KANAMICINA PANPHARMA 1 g
Substanta activa: KANAMYCINUMClasa ATC: J01GB04Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 100 flac. din sticla incolora cu 1 g pulb. pt. sol. inj./perf.
Producator: PANPHARMA - FRANTA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Kanamicină Panpharma 1g pulbere pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine kanamicină 1 g, sub formă de sulfat de kanamicină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Produsul ambalat pentru comercializare: pulbere de culoare albă sau aproape albă, higroscopică
Soluţia reconstituită (pulberea dintr -un flacon dizolvată în 4 ml apă pentru preparate injectabile): soluţie
incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul bolilor transmisibile cauzate de microorganisme sensibile la kanamicină (vezi pct. 5.1):
- Tuberculoza cauzată de bacilii Koch care sunt rezistenţi la majoritatea medicamentelor împotriva
tuberculozei (utilizare concomitentă cu alte medicamente destinate tratament ului tuberculozei)
- Boli cu risc vital, de exemplu pneumonie, sepsis, endocardită, cauzate de bacterii gram negative care
sunt rezistente la alte antibiotice din grupa aminoglicozidelor (utilizare concomitentă cu alte
antibiotice)
Pentru tratamentul cu Ka namicină Panpharma, recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene, în vigoare pe plan local, trebuie luate în considerare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Kanamicină Panpharma poate fi administrată prin i njecţie intramusculară profundă, prin perfuzie
intravenoasă (0,5 g sau 1 g de medicament în 250 ml de soluţie izotonică de glucoză sau soluţie salină)
efectuată lent adică pe o durată de 30 – 60 minute sau prin injecţie intratecală.
Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede, fără particule.
2
Pacienţi cu funcţie renală normală
Injecţie intramusculară
Adulţi
Doza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la adult este de 1,5 g. Doza maximă totală care poate fi utilizată pe întreaga durată a
tratamentului este de 15 g de kanamicină.
Copii
Doza zilnică pentru acest m edicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la copil este de 600 mg. Durata de utilizare a ace stui medicament nu trebuie să
depăşească 6 zile.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 5- 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va
fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Trebuie monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Perfuzie intravenoasă
Adulţi şi copii
Pentru acest medicament, doza care trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă este aceeaşi cu cea
folosită pentru injecţ ia intramusculară, la adulţi şi la copii.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore. Trebuie
monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Injecţie intratecală
Adulţi
Doza zilnică la adulţi este de 25 - 50 mg.
Copii cu vârsta sub 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta sub 4 ani este de 12 mg.
Copii cu vârsta peste 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta peste 4 ani este de 25 mg.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, este necesar să se ia următoarele măsuri:
- reducerea dozei
- verificarea cu regularitate a funcţiilor renală, aud itivă şi vestibulară
- ajustarea imediată a dozei în funcţie de concentraţia plasmatică a medicamentului
Doza iniţială la adulţii cu oligurie este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 2 - 4 zile.
După episodul de oligurie sau în c az de azotemie, ori în cazul unei rate a filtrării glomerulare mai mică de
10 ml/min, doza iniţială este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 1 - 2 zile.
Dozele şi perioada de administrare a dozelor recomandate depind de clearanc e-ul creatininei.
3
La pacienţii hemodializaţi, după administrarea unei doze de încărcare de 5 -7,5 mg kanamicină/kg,
administrarea următoarelor doze se va face după şedinţele de hemodializă, în funcţie de concentraţia
plasmatică a kanamicinei.
4.3 Contraindicaţ ii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Miastenia gravis
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări vestibulare sau cohleare, inclu siv tulburări ale funcţiei
nervului cranian opt.
- Kanamicina cauzează toxicitate renală şi auditivă; în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie la
utilizarea acestui medicament:
- la pacienţii cu insuficienţă renală, administrarea kanamicinei se fa ce numai dacă este absolut necesar. La
această categorie de pacienţi, se impune adaptarea dozelor în funcţie de clearance- ul creatininei,
supravegherea funcţiei renale în perioada tratamentului şi monitorizarea concentraţiei plasmatice a
antibioticului (ve zi punctul 4.2.). Aceleaşi precauţii sunt necesare şi la pacienţii vârstnici.
- nu se recomandă asocierea kanamicinei cu diuretice de ansă (creşte riscul nefrotoxicităţii).
- în cazul tratamentului îndelungat (de ex. în tuberculoză) se impune supravegherea funcţiilor renală şi
vestibulo -cohleară.
