la rata de raportare decât la frecvenţa reală. În cadrul
fiecărei grupe de fr ecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa
reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări Candidoză
(inclusiv vaginală
şi orală)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Eozinofilie
Trombocitoză
Neutropenie
Leucopenie
Trombocitopenie
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Limfocitoză
Tulburări ale
sistemului imunitar
Anafilaxie
(incluzând
bronhospasm şi/sau
hipotensiune
arterială) (vezi pct.
4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Sechele
neurologice1
Parestezie
Tulburări vasculare Flebită sau
tromboflebită la
administrarea
intravenoasă
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree Diaree asociată
tratamentului cu
antibiotic şi colită2
(vezi pct. 4.4)
Durere abdominală
Greaţă
Vărsături
Gust neplăcut
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
tranzitorie a
valorilor serice a
uneia sau mai
multor enzime
hepatice3
Icter
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
maculopapulare sau
urticariene
Prurit Necroliză
epidermică toxică
Sindrom Stevens-
Johnson
Eritem polimorf
Angioedem
9
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creşteri tranzitorii
ale uremiei,
azotului uric din
sânge şi/sau
creatininemiei
Nefrită interstiţială
Insuficienţă renală
acută
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Durere şi/sau
inflamaţie după
injectarea
intramusculară
Febră
Investigaţii
diagnostice
Test Coombs
pozitiv4
1 S-au raportat sechele neurologice incluzând tremor, mioclonie, convulsii, encefalopatie şi comă la pacienţi
cu insuficienţă renală la care nu s -a redus în mod corespunzător doza de ceftazidimă . 2 Diareea şi colita pot fi asociate cu Clostr idium difficile şi se poate prezenta sub formă de colită
pseudomembranoasă .
3 ALT (SGPT), AST (SOGT), LHD, GGT, fosfatază alcalină . 4 Pozitivarea testului Combs s- a observat la aproximativ 5% dintre pacienţi şi poate interfera cu testul de
compatibilitate încrucişată a sângelui.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profe sioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO,
Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina sechele neurologice incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.
Simptome de supradozaj pot să apară în cazul în care doza nu est e redusă corespunzător la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţia plasmatică a ceftazidimei poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farm acoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic. Cef alosporine de generaţia a treia
Codul ATC: J01DD02
Mecanism de acţiune
Ceftazidima inhibă sinteza peretelui bacterian după ataşarea de proteinele care leagă penicilina (PLP). Astfel
inhibă biosinteza peretel ui celular (peptidoglican), care determină liza şi apoptoza celulei bacteriene.
Relaţia dintre farmacocinetică/farmacodinamie
În cazul cefalosporinelor, s -a demonstrat că cel mai important indice de farmacocinetică- farmacodinamie
care se corelează cu efi cacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozaj în care concentraţia de
medicament nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ceftazidimei pentru fiecare
specie în parte (adică %T > CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la ceftazidimă poate să apară prin unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:
- hidroliza de către beta -lactamaze. Ceftazidima poate fi hidrolizată eficient de către anumite beta-
lactamaze cu spectru larg (BLSL), incluzând familia SHV de BLS L şi enzimele de tip AmpC care pot fi
10
induse sau inhibate constant la anumite specii bacteriene aerobe Gram -negativ
- afinitate scăzută a proteinelor care leagă penicilina pentru ceftazidimă
- absenţa permeabilităţii membranei exterioare, care restricţionează pătrunderea ceftazidimei la nivelul
proteinelor care leagă penicilina din microorganismele Gram -negativ
- mecanisme bacteriene de tip pompe de eflux.
Valori critice
Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) recomandate de EUCAST (Eur opean Committee
on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt următoarele (2015- 01-01) :
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriacee ≤ 1 > 4
Pseudomonas spp. ≤ 81 > 8
Nu este corelat cu nici o
specie2
≤ 4 > 8
S=sensibil, R=rezistent. 1 Valorile critice rapor tate la dozele terapeutice mari. 2 Valorile critice sunt valabile pentru o doză zilnică i.v. de 1 g x 3 și o doză mare de 2 g x 3.
Sensibilitatea microbiologică
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geog rafică şi în timp pentru specii selecţionate
şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe.
Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezisten ţei face ca
utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul îndoielii, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter koseri
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Proteus spp (altele)
Providencia spp.
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter baumannii £+
Burkholderia cepacia
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Klebsiella pneumoniae
Klebsiella spp (altele)
Pseudomonas aeruginosa
Serratia spp
Morganella morganii
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus£
Streptococcus pneumoniae££
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
11
Clostridium perfringens
Peptococcus spp
Peptostreptococcus spp
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp
Microorganisme cu rezistenţă înnăscută
Bacterii aerobe Gram-pozitiv:
Enterococci incluzând Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium
Listeria spp
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides species (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp £ Se consideră că S. aureus meticilino-sensibil are sensibilitate înnăscută scăzută la ceftazidimă. Toate
tulpinile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente la ceftazidimă. ££ Se anticipează ca S. pneumoniae cu sensibilitate intermediară sau rezistent la penicilină să prezinte cel
puţin sensibilitate redusă la ceftazidimă.
