IBUPROFEN SANDOZ 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
I buprofen S andoz 200 mg capsule moi
Ibuprofen S andoz 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANT ITATIVĂ
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Fiecare capsulă conține ibuprofen 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține sorbitol (E 420) 38,92 mg.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Fiecare capsulă conține ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține sorbitol (E 420) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Capsule moi gelatinoase, de formă ovală, care conțin un lichid vâs cos, transparent, incolor până la
galben -pal, având imprimat cu negru “200” pe capsulă.
Dimensiuni: 15 mm x 8 mm.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Capsule moi gelatinoase, de formă ovală, care conțin un lichid vâscos, transparent, incolor până la
galben-pal, având imprimat cu negru “400” pe capsulă.
Dimensiuni: 15 mm x 10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al durerii de intensitate ușoară până la moderată,
precum cefaleea, durerile dentare, durerile menstruale, febra și durerile asociate cu răceala comună.
2
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al durerii de intensitate ușoară până la moderată,
precum cefaleea, migrena acută, cu sau fără aură, durerile dentare, durerile menstruale, febra și
durerile asociate cu răceala comună.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Trebuie utilizată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a
a meliora simptomele.
Adulți și adolescenți cu greutatea corporală ≥40 kg (vârsta de 12 ani și peste)
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Doza inițială: 200 mg sau 400 mg. Dacă este necesar, pot fi utilizate doze suplimentare de 1 sau 2
capsule (200 - 400 mg ibuprofen). Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de
simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie mai mic
de 6 ore pentru doza de 400 mg şi de 4 ore pentru doza de 200 mg. Este recomandat să nu se
depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Doza inițială: 400 mg. Dacă este necesar, poate fi utilizată doza suplimentară de 400 mg. Intervalul
dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică
recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie mai mic de 6 ore pentru doza de 400 mg. Este
recomandat să nu se depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Pentru tratamentul migrenei doza trebuie să fie de o capsulă de 400 mg ca doză unică, dacă este
necesar 400 mg la intervale de 4 până la 6 ore. Este recomandat să nu se depăşească o doză totală de
1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Dacă la adulți acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile în caz de migrenă sau febră sau
pentru mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii sau dacă simptomele se agravează, pacientul
trebuie avertizat să se adreseze unui medi c.
Copii și adolescenți
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea corporală cuprinsă între 20 şi 40 kg)
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi trebuie utilizat doar la copiii care au o greutate corporală de cel
puțin 20 kg.
Doza zilnică totală maximă de ibuprofen este de 20- 30 mg per kg, divizată în 3 - 4 doze unice, cu
intervale între administrarea dozelor de 6 până la 8 ore. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie
depăşită. Este recomandat să nu se depăşească o doză tota lă de 30 mg ibuprofen/kg, într-un interval de
24 de ore.
Se aplică următoarele recomandări de administrare a dozelor:
Greutate corporală Doză unică Doza zilnică maximă
20 kg – 29 kg 1 capsulă (200 mg ibuprofen)
3 capsule (echivalent a 600
mg ibuprofen)
30 kg – 39 kg 1 capsulă (200 mg ibuprofen) 4 capsule (echivalent a 800
3
mg ibuprofen)
Dacă la copii și adolescenți acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile sau dacă
simptomele se agravează, trebuie urmat sfatul unui medic.
Copii cu vâr sta sub 6 ani
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi este contraindicat la copiii cu vârsta sub 6 ani.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Dacă la adolescenți (12 ani și peste) acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile sau dacă
simptomele se agravează, trebuie urmat sfatul unui medic.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi este contraindicat la adolescenții cu greutatea corporală sub 40
kg sau la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Pacienți vârstnici
Nu este necesară o ajustare specială a dozelor. Din cauza profilului posibil de reacții adverse (vezi pct.
4.4), se recomandă monitorizarea cu atenție deosebită a vârstnicilor.
Pacienți cu hipersensibilitate gastrică
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.
Dacă este administrat la scurt timp după masă, debutul acţiunii poate întârzia. Dacă se întâmplă acest
lucru, nu se va administra o doză de ibuprofen mai mare decât cea recomandată la pct. 4.2 (Doze) sau
până când nu a trecut intervalul corect pentru administrarea unei doze noi.
Pacienți cu insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei.
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3) .
Pacienți cu insuficiență hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei.
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică sever ă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Utilizare orală.
Numai pentru utilizarea pe termen scurt.
Capsulele de Ibuprofen Sandoz trebuie înghițite întregi cu o cantitate suficientă de apă. Nu mestecați
capsulele.
4.3 Contraindica ţii
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții :
- cu hipersensibi litate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
- cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, angioedem, rinită,
urticarie sau astm bronșic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic ( ASA) sau a altor
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),
- cu ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade
distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări),
- cu antecedente de hemoragii gastro -intestina le sau perforare, determinate de terapia anterioară
cu AINS,
4
- cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă
(vezi pct. 4.4),
- [doar 200 mg] copii cu greutatea corporală sub 20 kg (aproximativ 6 ani),
- [doar 400 m g] adolescenți cu greutatea corporală sub 40 kg și copii cu vârsta sub 12 ani ,
- cu hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii active,
- cu tulburări de formare a celulelor sanguine de etiologie neprecizată,
- cu deshidratare severă (provocată de vărsături, d iaree sau aport lichidian insuficient),
- ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru
controlul simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi Efecte asupra tractului gastro -intestinal și
sistemului cardiovascular).
În timpul tratamentului cu ibuprofen se recomandă precauție la pacienții cu următoarele afecțiuni,
care se pot agrava:
- tulburare congenita lă de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfiria recurentă acută),
- tulburări de coagulare a sângelui (ibuprofen poate prelungi timpul de sângerare),
- imediat după intervenții chirurgicale majore,
- lupus eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv (de exemplu risc crescut de
meningită aseptică) (vezi pct. 4.8),
- hipertensiune arterială şi/sau afectare cardiacă, deoarece funcţia renală se poate deteriora
(vezi pct. 4.3 şi 4.8),
- la pacienții cu febra fânului, polipi nazali sau tulburări respira torii obstructive cronice,
deparece pentru aceștia există un risc crescut de producere a reacțiilor alergice. Acestea se pot
manifesta ca un episod de astm bronșic (așa -numitul astm bronșic indus de analgezice), edem Quincke
sau urticarie,
- la pacienții car e prezintă reacții alergice la alte substanțe, deoarece pentru aceștia există, de
asemenea, un risc ridicat de reacții de hipersensibilitate la utilizarea de ibuprofen.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții deshidratați existră riscul de insufici ență renală.
Persoane v ârstnice
Persoanele vârstnice prezintă o frecvență crescută de reacții adverse la AINS, în special hemoragie și
perforare gastro -intestinală, care poate fi letală.
Tulburări respiratorii
Bronhospasmul se poate agrava la pacienții c are prezintă sau au antecedente de astm bronșic sau
afecțiuni alergice.
Alte AINS
Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei -2,
crește riscul de reacții adverse și trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Func ția renală
Insuficiență renală deoarece funcția renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 și 4.8).
5
În termeni generali, utilizarea obişnuită a analgezicelor, în special ca şi asociere a mai multor
substanţe active cu proprietăţi de calmare a durerii, poate provoca leziuni renale permanente, cu risc
de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică,
asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare. Prin urmare, utilizarea analgezicelor trebuie evitată în
aceste cazuri.
Funcția hepatică
Disfuncție hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.8).
În cazul în care apare deteriorarea funcției hepatice în asociere cu administrarea de ibuprofen, se
recomandă întreruperea tratamentului. De obicei, după întreruperea tratamentului starea pacientului
revine la normal. De asemenea, se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
Înainte de începerea tratamentului se recomandă precauţie (discuţie cu un medic sau farmacist) la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece în asociere cu
terapia cu AINS au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insufici enţă cardiacă congestivă, boală
ischemică cardiacă stabilizată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen doar în urma unei evaluări atente. Evaluări similare trebuie realizate înainte de iniţializarea
tratamentu lui pe termen lung la pacienţii care prezintă factori de risc de boală cardiovasculară (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Date obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în
doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu suge rează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu,
≤ 1200 mg zilnic) ar fi asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Afectarea fer tilității la femei
În ceea ce privește posibila afectare a fertilității la femei, vezi pct. 4.6.