- În cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţi aflaţi sub tratament cu kanamicină, trebuie atenţionat medicul
anestezist (vezi punctul 4.5.).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu botulism, boală Parkinson şi hipocalcemie severă, deoarece, în aceste
situaţii, kanamicina creşte riscul blocului neuromuscular.Efectul aminoglicozidelor asupra joncţiunii
neuromusculare este similar cu cel al curarei. Aceasta poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj
neuromusc ular.
Utilizarea kanamicinei ca tuberculostatic:
Administrarea kanamicinei se face pe baza principiilor generale de tratament în tuberculoză. Kanamicina nu
trebuie administrată fără confirmare bacteriologică a prezenţei bacilului Koch şi se va face în funcţie de
rezultatele antibiogramei, în cadrul unei scheme polichimioterapice antituberculoase.
Pentru a fi eficientă, kanamicina trebuie să fie utilizată în combinaţie cu unul sau mai multe medicamente
împotriva tuberculozei.
Efectul de toxicitate renală e ste sporit în cazul utilizării concomitente a antibioticelor din grupa
aminoglicozidelor şi cea a cefalosporinelor.
Datorită imaturităţii renale a nou -născuţilor, eliminarea antibioticelor aminoglicozidice la acest grup de
pacienţi este mai lentă; în cons ecinţă, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi prelungit. Antibioticele
aminoglicozidice trebuie utilizate cu precauţie la nou- născuţii la termen şi la cei prematuri.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antibioticele
In compatibilitatea in-vitro a antibioticelor aminoglicozidice şi beta -lactamice, de exemplu peniciline, a fost
demonstrată; prin urmare, acestea nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă.
Dacă se consideră necesară utilizarea unei asemenea combinaţii de antib iotice, acestea trebuie injectate la
momente diferite şi în locuri diferite.
În cazul utilizării concomitente cu alte antibiotice care pot induce toxicitate renală şi auditivă (gentamicină,
streptomicină, neomicină, polimixină, cefalosporine), toxicitatea renală şi auditivă indusă de kanamicină este
sporită.
4
Diuretice
În cazul utilizării concomitente a kanamicinei cu diuretice potente, în special diuretice de ansă, de exemplu
furosemidul, toxicitatea renală este sporită.
Anestezice generale, medicamente care induc relaxarea musculară
Kanamicina poate amplifica efectul anestezicelor generale şi al medicamentelor care induc relaxarea
musculară, ceea ce poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj neuromuscular, cauzând paralizie
respiratorie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Kanamicina traversează bariera fetoplacentară. Concentraţiile serice fetale de kanamicină se sunt, în medie,
între 16 şi 50% din concentraţiile serice la mamă. Nu au fost efectuate la om studii bine controlate. Studiil e
experimentale la şobolan nu au demonstrat existenţa niciunui efect teratogen al kanamicinei; pe de altă parte,
studiile experimentale la cobai şi şobolan, cu doze de 200 mg/kg/zi, au indicat apariţia tulburărilor de auz la
pui.
Studiile cu antibiotice am inoglicozidice, de exemplu gentamicina, au demonstrat faptul că utilizarea acestui
antibiotic la femeile gravide poate fi toxică pentru rinichii fătului.
Studiile cu streptomicină şi tobramicină au demonstrat că poate apărea surditatea ireversibilă, bilate rală, la
fătul provenit de la o femeie care a utilizat acest antibiotic. În concluzie, nu se recomandă administrarea
kanamicinei în perioada sarcinii.
Alăptarea
Aminoglicozidele se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Întrucât kanamicina este slab absorbită din
tractul gastro -intestinal (1% din doza utilizată este absorbită), cantităţile de kanamicină care trec în circulaţia
sanguină a sugarului alăptat sunt neglijabile. Kanamicina poate perturba flora microbiană intestinală a
sugarului alăptat de către o mamă care urmează tratament cu kanamicină. Sugarul poate prezenta diaree şi
infecţie fungică a mucoaselor ; se recomandă fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită riscului de a produce reacţii adverse vestibulare, kanamicina poate influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente: (≥ 1/10)
- Nefrotoxicitate (Incidenţă medie 10- 15%). Insuficienţa renală acută se poate caracteriza prin
creşterea nivelurilor azotului ureic în sânge, scăderea nivelurilor creatininei şi oligurie, greaţă şi
vărsături. Aceste tulburări apar cel mai adesea în cursul tratamentului prelungit sau cu doze mari, la
pacienţii cu antecedente de insuficienţă renală sau tulburări circulatorii, sau la cei care primesc
tratament concomitent cu medicamente despre care se ştie că sunt nocive pentru rinichi.
Aceste efecte sunt reversibile odată cu întreruperea administrării antibioticului.