+ Rate înalte de rezistenţă au fost observate în una sau mai multe zone/ţări/regiuni din cadrul UE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea intramusculară a unor doze de 500 mg, respectiv 1 g de ceftazidimă, concentraţiile
plasmatice maxime de 18 mg/l, respectiv 37 mg/l sunt atin se rapid. După 5 minute de la injectarea
intravenoasă în bolus a 500 mg, 1 g sau 2 g, concentraţiile plasmatice sunt de 46 mg/l, 87 mg/l, respectiv
170 mg/l. Cinetica ceftazidimei este liniară în intervalul dozei unice de la 0,5 la 2 g după administrare
in travenoasă sau intramusculară.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este redusă, de aproximativ 10%. Concentraţii de ceftazidimă mai mari
decât CMI pot fi atinse pentru microorganismele frecvente în ţesuturi precum oase, inimă, bilă, spută,
umoare a apoasă, lichidul sinovial, pleural şi peritoneal. Ceftazidima traversează bariera fetoplacentară şi se
excretă în laptele uman. Traversarea barierei hematoencefalice intacte este slabă, realizându -se concentraţii
scăzute de ceftazidimă în lichidul cefalo rahidian (LCR) în absenţa inflamaţiei. Cu toate acestea, concentraţii
de 4- 20 mg/l sau mai mari se realizează în LCR când meningele este inflamat.
Metabolizare
Ceftazidima nu se metabolizează.
Eliminare
După administrare pe cale parenterală concentraţiil e plasmatice scad cu un timp de înjumătăţire de
aproximativ 2 ore. Ceftazidima se excretă sub formă nemodificată în urină prin filtrare glomerulară;
aproximativ 80- 90% din doză se regăseşte în urină în 24 de ore. Mai puţin de 1% se excretă prin bilă.
Grup e speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Eliminarea ceftazidimei este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală şi doza trebuie redusă (vezi pct 4.2).
Insuficienţă hepatică
Prezenţa insuficienţei hepatice uşoare până la moderată nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii
ceftazidimei la persoane cărora li s- a administrat intravenos o doză de 2 g la interval de 8 ore, timp de 5 zile,
12
cu condiţia ca funcţia renală să nu fi fost afectată (vezi pct 4.2).
Vârstnici
Clearance- ul redus observat la pacienţii vârstnici s -a datorat în principal scăderii corelate cu vârsta a
clearance- ului renal al ceftazidimei. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a variat între 3,5
şi 4 ore după administrare în doză unică sau repetată timp de 7 zile, a unor doze de 2 g injectabil în bolus i.v.
de două ori pe zi la pacienţi cu vârsta de 80 de ani sau peste.
Copii
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftazidimei este prelungit la nou -născuţii la termen sau prematuri cu
4,5- 7,5 ore după administrarea unor doze cuprinse între 25 şi 30 mg/kg. Cu toate acestea, la vârsta de 2 luni,
timpul de înjumătăţire plasmatică se situează în intervalul pentru adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice de siguranţă, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de
reproducere. Nu s -au efectuat studii de carcinogenitate cu ceftazidimă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de sodiu, anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Ceftazidimă este mai puțin stabilă în soluție de bicarbonat de sodiu decât în alte soluții intravenoase. Acesta
nu se recomandă ca solvent.
Ceftazidimă și aminiglicozidele nu trebuie amestecate în aceeași seringă sau linie de perfuzie.
A fost raportată precipitarea soluţiei atunci când se adaugă vancomicină în soluţia de ceftazidimă. Se
recomandă ca între administrările acestor două substanţe, dacă se foloseşte aceeaşi seringă sau linie de
administrare, acestea să fie clătite.
6.3 Perioada de valabilitate
30 de luni.
Valabilitatea soluției preparate
Stabilitatea chimică și fizică a soluției preparate a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi de 25°C și 12
ore la 2-8°C. După reconstituirea cu lidocaină: se utilizează imediat (în timp de 2 ore). Din punct de vedere
microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30° C. A se ţine flacon în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere în flacon de 15 ml, din sticlă incoloră (tip I), închis cu dop din cauciuc
bromobutilic (tip I) și capsă flip- off din aluminiu.
Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere în flacon de 50 ml, din sticlă incoloră (tip II), închis cu dop din cauciuc
13
bromobutil ic (tip I) și capsă flip- off din aluminiu.
Mărimea ambalajelor: 1, 5 sau 10 flacoane .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pe măsură ce pulberea se dizolvă, se eliberează dioxid de carbon şi se formează o presiune pozitivă. Micile
bule de dioxid de carbon care se formează în soluţia reconstituită pot fi ignorate.
Instrucţiuni pentru reconstituire
A se vedea tabelul de mai jos pentru v olumele care se adaugă şi concentraţiile soluţiilor, care poate fi util
atunci când sunt necesare doze fracţionate.
Mărimea flaconului Cantitatea de solvent pentru
reconstituirea soluţiei (ml)
Concentraţia aproximativă
(mg/ml)
1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
1 g
Intramuscular
Bolus intravenos
Perfuzie intravenoasă
3 ml
10 ml
50 ml*
260
90
20
2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2 g
Bolus intravenos
Perfuzie intravenoasă
10 ml
50 ml*
170
40
* Notă: Adăugarea trebuie efectuată în două etape
Culoarea soluţiilor reconstituite este de la galben -deschis până la culoarea chihlimbarului, în funcţie de
concentraţie, solventul utilizat pentru reconstituire şi condiţiile de păstrare. Conform recomandărilor of iciale,
aceste variaţii de culoare nu afectează potenţa medicamentului.
Compatibilitatea cu soluții intravenoase:
Următoarele soluții sunt adecvate pentru prepararea soluției:
- Apă pentru preparate injectabile
- Soluție de glucoză 50 mg/ml (5%)
- Soluție de cl orură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
Pentru administrare intramusculară ceftazidima poate fi reconstituită cu soluţie injectabilă de clorhidrat de
lidocaină 1%.
Prepararea soluţiei pentru injectare în bolus
1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă cantitatea necesară de solvent. Se
îndepărtează acul seringii.
2. Se agită pentru dizolvare: se eliberează dioxidul de carbon şi se obţine o soluţie clară după 1 până la 2
minute.