Efecte g astro-intestinale (GI)
Se recomandă administrarea cu precauţie a AINS la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastro-
intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecțiunea acestora se poate agrava (vezi pct.
4.8).
Pentru toate AINS au fost ra portate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro -intestinală,
ulcerație sau perfora ție, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale.
Riscul de hemoragie gastro -intestinală, ulcerație sau perfora ție este mai mare în cazul administrării de
doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii
hemoragice sau perfor ații (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
În cazul acestor pacienţi, ca şi în cazul pacienţilor care necesită tratament concomitent cu doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care pot crește riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi
6
pct. 4.5), trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu,
misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice).
Pacienţii cu antecedent de toxicitate gastro -intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi
s ă raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro- intestinală), mai
ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă acordarea unei atenţii speciale la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot
crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante de tipul
warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este ASA
(vezi pct. 4.5).
În cazul în care la pacienții care utilizează ibu profen apare hemoragia gastro-intestinală sau ulcerație ,
tratamentul trebuie întrerupt.
Reacții cutanate
În asociere cu administrarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele
letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindr omul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi expuşi celui mai ridicat risc de apariţie a acestor reacţii în cursul
perioadei de început a terapiei, debutul reacţiei apărând, în majoritatea cazurilor, în timpul pri mei luni
de tratament. Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă tratamentul cu Ibuprofen Sandoz la prima
apariţie de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţi ilor infecţioase grave ale ţesutului moale sau
ţesutului cutanat. Până în prezent, nu s -a putut determina rolul AINS în agravarea acestor afecţiuni.
Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea Ibuprofen Sandoz în caz de varicelă.
Alte observații
Foart e rar sunt observate reacţii de hipersensibilitate acută severe (de exemplu, şoc anafilactic). La
primele semne de reacţii de hipersensibilitate după utilizarea/administrarea Ibuprofen Sandoz
tratamentul trebuie întrerupt. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile medicale necesare, în
funcţie de simptomele apărute.
Ibuprofenul poate masca semnele și simptomele unei infecții (febră, durere și edem ).
Ibuprofenul poate inhiba temporar funcţia trombocitelor sanguine (agregare plachetară). Prin urma re,
se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu tulburări de coagulare.
În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesar să se verifice în mod regulat valorile
testelor funcţiei hepatice, funcţiei renale, precum şi valorile hemoleucogram ei.
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate agrava simptomul. Dacă se
manifestă sau suspectează această situație, se recomandă solicitarea unui consult medical, iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul pentru utilizar ea în exces a medicației pentru cefalee
trebuie suspectată la pacienții care manifestă frecvent sau zilnic cefalee cu toate că (sau din cauză că)
se utilizează regulat medicamente pentru cefalee. Diagnosticul pentru utilizarea în exces a medicației
pentru cefalee nu trebuie tratat prin creșterea dozei.
7
În timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, precum torticolis, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare la pacienții cu boli
autoimune (pr ecum lupus eritematos sitemic, boală mixtă a țesutului conjunctiv).
În caz de consum concomitent de alcool etilic cu AINS pot să apară mai multe reacţii adverse
provocate de substanţa activă, în special la nivelul tractului gastro- intestinal sau sistemului nervos
central.
Pacienții tratați cu ibuprofen trebuie să informeze medicul dacă apar semne și simptome de hemoragie
gastro -intestinală sau ulcerație , vedere încețoșată sau alte simptome oculare, erupție cutanată
tranzitorie, creștere în greutate sau ed em.
Dacă apar probleme de vedere, vedere încețoșată, scotoame sau probleme în percepția culorilor, este
necesară întreruperea tratamentului.
Acest medicament conține sorbitol (E420). Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen trebuie evitat în asociere cu :
AAS (în doză mică): Cu excepția cazului în care doze mici de AAS ( să nu depășească 75 mg pe zi) au
fost prescr ise de un medic, deoarece asocierea poate crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt util izate concomitent. Totuşi, datele limitate şi
nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinic ă, implică imposibilitatea de a ajunge
la concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi că niciun efect cu relevanţă clinică nu
trebuie considerat ca fiind probabil în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).
Alte AINS, incluzând salicilați și inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei -2: Evitați utilizarea
concomitentă a mai multor AINS, deoarece aceasta poate crește riscul de ulcere sau hemoragie gastro-
intestinală , din cauza efectului sinergic (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante
AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta şi antagonişti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi cu
funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
compromis ă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor blocante ale receptorilor
beta sau a unor antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate
determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, incluzând insufi cienţa renală acută, care este, de
regulă, reversibilă. În consecinţă, această asociere trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după iniţializarea terapiei concomitente şi ulterior
periodic, tre buie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.
Diuretice care economisec potasiul
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu diuretice care economisesc potasiul poate determina
hiperkaliemie (se recomandă monitorizarea potasemiei).
8
Corticosteroizi
Risc crescut de reacții adverse, în special la nivelul tractului gastro -intestinal (ulcerație sau hemoragie
gastro -intestinală (vezi pct. 4.4)).
Medicamente antiplachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Digoxină
AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, reduce RFG și crește concentrațiile plasmatice ale digoxinei.
De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei nu este necesară în cazul utilizării
corect e (timp de maxim 4 zile).
Fenitoină
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conțin fenitoină poate crește
concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente. De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice
a fenitoinei nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 4 zile).
Litiu
Există dovezi pentru creșteri potențiale ale concentra țiilor plasmatice de litiu. De regulă,
monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de
maxim 4 zile).
Metotrexat
Administrarea ibuprofenului într -un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea
metotrexatului poate determina apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o
creştere a efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină
Riscul producerii efectului de leziuni renale indus de ciclosporină creşte prin administrarea
concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus
nici în cazul administrării concomitente de ciclosporină cu ibuprofen.
Mifepristonă
AINS nu trebuie utilizate timp de 8 -12 zile de la administrarea mifepristonei, deoarece A INS pot
reduce efectul mifepristonei.
Sulfinpirazonă
Medicamentele care conțin sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului.
Probenecid
Medicamentele care conțin probenecid pot reduce clearance- ul AINS și pot crește concentrațiile
plasmatice ale acestora.
Tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate este crescut dacă AINS sunt administrate concomitant cu tacrolimus.
Zidovudină
Riscul de toxicitate hematologică este crescut în cazul asocierii de AINS și zidovudină. Se recomandă
verificarea hemoleucogramei timp 1 -2 săptămâni de la inițierea utilizării concomitente. Există dovezi
9
ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează
zidovudină concomitent cu ibuprofen.
Sulfoniluree
AINS pot fi e să crească, fie să scadă efectul hipoglicemiant al sulfonilureei. Se recomandă prudența în
cazul tratam ent ului concomitent.
Antidiabetice chinolone
Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat antibioticelor
chinolone. Pacienţi i trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc cresut de producere a
convulsiilor.
Alcool etilic, bisfosfonați, oxpentifilină (pentoxifilină) și sulfinpirazonă
Pot crește efectele adverse gastro -intestinale și riscul de hemoragie sau urcerație.
Bac lofen
Toxicitate crescută a baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice ridică un se mn de întrebare cu privire la
riscul crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui
inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul este posibil să
crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o
creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post -implantare şi letalitate embrio -fetală mai mare. În
plus, la a nimalele cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză s -au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând
malformaţii cardiovasculare.
Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de
sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână
gravide sau care se află în timpul primului sau celui de -al doilea trimestru de sarcină utilizează
ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să
fie cât mai mică.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios ;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti -agregare care poate apărea chiar
după administrarea unor doze foarte mici;
- inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului.