Frecvente: (≥1/100 şi <1/10)
- Ototoxicitate (incidenţă 1- 5%). Incidenţa toxicităţii cohleare indusă de aminoglicozide la nou- născuţi
a f ost estimată ca fiind de aproximativ 2%.
Mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1/100)
- Leziuni vestibulare şi auditive , de obicei ireversibile. Greaţă, vărsături, tinitus şi scăderea auzului.
În principal, raportate la pacienţii care au urmat tratament pe te rmen lung sau cu doze foarte mari.
Acest efect este frecvent întâlnit la pacienţii vârstnici c u insuficienţă renală sau la cei care primesc
tratament concomitent cu medicamente care induc efecte toxice asupra organelor auzului şi
echilibrului.
5
- Intolera nţă gastro -intestinală: greaţă, vomă, diaree
- Erupţii cutanate tranzitorii . Reacţie de hipersensibilizare: erupţii pe piele, papule, mâncărime
Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)
- Surditate congenitală.
- Paralizie neuromusculară (cel mai frecvent, apare în caz ul administrării de doze mari prin instilaţie
peritoneală sau la pacienţii cu miastenia gravis). Cefalee, parestezie, spasme şi slăbiciune musculară,
convulsii.
- Neurotoxicitate: cefalee, parestezie şi vedere înceţoşată. În cazuri foarte rare apar nevrită periferică,
nevrită optică, blocaj neuromuscular (cu posibil stop respirator).
Frecvenţă nedefinită:
- Tulburări hematologice şi limfatice: Modificări ale numărului celulelor sanguine.
- Tulburări hepatobiliare : creşterea temporară a transaminazelor seri ce (AST, ALT), creşterea
bilirubinei serice.
- Cardiovasculare: Edem
- Locale: Senzaţie de arsură, înţepătură
- Respiratorii: Dispnee
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este im portantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt aceleaşi cu cele datorate reacţiilor adverse. Pot apărea pierderea echilibrului
şi tulburări de auz, cefalee, ameţeală, greaţă şi tulburări renale. Dozele toxice de kanamicină pot bloca
transmiterea impulsurilor nervoase către muşchi, inhibând respiraţia. În caz de blocaj neuromuscular, este
nevoie de sus ţinerea funcţiei respiratorii; vor fi administrate calciu şi neostigmină injectabil.
În caz de supradozaj sau reacţii adverse, hemodializa sau dializa peritoneală sunt de natură să faciliteze
îndepărtarea kanamicinei din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGI CE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: aminoglicozide antibacteriene , codul ATC: J01GB04
Mecanism de acţiune
Aminoglicozidele acţionează bactericid prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene. Aceste antibiotice
pătrund în celul ele bacteriene prin transport activ şi prin difuziune. Transportul activ este dependent de
oxigen, ceea ce explică rezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe. În interiorul celulelor, moleculele de
aminoglicozide se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 30S, având drept consecinţă inhibarea
sintezei proteice.
Aminoglicozidele au efect postantibiotic, care se menţine câteva ore după ce concentraţia plasmatică scade
sub valoarea concentraţiei minime inhibitorii (CMI). Efectul postantibiotic creşte od ată cu concentraţia şi
durata expunerii la substanţa activă; de asemenea, este favorizat de prezenţa leucocitelor (efect postantibiotic
leucocitar).
Acţiunea antibacteriană este redusă în prezenţa puroiului, în condiţii locale de anaerobioză şi în mediu ac id.
6
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii. Astfel,
informaţiile privind prevalenţa rezistenţei la antibiotice pe plan local sunt utile, în special în cazul tratării
infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este
discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii transmisibile, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.
Frecvenţa rezistenţei în Europa
SENSIBILI
Aerobi gram -pozitivi
Staphylococcus (tulpini sensibile la meticilină)
Aerobi gram -negativi
Proteus mirabilis Streptococcus pyogenes
Tulpini de Proteus pozitive la indol, cu excepţia
Providencia
E.coli
Klebsiella
Salmonella
Shige lla
Campylobacter
REZISTENTE
Aerobi gram -pozitivi
Staphylococcus (tulpini rezistente la meticilină)
Meningococcus
Streptococcus
Pneumococcus ,
Enterococcus
Aerobi gram -negativi
Providencia rettgeri
Anaerobi
Actinomyces israelii
Clostridium
Clostridium per fringens
Fusobacterium
Peptostreptococcus
Porphyromonas
Prevotella
Propionibacterium acnes
Veillonella
Alţii
Treponema pallidum
REZISTENŢĂ VARIABILĂ
Aerobi gram -negativi
Enterobacter
Serratia
Pseudomonas
Acinetobacter
Citrobacter
Notă. Deşi kanamicina nu are niciun efect asupra streptococilor în condiţii in vitro , în condiţiile utilizării
concomitente cu antibioticele beta- lactamice apare un efect sinergic. Asupra streptococilor, efectul sinergic
este mai slab.