3. Se întoarce flaconul. Cu pistonul seringii complet apăsat, s e introduce acul prin capacul flaconului şi se
extrage întregul volum de soluţie în seringă (presiunea din seringă poate ajuta extragerea). Asiguraţi -vă că
acul rămâne în soluţie şi că nu pătrunde în spaţiul capacului. Soluţia extrasă poate conţine mici bule de
dioxid de carbon; acestea pot fi ignorate.
Aceste soluţii se administrează direct în venă sau pot fi introduse în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se
administrează parenteral lichide. Ceftazidima este compatibilă cu majoritatea soluţiilor int ravenoase.
Prepararea soluţiilor perfuzabile
Prepararea se efectuează utilizând în total 50 ml de solvent compatibil, adăugat în DOUĂ etape conform
instrucţiunilor de mai jos.
1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă 10 ml de sol vent.
2. Se extrage acul şi se agită flaconul până la obţinerea unei soluţii limpezi.
3. Nu se introduce un ac pentru scoaterea gazului decât după dizolvarea pulberii. Se introduce un ac pentru
14
scoaterea gazului prin capacul flaconului pentru a elibera presiunea din flacon.
4. Se transferă soluţia reconstituită în dispozitivul final de administrare (de exemplu mini -pungă sau set de
tip biuretă) până la obţinerea unui volum total de 50 ml , şi se administrează în perfuzie intravenoasă cu
durata de 15 până la 30 min.
Notă: Pentru a păstra sterilitatea medicamentului, este important să nu se introducă acul pentru scoaterea
gazului înainte ca medicamentul să fie dizolvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglement ările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Str. 41
66440 Blieskastel
Germania
Telefon: 0049 (0) 6842 9609 0
Fax: 0049 (0) 6842 9609 355
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: 7748/2015/01- 03
Ceftazidimă MIP 2 g: 7749/2015/01- 03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceftazidimă MIP 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)
Ceftazidimă MIP 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: Un flacon conţine ceftazidim ă 1 g (sub formă de pentahidrat).
Ceftazidimă MIP 2 g: Un flacon conţine ceftazidimă 2 g (sub formă de pentahidrat).
Excipient:
Ceftazidimă MIP 1 g: Carbonat de sodiu, corespunzând la 52 mg sodiu per flacon.
Ceftazidimă MIP 2 g: Carbonat de sodiu, cores punzând la 104 mg sodiu per flacon.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IM/IV)
Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă (IV)
Pulbere albă sau galben pal
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidimă MIP este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi, adolescenţi şi copii,
incluzând nou- născuţi (de la naştere).
- Pneumonie nosocomială
- Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
- Meningită bacteriană
- Otită medie cronică supurativă
- Otită externă malignă
- Infecţii ale tractului urinar complicate
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
- Infecţii intraabdo minale complicate
- Infecţii osteoarticulare
- Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este suspicionată a fi asociată cu oricare
dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care prezintă febră suspicionată a fi
determinată de o infecţie bacteriană.
2
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului urinar la pacienţii la care se
efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său antibacterian, care se limitează în
principal la bacterii aerobe Gram -negativ (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori spectrul său de acţiune nu
acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoa re la utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tabel 1: Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Administrare intermitentă
Infecţie Doză pentru administrare
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 100 până la 150 mg/kg şi zi la fiecare 8 ore, maxim
9 g pe zi1
Neutropenie febrilă 2 g la fiecare 8 ore
Pneumonie nosocomială
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare 1-2 g la fiecare 8 ore
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Infecţii intraabdominale complicate
Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care
efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA)
Infecţii ale tractului urinar complicate 1-2 g la fiecare 8 ore sau 12 ore
Profilaxia perioperatorie în rezecţia transuretrală a
prostatei (RTUP)
1 g la inducerea anesteziei şi a doua doză la
îndepărtarea cateterului
Otită medie cronică supurată 1 g până la 2 g la fiecare 8 ore
Otită externă malignă
Perfuzie continuă
Infecţie Doza pentru administrare
Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 2 g urmată de perfuzie continuă
cu 4 până la 6 g la fiecare 24 de ore1 Pneumonie nosocomială
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteo-articulare
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi complicate
Infecţii intraabdominale complicate
Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care
efectuează şedinţe de dializă peritoneală continuă
ambulatorie (DPCA) 1 La pacienţii adulţi cu funcţie renală normală o doză de 9 g/zi a fost utilizată fără reacţii adverse.
* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.
Tabel 2: Copii cu greutate < 40 kg
3
Copii şi sugari cu vârsta > 2 luni
şi copii cu greutate < 40 kg
Infecţie Doză uzuală
Administrare intermitentă
Infecţii ale tractului urinar
complicate
100-150 mg/kg şi zi fracţionat în
trei prize, maxim 6 g/zi
Otită medie cronică supurată
Otită medie externă malignă
Copii cu neutropenie 150 mg/kg şi zi fracţionat în trei
prize, maxim 6 g/zi Infecţii bronhopulmonare în
fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare 100-150 mg/kg şi zi fracţionat în
trei prize, maxim 6 g/zi Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate
Infecţii intraabdominale
complicate
Peritonită asociată cu dializa la
pacienţii care efectuează şedinţe
de dializă peritoneală continuă în
ambulator (DPCA)
Perfuzie continuă
Neutropenie febrilă Doză de încărcare de 60-
100 mg/kg urmată de perfuzie
continuă cu 100-200 mg/kg şi zi,
maxim 6 g/zi Pneumonie nosocomială
Infecţii bronhopulmonare în
fibroza chistică
Meningită bacteriană
Bacteriemie*
Infecţii osteoarticulare
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor
moi complicate
Infecţii intraabdominale
complicate
Peritonită asociată cu dializa la
pacienţii care efectuează şedinţe
de dializă peritoneală continuă în
ambulator (DPCA)
Nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤
de 2 luni
Infecţie Doză uzuală
Administrare intermitentă
Majoritatea infecţiilor 25-60 mg/kg şi zi fracţionat în
două prize1 1 La nou-născuţi şi sugari cu vârsta ≤ 2 luni, timpul de înjumătăţire plasmatică a ceftazidimei poate fi de 3-
4 ori mai mare decât la adulţi.
