VENLAFAXINA AUROBINDO 75 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Venlafaxină Aurobindo 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Venlafaxină Aurobindo 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 37,5 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină ).
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 75 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină).
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 150 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conține zahăr 43,6 mg.
Fiecare capsulă conține zahăr 87,1 mg.
Fiecare capsulă conține zahăr 174,3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase numărul 3, cu cap opac de culoare gri, imprimat cu “E” şi corp opac de culoarea
piersicii imprimat cu “73” cu cerneală de culoare neagră, care conţin pelete sferice sau ovale de culoare
albă pana la aproape albă..
Venlafaxină Aurobindo 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase numărul 1, cu cap opac de culoarea piersicii imprimat cu “E” şi corp opac de
culoarea piersicii imprimat cu ”74” cu cerneală de culoare neagră, care conţin pelete sferice sau ovale de
culoare albă pana la aproape albă.
Venlafaxină Aurobindo 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2
Capsule gelatinoase numărul 0, cu cap opac de culoare portocaliu închis imprimat cu “E” şi corp opac de
culoare portocaliu închis imprimat cu “89” cu cerneală de culoare neagră , care conţin pelete sferice sau
ovale de culoare albă pana la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Prevenirea recurenţe i unor episoade depresive majore.
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială.
Tratamentul tulburărilor de panică, cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Episoade depresive majore
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la
doza maximă de 375 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari.Dacă
situaţia clinică, din cauza severităţii simptomelor, justifică acest lucru, dozele pot fi crescute mai frecvent,
dar nu la intervale mai mici de 4 zile.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Trebuie menţinută cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau
mai mult. Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate, pentru fiecare caz în parte. De asemenea, pentru
prevenirea recurenţei episoadelor depresive majore (EDM), poate fi adecvat un tratament pe termen mai
lung. În majoritatea cazurilor, doza recomandată pentru pr evenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea
utilizată în cursul episodului curent.
Administrarea medicamentelor antidepresive trebuie să continue timp de cel puţin şase luni după remisie.
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza iniţială recomandată pe ntru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la
doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 s ăptămâni sau mai mari.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau
mai mult.Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
3
Tulburarea de anxietate socială
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Nu există dovezi conform cărora dozele mai mari ar aduce vreun beneficiu suplimentar.
Cu toate acestea, în cazurile individuale de pacienţi care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se pot
lua în considerare creşteri a le dozei până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la
intervale de 2 săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult.
Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Tulburarea de panică
Se recomandă util izarea unei doze de venlafaxină cu eliberare prelungită de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile.
Doza trebuie apoi crescută la 75 mg pe zi. Pacienţii care nu răspund la doza de 75 mg pe zi pot beneficia
de creşteri ale dozei, până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2
săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult.
Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Utilizarea la pacienţii vârstnici
Nu sunt considerate necesare ajustări specifice al e dozei de venlafaxină luând în considerare doar vârsta
pacientului. Cu toate acestea, se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor vârstnici (de
exemplu, din cauza posibilităţii de apariţie a insuficienţei renale şi a modificărilor de sensibi litate şi
afinitate faţă de neurotransmiţători ce survin cu înaintarea în vârstă). Trebuie utilizată întotdeauna cea mai
mică doză eficace, iar pacienţii vor fi monitorizaţi atent în cazul în care este necesară o creştere a dozei.
Utilizarea la copii şi a dolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Venlafaxina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi cu tulburare depresivă majoră nu au demonstrat
eficacitatea utilizării şi nu susţin ut ilizarea venlafaxinei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei pentru alte indicaţii terapeutice la copii
şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică
În general, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată trebuie luată în considerare o scădere a
dozei cu 50%. Totuşi, din cauza variabilităţii interindividuale a clearance -ului, este de dorit ca stabilirea
dozei să se f acă în mod individual.
4
Datele privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate. În aceste cazuri se
recomandă precauţie şi se va lua în considerare o scădere a dozei cu peste 50%. În cazul tratamentului
pacienţilor cu insufici enţă hepatică severă, se va face o evaluare a raportului risc- beneficiu.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Cu toate că nu este necesară o modificare a dozei la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) de 30-
70 ml/minut, se recomandă precauţie în aceste cazuri. La pacienţii care necesită hemodializă şi la cei cu
insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min), doza trebuie redusă cu 50%. Din cauza variabilităţii
interindividuale a clearance -ului în aceste cazuri, este de dorit ca stabilirea dozei să se facă în mod
individual.