Rezistenţa bacteriană la kanamicină este frecventă şi larg răspândită. Mecanismul implicat obişnuit în
rezistenţă constă în inactivarea antibioticului prin adenilare sau fosforilare de către enzime specifice, mediate
plasmidic.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Datorită moleculei polare, ka namicina nu se absoarbe după administrare orală. După injectare
intramusculară, kanamicina se absoarbe rapid si aproape complet, realizând concentraţia plasmatică maximă
după aproximativ 1 oră. Volumul aparent de distribuţie corespunde compartimentului lic hidian extracelular
(0,2- 0,4 l/kg). Concentraţia serică maximă de kanamicină este atinsă după 1 oră de la administrarea dozei. La
o oră după administrarea unei doze de 1 g de kanamicină, concentraţia plasmatică este de 10 – 60 μg /ml.
În caz de insuficienţ ă renală, concentraţia serică a kanamicinei creşte până la niveluri care pot provoca
neurotoxicitate.
Distribuţia
Traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Kanamicina se leagă în mică măsură pe proteinele plasmatice.
Medicamentul difuzează în lichidele extracelulare, abcese, lichidul de ascită, lichidul pericardic, lichidul
pleural, lichidul peritoneal, lichidul sinovial, limfă. Difuziunea sa este mai lentă în bilă, secreţii bronşice,
salivă, creier şi alte fl uide corporale.
Când meningele nu este inflamat, kanamicina nu trece în lichidul cefalorahidian.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2 -4 ore la adulţi cu funcţie renală normală; este mai lung la
pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou -născuţi.
Metabolizarea
Aminoglicozidele nu sunt metabolizate în ficat; ele sunt excretate în urină în formă nemodificată.
Eliminarea
Kanamicina este eliminată rapid sub formă nemodificată prin urină (prin filtrare glomerulară), concentraţia
acesteia în sânge scăzând în decurs de 6 ore şi devenind neglijabilă în 12 - 24 de ore. Prin bilă se elimină o
cantitate foarte mică de kanamicină.
Cea mai mare parte din doza administrată pe cale parenterală este eliminată în decurs de 24 de ore, prin
urină.
La om, medicament ul se excretă în laptele matern şi trece în circulaţia sanguină a cordonului ombilical.
Kanamicina poate fi epurată prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii cu kanamicină pentru a determina efe ctul acesteia din punct de vedere al
carcinogenităţii şi mutagenităţii la om. Studiile efectuate cu alte antibiotice din clasa aminoglicozidelor nu au
relevat nici un efect carcinogen sau mutagen la şobolan şi şoarece. Studiile efectuate la şobolan şi la i epure
nu au relevat nicio tulburare de fertilitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Antibioticele aminoglicozidice nu trebuie amestecate în acelaşi flacon sau seringă cu alte medicamente, în
s pecial cu antibioticele beta -lactamice.
Pentru prepararea soluţiei injectabile, conţinutul unui flacon se dizolvă în 4 ml ser fiziologic sau apă distilată
pentru preparate injectabile.
8
Kanamicina se injectează intramuscular profund.
Pentru administrare în perfuzii intravenoase, conţinutul unui flacon se dizolvă în 250 ml soluţie glucozată
sau ser fiziologic. Perfuzia se administrează lent, într -un interval de 30- 60 minute.
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare: 3 ani
Soluţia r econstituită (1 g pulbere cu 4 ml apă pentru preparate injectabile) se administrează imediat, în
injecţie i.m.
Soluţia reconstituită şi diluată în soluţiile perfuzabile indicate în RCP se administrează imediat, în perfuzie
i.v.
6.4 Precauţii speciale pen tru păstrare
La temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate şi lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
- cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse din
aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
- cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse
din aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/pe rfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE P IAŢĂ
Panpharma
Z.I. du Clairay
35133 Luitré ,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7535/2015/ 01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Kanamicină Panpharma 1g pulbere pentru soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine kanamicină 1 g, sub formă de sulfat de kanamicină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Produsul ambalat pentru comercializare: pulbere de culoare albă sau aproape albă, higroscopică
Soluţia reconstituită (pulberea dintr -un flacon dizolvată în 4 ml apă pentru preparate injectabile): soluţie
incoloră până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul bolilor transmisibile cauzate de microorganisme sensibile la kanamicină (vezi pct. 5.1):
- Tuberculoza cauzată de bacilii Koch care sunt rezistenţi la majoritatea medicamentelor împotriva
tuberculozei (utilizare concomitentă cu alte medicamente destinate tratament ului tuberculozei)
- Boli cu risc vital, de exemplu pneumonie, sepsis, endocardită, cauzate de bacterii gram negative care
sunt rezistente la alte antibiotice din grupa aminoglicozidelor (utilizare concomitentă cu alte
antibiotice)
Pentru tratamentul cu Ka namicină Panpharma, recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene, în vigoare pe plan local, trebuie luate în considerare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Kanamicină Panpharma poate fi administrată prin i njecţie intramusculară profundă, prin perfuzie
intravenoasă (0,5 g sau 1 g de medicament în 250 ml de soluţie izotonică de glucoză sau soluţie salină)
efectuată lent adică pe o durată de 30 – 60 minute sau prin injecţie intratecală.