10
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ce lui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul şi metaboliţii săi pot trece în concentraţii mici în laptele matern. Până în prezent nu sunt
cunoscute efecte nocive la nou -născuţi. Prin urmare, ibuprofen poate fi utilizat în timpul alăptarii în
cazul tratamentului pe termen scurt cu doza recomandată pentru durere şi febră. Siguranța după
utilizarea pe termen lung nu a fost stabilită.
Alăptarea
Există unele dovezi care arată că unele medicamente care inhibă sinteza
ciclooxigenazei/prostagland inei pot determina reducerea fertilității la femei prin afectarea ovulației.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
I buprofen nu are influenţă sau are o infl uenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece în cazul utilizării în doze mari pot să apară reacții
adverse precum fatigabilitatea, somnolență, vertij și tulburări de vedere (raportate cu frec vență mai
puțin frecventă), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectat ă în funcție de
pacient. Acest efect este și mai mare în cazul asocierii cu consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro -intestinală. Este posibil să
apară ulcer peptic, perfora ție sau hemoragie gastro -intestinală, uneori letală, mai ales la persoanele
vârstnice (vezi pct. 4.4). După administrare s -au raportat greaţă, vărsături, dia ree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a
colitei şi a bolii Crohn (vezi pct.4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Reacțiile adverse sunt, în principal, dependente de doză și variază inter -individual. În mod special,
riscul de hemoragie gastro -intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului. Pentru alți
factori de risc cunoscuți, vezi pct. 4.4.
Date le obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în
doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct.4.4). În asociere cu tratamentul cu AINS s- au raportat edemul, hipertensiunea arterială și
insuficiența cardiacă.
Unele dintre reacțiile adverse menționate mai jos sunt mai puțin frecvente dacă doza zilnică maximă
este de 1200 mg compa rativ cu tratamentul cu doze mari la pacienții cu reumatism articular .
Evaluarea reacțiilor adverse se bazează în mod normal pe următoarele frecvențe:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 și <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100)
Rare (≥1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile )
11
# Vezi mai jos “Descrierea reacțiilor adverse selectate” .
Tulburări hematologice și limfatice
Foarte rare: tulburări hematopoietice (anaemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitope nie,
agranulocitoză).#
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacții de hipersensibilitate precum urticarie, prurit, purpură și exantem, precum
și episoade de astm bronșic (uneori cu hipotensiune arterială) (vezi pct. 4.4).
Rare: lupus er itematos sistemic
Foarte rare: reacții severe de hipersensibilitate. Simptomele pot include : edem facial, inflamație a
limbii, laringelui cu constricţie a căilor respiratorii, dispnee, tahicardie , scădere a tensiunii arteriale
până la şoc care poate pune v iaţa în pericol (vezi pct. 4.4). Exacerbarea inflamați ei asociat ă cu
infecțiile (de exemplu fasceită necrozantă) apare ca urmare a utilizării medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene. #
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucina ții, reacții psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee (vezi pct. 4.4), somnolență, vertij, fatigabilitate, agitație , amețeli, insomnie,
irritabilitate.
Foarte rare: meningită aseptică. #
Tulburări oculare
Mai puțin frecvente: tulburări de vedere. #
Rare : ambliopie toxică .
Tulburări acustice și vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitații, insuficiență cardiacă ( vezi pct. 4.4), infarct miocardic, edem pulmonar acut ,
edem (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială ( vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Mai puțin frecvente : rinită, bronhospasm.
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: manifestări la nivelul tractului gastro -intestinal, precum pirozis, dispepsie , dureri
abdominale și greață , vărsături , flatulen ță, diar ee, constipa ție.
Frecvente: ulcere gastro -intestinale , uneori cu hemoragie și perforație (see section 4.4), hemoragii
oculte care pot determina anemie, melenă , hematemeză, stomatită ulceroasă, colită, exacerbarea bolii
inflamatorii intestinale , complicații ale diverticulilor colonului ( perforație, fistulă ).
Mai puțin frecvente : gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, stricturi intestinale.
12
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în cadrul terapiei pe termen lung,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter .
Afecţiuni cutanate sau ale ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: fotosensibilitate.
Foarte rare: forme severe de reacții cutanate (eritem polimorf , dermatită exfoliativă , reacţii buloase
incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică ), alopecie, fasceită necrozantă
( vezi pct. 4.4.). În timpul unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate severe cu complicaţii la
nivelul ţesutului moale .
Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente: formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală
acută. #
Rare: necroză papilară renală. #
Sarcina, perioada puerperală și perinatală
Foarte rare: tulburări menstruale .
Investigații diagnostice
Rare : creșterea concentrațiilor ureei în sânge, a transaminazelor și a fosfatazei alcal ine, scădere a
valorilor hemoglobinei și hematocritului, inhibarea agregării plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scăderea concentrației de calciu în sânge, creșterea concentrațiilor de acid uric în sânge.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Tulburări hematologice și limfatice
Primele simptome sau semne pot include: fe bră, durere în gât , ulcere la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei , fatigabilitate severă, hemoragie nazală și cutanată. Aceste discrazii sanguine pot
să apară, în speci al, după utilizarea pe termen lung a dozelor mari . În cazul terapiei pe termen lung, se
recomandă verificarea regulată a hemoleucogramei (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Acesta poate fi asociat cu mecanismul de acțiune al AINS . Dacă în timpul administrării de ibuprofen
apar semne ale unei infecții sau infecția se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze
imediat unui medic . Consultul medical este necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de
terapie antiinfecţioasă/anti biotică.
Tulburări ale sistemului nervos
În cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a
cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă. Pacienţii cu boli autoimune (LES,
boala mi xtă a ţesutului conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări oculare
S -au observat tulburări oculare reversibile, precum ambliopie toxică, vedere încețoșată și modificări
de percepție a culorilor . În cazul apariției acestor reacții tratamentul trebuie într erupt.
Tulburări renale și ale căilor urinare
13
În timpul utilizării pe termen lung a unor doze mai mari poate să apară insuficiența renală de diferite
intensități. De asemenea, o scădere a intensității insuficienței renale poate fi asociată cu o reacție d e
hipersensibilitate generalizată.
4.9 Supradozaj
La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariţia simptomelor de
supradozaj. La adulţi, efectul răspunsului la doză este mai puţin delimitat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare în caz de supradozaj este de 1,5 -3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative clinic de AINS vor manifesta greață,
vărsături, dureri epigastrice sau mai rar diaree. De asemenea, este posibilă apariția de t initus, cefalee
și hemoragie gastrointestinală. În cazul unui supradozaj sever s -a observat toxicitate a sistemului
nervos central, manifestându -se sub formă de amețeli, somnolență, ocazional excitație și dezorientare,
pierderea conștienței (la copii, de a semenea, convulsii mioclonice) sau comă. Ocazional, pacienții au
manifestat convulsii. În cazul unui supradozaj sever poate să apară acidoza metabolică, iar timpul de
protrombină/INR poate fi prelungit, posibil datorită interferenței cu acțiunile factorilo r de coagulare
circulanți. Pot să apară insuficiența renală acută și disfuncție hepatică. La astmatici este posibilă
agravarea astmului bronșic. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză.
Măsuri terapeutice
Tratamentul tre buie să fie simptomatic și de susținere și să includă menținerea liberă a căilor
respiratorii și monitorizarea cardiacă și a semnelor vitale până la stabilizarea acestora. Dacă pacientul
se prezintă în decurs de o oră de la ingestia unei doze mai mari de 400 mg per kg greutate corporală
este indicat lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune activat. Dacă ibuprofen a fost deja
absorbit trebuie administrate substanțe alcaline pentru a începe excreția ibuprofenului în urină. Dacă
convulsiile sunt frec vente sau prelungite, acestea trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam pe cale
intravenoasă. Pentru astm bronșic trebuie administrate bronhodilatatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: a ntiinflamato are şi antireumatic e, nesteroidiene, Derivate de acid
propionic
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acțiune
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroid ian (AINS) care, în modelele de inflamaţie din
cadrul experimentelor la an imale, s-a dovedit a fi eficace prin inhibarea sintezei prostaglandinelor . La
oameni, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra. Suplimentar, ibuprofenul
inhibă revesibil agregarea trombocitară indusă de ADP şi colagen.
