METOPROLOL ZENTIVA 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol Zentiva 50 mg comprimate
Metoprolol Zentiva 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metoprolol Zentiva 50 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 77,4 mg
Metoprolol Zentiva 100 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg .
Excip ient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 60,5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Metoprolol Zentiva 50 mg
Comprimate neacoperite, plate, de culoare al bă, cu diametrul de 9 mm, având marcat pe una din feţe o linie
mediană şi pe cealaltă 3 arcuri de cerc dispuse simetric.
Metoprolol Zentiva 100 mg
Comprimate neacoperite, plate, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, având marcat pe una din feţe o linie
mediană şi pe cealaltă 3 arcuri de cerc dispuse simetric.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Metoprolol Zentiva este indicat la pacienţii adulţi pentru :
- hipertensiune arterială uşoară până la severă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
2
- prevenţie secundară după infarct miocardic;
- tahiaritmii, în special tahicardie supraventriculară;
- t ulburări cardiace funcţionale : eretism cardiac;
- profila xia crizelor de angină pectorală stabilă ;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în tratamentul hipertiroidismului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol pe
zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol pe
zi sau se admin istrează în asociere alte antianginoase.
După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50- 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori
pe zi (dimineaţa şi seara).
Tahiaritmii : doza uzuală este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3 ori pe zi. Dacă nu se atinge efectul
terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol sau se
administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidis mului, doza zilnică recomandată este de 150- 200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3- 4 prize .
Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.
Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara),
doză care poate fi cresc ută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală, pacienţi hemodializaţi sau pacienţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă hepatică
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele
plasmatice este în proporţie mică (5- 10%).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei .
Copii şi adole scenţi
Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.La nevoie, comprimatele Metoprolol Zentiva 100 mg pot fi divizate.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipie nţii enumeraţi la
pct.6.1,
3
- a stm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
- tulburări circulatorii severe arter iale periferice,
- în infarctul miocardic acut , dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi /minut, intervalul PQ este ma i mare
de 0,24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă cardiacă severă,
- bloc sinoatrial,
- feo cromocitom netratat,
- acidoză metabolică,
- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
- la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru util izare
Deşi beta- blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta -blocantele
neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării metoprololului la pacienţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metoprolu l este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti beta
2 –
adrenergici (comprimate şi /sau aerosol nazal, suspensie ) sau ajustarea dozei de agonişti beta
2–adrenergici
administraţi anterior.
Şocul anafilactic poate fi mu lt mai sever la pacienţii în tratament cu metoprolol, de aceea este necesară
prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate
severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratament pentr u desensibilizare.
La pacienţii cu diabet zaharat, valorile glicemiei trebuie monitorizate mult mai frecvent şi dacă este necesar,
doza de insulină şi de antidiabetice orale trebui e ajustată.
Similar altor beta -blocante, metoprololul poate masca semnele d e avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în cazul
beta -blocantelor neselective.
În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi i ntrodusă numai după compensare. Î n general,
terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspund la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
Metoprololul se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei ( inhibitorii ECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Foarte rar, tulburările de conducere atrio -ventriculare existente ar putea dev eni mai severe şi poate apare un
bloc A -V.
Metoprolol ul poate agrava simptomele tulburăr ilor circulatorii periferice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta
1 -
selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta -adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Administrarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele uşoare şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
4
La pacienţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonişti ai receptorilor alfa –adrenergici.
La pacienţii trataţi cu beta -blocante nu se administrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de tipul
verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.
Ris curile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu miastenia
gravis şi psoriaz is.
Datorită metabolizării mai lente , biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii c u insuficienţă
hepatică severă, f iind necesară reducerea dozei.
La pacienţii cu bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului, metoprololul trebuie administrat
în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze reduse treptat, în decurs de 10 -14 zile.
Întreru perea bruscă a administră rii metoprololului poate determina ischemie miocardică, cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie evitată
întreruperea bruscă a administrării beta -blocantel or.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta- adrenergic. În
condiţiile în care oprirea tratamentul ui este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore
înaintea anesteziei.
Totuşi, la unii pacienţi , beta-blocantele pot fi folosite ca premedicaţie; beta -blocantele pot preveni stimularea
simpatică excesivă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Dacă beta- blocantele se admin istrează în acest scop, deprimare miocardică poate fi prevenită folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.
Sportivi
Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadru l testelor pentru controlul antidoping.
Metoprolol Zentiva conţine lactoză.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp ) sau sindrom de
malabsor ţie la glucoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării concomitente de
beta -blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardi ovasculare.