Soluţia reconstituită trebuie să fie limpede, fără particule.
2
Pacienţi cu funcţie renală normală
Injecţie intramusculară
Adulţi
Doza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la adult este de 1,5 g. Doza maximă totală care poate fi utilizată pe întreaga durată a
tratamentului este de 15 g de kanamicină.
Copii
Doza zilnică pentru acest m edicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Doza zilnică maximă la copil este de 600 mg. Durata de utilizare a ace stui medicament nu trebuie să
depăşească 6 zile.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 5- 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va
fi divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore.
Trebuie monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Perfuzie intravenoasă
Adulţi şi copii
Pentru acest medicament, doza care trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă este aceeaşi cu cea
folosită pentru injecţ ia intramusculară, la adulţi şi la copii.
Sugari
Doza zilnică pentru acest medicament este de 15 mg/kg de greutate corporală. Dacă este nevoie, aceasta va fi
divizată în două prize egale (7,5 mg/kg de greutate corporală) care vor fi injectate la fiecare 12 ore. Trebuie
monitorizată cu regularitate concentraţia serică a antibioticului.
Injecţie intratecală
Adulţi
Doza zilnică la adulţi este de 25 - 50 mg.
Copii cu vârsta sub 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta sub 4 ani este de 12 mg.
Copii cu vârsta peste 4 ani
Doza zilnică la copiii cu vârsta peste 4 ani este de 25 mg.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, este necesar să se ia următoarele măsuri:
- reducerea dozei
- verificarea cu regularitate a funcţiilor renală, aud itivă şi vestibulară
- ajustarea imediată a dozei în funcţie de concentraţia plasmatică a medicamentului
Doza iniţială la adulţii cu oligurie este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 2 - 4 zile.
După episodul de oligurie sau în c az de azotemie, ori în cazul unei rate a filtrării glomerulare mai mică de
10 ml/min, doza iniţială este de 1 g. Ulterior, trebuie folosită o doză de 500 mg la fiecare 1 - 2 zile.
Dozele şi perioada de administrare a dozelor recomandate depind de clearanc e-ul creatininei.
3
La pacienţii hemodializaţi, după administrarea unei doze de încărcare de 5 -7,5 mg kanamicină/kg,
administrarea următoarelor doze se va face după şedinţele de hemodializă, în funcţie de concentraţia
plasmatică a kanamicinei.
4.3 Contraindicaţ ii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Miastenia gravis
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu tulburări vestibulare sau cohleare, inclu siv tulburări ale funcţiei
nervului cranian opt.
- Kanamicina cauzează toxicitate renală şi auditivă; în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie la
utilizarea acestui medicament:
- la pacienţii cu insuficienţă renală, administrarea kanamicinei se fa ce numai dacă este absolut necesar. La
această categorie de pacienţi, se impune adaptarea dozelor în funcţie de clearance- ul creatininei,
supravegherea funcţiei renale în perioada tratamentului şi monitorizarea concentraţiei plasmatice a
antibioticului (ve zi punctul 4.2.). Aceleaşi precauţii sunt necesare şi la pacienţii vârstnici.
- nu se recomandă asocierea kanamicinei cu diuretice de ansă (creşte riscul nefrotoxicităţii).
- în cazul tratamentului îndelungat (de ex. în tuberculoză) se impune supravegherea funcţiilor renală şi
vestibulo -cohleară.
- În cazul intervenţiilor chirurgicale la pacienţi aflaţi sub tratament cu kanamicină, trebuie atenţionat medicul
anestezist (vezi punctul 4.5.).
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu botulism, boală Parkinson şi hipocalcemie severă, deoarece, în aceste
situaţii, kanamicina creşte riscul blocului neuromuscular.Efectul aminoglicozidelor asupra joncţiunii
neuromusculare este similar cu cel al curarei. Aceasta poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj
neuromusc ular.