Datele experim entale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acet ilsalicilic în
doză mică (ASA) asupra agregării trombocitare când sunt administrare concomitent . În cadrul unui
studiu, când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de doza de acid
salicilic cu eliberare imediată sau într -un interval de 30 de minute (81mg), a apărut un efect redus al
ASA asupra formării t romboxanului sau asupra agregării trombocitare . Cu toate acestea, limitările
14
acestor date şi incertit udinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică implică faptul că
nu pot fi trase concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi niciun efect clinic relevant
nu este considerat probabil la administrarea ocazională a ibuprof enului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofen capsule moi constă în ibuprofen dizolvat într -un solvent hidrofilic, într -o capsulă
gelatinoasă. După înghiţire, capsula gelatinoasă se dezintegrează în sucul gastric, eliberând imediat
pentru absorbţie ibuprofenul solubilizat.
Când este administrat pe cale oral ă, ibuprofen este parţial absorbit în stomac şi ulterior complet în
intestinul subţire .
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 30- 60 minute de la administrare. În schimb,
concentraţiil e plasmatice maxime după administrarea unei forme farmaceutice cu eliberare normală
sunt atinse după 1- 2 ore.
După metabolizarea hepatică (hidroxi lare , carboxi lare ), metaboliţii inactivi din punct de vedere
f armacologic sunt complet eliminaţi, în principal, pe cale renală (90 %), dar şi prin bilă. Timpul de
înjumătăţire plasmatică la subiecţii sănătoşi şi la cei cu boală hepatică şi renală este de 1,8 – 3,5 ore,
iar legarea proteinelor plasmatice de aproximativ 99 %.
Nu s -au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subcronic ă şi cronic ă a ibuprofenului în cadrul experimentelor la animale s-a evidenţiat, în
principal, sub forma leziunilor şi ulceraţiilor de la nivelul tractul ui gastro-intestinal. S tudiile in vitro şi
in vivo nu au indicat dovezi relevante din punct de vedere clinic al e potenţialului mutagen al
ibuprofenului . În studiile la şobolani şi şoareci, nu au fost identificate dovezi ale efectelor carcinogen e
ale ibuprofen ului.
Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse
specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studii experimentale au demonstrat că ibuprofenul
traversează placenta, în cazul administrării unor doze materne toxice, şi s-a observat o incidenţă
crescută a malformaţiilor (de exemplu, defecte ale septului ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Capsula conține:
Macrogol 400
Sorbitol lichid necristalizat (sorbitol 70%) (E 420)
Oleat de sorbitan
Hidroxid de potasiu
Învelișul capsulei:
Gelatină
Macrogol 400
Sorbitol lichid necristalizat (sorbitol 70%) (E 420)
15
Trigliceride cu lanț mediu
Cerneala de imprimare:
Shellac glaze
Oxid ne gru de fer (E 172)
Soluție concentrată de amoniac
Propilenglicol
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Capsula conține:
Macrogol 400
Oleat de sorbitan
Povidonă K -30
Hidroxid de potasiu
Învelișul capsulei:
Gelatină Macrogol 400
Sorbitol lichid necris talizat (Sorbitol 70%) (E 420)
Trigliceride cu lanț mediu
Cerneala de imprimare:
Prop ilenglicol
Soluție concentrată de amoniac
Schellac glaze
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVdC/Al:
Ibuprofen Sandoz este ambalat în blister a câte 10, 12, 20, 24, 30, 48 și 50 capsule moi.
Este posibil ca nu toate mă rimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A,
540472 Târgu. Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pentru 200 mg
7633/2015/01 – ambalaj cu 10 capsule moi
7633/2015/02 – ambalaj cu 12 capsule moi
7633/2015/03 – ambalaj cu 20 capsule moi
7633/2015/04 – ambalaj cu 24 capsule moi
7633/2015/05 – ambalaj cu 30 capsule moi
7633/2015/06 – ambalaj cu 48 capsule moi
7633/2015/07 – ambalaj cu 50 capsule moi
Pentru 400 mg
7644/2015/01 – ambalaj cu 10 capsule moi
7644/2015/02 – ambalaj cu 12 capsule moi
7644/2015/03 – ambalaj cu 20 capsule moi
7644/2015/04 – ambalaj cu 24 capsule moi
7644/2015/05 – ambalaj cu 30 capsule moi
7644/2015/06 – ambalaj cu 48 capsule moi
7644/2015/07 – ambalaj cu 50 capsule moi
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Autorizație - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
I buprofen S andoz 200 mg capsule moi
Ibuprofen S andoz 400 mg capsule moi
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANT ITATIVĂ
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Fiecare capsulă conține ibuprofen 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține sorbitol (E 420) 38,92 mg.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Fiecare capsulă conține ibuprofen 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: fiecare capsulă conține sorbitol (E 420) 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule moi
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Capsule moi gelatinoase, de formă ovală, care conțin un lichid vâs cos, transparent, incolor până la
galben -pal, având imprimat cu negru “200” pe capsulă.
Dimensiuni: 15 mm x 8 mm.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Capsule moi gelatinoase, de formă ovală, care conțin un lichid vâscos, transparent, incolor până la
galben-pal, având imprimat cu negru “400” pe capsulă.
Dimensiuni: 15 mm x 10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al durerii de intensitate ușoară până la moderată,
precum cefaleea, durerile dentare, durerile menstruale, febra și durerile asociate cu răceala comună.
2
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Pentru tratamentul simptomatic, de scurtă durată, al durerii de intensitate ușoară până la moderată,
precum cefaleea, migrena acută, cu sau fără aură, durerile dentare, durerile menstruale, febra și
durerile asociate cu răceala comună.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Trebuie utilizată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a
a meliora simptomele.
Adulți și adolescenți cu greutatea corporală ≥40 kg (vârsta de 12 ani și peste)
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Doza inițială: 200 mg sau 400 mg. Dacă este necesar, pot fi utilizate doze suplimentare de 1 sau 2
capsule (200 - 400 mg ibuprofen). Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de
simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie mai mic
de 6 ore pentru doza de 400 mg şi de 4 ore pentru doza de 200 mg. Este recomandat să nu se
depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Doza inițială: 400 mg. Dacă este necesar, poate fi utilizată doza suplimentară de 400 mg. Intervalul
dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică
recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie mai mic de 6 ore pentru doza de 400 mg. Este
recomandat să nu se depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Pentru tratamentul migrenei doza trebuie să fie de o capsulă de 400 mg ca doză unică, dacă este
necesar 400 mg la intervale de 4 până la 6 ore. Este recomandat să nu se depăşească o doză totală de
1200 mg ibuprofen, într -un interval de 24 de ore.
Dacă la adulți acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile în caz de migrenă sau febră sau
pentru mai mult de 4 zile pentru tratamentul durerii sau dacă simptomele se agravează, pacientul
trebuie avertizat să se adreseze unui medi c.
Copii și adolescenți
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea corporală cuprinsă între 20 şi 40 kg)
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi trebuie utilizat doar la copiii care au o greutate corporală de cel
puțin 20 kg.
Doza zilnică totală maximă de ibuprofen este de 20- 30 mg per kg, divizată în 3 - 4 doze unice, cu
intervale între administrarea dozelor de 6 până la 8 ore. Doza zilnică maximă recomandată nu trebuie
depăşită. Este recomandat să nu se depăşească o doză tota lă de 30 mg ibuprofen/kg, într-un interval de
24 de ore.