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în special
torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
–prez intă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii, automatismului
şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Administrarea orală concomit entă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardiace, prin
5
efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este n ecesară monitorizare ECG, îndeosebi la
vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice. Tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat desp re acest tratament (vezi pct 4.4)
În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări ale
contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se
impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesa re supravegherea tensiunii arteriale şi,
eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu
creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie m arcată. Asocierea necesită supraveghere
medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta -adrenergic se ajustează în timpul tratamentului cu
cimetidină.
Similar tuturor beta -blocantelor , metoprololul poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se
impune prudenţă la administrarea concomitentă cu ergotamina.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină : bradicardie şi tulburări de conducere atrio- ventriculară.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu ev entuala creştere a reacţiilor ei
adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea
electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul
tratamentului şi du pă oprirea acestuia.
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de
aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta -
adrenergice trebuie întrerupt. Dacă a dministrarea metoprololului este absolut necesară şi nu poate fi
întreruptă, aceasta se va face cu precauţie, cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate de resuscitare.
În cazul în care tratamentul asociat cu clonidină trebuie întrerupt, tratamentul cu beta -blocan te trebuie
întrerupt cu câteva zile înainte de clonidină, deoarece creşterea bruscă a tensiunii arteriale la întreruperea
bruscă a tratamentului cu clonidină este potenţată de betablocante.
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate să determine hipotensiune arterială
şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau
necontrolată prin tratament.
Administrarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi risc de hipotensi une arterială ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline
pe care o determină.
6
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică,
reducând astfel efectele acestuia.
Administrarea concomitentă cu alte blocante beta- adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO) , impune precauţie în administrare.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia uno r efecte ale beta-blocantelor la
nou- născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice
care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară: bradicardie, detresă respiratorie,
hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto -placentară, reduce perfuzia placentară, putând determina
moarte intra -uterină sau naşteri premature. Determină risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la
nou- născut. Nu s -au raportat anomalii la f ăt.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou -
născutului în primele 3- 5 zile de viaţă.
Alăptarea
Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeut ice, cantitatea de
metoprolol care ajunge în laptele matern nu determină efecte beta -blocante semnificative.
Alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprolol Zentiva poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor şi fatigabilităţii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţii adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: f oarte frecvente (≥1/1 0); frecvent e (≥ 1/100 şi
1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): trombocitopenie, leucopenie.
7
Tulbur ări ale s istemul ui nervos
Rare (>1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10 000, 1/1000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, <1/1000): perturbări ale libidoului şi potenţei.
Copii si adolescenţi
Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate du pă autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
8
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistem ului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu metoprolol poate de termina hipotensiune arterială marcată, bradicardie sinusală, bloc atrio-
ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar
comă), greaţă, vărsături şi cianoză.
Simptomele se pot exacerba dacă se admi nistrează concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidină sau
barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului
Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau bradicardie
severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează intravenos un agonist beta
1-
adrenergic sau sulfat de atropină (0,5- 2 mg) iv. Dacă nu se obţine efectului terapeutic dorit, se mai pot
administra: dopamină , dobutamină.
Pacientului i se poate administra şi glucagon iv, care se poate repeta la nevoie pentru a contracara reacţiile
adverse severe ale beta- blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. P entru a evitare bronhospasmul, pacientului i se poate
administra intravenos un agonist beta
2- adrenergic (terbutalină). Dozele necesare pentru tratarea
supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin hemodial iză.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
Mecanism de acţiune
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1- adrenerg ici, care acţionează prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea
receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agoni st.
Efecte farmacodinamice
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu
stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac şi contractilitatea
crescută a in imii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade tensiunea arterială.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezistenţei vasculare totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe termen
scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce concentraţia reninei plasmatice.
La pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce, de asem enea hipertrofia
ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în tratamentul pe
termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie, care
sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta –blocantele non-selective.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Metoprolol e ste absorbit şi aproape complet din tractul gastro -intestinal, având o biodisponibilitate de
aproximativ 38%, datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic.
La metabolizatorii lenţi se atinge o concentraţie plasmatică maximă de 262 ± 29 ng/ml după 3 ore de la
administrarea unei doze de 100 mg. În cazul metabolizatorilor rapizi se atinge o concentraţie plasmatică
maximă de 99 ± 38 ng/ml după 2 ore de la administrarea unei doze de 100 mg..
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 12 %.
Metabolizare
Metoprolol este metabolizat intens la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului
hepatic CYP2D6.