* Atunci când este asociată cu, sau suspectată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate la pct. 4.1.
Copii
Nu a fost stabilită siguranţa si eficacitatea ceftazidimei administrat e continuu în perfuzie, la nou- născuţi şi
sugari cu vârsta ≤ 2 lu ni.
Vârstnici
Având în vedere clearance- ul scăzut corelat cu înaintarea în vârstă al ceftazidimei la pacienţii vârstnici, doza
zilnică nu trebuie să depăşească, în mod normal, 3 g ceftazidimă, în special la pacienţii cu vârsta peste 80 de
ani.
Insuficien ţă hepatică
4
Datele disponibile nu indică necesitatea ajustării dozei în caz de insuficienţă hepatică uşoară sau moderată.
Nu sunt disponibile date din studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi, de asemenea, pct.
5.2). Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică atentă.
Insuficienţă renală
Ceftazidima se elimină nemodificată renal. Prin urmare, la pacienţii cu insuficienţă renală doza trebuie
redusă (vezi. de asemenea. pct. 4.4).
Trebuie administrată o doză in iţială de 1 g. Dozele de întreţinere trebuie stabilite în funcţie de clearance -ul
creatininei:
Tabel 3: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii cu insuficienţă
renală – perfuzie intermitentă
Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Creatinine clearance
(ml/min)
Creatininemie
(aproximativ)
micromol/l (mg/dl)
Doză unitară (g) de
ceftazidimă
recomandată (g)
Intervalul dintre doze
(ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) 1 12
30-16 200-350 (2,3-4,0) 1 24
15-6 350-500 (4,0-5,6) 0,5 24
< 5 > 500 (> 5,6) 0,5 48
La pacienţii cu infecţii severe, doza unitară din tabelul de mai sus trebuie crescută cu 50% sau trebuie
crescută frecvenţa administrării dozelor.
La copii, clearance- ul creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară.
Copii cu greutate < 40 kg
Clearance-ul
creatininei (ml/min)**
Creatininemie
(aproximativ)*
micromol/l (mg/dl)
Doza individuală
recomandată mg/kg
corp
Intervalul dintre doze
(ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) 25 12
30-16 200-350 (2,3-4,0) 25 24
15-6 350-500 (4,0-5,6) 12,5 24
< 5 > 500 (> 5,6) 12,5 48
* Valorile creatininemiei sunt orientative şi este posibil să nu indice exact acelaşi nivel de reducere pentru
toţi pacienţii cu disfuncţie renală.
** Estimat pe baza suprafeţei corporale, sau măsurat.
Pentru siguranţă şi eficacitate, se recomandă monitorizarea clinică atentă.
Tabel 4: Doza de Ceftazidimă MIP recomandată pentru întreţinere, în insuficienţă renală – perfuzie continuă
Adulţi, adolescenţi şi copii cu greutate ≥ 40 kg
Clearance-ul creatininei
(ml/min)
Creatininemie (aproximativ)
micromol/l (mg/dl)
Intervalul dintre doze (ore)
50-31 150-200 (1,7-2,3) Doza de încărcare este de 2 g
urmată de 1 g până la 3 g /24 de
ore
30-16 200-350 (2,3-4,0) Doza de încărcare este de 2 g
urmată de 1 g/24 de ore
≤ 15 > 350 (> 4,0) Nu este evaluată
5
Alegerea dozei trebuie efectuată cu prudenţă. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea
clinică atentă.
Copii cu greutate < 40 kg
Nu au fost stabilite si guranţa şi eficacitatea ceftazidimă, administrat în perfuzie continuă la copii cu
insuficienţă renală şi greutate < 40 kg. Pentru siguranţă şi eficacitate se recomandă monitorizarea clinică
atentă.
Dacă se administrează ceftazidimă în perfuzie continuă la copii cu insuficienţă renală, clearance- ul
creatininei trebuie ajustat în funcţie de suprafaţa corporală sau masa musculară a copilului.
Hemodializă
Timpul de înjumătăţire plasmatică în timpul hemodializei variază între 3 şi 5 ore.
După fiecare şedinţă de hemodializă trebuie repetată administrarea dozei de întreţinere de ceftazidimă
recomandată în tabelul de mai jos.
Dializă peritoneală
Ceftazidima poate fi utilizată în timpul dializei peritoneale şi dializei peritoneale continue ambulatorii
(DPCA).
P e lângă administrarea intravenoasă, ceftazidima poate fi introdusă în lichidul pentru dializă (de regulă 125 –
250 mg la 2 l soluţie de dializă).
La pacienţii cu insuficienţă renală hemodializaţi arteriovenos continuu sau cu hemofiltrare cu flux crescut
din unităţile de terapie intensivă: 1g pe zi în doză unică sau fracţionată. În cazul utilizării hemofiltrării cu
flux scăzut se recomandă ca dozele să fie cele recomandate în cazul insuficienţei renale.
La pacienţii cu hemofiltrare venovenoasă şi hemodiali ză venovenoasă, dozele recomandate sunt cele din
tabelele de mai jos.