Utilizarea kanamicinei ca tuberculostatic:
Administrarea kanamicinei se face pe baza principiilor generale de tratament în tuberculoză. Kanamicina nu
trebuie administrată fără confirmare bacteriologică a prezenţei bacilului Koch şi se va face în funcţie de
rezultatele antibiogramei, în cadrul unei scheme polichimioterapice antituberculoase.
Pentru a fi eficientă, kanamicina trebuie să fie utilizată în combinaţie cu unul sau mai multe medicamente
împotriva tuberculozei.
Efectul de toxicitate renală e ste sporit în cazul utilizării concomitente a antibioticelor din grupa
aminoglicozidelor şi cea a cefalosporinelor.
Datorită imaturităţii renale a nou -născuţilor, eliminarea antibioticelor aminoglicozidice la acest grup de
pacienţi este mai lentă; în cons ecinţă, timpul de înjumătăţire plasmatică poate fi prelungit. Antibioticele
aminoglicozidice trebuie utilizate cu precauţie la nou- născuţii la termen şi la cei prematuri.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Antibioticele
In compatibilitatea in-vitro a antibioticelor aminoglicozidice şi beta -lactamice, de exemplu peniciline, a fost
demonstrată; prin urmare, acestea nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă.
Dacă se consideră necesară utilizarea unei asemenea combinaţii de antib iotice, acestea trebuie injectate la
momente diferite şi în locuri diferite.
În cazul utilizării concomitente cu alte antibiotice care pot induce toxicitate renală şi auditivă (gentamicină,
streptomicină, neomicină, polimixină, cefalosporine), toxicitatea renală şi auditivă indusă de kanamicină este
sporită.
4
Diuretice
În cazul utilizării concomitente a kanamicinei cu diuretice potente, în special diuretice de ansă, de exemplu
furosemidul, toxicitatea renală este sporită.
Anestezice generale, medicamente care induc relaxarea musculară
Kanamicina poate amplifica efectul anestezicelor generale şi al medicamentelor care induc relaxarea
musculară, ceea ce poate conduce la slăbiciune musculară şi blocaj neuromuscular, cauzând paralizie
respiratorie.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Kanamicina traversează bariera fetoplacentară. Concentraţiile serice fetale de kanamicină se sunt, în medie,
între 16 şi 50% din concentraţiile serice la mamă. Nu au fost efectuate la om studii bine controlate. Studiil e
experimentale la şobolan nu au demonstrat existenţa niciunui efect teratogen al kanamicinei; pe de altă parte,
studiile experimentale la cobai şi şobolan, cu doze de 200 mg/kg/zi, au indicat apariţia tulburărilor de auz la
pui.
Studiile cu antibiotice am inoglicozidice, de exemplu gentamicina, au demonstrat faptul că utilizarea acestui
antibiotic la femeile gravide poate fi toxică pentru rinichii fătului.
Studiile cu streptomicină şi tobramicină au demonstrat că poate apărea surditatea ireversibilă, bilate rală, la
fătul provenit de la o femeie care a utilizat acest antibiotic. În concluzie, nu se recomandă administrarea
kanamicinei în perioada sarcinii.
Alăptarea
Aminoglicozidele se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Întrucât kanamicina este slab absorbită din
tractul gastro -intestinal (1% din doza utilizată este absorbită), cantităţile de kanamicină care trec în circulaţia
sanguină a sugarului alăptat sunt neglijabile. Kanamicina poate perturba flora microbiană intestinală a
sugarului alăptat de către o mamă care urmează tratament cu kanamicină. Sugarul poate prezenta diaree şi
infecţie fungică a mucoaselor ; se recomandă fie întreruperea alăptării, fie întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită riscului de a produce reacţii adverse vestibulare, kanamicina poate influenţa negativ capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Foarte frecvente: (≥ 1/10)
- Nefrotoxicitate (Incidenţă medie 10- 15%). Insuficienţa renală acută se poate caracteriza prin
creşterea nivelurilor azotului ureic în sânge, scăderea nivelurilor creatininei şi oligurie, greaţă şi
vărsături. Aceste tulburări apar cel mai adesea în cursul tratamentului prelungit sau cu doze mari, la
pacienţii cu antecedente de insuficienţă renală sau tulburări circulatorii, sau la cei care primesc
tratament concomitent cu medicamente despre care se ştie că sunt nocive pentru rinichi.
Aceste efecte sunt reversibile odată cu întreruperea administrării antibioticului.
Frecvente: (≥1/100 şi <1/10)
- Ototoxicitate (incidenţă 1- 5%). Incidenţa toxicităţii cohleare indusă de aminoglicozide la nou- născuţi
a f ost estimată ca fiind de aproximativ 2%.