Datorită polimorfismului genei CYP2D6, metoprololul prezintă o mare variabilitate de metabol izare, cu
repercusiuni asupra t impului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, care poate fi cuprins între 2,8 ± 1,2
ore şi 7,6 ± 1,5 ore.
Eliminare
Mai mult de 95% din doza administrată e ste excretată în urină sub formă de metaboliţi , 5% este excretată sub
formă nemetabolizat ă.
Linearitate/Non -linearitate
Există o relaţie de tip linear între concentraţia plasmatică şi efectul asupra frecvenţei cardiace, dar efectul
hipotensiv nu este influenţat de variaţiile concentraţiilor plasmatice ale tartratului de metoprolol.
Relaţie farmacocinetică/farmacodinamică
Eficacitatea terapeutică după administrarea orală se cuantifică după efectul asupra frecvenţei cardiace şi
efectul hipotensiv. Astfel, după administrarea unor doze de 25, 50 şi 100 mg tartrat de metoprolol efectele
cardiace se obţin la o oră de la administrare şi se menţin 3,3, 5, respectiv 6,4 ore. Administrarea repetată a
unei doze de 100 mg tartrat de metoprolol pe zi are efect terapeutic 12 ore. Concentraţia plasmatică eficace
capabilă să determin e scăderea tensiunii arteriale este de aproximativ
25 ng/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidonglicolat de sodiu
Amidon de porumb
L actoză monohidrat 200 mesh
Dioxid de sil iciu coloidal anhidru
Povidonă K 30
T alc
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
10
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul ori ginal
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B -dul Theodor Pallady, nr. 50
Sector 3, Bucureşti, România
Tel : 021/317.31.36
Fax : 021/317.31.34
zentivaro@zentiva.ro
www.ze ntiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metoprolol Zentiva 50 mg comprimate
7619/2015/01
Metoprolol Zentiva 100 mg comprimate
7620/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol Zentiva 50 mg comprimate
Metoprolol Zentiva 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metoprolol Zentiva 50 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat.
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 77,4 mg
Metoprolol Zentiva 100 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg .
Excip ient cu efect cunoscut : lactoză monohidrat
Fiecare comprimat conţine lactoză monohidrat 60,5 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Metoprolol Zentiva 50 mg
Comprimate neacoperite, plate, de culoare al bă, cu diametrul de 9 mm, având marcat pe una din feţe o linie
mediană şi pe cealaltă 3 arcuri de cerc dispuse simetric.
Metoprolol Zentiva 100 mg
Comprimate neacoperite, plate, de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, având marcat pe una din feţe o linie
mediană şi pe cealaltă 3 arcuri de cerc dispuse simetric.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Metoprolol Zentiva este indicat la pacienţii adulţi pentru :
- hipertensiune arterială uşoară până la severă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprolului administrat intravenos;
2
- prevenţie secundară după infarct miocardic;
- tahiaritmii, în special tahicardie supraventriculară;
- t ulburări cardiace funcţionale : eretism cardiac;
- profila xia crizelor de angină pectorală stabilă ;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în tratamentul hipertiroidismului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol pe
zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol pe
zi sau se admin istrează în asociere alte antianginoase.
După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50- 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori
pe zi (dimineaţa şi seara).
Tahiaritmii : doza uzuală este de 25- 50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3 ori pe zi. Dacă nu se atinge efectul
terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol sau se
administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidis mului, doza zilnică recomandată este de 150- 200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3- 4 prize .
Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.
Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi
seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara),
doză care poate fi cresc ută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală, pacienţi hemodializaţi sau pacienţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă hepatică
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele
plasmatice este în proporţie mică (5- 10%).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei .
Copii şi adole scenţi
Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.La nevoie, comprimatele Metoprolol Zentiva 100 mg pot fi divizate.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipie nţii enumeraţi la
pct.6.1,
3
- a stm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
- tulburări circulatorii severe arter iale periferice,
- în infarctul miocardic acut , dacă ritmul cardiac este mai mic de 45 bătăi /minut, intervalul PQ este ma i mare
de 0,24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă cardiacă severă,
- bloc sinoatrial,
- feo cromocitom netratat,
- acidoză metabolică,
- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
- la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru util izare
Deşi beta- blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta -blocantele
neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării metoprololului la pacienţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metoprolu l este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti beta
2 –
adrenergici (comprimate şi /sau aerosol nazal, suspensie ) sau ajustarea dozei de agonişti beta
2–adrenergici
administraţi anterior.
Şocul anafilactic poate fi mu lt mai sever la pacienţii în tratament cu metoprolol, de aceea este necesară
prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate
severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratament pentr u desensibilizare.