Se aplică următoarele recomandări de administrare a dozelor:
Greutate corporală Doză unică Doza zilnică maximă
20 kg – 29 kg 1 capsulă (200 mg ibuprofen)
3 capsule (echivalent a 600
mg ibuprofen)
30 kg – 39 kg 1 capsulă (200 mg ibuprofen) 4 capsule (echivalent a 800
3
mg ibuprofen)
Dacă la copii și adolescenți acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile sau dacă
simptomele se agravează, trebuie urmat sfatul unui medic.
Copii cu vâr sta sub 6 ani
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi este contraindicat la copiii cu vârsta sub 6 ani.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Dacă la adolescenți (12 ani și peste) acest medicament este necesar pentru mai mult de 3 zile sau dacă
simptomele se agravează, trebuie urmat sfatul unui medic.
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi este contraindicat la adolescenții cu greutatea corporală sub 40
kg sau la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Pacienți vârstnici
Nu este necesară o ajustare specială a dozelor. Din cauza profilului posibil de reacții adverse (vezi pct.
4.4), se recomandă monitorizarea cu atenție deosebită a vârstnicilor.
Pacienți cu hipersensibilitate gastrică
Se recomandă ca pacienţii cu hipersensibilitate gastrică să utilizeze ibuprofen împreună cu alimente.
Dacă este administrat la scurt timp după masă, debutul acţiunii poate întârzia. Dacă se întâmplă acest
lucru, nu se va administra o doză de ibuprofen mai mare decât cea recomandată la pct. 4.2 (Doze) sau
până când nu a trecut intervalul corect pentru administrarea unei doze noi.
Pacienți cu insuficiență renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei.
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții cu insuficiență renală severă (vezi pct. 4.3) .
Pacienți cu insuficiență hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară reducerea dozei.
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică sever ă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Utilizare orală.
Numai pentru utilizarea pe termen scurt.
Capsulele de Ibuprofen Sandoz trebuie înghițite întregi cu o cantitate suficientă de apă. Nu mestecați
capsulele.
4.3 Contraindica ţii
Ibuprofen Sandoz este contraindicat la pacienții :
- cu hipersensibi litate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,
- cu antecedente de reacții de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, angioedem, rinită,
urticarie sau astm bronșic) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic ( ASA) sau a altor
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),
- cu ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade
distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări),
- cu antecedente de hemoragii gastro -intestina le sau perforare, determinate de terapia anterioară
cu AINS,
4
- cu insuficiență hepatică severă, insuficiență renală severă sau insuficiență cardiacă severă
(vezi pct. 4.4),
- [doar 200 mg] copii cu greutatea corporală sub 20 kg (aproximativ 6 ani),
- [doar 400 m g] adolescenți cu greutatea corporală sub 40 kg și copii cu vârsta sub 12 ani ,
- cu hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii active,
- cu tulburări de formare a celulelor sanguine de etiologie neprecizată,
- cu deshidratare severă (provocată de vărsături, d iaree sau aport lichidian insuficient),
- ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru
controlul simptomelor, pentru cea mai scurtă durată (vezi Efecte asupra tractului gastro -intestinal și
sistemului cardiovascular).
În timpul tratamentului cu ibuprofen se recomandă precauție la pacienții cu următoarele afecțiuni,
care se pot agrava:
- tulburare congenita lă de metabolizare a porfirinei (de exemplu, porfiria recurentă acută),
- tulburări de coagulare a sângelui (ibuprofen poate prelungi timpul de sângerare),
- imediat după intervenții chirurgicale majore,
- lupus eritematos sistemic și boala mixtă a țesutului conjunctiv (de exemplu risc crescut de
meningită aseptică) (vezi pct. 4.8),
- hipertensiune arterială şi/sau afectare cardiacă, deoarece funcţia renală se poate deteriora
(vezi pct. 4.3 şi 4.8),
- la pacienții cu febra fânului, polipi nazali sau tulburări respira torii obstructive cronice,
deparece pentru aceștia există un risc crescut de producere a reacțiilor alergice. Acestea se pot
manifesta ca un episod de astm bronșic (așa -numitul astm bronșic indus de analgezice), edem Quincke
sau urticarie,
- la pacienții car e prezintă reacții alergice la alte substanțe, deoarece pentru aceștia există, de
asemenea, un risc ridicat de reacții de hipersensibilitate la utilizarea de ibuprofen.
Copii și adolescenți
La copiii și adolescenții deshidratați existră riscul de insufici ență renală.
Persoane v ârstnice
Persoanele vârstnice prezintă o frecvență crescută de reacții adverse la AINS, în special hemoragie și
perforare gastro -intestinală, care poate fi letală.
Tulburări respiratorii
Bronhospasmul se poate agrava la pacienții c are prezintă sau au antecedente de astm bronșic sau
afecțiuni alergice.
Alte AINS
Utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, incluzând inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei -2,
crește riscul de reacții adverse și trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Func ția renală
Insuficiență renală deoarece funcția renală se poate deteriora (vezi pct. 4.3 și 4.8).
5
În termeni generali, utilizarea obişnuită a analgezicelor, în special ca şi asociere a mai multor
substanţe active cu proprietăţi de calmare a durerii, poate provoca leziuni renale permanente, cu risc
de insuficienţă renală (nefropatie analgezică). Acest risc poate creşte în condiţii de solicitare fizică,
asociată cu pierdere a sărurilor şi deshidratare. Prin urmare, utilizarea analgezicelor trebuie evitată în
aceste cazuri.
Funcția hepatică
Disfuncție hepatică (vezi pct. 4.3 și 4.8).
În cazul în care apare deteriorarea funcției hepatice în asociere cu administrarea de ibuprofen, se
recomandă întreruperea tratamentului. De obicei, după întreruperea tratamentului starea pacientului
revine la normal. De asemenea, se recomandă monitorizarea periodică a glicemiei.
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
Înainte de începerea tratamentului se recomandă precauţie (discuţie cu un medic sau farmacist) la
pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, deoarece în asociere cu
terapia cu AINS au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arterială şi edem.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insufici enţă cardiacă congestivă, boală
ischemică cardiacă stabilizată, boală arterială periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen doar în urma unei evaluări atente. Evaluări similare trebuie realizate înainte de iniţializarea
tratamentu lui pe termen lung la pacienţii care prezintă factori de risc de boală cardiovasculară (de
exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Date obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în
doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung, poate fi asociată cu un risc uşor crescut de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu suge rează că administrarea de ibuprofen în doze mici (de exemplu,
≤ 1200 mg zilnic) ar fi asociată cu un risc crescut de infarct miocardic.
Afectarea fer tilității la femei
În ceea ce privește posibila afectare a fertilității la femei, vezi pct. 4.6.
Efecte g astro-intestinale (GI)
Se recomandă administrarea cu precauţie a AINS la pacienţii cu antecedente de afecțiune gastro-
intestinală (colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece afecțiunea acestora se poate agrava (vezi pct.
4.8).
Pentru toate AINS au fost ra portate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro -intestinală,
ulcerație sau perfora ție, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale.
Riscul de hemoragie gastro -intestinală, ulcerație sau perfora ție este mai mare în cazul administrării de
doze mari de AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în mod special dacă au existat complicaţii
hemoragice sau perfor ații (vezi pct. 4.3), precum şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă
tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
În cazul acestor pacienţi, ca şi în cazul pacienţilor care necesită tratament concomitent cu doze mici
de acid acetilsalicilic sau alte substanţe active care pot crește riscul gastro-intestinal (vezi mai jos şi
6
pct. 4.5), trebuie avută în vedere terapia asociată cu medicamente protectoare (de exemplu,
misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice).
Pacienţii cu antecedent de toxicitate gastro -intestinală, în special dacă sunt vârstnici, trebuie avertizaţi
s ă raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro- intestinală), mai
ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Se recomandă acordarea unei atenţii speciale la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot
crește riscul de ulcerație sau hemoragie, cum sunt corticosteroizi orali, anticoagulante de tipul
warfarinei, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare cum este ASA
(vezi pct. 4.5).