Simptomele de întrerupere observate la încetarea tratamentului cu venlafaxină
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La încetarea tratamentului cu venlafaxină, doza
trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una-două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei
reacţiilor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii
dozei sau a întreruperii tratamentului, se poate lua în considerare revenirea la d oza prescrisă anterior.
Ulterior, medicul poate relua procesul de scădere a dozei, dar într -un ritm mai lent.
Medicamentul este destinat administrării orale.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelung ită, la
aproximativ aceeaşi oră a zilei.Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie divizate,
zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Pacienţii trataţi cu comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată pot trece la tratamentul cu capsule de
venlafaxină cu eliberare prelungită, utilizând cea mai apropiată doză zilnică echivalentă. De exemplu
doza de 37,5 mg comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată administrată de două ori pe zi poate fi
înlocuită cu doza de 75 mg capsule de venlafaxină cu eliberare prelungită, administrată o dată pe zi. Este
posibil să fie necesare ajustări individuale ale dozei.
Capsulele de venlafaxină cu eliberare prelungită conţin corpusculi sferici care eliberează substanţa activă
în tractul digestiv în ritm lent. Partea insolubilă a acestor corpusculi sferici este eliminată şi poate fi
regăsită în materiile fecale.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Tratamentul concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili este contraindicat, din
cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi
hipertermie. Iniţierea tratamentului cu venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Tratamentul cu venlafaxină trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un
IMAO ireversibil (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
5
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, episoade de autovătămare şi suicid
(evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisii semnificat ive. Întrucât este
posibil ca ameliorarea să nu apară în cursul primelor câteva săptămâni de tratament sau mai mult,
pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală indică
faptul că riscul de suicid poat e fi accentuat în primele faze ale recuperării.
Alte tulburări psihice pentru care este prescrisă venlafaxina pot, de asemenea, să fie asociate cu un risc
crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste tulburări pot coexista cu tulburarea depresi vă
majoră. Prin urmare, şi în tratamentul pacienţilor cu alte tulburări psihice se vor respecta aceleaşi
precauţii ca şi în tratamentul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente legate de suicid sau cei ca re prezintă un grad semnificativ
de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului prezintă un risc crescut de ideaţie suicidară sau
tentative de suicid, de aceea trebuie monitorizaţi cu atenţie pe durata tratamentului.
O metaanaliză a studiilor cli nice placebo-controlate privind tratamentul cu antidepresive la pacienţii adulţi
cu tulburări psihice a indicat un risc crescut de comportament suicidar în cazul tratamentului cu
antidepresive, comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârste sub 25 de ani.
Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu o supraveghere atentă a pacienţilor, îndeosebi a
celor cu un grad mare de risc, în special în primele faze ale tratamentului şi în perioadele ulterioare
modificării dozei. Pacienţii (şi cei care au grijă de aceșt ia) trebuie avertizaţi cu privire la necesitatea
monitorizării pentru detectarea oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau
ideaţii cu caracter suicidar şi a modificărilor neobişnuite de comportament, precum şi cu privire la
obligaţia de a solicita asistenţă medicală imediat ce apar astfel de simptome.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Venlafaxina capsule cu eliberare prelungită nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu
vârsta su b 18 ani. Comportamentele de tip suicidar (tentative de suicid sau ideaţie suicidară) şi ostilitatea
(în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) au fost observate mai frecvent în cadrul
studiilor clinice la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei cărora li s-a administrat
placebo. Dacă, în ciuda acestor observaţii, necesitatea clinică impune luarea deciziei de tratament,
pacientul va fi monitorizat atent pentru a detecta apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt
disponibile date pe termen lung privind siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi din punctul de vedere al
creşterii, maturizării şi dezvoltării cognitive şi comportamentale.