La pacienţii cu diabet zaharat, valorile glicemiei trebuie monitorizate mult mai frecvent şi dacă este necesar,
doza de insulină şi de antidiabetice orale trebui e ajustată.
Similar altor beta -blocante, metoprololul poate masca semnele d e avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în cazul
beta -blocantelor neselective.
În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi i ntrodusă numai după compensare. Î n general,
terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspund la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
Metoprololul se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei ( inhibitorii ECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Foarte rar, tulburările de conducere atrio -ventriculare existente ar putea dev eni mai severe şi poate apare un
bloc A -V.
Metoprolol ul poate agrava simptomele tulburăr ilor circulatorii periferice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, agoniştii beta
1 -
selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta -adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Administrarea unui blocant beta
1-adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele uşoare şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
4
La pacienţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagonişti ai receptorilor alfa –adrenergici.
La pacienţii trataţi cu beta -blocante nu se administrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de tipul
verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.
Ris curile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu miastenia
gravis şi psoriaz is.
Datorită metabolizării mai lente , biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii c u insuficienţă
hepatică severă, f iind necesară reducerea dozei.
La pacienţii cu bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului, metoprololul trebuie administrat
în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze reduse treptat, în decurs de 10 -14 zile.
Întreru perea bruscă a administră rii metoprololului poate determina ischemie miocardică, cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie evitată
întreruperea bruscă a administrării beta -blocantel or.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta- adrenergic. În
condiţiile în care oprirea tratamentul ui este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48 ore
înaintea anesteziei.
Totuşi, la unii pacienţi , beta-blocantele pot fi folosite ca premedicaţie; beta -blocantele pot preveni stimularea
simpatică excesivă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Dacă beta- blocantele se admin istrează în acest scop, deprimare miocardică poate fi prevenită folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.
Sportivi
Metoprololul poate să determine o reacţie pozitivă în cadru l testelor pentru controlul antidoping.
Metoprolol Zentiva conţine lactoză.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp ) sau sindrom de
malabsor ţie la glucoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterială. În cazul administrării concomitente de
beta -blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardi ovasculare.
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei tulburărilor de ritm ventricular, în special
torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
–prez intă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii, automatismului
şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Administrarea orală concomit entă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii miocardiace, prin
5
efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este n ecesară monitorizare ECG, îndeosebi la
vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice. Tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie informat desp re acest tratament (vezi pct 4.4)
În cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări ale
contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare. Se
impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesa re supravegherea tensiunii arteriale şi,
eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu
creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie m arcată. Asocierea necesită supraveghere
medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta -adrenergic se ajustează în timpul tratamentului cu
cimetidină.
Similar tuturor beta -blocantelor , metoprololul poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se
impune prudenţă la administrarea concomitentă cu ergotamina.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină : bradicardie şi tulburări de conducere atrio- ventriculară.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu ev entuala creştere a reacţiilor ei
adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică, efectuarea
electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în timpul
tratamentului şi du pă oprirea acestuia.
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului, de
aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administrarea metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante beta -
adrenergice trebuie întrerupt. Dacă a dministrarea metoprololului este absolut necesară şi nu poate fi
întreruptă, aceasta se va face cu precauţie, cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate de resuscitare.
În cazul în care tratamentul asociat cu clonidină trebuie întrerupt, tratamentul cu beta -blocan te trebuie
întrerupt cu câteva zile înainte de clonidină, deoarece creşterea bruscă a tensiunii arteriale la întreruperea
bruscă a tratamentului cu clonidină este potenţată de betablocante.
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea sintezei
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate să determine hipotensiune arterială
şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă cardiacă latentă sau
necontrolată prin tratament.
Administrarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi risc de hipotensi une arterială ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei hidrosaline
pe care o determină.
6
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie enzimatică,
reducând astfel efectele acestuia.
Administrarea concomitentă cu alte blocante beta- adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO) , impune precauţie în administrare.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt.
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia uno r efecte ale beta-blocantelor la
nou- născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii miocardice
care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară: bradicardie, detresă respiratorie,
hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto -placentară, reduce perfuzia placentară, putând determina
moarte intra -uterină sau naşteri premature. Determină risc crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la
nou- născut. Nu s -au raportat anomalii la f ăt.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou -
născutului în primele 3- 5 zile de viaţă.
Alăptarea
Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeut ice, cantitatea de
metoprolol care ajunge în laptele matern nu determină efecte beta -blocante semnificative.
Alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprolol Zentiva poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor şi fatigabilităţii.