În cazul în care la pacienții care utilizează ibu profen apare hemoragia gastro-intestinală sau ulcerație ,
tratamentul trebuie întrerupt.
Reacții cutanate
În asociere cu administrarea AINS au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele
letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindr omul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică
(vezi pct. 4.8). Pacienţii par a fi expuşi celui mai ridicat risc de apariţie a acestor reacţii în cursul
perioadei de început a terapiei, debutul reacţiei apărând, în majoritatea cazurilor, în timpul pri mei luni
de tratament. Pacienţii trebuie avertizaţi să întrerupă tratamentul cu Ibuprofen Sandoz la prima
apariţie de erupţie cutanată, leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate fi cauza complicaţi ilor infecţioase grave ale ţesutului moale sau
ţesutului cutanat. Până în prezent, nu s -a putut determina rolul AINS în agravarea acestor afecţiuni.
Prin urmare, se recomandă a se evita utilizarea Ibuprofen Sandoz în caz de varicelă.
Alte observații
Foart e rar sunt observate reacţii de hipersensibilitate acută severe (de exemplu, şoc anafilactic). La
primele semne de reacţii de hipersensibilitate după utilizarea/administrarea Ibuprofen Sandoz
tratamentul trebuie întrerupt. Personalul specializat trebuie să iniţieze măsurile medicale necesare, în
funcţie de simptomele apărute.
Ibuprofenul poate masca semnele și simptomele unei infecții (febră, durere și edem ).
Ibuprofenul poate inhiba temporar funcţia trombocitelor sanguine (agregare plachetară). Prin urma re,
se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor cu tulburări de coagulare.
În cazul administrării prelungite de ibuprofen este necesar să se verifice în mod regulat valorile
testelor funcţiei hepatice, funcţiei renale, precum şi valorile hemoleucogram ei.
Utilizarea prelungită a oricărui tip de analgezic pentru cefalee poate agrava simptomul. Dacă se
manifestă sau suspectează această situație, se recomandă solicitarea unui consult medical, iar
tratamentul trebuie întrerupt. Diagnosticul pentru utilizar ea în exces a medicației pentru cefalee
trebuie suspectată la pacienții care manifestă frecvent sau zilnic cefalee cu toate că (sau din cauză că)
se utilizează regulat medicamente pentru cefalee. Diagnosticul pentru utilizarea în exces a medicației
pentru cefalee nu trebuie tratat prin creșterea dozei.
7
În timpul tratamentului cu ibuprofen au fost observate unele cazuri cu simptome de meningită
aseptică, precum torticolis, cefalee, greață, vărsături, febră sau dezorientare la pacienții cu boli
autoimune (pr ecum lupus eritematos sitemic, boală mixtă a țesutului conjunctiv).
În caz de consum concomitent de alcool etilic cu AINS pot să apară mai multe reacţii adverse
provocate de substanţa activă, în special la nivelul tractului gastro- intestinal sau sistemului nervos
central.
Pacienții tratați cu ibuprofen trebuie să informeze medicul dacă apar semne și simptome de hemoragie
gastro -intestinală sau ulcerație , vedere încețoșată sau alte simptome oculare, erupție cutanată
tranzitorie, creștere în greutate sau ed em.
Dacă apar probleme de vedere, vedere încețoșată, scotoame sau probleme în percepția culorilor, este
necesară întreruperea tratamentului.
Acest medicament conține sorbitol (E420). Pacienţii cu probleme ereditare rare de intoleranţă la
fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofen trebuie evitat în asociere cu :
AAS (în doză mică): Cu excepția cazului în care doze mici de AAS ( să nu depășească 75 mg pe zi) au
fost prescr ise de un medic, deoarece asocierea poate crește riscul de reacții adverse (vezi pct. 4.4).
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicic administrat în
doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt util izate concomitent. Totuşi, datele limitate şi
nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinic ă, implică imposibilitatea de a ajunge
la concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi că niciun efect cu relevanţă clinică nu
trebuie considerat ca fiind probabil în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului (vezi pct.5.1).
Alte AINS, incluzând salicilați și inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei -2: Evitați utilizarea
concomitentă a mai multor AINS, deoarece aceasta poate crește riscul de ulcere sau hemoragie gastro-
intestinală , din cauza efectului sinergic (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante
AINS pot accentua efectul anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Diuretice, inhibitori ai ECA, blocante ale receptorilor beta şi antagonişti ai angiotensinei II
AINS pot reduce efectul diureticelor şi al altor medicamente antihipertensive. La anumiţi pacienţi cu
funcţie renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu funcţie renală
compromis ă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA, a unor blocante ale receptorilor
beta sau a unor antagonişti ai angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate
determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale, incluzând insufi cienţa renală acută, care este, de
regulă, reversibilă. În consecinţă, această asociere trebuie utilizată cu precauţie, mai ales la vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi corespunzător, iar după iniţializarea terapiei concomitente şi ulterior
periodic, tre buie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale.
Diuretice care economisec potasiul
Administrarea concomitentă de ibuprofen cu diuretice care economisesc potasiul poate determina
hiperkaliemie (se recomandă monitorizarea potasemiei).
8
Corticosteroizi
Risc crescut de reacții adverse, în special la nivelul tractului gastro -intestinal (ulcerație sau hemoragie
gastro -intestinală (vezi pct. 4.4)).
Medicamente antiplachetare și inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Risc crescut de hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Digoxină
AINS pot exacerba insuficiența cardiacă, reduce RFG și crește concentrațiile plasmatice ale digoxinei.
De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei nu este necesară în cazul utilizării
corect e (timp de maxim 4 zile).
Fenitoină
Utilizarea concomitentă a ibuprofenului cu medicamente care conțin fenitoină poate crește
concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente. De regulă, monitorizarea concentraţiei plasmatice
a fenitoinei nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de maxim 4 zile).
Litiu
Există dovezi pentru creșteri potențiale ale concentra țiilor plasmatice de litiu. De regulă,
monitorizarea concentraţiei plasmatice a litiului nu este necesară în cazul utilizării corecte (timp de
maxim 4 zile).
Metotrexat
Administrarea ibuprofenului într -un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea
metotrexatului poate determina apariţia unor concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o
creştere a efectului toxic al acestuia.
Ciclosporină
Riscul producerii efectului de leziuni renale indus de ciclosporină creşte prin administrarea
concomitentă a anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acest efect nu poate fi exclus
nici în cazul administrării concomitente de ciclosporină cu ibuprofen.
Mifepristonă
AINS nu trebuie utilizate timp de 8 -12 zile de la administrarea mifepristonei, deoarece A INS pot
reduce efectul mifepristonei.
Sulfinpirazonă
Medicamentele care conțin sulfinpirazonă pot întârzia excreția ibuprofenului.
Probenecid
Medicamentele care conțin probenecid pot reduce clearance- ul AINS și pot crește concentrațiile
plasmatice ale acestora.
Tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate este crescut dacă AINS sunt administrate concomitant cu tacrolimus.
Zidovudină
Riscul de toxicitate hematologică este crescut în cazul asocierii de AINS și zidovudină. Se recomandă
verificarea hemoleucogramei timp 1 -2 săptămâni de la inițierea utilizării concomitente. Există dovezi
9
ale unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie şi HIV (+) care utilizează
zidovudină concomitent cu ibuprofen.
Sulfoniluree
AINS pot fi e să crească, fie să scadă efectul hipoglicemiant al sulfonilureei. Se recomandă prudența în
cazul tratam ent ului concomitent.
Antidiabetice chinolone
Datele obţinute la animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociat antibioticelor
chinolone. Pacienţi i trataţi cu AINS şi chinolone pot prezenta un risc cresut de producere a
convulsiilor.
Alcool etilic, bisfosfonați, oxpentifilină (pentoxifilină) și sulfinpirazonă
Pot crește efectele adverse gastro -intestinale și riscul de hemoragie sau urcerație.