Mai puţin frecvente: (≥1/1000 şi <1/100)
- Leziuni vestibulare şi auditive , de obicei ireversibile. Greaţă, vărsături, tinitus şi scăderea auzului.
În principal, raportate la pacienţii care au urmat tratament pe te rmen lung sau cu doze foarte mari.
Acest efect este frecvent întâlnit la pacienţii vârstnici c u insuficienţă renală sau la cei care primesc
tratament concomitent cu medicamente care induc efecte toxice asupra organelor auzului şi
echilibrului.
5
- Intolera nţă gastro -intestinală: greaţă, vomă, diaree
- Erupţii cutanate tranzitorii . Reacţie de hipersensibilizare: erupţii pe piele, papule, mâncărime
Rare: (≥1/10000 şi <1/1000)
- Surditate congenitală.
- Paralizie neuromusculară (cel mai frecvent, apare în caz ul administrării de doze mari prin instilaţie
peritoneală sau la pacienţii cu miastenia gravis). Cefalee, parestezie, spasme şi slăbiciune musculară,
convulsii.
- Neurotoxicitate: cefalee, parestezie şi vedere înceţoşată. În cazuri foarte rare apar nevrită periferică,
nevrită optică, blocaj neuromuscular (cu posibil stop respirator).
Frecvenţă nedefinită:
- Tulburări hematologice şi limfatice: Modificări ale numărului celulelor sanguine.
- Tulburări hepatobiliare : creşterea temporară a transaminazelor seri ce (AST, ALT), creşterea
bilirubinei serice.
- Cardiovasculare: Edem
- Locale: Senzaţie de arsură, înţepătură
- Respiratorii: Dispnee
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este im portantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului sunt aceleaşi cu cele datorate reacţiilor adverse. Pot apărea pierderea echilibrului
şi tulburări de auz, cefalee, ameţeală, greaţă şi tulburări renale. Dozele toxice de kanamicină pot bloca
transmiterea impulsurilor nervoase către muşchi, inhibând respiraţia. În caz de blocaj neuromuscular, este
nevoie de sus ţinerea funcţiei respiratorii; vor fi administrate calciu şi neostigmină injectabil.
În caz de supradozaj sau reacţii adverse, hemodializa sau dializa peritoneală sunt de natură să faciliteze
îndepărtarea kanamicinei din sânge.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGI CE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: aminoglicozide antibacteriene , codul ATC: J01GB04
Mecanism de acţiune
Aminoglicozidele acţionează bactericid prin inhibarea sintezei proteinelor bacteriene. Aceste antibiotice
pătrund în celul ele bacteriene prin transport activ şi prin difuziune. Transportul activ este dependent de
oxigen, ceea ce explică rezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe. În interiorul celulelor, moleculele de
aminoglicozide se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 30S, având drept consecinţă inhibarea
sintezei proteice.
Aminoglicozidele au efect postantibiotic, care se menţine câteva ore după ce concentraţia plasmatică scade
sub valoarea concentraţiei minime inhibitorii (CMI). Efectul postantibiotic creşte od ată cu concentraţia şi
durata expunerii la substanţa activă; de asemenea, este favorizat de prezenţa leucocitelor (efect postantibiotic
leucocitar).
Acţiunea antibacteriană este redusă în prezenţa puroiului, în condiţii locale de anaerobioză şi în mediu ac id.
6
Sensibilitatea microorganismelor
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia pe criterii geografice şi temporale pentru anumite specii. Astfel,
informaţiile privind prevalenţa rezistenţei la antibiotice pe plan local sunt utile, în special în cazul tratării
infecţiilor severe. Dacă prevalenţa rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului antibiotic este
discutabilă în cel puţin unele tipuri de infecţii transmisibile, trebuie solicitată opinia experţilor, după caz.
Frecvenţa rezistenţei în Europa
SENSIBILI
Aerobi gram -pozitivi
Staphylococcus (tulpini sensibile la meticilină)
Aerobi gram -negativi
Proteus mirabilis Streptococcus pyogenes
Tulpini de Proteus pozitive la indol, cu excepţia
Providencia
E.coli
Klebsiella
Salmonella
Shige lla
Campylobacter
REZISTENTE
Aerobi gram -pozitivi
Staphylococcus (tulpini rezistente la meticilină)
Meningococcus
Streptococcus
Pneumococcus ,
Enterococcus
Aerobi gram -negativi
Providencia rettgeri
Anaerobi
Actinomyces israelii
Clostridium
Clostridium per fringens
Fusobacterium
Peptostreptococcus
Porphyromonas
Prevotella
Propionibacterium acnes
Veillonella
Alţii
Treponema pallidum
REZISTENŢĂ VARIABILĂ
Aerobi gram -negativi
Enterobacter
Serratia
Pseudomonas
Acinetobacter
Citrobacter
Notă. Deşi kanamicina nu are niciun efect asupra streptococilor în condiţii in vitro , în condiţiile utilizării
concomitente cu antibioticele beta- lactamice apare un efect sinergic. Asupra streptococilor, efectul sinergic
este mai slab.