4.8 Reacţii adverse
Reacţii adverse sunt clasificate utilizând următoarea convenţie: f oarte frecvente (≥1/1 0); frecvent e (≥ 1/100 şi
1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): trombocitopenie, leucopenie.
7
Tulbur ări ale s istemul ui nervos
Rare (>1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10 000, 1/1000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, <1/1000): perturbări ale libidoului şi potenţei.
Copii si adolescenţi
Experienţa privind administrarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate du pă autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
8
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistem ului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu metoprolol poate de termina hipotensiune arterială marcată, bradicardie sinusală, bloc atrio-
ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac, bronhospasm, pierderea conştienţei (chiar
comă), greaţă, vărsături şi cianoză.
Simptomele se pot exacerba dacă se admi nistrează concomitent alcool etilic, antihipertensive, chinidină sau
barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului
Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau bradicardie
severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administrează intravenos un agonist beta
1-
adrenergic sau sulfat de atropină (0,5- 2 mg) iv. Dacă nu se obţine efectului terapeutic dorit, se mai pot
administra: dopamină , dobutamină.
Pacientului i se poate administra şi glucagon iv, care se poate repeta la nevoie pentru a contracara reacţiile
adverse severe ale beta- blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. P entru a evitare bronhospasmul, pacientului i se poate
administra intravenos un agonist beta
2- adrenergic (terbutalină). Dozele necesare pentru tratarea
supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul nu poate fi eliminat prin hemodial iză.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
Mecanism de acţiune
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta1- adrenerg ici, care acţionează prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru blocarea
receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agoni st.
Efecte farmacodinamice
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere cu
stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac şi contractilitatea
crescută a in imii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade tensiunea arterială.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezistenţei vasculare totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe termen
scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce concentraţia reninei plasmatice.
La pacienţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce, de asem enea hipertrofia
ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în tratamentul pe
termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie, care
sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta –blocantele non-selective.
9
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Metoprolol e ste absorbit şi aproape complet din tractul gastro -intestinal, având o biodisponibilitate de
aproximativ 38%, datorită metabolizării intense la primul pasaj hepatic.
La metabolizatorii lenţi se atinge o concentraţie plasmatică maximă de 262 ± 29 ng/ml după 3 ore de la
administrarea unei doze de 100 mg. În cazul metabolizatorilor rapizi se atinge o concentraţie plasmatică
maximă de 99 ± 38 ng/ml după 2 ore de la administrarea unei doze de 100 mg..
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice se face în proporţie de aproximativ 12 %.
Metabolizare
Metoprolol este metabolizat intens la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului
hepatic CYP2D6.
Datorită polimorfismului genei CYP2D6, metoprololul prezintă o mare variabilitate de metabol izare, cu
repercusiuni asupra t impului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, care poate fi cuprins între 2,8 ± 1,2
ore şi 7,6 ± 1,5 ore.
Eliminare
Mai mult de 95% din doza administrată e ste excretată în urină sub formă de metaboliţi , 5% este excretată sub
formă nemetabolizat ă.
Linearitate/Non -linearitate
Există o relaţie de tip linear între concentraţia plasmatică şi efectul asupra frecvenţei cardiace, dar efectul
hipotensiv nu este influenţat de variaţiile concentraţiilor plasmatice ale tartratului de metoprolol.
Relaţie farmacocinetică/farmacodinamică
Eficacitatea terapeutică după administrarea orală se cuantifică după efectul asupra frecvenţei cardiace şi
efectul hipotensiv. Astfel, după administrarea unor doze de 25, 50 şi 100 mg tartrat de metoprolol efectele
cardiace se obţin la o oră de la administrare şi se menţin 3,3, 5, respectiv 6,4 ore. Administrarea repetată a
unei doze de 100 mg tartrat de metoprolol pe zi are efect terapeutic 12 ore. Concentraţia plasmatică eficace
capabilă să determin e scăderea tensiunii arteriale este de aproximativ
25 ng/ml.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidonglicolat de sodiu
Amidon de porumb
L actoză monohidrat 200 mesh
Dioxid de sil iciu coloidal anhidru
Povidonă K 30
T alc
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
10
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul ori ginal
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conform itate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ZENTIVA S.A.
B -dul Theodor Pallady, nr. 50
Sector 3, Bucureşti, România
Tel : 021/317.31.36
Fax : 021/317.31.34
zentivaro@zentiva.ro
www.ze ntiva.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metoprolol Zentiva 50 mg comprimate
7619/2015/01
Metoprolol Zentiva 100 mg comprimate
7620/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