Bac lofen
Toxicitate crescută a baclofenului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionului/fătului. Date obţinute din studii epidemiologice ridică un se mn de întrebare cu privire la
riscul crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui
inhibitor al sintezei de prostaglandine, în timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul este posibil să
crească în funcţie de doza administrată şi durata terapiei.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o
creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post -implantare şi letalitate embrio -fetală mai mare. În
plus, la a nimalele cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul
perioadei de organogeneză s -au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând
malformaţii cardiovasculare.
Se recomandă ca ibuprofenul să nu fie administrat în timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de
sarcină, cu excepţia cazului în care este absolut necesar. În cazul în care femeile care vor să rămână
gravide sau care se află în timpul primului sau celui de -al doilea trimestru de sarcină utilizează
ibuprofen, doza trebuie menţinută la un nivel cât mai redus posibil şi durata tratamentului trebuie să
fie cât mai mică.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune
fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidroamnios ;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti -agregare care poate apărea chiar
după administrarea unor doze foarte mici;
- inhibare a contracţiilor uterine, care provoacă întârzierea sau prelungirea travaliului.
10
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ce lui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ibuprofenul şi metaboliţii săi pot trece în concentraţii mici în laptele matern. Până în prezent nu sunt
cunoscute efecte nocive la nou -născuţi. Prin urmare, ibuprofen poate fi utilizat în timpul alăptarii în
cazul tratamentului pe termen scurt cu doza recomandată pentru durere şi febră. Siguranța după
utilizarea pe termen lung nu a fost stabilită.
Alăptarea
Există unele dovezi care arată că unele medicamente care inhibă sinteza
ciclooxigenazei/prostagland inei pot determina reducerea fertilității la femei prin afectarea ovulației.
Acest efect este reversibil la întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
I buprofen nu are influenţă sau are o infl uenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi
de a folosi utilaje. Cu toate acestea, deoarece în cazul utilizării în doze mari pot să apară reacții
adverse precum fatigabilitatea, somnolență, vertij și tulburări de vedere (raportate cu frec vență mai
puțin frecventă), capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje poate fi afectat ă în funcție de
pacient. Acest efect este și mai mare în cazul asocierii cu consumul de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro -intestinală. Este posibil să
apară ulcer peptic, perfora ție sau hemoragie gastro -intestinală, uneori letală, mai ales la persoanele
vârstnice (vezi pct. 4.4). După administrare s -au raportat greaţă, vărsături, dia ree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a
colitei şi a bolii Crohn (vezi pct.4.4). Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Reacțiile adverse sunt, în principal, dependente de doză și variază inter -individual. În mod special,
riscul de hemoragie gastro -intestinală este dependent de doză şi durata tratamentului. Pentru alți
factori de risc cunoscuți, vezi pct. 4.4.
Date le obţinute din studii clinice şi epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în
doze mari (2400 mg pe zi) şi în tratament pe termen lung poate fi asociată cu un risc uşor crescut de
evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct.4.4). În asociere cu tratamentul cu AINS s- au raportat edemul, hipertensiunea arterială și
insuficiența cardiacă.
Unele dintre reacțiile adverse menționate mai jos sunt mai puțin frecvente dacă doza zilnică maximă
este de 1200 mg compa rativ cu tratamentul cu doze mari la pacienții cu reumatism articular .
Evaluarea reacțiilor adverse se bazează în mod normal pe următoarele frecvențe:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 și <1/10)
Mai puțin frecvente (≥1/1000 și <1/100)
Rare (≥1/10000 și <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile )
11
# Vezi mai jos “Descrierea reacțiilor adverse selectate” .
Tulburări hematologice și limfatice
Foarte rare: tulburări hematopoietice (anaemie, leucopenie, trombocitopenie, pancitope nie,
agranulocitoză).#
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente: reacții de hipersensibilitate precum urticarie, prurit, purpură și exantem, precum
și episoade de astm bronșic (uneori cu hipotensiune arterială) (vezi pct. 4.4).
Rare: lupus er itematos sistemic
Foarte rare: reacții severe de hipersensibilitate. Simptomele pot include : edem facial, inflamație a
limbii, laringelui cu constricţie a căilor respiratorii, dispnee, tahicardie , scădere a tensiunii arteriale
până la şoc care poate pune v iaţa în pericol (vezi pct. 4.4). Exacerbarea inflamați ei asociat ă cu
infecțiile (de exemplu fasceită necrozantă) apare ca urmare a utilizării medicamentelor
antiinflamatoare nesteroidiene. #
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucina ții, reacții psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee (vezi pct. 4.4), somnolență, vertij, fatigabilitate, agitație , amețeli, insomnie,
irritabilitate.
Foarte rare: meningită aseptică. #
Tulburări oculare
Mai puțin frecvente: tulburări de vedere. #
Rare : ambliopie toxică .
Tulburări acustice și vestibulare
Rare: tinitus.
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitații, insuficiență cardiacă ( vezi pct. 4.4), infarct miocardic, edem pulmonar acut ,
edem (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială ( vezi pct. 4.4).
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Mai puțin frecvente : rinită, bronhospasm.
Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: manifestări la nivelul tractului gastro -intestinal, precum pirozis, dispepsie , dureri
abdominale și greață , vărsături , flatulen ță, diar ee, constipa ție.
Frecvente: ulcere gastro -intestinale , uneori cu hemoragie și perforație (see section 4.4), hemoragii
oculte care pot determina anemie, melenă , hematemeză, stomatită ulceroasă, colită, exacerbarea bolii
inflamatorii intestinale , complicații ale diverticulilor colonului ( perforație, fistulă ).
Mai puțin frecvente : gastrită.
Foarte rare: esofagită, pancreatită, stricturi intestinale.
12
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, distrugere hepatică, în special în cadrul terapiei pe termen lung,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter .
Afecţiuni cutanate sau ale ţesutului subcutanat
Mai puțin frecvente: fotosensibilitate.
Foarte rare: forme severe de reacții cutanate (eritem polimorf , dermatită exfoliativă , reacţii buloase
incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică toxică ), alopecie, fasceită necrozantă
( vezi pct. 4.4.). În timpul unei infecţii cu varicelă pot apărea infecţii cutanate severe cu complicaţii la
nivelul ţesutului moale .
Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente: formare a edemelor, mai ales la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială, care poate fi însoţită de insuficienţă renală
acută. #
Rare: necroză papilară renală. #
Sarcina, perioada puerperală și perinatală
Foarte rare: tulburări menstruale .
Investigații diagnostice
Rare : creșterea concentrațiilor ureei în sânge, a transaminazelor și a fosfatazei alcal ine, scădere a
valorilor hemoglobinei și hematocritului, inhibarea agregării plachetare, prelungirea timpului de
sângerare, scăderea concentrației de calciu în sânge, creșterea concentrațiilor de acid uric în sânge.
Descrierea reacțiilor adverse selectate
Tulburări hematologice și limfatice
Primele simptome sau semne pot include: fe bră, durere în gât , ulcere la nivelul gurii, simptome
asemănătoare gripei , fatigabilitate severă, hemoragie nazală și cutanată. Aceste discrazii sanguine pot
să apară, în speci al, după utilizarea pe termen lung a dozelor mari . În cazul terapiei pe termen lung, se
recomandă verificarea regulată a hemoleucogramei (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului imunitar
Acesta poate fi asociat cu mecanismul de acțiune al AINS . Dacă în timpul administrării de ibuprofen
apar semne ale unei infecții sau infecția se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze
imediat unui medic . Consultul medical este necesar pentru a se investiga dacă există indicaţie de
terapie antiinfecţioasă/anti biotică.
Tulburări ale sistemului nervos
În cursul tratamentului cu ibuprofen au fost observate simptome ale meningitei aseptice, cu redoare a
cefei, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau tulburări de conştienţă. Pacienţii cu boli autoimune (LES,
boala mi xtă a ţesutului conjunctiv) par a fi predispuşi.