Rezistenţa bacteriană la kanamicină este frecventă şi larg răspândită. Mecanismul implicat obişnuit în
rezistenţă constă în inactivarea antibioticului prin adenilare sau fosforilare de către enzime specifice, mediate
plasmidic.
7
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Datorită moleculei polare, ka namicina nu se absoarbe după administrare orală. După injectare
intramusculară, kanamicina se absoarbe rapid si aproape complet, realizând concentraţia plasmatică maximă
după aproximativ 1 oră. Volumul aparent de distribuţie corespunde compartimentului lic hidian extracelular
(0,2- 0,4 l/kg). Concentraţia serică maximă de kanamicină este atinsă după 1 oră de la administrarea dozei. La
o oră după administrarea unei doze de 1 g de kanamicină, concentraţia plasmatică este de 10 – 60 μg /ml.
În caz de insuficienţ ă renală, concentraţia serică a kanamicinei creşte până la niveluri care pot provoca
neurotoxicitate.
Distribuţia
Traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în cantităţi mici în laptele matern.
Kanamicina se leagă în mică măsură pe proteinele plasmatice.
Medicamentul difuzează în lichidele extracelulare, abcese, lichidul de ascită, lichidul pericardic, lichidul
pleural, lichidul peritoneal, lichidul sinovial, limfă. Difuziunea sa este mai lentă în bilă, secreţii bronşice,
salivă, creier şi alte fl uide corporale.
Când meningele nu este inflamat, kanamicina nu trece în lichidul cefalorahidian.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 2 -4 ore la adulţi cu funcţie renală normală; este mai lung la
pacienţii cu insuficienţă renală şi la nou -născuţi.
Metabolizarea
Aminoglicozidele nu sunt metabolizate în ficat; ele sunt excretate în urină în formă nemodificată.
Eliminarea
Kanamicina este eliminată rapid sub formă nemodificată prin urină (prin filtrare glomerulară), concentraţia
acesteia în sânge scăzând în decurs de 6 ore şi devenind neglijabilă în 12 - 24 de ore. Prin bilă se elimină o
cantitate foarte mică de kanamicină.
Cea mai mare parte din doza administrată pe cale parenterală este eliminată în decurs de 24 de ore, prin
urină.
La om, medicament ul se excretă în laptele matern şi trece în circulaţia sanguină a cordonului ombilical.
Kanamicina poate fi epurată prin hemodializă şi dializă peritoneală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii cu kanamicină pentru a determina efe ctul acesteia din punct de vedere al
carcinogenităţii şi mutagenităţii la om. Studiile efectuate cu alte antibiotice din clasa aminoglicozidelor nu au
relevat nici un efect carcinogen sau mutagen la şobolan şi şoarece. Studiile efectuate la şobolan şi la i epure
nu au relevat nicio tulburare de fertilitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Fără excipienţi
6.2 Incompatibilităţi
Antibioticele aminoglicozidice nu trebuie amestecate în acelaşi flacon sau seringă cu alte medicamente, în
s pecial cu antibioticele beta -lactamice.
Pentru prepararea soluţiei injectabile, conţinutul unui flacon se dizolvă în 4 ml ser fiziologic sau apă distilată
pentru preparate injectabile.
8
Kanamicina se injectează intramuscular profund.
Pentru administrare în perfuzii intravenoase, conţinutul unui flacon se dizolvă în 250 ml soluţie glucozată
sau ser fiziologic. Perfuzia se administrează lent, într -un interval de 30- 60 minute.
6.3 Perioada de valabilitate
După ambalarea pentru comercializare: 3 ani
Soluţia r econstituită (1 g pulbere cu 4 ml apă pentru preparate injectabile) se administrează imediat, în
injecţie i.m.
Soluţia reconstituită şi diluată în soluţiile perfuzabile indicate în RCP se administrează imediat, în perfuzie
i.v.
6.4 Precauţii speciale pen tru păstrare
La temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate şi lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
- cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse din
aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
- cutie cu 100 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dopuri de cauciuc clorobutilic şi etanşeizate cu capse
din aluminium, conţinând 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/pe rfuzabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE P IAŢĂ
Panpharma
Z.I. du Clairay
35133 Luitré ,
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7535/2015/ 01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