Sindromul serotoninergic
Similar altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea sindromul
serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte substanţe
care influențează sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (inclusiv ISRS, IRSN ş i triptani, litiu,
sibutramină, sunătoare (Hypericum Perforatum), fentanil și analogii acestuia, tramadol, dextrometorfan,
tapentadol, petidină, metadonă și pentazocină), cu substanţe care inhibă metabolizarea serotoninei(cum ar
fi inhibitorii de MAO, de e xemplu albastru de metilen), cu precursori serotoninici (cum ar fi suplimentele
care conţin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi antagonişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale st ării mentale (de exemplu agitaţie,
halucinaţii, comă), instabilitate vegetativă (de exemplu tahicardie, variaţii ale tensiunii arteriale,
hipertermie), tulburări neuromusculare (de exemplu hiper -reflexie, lipsă de coordonare) şi/sau simptome
6
gastro -intesti nale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree). În forma sa cea mai severă, sindromul
serotoninergic se poate manifesta asemănător sindromului neuroleptic malign (SNM), ceea ce include
hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă cu posibile fl uctuaţii rapide ale semnelor vitale şi
modificări ale stării psihice.
În cazul în care situaţia clinică impune tratamentul concomitent cu venlafaxină şi cu alte medicamente
care pot afecta sistemele neurotransmiţătorilor serotoninergici şi/sau dopaminergi ci, se recomandă
observarea atentă a pacientului, în special în perioadele de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei.
Nu este recomandată utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu precursori de serotonină (precum
suplimentele care conţin triptofa n).
Glaucomul cu unghi îngust
Midriaza poate apărea în asociere cu tratamentul cu venlafaxină. Se recomandă ca pacienţii cu presiune
intraoculară crescută sau care prezintă risc de glaucom acut cu unghi îngust (glaucom cu unghi închis) să
fie monitorizaţi îndeaproape.
Tensiunea arterială
Au fost raportate în mod frecvent creşteri dependente de doză ale tensiunii arteriale la pacienţii trataţi cu
venlafaxină. În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s -au raportat cazuri de creştere severă a
tensiunii arteriale, necesitând tratament imediat.Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la
apariţia hipertensiunii arteriale, iar hipertensiunea arterială preexistentă trebuie controlată înaintea iniţierii
tratamentului. Tensiun ea arterială va fi reevaluată periodic, atât după iniţierea tratamentului, cât şi după
creşterile dozei. Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de
creşterea tensiunii arteriale, de exemplu la pacienţii cu i nsuficiență cardiacă.
Frecvenţa cardiacă
Pot apărea creşteri ale frecvenţei cardiace, în special în cazul utilizării de doze mari. Se recomandă
precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de creşterea frecvenţei cardiace.
Boala cardiacă şi riscul de aritmie
Venlafaxina nu a fost evaluată la pacienţi cu antecedente recente de infarct miocardic sau boală cardiacă
cu evoluţie instabilă. Prin urmare, se recomandă precauţie în utilizarea la aceşti pacienţi.
În cadrul experien ţei ulterioare punerii pe piaţă, s -au raportat cazuri de aritmie cardiacă letală asociată cu
utilizarea venlafaxinei, în special în caz de supradozaj. Înainte de prescrierea venlafaxinei la pacienţii cu
risc crescut de aritmie cardiacă gravă, se va face o evaluare a raportului risc-beneficiu.
Convulsii
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea convulsii. La fel ca în cazul tuturor antidepresivelor,
se recomandă precauţie în iniţierea tratamentului cu venlafaxină la pacienţii cu convulsii în antecedente,
iar pacienţii respectivi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient care
dezvoltă convulsii.
Hiponatremie
7
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea cazuri de hiponatremie şi/sau sindrom de secr eţie
inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH).Acesta a fost raportat cel mai frecvent la pacienţii cu
depleţie volemică sau la cei deshidrataţi. Pacienţii vârstnici, pacienţii care utilizează diuretice şi pacienţii
care prezintă depleţie volemică prin orice alt mecanism pot prezenta un risc crescut de hiponatremie.
Sângerare anormală
Medicamentele care inhibă captarea serotoninei pot determina scăderea funcţiei plachetare. Sângeraările
anormale associate cu utilizarea de ISRS și IRSN pot varia de la e chimoze, hematoame, epistaxis si
peteșii până la hemoragiidigestive sau hemoragii letale,Riscul de sângerare poate fi accentuat la pacienţii
care utilizează venlafaxină. Similar altor inhibitori ai recaptării serotoninei, se recomandă precauţie în
utilizar ea venlafaxinei la pacienţii predispuşi la sângerări, inclusiv pacienţii trataţi cu anticoagulante şi
inhibitori plachetari.