Tulburări oculare
S -au observat tulburări oculare reversibile, precum ambliopie toxică, vedere încețoșată și modificări
de percepție a culorilor . În cazul apariției acestor reacții tratamentul trebuie într erupt.
Tulburări renale și ale căilor urinare
13
În timpul utilizării pe termen lung a unor doze mai mari poate să apară insuficiența renală de diferite
intensități. De asemenea, o scădere a intensității insuficienței renale poate fi asociată cu o reacție d e
hipersensibilitate generalizată.
4.9 Supradozaj
La copii, ingerarea unei doze mai mari de 400 mg/kg poate determina apariţia simptomelor de
supradozaj. La adulţi, efectul răspunsului la doză este mai puţin delimitat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare în caz de supradozaj este de 1,5 -3 ore.
Simptome
Majoritatea pacienților care au ingerat cantități semnificative clinic de AINS vor manifesta greață,
vărsături, dureri epigastrice sau mai rar diaree. De asemenea, este posibilă apariția de t initus, cefalee
și hemoragie gastrointestinală. În cazul unui supradozaj sever s -a observat toxicitate a sistemului
nervos central, manifestându -se sub formă de amețeli, somnolență, ocazional excitație și dezorientare,
pierderea conștienței (la copii, de a semenea, convulsii mioclonice) sau comă. Ocazional, pacienții au
manifestat convulsii. În cazul unui supradozaj sever poate să apară acidoza metabolică, iar timpul de
protrombină/INR poate fi prelungit, posibil datorită interferenței cu acțiunile factorilo r de coagulare
circulanți. Pot să apară insuficiența renală acută și disfuncție hepatică. La astmatici este posibilă
agravarea astmului bronșic. Mai pot să apară hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză.
Măsuri terapeutice
Tratamentul tre buie să fie simptomatic și de susținere și să includă menținerea liberă a căilor
respiratorii și monitorizarea cardiacă și a semnelor vitale până la stabilizarea acestora. Dacă pacientul
se prezintă în decurs de o oră de la ingestia unei doze mai mari de 400 mg per kg greutate corporală
este indicat lavajul gastric sau administrarea orală de cărbune activat. Dacă ibuprofen a fost deja
absorbit trebuie administrate substanțe alcaline pentru a începe excreția ibuprofenului în urină. Dacă
convulsiile sunt frec vente sau prelungite, acestea trebuie tratate cu diazepam sau lorazepam pe cale
intravenoasă. Pentru astm bronșic trebuie administrate bronhodilatatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: a ntiinflamato are şi antireumatic e, nesteroidiene, Derivate de acid
propionic
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de acțiune
Ibuprofen este un medicament antiinflamator nesteroid ian (AINS) care, în modelele de inflamaţie din
cadrul experimentelor la an imale, s-a dovedit a fi eficace prin inhibarea sintezei prostaglandinelor . La
oameni, ibuprofenul reduce durerea inflamatorie, inflamaţiile şi febra. Suplimentar, ibuprofenul
inhibă revesibil agregarea trombocitară indusă de ADP şi colagen.
Datele experim entale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acet ilsalicilic în
doză mică (ASA) asupra agregării trombocitare când sunt administrare concomitent . În cadrul unui
studiu, când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de doza de acid
salicilic cu eliberare imediată sau într -un interval de 30 de minute (81mg), a apărut un efect redus al
ASA asupra formării t romboxanului sau asupra agregării trombocitare . Cu toate acestea, limitările
14
acestor date şi incertit udinile privind extrapolarea datelor ex vivo la situaţia clinică implică faptul că
nu pot fi trase concluzii ferme privind utilizarea regulată a ibuprofenului şi niciun efect clinic relevant
nu este considerat probabil la administrarea ocazională a ibuprof enului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofen capsule moi constă în ibuprofen dizolvat într -un solvent hidrofilic, într -o capsulă
gelatinoasă. După înghiţire, capsula gelatinoasă se dezintegrează în sucul gastric, eliberând imediat
pentru absorbţie ibuprofenul solubilizat.
Când este administrat pe cale oral ă, ibuprofen este parţial absorbit în stomac şi ulterior complet în
intestinul subţire .
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 30- 60 minute de la administrare. În schimb,
concentraţiil e plasmatice maxime după administrarea unei forme farmaceutice cu eliberare normală
sunt atinse după 1- 2 ore.
După metabolizarea hepatică (hidroxi lare , carboxi lare ), metaboliţii inactivi din punct de vedere
f armacologic sunt complet eliminaţi, în principal, pe cale renală (90 %), dar şi prin bilă. Timpul de
înjumătăţire plasmatică la subiecţii sănătoşi şi la cei cu boală hepatică şi renală este de 1,8 – 3,5 ore,
iar legarea proteinelor plasmatice de aproximativ 99 %.
Nu s -au observat diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic la vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea subcronic ă şi cronic ă a ibuprofenului în cadrul experimentelor la animale s-a evidenţiat, în
principal, sub forma leziunilor şi ulceraţiilor de la nivelul tractul ui gastro-intestinal. S tudiile in vitro şi
in vivo nu au indicat dovezi relevante din punct de vedere clinic al e potenţialului mutagen al
ibuprofenului . În studiile la şobolani şi şoareci, nu au fost identificate dovezi ale efectelor carcinogen e
ale ibuprofen ului.
Ibuprofenul a determinat inhibarea ovulaţiei la iepuri, precum şi tulburări de implantare la diverse
specii de animale (iepuri, şobolani, şoareci). Studii experimentale au demonstrat că ibuprofenul
traversează placenta, în cazul administrării unor doze materne toxice, şi s-a observat o incidenţă
crescută a malformaţiilor (de exemplu, defecte ale septului ventricular).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Ibuprofen Sandoz 200 mg capsule moi
Capsula conține:
Macrogol 400
Sorbitol lichid necristalizat (sorbitol 70%) (E 420)
Oleat de sorbitan
Hidroxid de potasiu
Învelișul capsulei:
Gelatină
Macrogol 400
Sorbitol lichid necristalizat (sorbitol 70%) (E 420)
15
Trigliceride cu lanț mediu
Cerneala de imprimare:
Shellac glaze
Oxid ne gru de fer (E 172)
Soluție concentrată de amoniac
Propilenglicol
Ibuprofen Sandoz 400 mg capsule moi
Capsula conține:
Macrogol 400
Oleat de sorbitan
Povidonă K -30
Hidroxid de potasiu
Învelișul capsulei:
Gelatină Macrogol 400
Sorbitol lichid necris talizat (Sorbitol 70%) (E 420)
Trigliceride cu lanț mediu
Cerneala de imprimare:
Prop ilenglicol
Soluție concentrată de amoniac
Schellac glaze
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se păstra la temperaturi peste 30ºC.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVdC/Al:
Ibuprofen Sandoz este ambalat în blister a câte 10, 12, 20, 24, 30, 48 și 50 capsule moi.
Este posibil ca nu toate mă rimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
16
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Sandoz S.R.L.
Str. Livezeni, Nr. 7A,
540472 Târgu. Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pentru 200 mg
7633/2015/01 – ambalaj cu 10 capsule moi
7633/2015/02 – ambalaj cu 12 capsule moi
7633/2015/03 – ambalaj cu 20 capsule moi
7633/2015/04 – ambalaj cu 24 capsule moi
7633/2015/05 – ambalaj cu 30 capsule moi
7633/2015/06 – ambalaj cu 48 capsule moi
7633/2015/07 – ambalaj cu 50 capsule moi
Pentru 400 mg
7644/2015/01 – ambalaj cu 10 capsule moi
7644/2015/02 – ambalaj cu 12 capsule moi
7644/2015/03 – ambalaj cu 20 capsule moi
7644/2015/04 – ambalaj cu 24 capsule moi
7644/2015/05 – ambalaj cu 30 capsule moi
7644/2015/06 – ambalaj cu 48 capsule moi
7644/2015/07 – ambalaj cu 50 capsule moi
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUT ORIZAŢIEI
Autorizație - Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