Tabel 5: Doza de ceftazidimă recomandată în hemofiltrarea venovenoasă continuă
Funcţia renală
reziduală
(clearance- ul
creatininei în
ml/min)
Doza de întreţinere (mg) pentru o rată de ultrafiltrare (ml/min)1:
5 16,7 33,3 50
0 250 250 500 500
5 250 250 500 500
10 250 500 500 750
15 250 500 500 750
20 500 500 500 750 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.
Tabel 6: Doza recomandată în hemodializa venovenoasă continuă
Funcţia renală
reziduală
(clearance-ul
creatininei în
ml/min)
Doza de întreţinere (mg) pentru un dializat cu debit de1:
1,0 litru/oră 2,0 litri/oră
Rata de ultrafiltrare (litri/oră) Rata de ultrafiltrare (litri/oră)
0,5 1,0 2,0 0,5 1,0 2,0
0 500 500 500 500 500 750
5 500 500 750 500 500 750
10 500 500 750 500 750 1000
6
15 500 750 750 750 750 1000
20 750 750 1000 750 750 1000 1 Doza de întreţinere trebuie administrată la fiecare 12 ore.
Mod de administrare
Ceftazidimă MIP trebuie adm inistrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau intramuscular profund.
Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară sunt cadranul supero -extern al muşchiului gluteus
maximus sau faţa laterală a coapsei. Soluţia Ceftazidimă MIP poate fi adminis trată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin injectare intermitentă sau perfuzie
continuă. Administrarea intramusculară trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea
intravenoasă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen, localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi
status ul funcţiei renale ale pacientului.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumer aţi la pct. 6.1
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu reacţie anafilactică) la orice antibiotic beta- lactamic
(peniciline, monobactami şi carbapenemi).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor antibiotice beta -lactamice, s- au raportat reacţii de hipersensibilitate grave şi uneori letale. În caz
de reacţii de hipersensibilitate severe tratamentul cu ceftazidimă trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiate
măsurile de urgenţă corespunzătoare.
Anterior iniţierii tratamentului, trebuie stabilit dacă pacientul prezintă în antecedentele reacţii severe de
hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau orice tip de antibiotice beta- lactamice. Este necesară
prudenţă în cazul administrării ceftazidimei la pac ienţi cu antecedente de reacţii non-severe de
hipersensibilitate la alte antibiotice beta- lactamice.
Ceftazidima are spectru de activitate antibacteriană limitat. Nu se recomandă utilizarea ceftazidimei ca
medicaţie unică pentru tratamentul anumitor tipur i de infecţii, cu excepţia cazului în care agentul patogen
este cunoscut ca fiind sensibil la ceftazidimă sau există o probabilitate foarte mare ca agentul patogen să fie
sensibil la ceftazidimă. Acest raţionament se aplică în special atunci când se intenţ ionează administrarea la
pacienţi cu bacteremie sau meningită bacteriană, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi şi infecţii osoase şi
articulare. În plus, ceftazidima este susceptibilă de a fi hidrolizată de câteva beta-lactamaze cu spectru larg
(BLSL). Prin urmare, atunci când ceftazidima este selectată pentru tratament, trebuie luate în considerare
microorganismele producătoare de BLSL.
Colita asociată antibioticelor şi colita pseudomembranoasă au fost raportate în asociere cu aproape toate
tipurile d e antibiotice, incluzând ceftazidima, şi pot varia ca severitate de la uşoară până la reacţii care pot
pune în pericol viaţa. Prin urmare, este important ca acest diagnostic să fie avut în vedere la pacienţii care
dezvoltă diaree în timpul sau după adminis trarea ceftazidimei (vezi pct. 4.8). Trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu ceftazidimă şi administrarea tratamentului specific pentru Clostridium difficile.
Este contraindicată administrarea medicamentelor care inhibă peristaltismul intesti nal.
Tratamentul concomitent cu doze mari de cefalosporine sau cu medicamente nefrotoxice cum sunt exemplu
aminoglicozide sau diuretice puternice (de exemplu furosemida) poate afecta funcţia renală.
Ceftazidima este eliminată renal; prin urmare, dozele t rebuie reduse în funcţie de gradul de insuficienţă
7
renală. Pentru siguranţă şi eficacitate pacienţii cu insuficienţă renală trebuie monitorizaţi cu atenţie. Sechele
neurologice au fost raportate ocazional când doza nu a fost redusă la pacienţii cu insufici enţă renală (vezi pct.
4.2şi 4.8).
Utilizarea de lungă durată poate determina la înmulţirea microorganismelor rezistente (de exemplu
enterococi , fungi), care pot impune întreruperea tratamentului sau adoptarea altor măsuri corespunzătoare.
Este esenţială evaluarea periodică a pacienţilor.
Ceftazidima nu interferă cu testele enzimatice pentru glicozurie, însă pot apărea uşoare interferenţe (fals-
pozitiv) cu metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling, Clinitest).
Ceftazidima nu interferă cu dozarea creatininei cu picrat alcalin.
Pozitivarea testului Coombs în asociere cu utilizarea ceftazidimei la aproximativ 5% din pacienţi poate
determina interferenţe în testul de compatibilitate încrucişată a sângelui.
Informaţii importante despre unul dintre ingredientele Ceftazidimă MIP:
Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 1 g conţine sodiu aproximativ 52 mg.
Fiecare flacon Ceftazidimă MIP 2 g conţine sodiu aproximativ 104 mg.
Acest lucru trebuie avut în vedere la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
S -au efectuat studii de interacţiune numai cu probenecid şi furosemidă.
Tratamentul concomitent cu doze mari şi medicamente nefrotoxice poate afecta funcţia renală (vezi pct 4. 4).
Cloramfenicolul antagonizează in vitro ceftazidima şi alte cefalosporine. Relevanţa clinică a acestei
observaţii este necunoscută, dar dacă se propune administrarea ceftazidimei în asociere cu cloramfenicol,
trebuie luat în considerare acest posibil a ntagonism.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea ceftazidimei la gravide sunt limitate. Studiile la animale nu au evidenţiat
efecte nocive directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrionare/fetale, part uriţiei sau dezvoltării
postnatale (vezi pct. 5.3).
Ceftazidimă MIP trebuie prescris la gravide numai dacă beneficiile depăşesc riscul.
Alăptarea
Ceftazidima se excretă în laptele uman în cantităţi mici, dar la doze terapeutice ale ceftazidimei nu se
anticipează apariţia de efecte la sugar. Ceftazidima poate fi utilizată în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date disponibile.
4.7 Efecte asup ra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, pot să apară reacţii adverse (de exemplu ameţeală), care pot influenţa capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse sunt eozinofilie, trombocitoză, flebită sau tromboflebită la administrare
intravenoasă, diaree, creşteri tranzitorii ale enzi melor hepatice, erupţii cutanate maculopapulare sau
8
urticariene, durere şi/sau inflamaţie după injectare intramusculară şi pozitivarea testului Coombs.
Date din studii clinice sponsorizate sau nesponsorizate au fost utilizate pentru a determina incidenţa reacţiilor
adverse frecvente şi mai puţin frecvente. Incidenţa celorlalte reacţii adverse a fost determinată în principal
din datele după punerea pe piaţă şi se referă mai curând la rata de raportare decât la frecvenţa reală. În cadrul
fiecărei grupe de fr ecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Frecvenţa
reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥ 1/100 şi < 1/10)
Mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000 şi < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10000 şi < 1/1000)
Foarte rare (< 1/10000),
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificare pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecvente Mai puţin
frecvente
Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări Candidoză
(inclusiv vaginală
şi orală)
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Eozinofilie
Trombocitoză
Neutropenie
Leucopenie
Trombocitopenie
Agranulocitoză
Anemie hemolitică
Limfocitoză
Tulburări ale
sistemului imunitar
Anafilaxie
(incluzând
bronhospasm şi/sau
hipotensiune
arterială) (vezi pct.
4.4)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee
Ameţeli
Sechele
neurologice1
Parestezie
Tulburări vasculare Flebită sau
tromboflebită la
administrarea
intravenoasă
Tulburări gastro-
intestinale
Diaree Diaree asociată
tratamentului cu
antibiotic şi colită2
(vezi pct. 4.4)
Durere abdominală
Greaţă
Vărsături
Gust neplăcut
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
tranzitorie a
valorilor serice a
uneia sau mai
multor enzime
hepatice3
Icter
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
maculopapulare sau
urticariene
Prurit Necroliză
epidermică toxică
Sindrom Stevens-
Johnson
Eritem polimorf
Angioedem
9
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creşteri tranzitorii
ale uremiei,
azotului uric din
sânge şi/sau
creatininemiei
Nefrită interstiţială
Insuficienţă renală
acută
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare
Durere şi/sau
inflamaţie după
injectarea
intramusculară
Febră
Investigaţii
diagnostice
Test Coombs
pozitiv4
1 S-au raportat sechele neurologice incluzând tremor, mioclonie, convulsii, encefalopatie şi comă la pacienţi
cu insuficienţă renală la care nu s -a redus în mod corespunzător doza de ceftazidimă . 2 Diareea şi colita pot fi asociate cu Clostr idium difficile şi se poate prezenta sub formă de colită
pseudomembranoasă .
3 ALT (SGPT), AST (SOGT), LHD, GGT, fosfatază alcalină . 4 Pozitivarea testului Combs s- a observat la aproximativ 5% dintre pacienţi şi poate interfera cu testul de
compatibilitate încrucişată a sângelui.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profe sioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul Agenţia Naţională a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucureşti 011478- RO,
Tel: + 4 0757 117 259, Fax: +4 0213 163 497, e -mail:
adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate determina sechele neurologice incluzând encefalopatie, convulsii şi comă.
Simptome de supradozaj pot să apară în cazul în care doza nu est e redusă corespunzător la pacienţii cu
insuficienţă renală (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Concentraţia plasmatică a ceftazidimei poate fi redusă prin hemodializă sau dializă peritoneală.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farm acoterapeutică: Antibiotice de uz sistemic. Cef alosporine de generaţia a treia
Codul ATC: J01DD02
Mecanism de acţiune
Ceftazidima inhibă sinteza peretelui bacterian după ataşarea de proteinele care leagă penicilina (PLP). Astfel
inhibă biosinteza peretel ui celular (peptidoglican), care determină liza şi apoptoza celulei bacteriene.
Relaţia dintre farmacocinetică/farmacodinamie
În cazul cefalosporinelor, s -a demonstrat că cel mai important indice de farmacocinetică- farmacodinamie
care se corelează cu efi cacitatea in vivo este procentul din intervalul de dozaj în care concentraţia de
medicament nelegat se menţine peste concentraţia minimă inhibitorie (CMI) a ceftazidimei pentru fiecare
specie în parte (adică %T > CMI).
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la ceftazidimă poate să apară prin unul sau mai multe dintre următoarele mecanisme:
- hidroliza de către beta -lactamaze. Ceftazidima poate fi hidrolizată eficient de către anumite beta-
lactamaze cu spectru larg (BLSL), incluzând familia SHV de BLS L şi enzimele de tip AmpC care pot fi
10
induse sau inhibate constant la anumite specii bacteriene aerobe Gram -negativ
- afinitate scăzută a proteinelor care leagă penicilina pentru ceftazidimă
- absenţa permeabilităţii membranei exterioare, care restricţionează pătrunderea ceftazidimei la nivelul
proteinelor care leagă penicilina din microorganismele Gram -negativ
- mecanisme bacteriene de tip pompe de eflux.
Valori critice
Valorile critice ale concentraţiei minime inhibitorii (CMI) recomandate de EUCAST (Eur opean Committee
on Antimicrobial Susceptibility Testing) sunt următoarele (2015- 01-01) :
Microorganism Valori critice (mg/l)
S R
Enterobacteriacee ≤ 1 > 4
Pseudomonas spp. ≤ 81 > 8
Nu este corelat cu nici o
specie2
≤ 4 > 8
S=sensibil, R=rezistent. 1 Valorile critice rapor tate la dozele terapeutice mari. 2 Valorile critice sunt valabile pentru o doză zilnică i.v. de 1 g x 3 și o doză mare de 2 g x 3.
Sensibilitatea microbiologică
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de aria geog rafică şi în timp pentru specii selecţionate
şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, mai ales în cazul tratamentului pentru infecţii severe.
Dacă este necesar, se va solicita sfatul specialistului în cazul în care prevalenţa locală a rezisten ţei face ca
utilitatea medicamentului să fie pusă sub semnul îndoielii, cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Streptococcus pyogenes
Streptococcus agalactiae
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Citrobacter koseri
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Moraxella catarrhalis
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Proteus spp (altele)
Providencia spp.
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-negativ:
Acinetobacter baumannii £+
Burkholderia cepacia
Citrobacter freundii
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Klebsiella pneumoniae
Klebsiella spp (altele)
Pseudomonas aeruginosa
Serratia spp
Morganella morganii
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus£
Streptococcus pneumoniae££
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
11
Clostridium perfringens
Peptococcus spp
Peptostreptococcus spp
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Fusobacterium spp
Microorganisme cu rezistenţă înnăscută
Bacterii aerobe Gram-pozitiv:
Enterococci incluzând Enterococcus faecalis şi Enterococcus faecium
Listeria spp
Microorganisme anaerobe Gram-pozitiv:
Clostridium difficile
Microorganisme anaerobe Gram-negativ:
Bacteroides species (multe tulpini de Bacteroides fragilis sunt rezistente).
Altele:
Chlamydia spp
Mycoplasma spp
Legionella spp £ Se consideră că S. aureus meticilino-sensibil are sensibilitate înnăscută scăzută la ceftazidimă. Toate
tulpinile de S. aureus meticilino-rezistent sunt rezistente la ceftazidimă. ££ Se anticipează ca S. pneumoniae cu sensibilitate intermediară sau rezistent la penicilină să prezinte cel
puţin sensibilitate redusă la ceftazidimă.
+ Rate înalte de rezistenţă au fost observate în una sau mai multe zone/ţări/regiuni din cadrul UE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea intramusculară a unor doze de 500 mg, respectiv 1 g de ceftazidimă, concentraţiile
plasmatice maxime de 18 mg/l, respectiv 37 mg/l sunt atin se rapid. După 5 minute de la injectarea
intravenoasă în bolus a 500 mg, 1 g sau 2 g, concentraţiile plasmatice sunt de 46 mg/l, 87 mg/l, respectiv
170 mg/l. Cinetica ceftazidimei este liniară în intervalul dozei unice de la 0,5 la 2 g după administrare
in travenoasă sau intramusculară.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este redusă, de aproximativ 10%. Concentraţii de ceftazidimă mai mari
decât CMI pot fi atinse pentru microorganismele frecvente în ţesuturi precum oase, inimă, bilă, spută,
umoare a apoasă, lichidul sinovial, pleural şi peritoneal. Ceftazidima traversează bariera fetoplacentară şi se
excretă în laptele uman. Traversarea barierei hematoencefalice intacte este slabă, realizându -se concentraţii
scăzute de ceftazidimă în lichidul cefalo rahidian (LCR) în absenţa inflamaţiei. Cu toate acestea, concentraţii
de 4- 20 mg/l sau mai mari se realizează în LCR când meningele este inflamat.
Metabolizare
Ceftazidima nu se metabolizează.
Eliminare
După administrare pe cale parenterală concentraţiil e plasmatice scad cu un timp de înjumătăţire de
aproximativ 2 ore. Ceftazidima se excretă sub formă nemodificată în urină prin filtrare glomerulară;
aproximativ 80- 90% din doză se regăseşte în urină în 24 de ore. Mai puţin de 1% se excretă prin bilă.
Grup e speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Eliminarea ceftazidimei este scăzută la pacienţii cu insuficienţă renală şi doza trebuie redusă (vezi pct 4.2).
Insuficienţă hepatică
Prezenţa insuficienţei hepatice uşoare până la moderată nu a avut niciun efect asupra farmacocineticii
ceftazidimei la persoane cărora li s- a administrat intravenos o doză de 2 g la interval de 8 ore, timp de 5 zile,
12
cu condiţia ca funcţia renală să nu fi fost afectată (vezi pct 4.2).
Vârstnici
Clearance- ul redus observat la pacienţii vârstnici s -a datorat în principal scăderii corelate cu vârsta a
clearance- ului renal al ceftazidimei. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare a variat între 3,5
şi 4 ore după administrare în doză unică sau repetată timp de 7 zile, a unor doze de 2 g injectabil în bolus i.v.
de două ori pe zi la pacienţi cu vârsta de 80 de ani sau peste.
Copii
Timpul de înjumătăţire plasmatică al ceftazidimei este prelungit la nou -născuţii la termen sau prematuri cu
4,5- 7,5 ore după administrarea unor doze cuprinse între 25 şi 30 mg/kg. Cu toate acestea, la vârsta de 2 luni,
timpul de înjumătăţire plasmatică se situează în intervalul pentru adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice de siguranţă, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de
reproducere. Nu s -au efectuat studii de carcinogenitate cu ceftazidimă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de sodiu, anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
Ceftazidimă este mai puțin stabilă în soluție de bicarbonat de sodiu decât în alte soluții intravenoase. Acesta
nu se recomandă ca solvent.
Ceftazidimă și aminiglicozidele nu trebuie amestecate în aceeași seringă sau linie de perfuzie.
A fost raportată precipitarea soluţiei atunci când se adaugă vancomicină în soluţia de ceftazidimă. Se
recomandă ca între administrările acestor două substanţe, dacă se foloseşte aceeaşi seringă sau linie de
administrare, acestea să fie clătite.
6.3 Perioada de valabilitate
30 de luni.
Valabilitatea soluției preparate
Stabilitatea chimică și fizică a soluției preparate a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi de 25°C și 12
ore la 2-8°C. După reconstituirea cu lidocaină: se utilizează imediat (în timp de 2 ore). Din punct de vedere
microbiologic, soluția preparată trebuie utilizată imediat.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30° C. A se ţine flacon în cutie pentru a fi protejat de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după reconstituire, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Ceftazidimă MIP 1 g: Pulbere în flacon de 15 ml, din sticlă incoloră (tip I), închis cu dop din cauciuc
bromobutilic (tip I) și capsă flip- off din aluminiu.
Ceftazidimă MIP 2 g: Pulbere în flacon de 50 ml, din sticlă incoloră (tip II), închis cu dop din cauciuc
13
bromobutil ic (tip I) și capsă flip- off din aluminiu.
Mărimea ambalajelor: 1, 5 sau 10 flacoane .
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pe măsură ce pulberea se dizolvă, se eliberează dioxid de carbon şi se formează o presiune pozitivă. Micile
bule de dioxid de carbon care se formează în soluţia reconstituită pot fi ignorate.
Instrucţiuni pentru reconstituire
A se vedea tabelul de mai jos pentru v olumele care se adaugă şi concentraţiile soluţiilor, care poate fi util
atunci când sunt necesare doze fracţionate.
Mărimea flaconului Cantitatea de solvent pentru
reconstituirea soluţiei (ml)
Concentraţia aproximativă
(mg/ml)
1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
1 g
Intramuscular
Bolus intravenos
Perfuzie intravenoasă
3 ml
10 ml
50 ml*
260
90
20
2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2 g
Bolus intravenos
Perfuzie intravenoasă
10 ml
50 ml*
170
40
* Notă: Adăugarea trebuie efectuată în două etape
Culoarea soluţiilor reconstituite este de la galben -deschis până la culoarea chihlimbarului, în funcţie de
concentraţie, solventul utilizat pentru reconstituire şi condiţiile de păstrare. Conform recomandărilor of iciale,
aceste variaţii de culoare nu afectează potenţa medicamentului.
Compatibilitatea cu soluții intravenoase:
Următoarele soluții sunt adecvate pentru prepararea soluției:
- Apă pentru preparate injectabile
- Soluție de glucoză 50 mg/ml (5%)
- Soluție de cl orură de sodiu 9 mg/ml (0,9%)
Pentru administrare intramusculară ceftazidima poate fi reconstituită cu soluţie injectabilă de clorhidrat de
lidocaină 1%.
Prepararea soluţiei pentru injectare în bolus
1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă cantitatea necesară de solvent. Se
îndepărtează acul seringii.
2. Se agită pentru dizolvare: se eliberează dioxidul de carbon şi se obţine o soluţie clară după 1 până la 2
minute.
3. Se întoarce flaconul. Cu pistonul seringii complet apăsat, s e introduce acul prin capacul flaconului şi se
extrage întregul volum de soluţie în seringă (presiunea din seringă poate ajuta extragerea). Asiguraţi -vă că
acul rămâne în soluţie şi că nu pătrunde în spaţiul capacului. Soluţia extrasă poate conţine mici bule de
dioxid de carbon; acestea pot fi ignorate.
Aceste soluţii se administrează direct în venă sau pot fi introduse în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se
administrează parenteral lichide. Ceftazidima este compatibilă cu majoritatea soluţiilor int ravenoase.
Prepararea soluţiilor perfuzabile
Prepararea se efectuează utilizând în total 50 ml de solvent compatibil, adăugat în DOUĂ etape conform
instrucţiunilor de mai jos.
1. Se introduce acul seringii prin capacul flaconului şi se adaugă 10 ml de sol vent.
2. Se extrage acul şi se agită flaconul până la obţinerea unei soluţii limpezi.
3. Nu se introduce un ac pentru scoaterea gazului decât după dizolvarea pulberii. Se introduce un ac pentru
14
scoaterea gazului prin capacul flaconului pentru a elibera presiunea din flacon.
4. Se transferă soluţia reconstituită în dispozitivul final de administrare (de exemplu mini -pungă sau set de
tip biuretă) până la obţinerea unui volum total de 50 ml , şi se administrează în perfuzie intravenoasă cu
durata de 15 până la 30 min.
Notă: Pentru a păstra sterilitatea medicamentului, este important să nu se introducă acul pentru scoaterea
gazului înainte ca medicamentul să fie dizolvat.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglement ările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MIP Pharma GmbH
Kirkeler Str. 41
66440 Blieskastel
Germania
Telefon: 0049 (0) 6842 9609 0
Fax: 0049 (0) 6842 9609 355
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Ceftazidimă MIP 1 g: 7748/2015/01- 03
Ceftazidimă MIP 2 g: 7749/2015/01- 03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