Colesterolul seric
La 5,3% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi 0,0% dintre pacienţii cărora li s -a administrat placebo
tim p de cel puţin 3 luni în cadrul studiilor clinice placebo- controlate, s-au înregistrat creşteri relevante
clinic ale colesterolemiei. În cazul tratamentului pe termen lung, trebuie luată în considerare măsurarea
valorilor colesterolului seric.
Administrar ea concomitentă cu medicamente pentru scăderea ponderală
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei concomitent cu medicamente indicate
pentru scăderea ponderală, inclusiv fentermina. Nu se recomandă administrarea concomitentă a
venlafaxinei cu medicamente indicate pentru scăderea ponderală. Venlafaxina nu este indicată pentru
scăderea în greutate, nici în monoterapie, nici în asociere cu alte medicamente.
Manie/hipomanie
La un procent mic de pacienţi cu tulburări ale dispoziţ iei care sunt trataţi cu antidepresive, inclusiv
venlafaxină, poate apărea mania/hipomania. La fel ca în cazul altor antidepresive, se recomandă precauţie
în utilizarea venlafaxinei la pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de tulburare bi polară.
Agresivitate
La un procent mic de pacienţi trataţi cu antidepresive, inclusiv venlafaxină, poate apărea un
comportament agresiv. Acesta a fost raportat la iniţierea tratamentului, la modificarea dozei şi la
întreruperea tratamentului.
Similar altor antidepresive, se recomandă precauţie în utilizarea venlafaxinei la pacienţii cu antecedente
de agresivitate.
Întreruperea tratamentului
Apariţia simptomelor de întrerupere la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
tratame ntul este întrerupt brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele adverse observate
la întreruperea tratamentului (în timpul scăderii treptate a dozei şi după aceea) au apărut la aproximativ
31% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi la aproximativ 17% dintre pacienţii cărora li s -a administrat
placebo.
8
Riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata
tratamentului, doza şi ritmul de scădere a dozei. Reacţiile adverse cel mai frecven t raportate sunt
ameţeala, tulburările senzoriale (inclusiv parestezia), tulburările de somn (inclusiv insomnia şi visele
intense), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste simptome
sunt de intensitate sl abă sau moderată, totuşi, ele pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în
primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care aceste
simptome au apărut la pacienţi care au omis în mod accidental o doză. În general, aceste simptome au o
evoluţie autolimitativă şi dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot
persista mai mult timp (2 -3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului
cu venlafaxi nă să se facă prin scăderea treptată a dozei pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatizia/agitaţia psihomotorie
Utilizarea venlafaxinei a fost asociată cu dezvoltarea acatiziei, caracterizată printr -o stare de nelinişte
neplăcută sau agasantă şi nevoie de mişcare, , adesea însoţită de incapacitatea de a sta aşezat sau liniştit.
Apariţia acestei tulburări este mai pr obabilă în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care
dezvoltă aceste simptome, o creştere a dozei poate fi dăunătoare.
Xerostomie
Au fost înregistrate cazuri de xerostomie la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină.Aceasta poate
creşte riscul apariţiei cariilor, de aceea pacienţii vor fi avertizaţi asupra importanţei menţinerii igienei
dentare.
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu ISRS sau venlafaxina poate modifica controlul glicemiei.
Poate fi necesară ajust area dozei de insulină şi/sau doza antidiabeticului cu administrare orală.
Interacțiuni ale medicamentului cu testele de laborator
Rezultate fals- pozitive ale testelor de screening imunometrice din urină pentru feniciclidină și amfetamină
au fost raportat e la pacienții care utilizau venlafaxină. Acest lucru este determinat de lipsa specificității
testelor de screening.Rezultatele fals- pozitive pot să apară şi după câteva zile de la întreruperea
tratamentului cu venlafaxină. Testele de confirmare, cum ar fi gazcromatografia sau spectrometria de
masă vor distinge venlafaxina de feniciclidină și amfetamină.
Zahăr
Venlafaxină Aurobindo conține sfere de zahăr, ce conțin sucroză. Pacienții cu probleme ereditare rare de
intoleranță la fructoză, malabsorbție de gl ucoză-galactoză sau insuficiență de sucroză -izomaltază, nu
trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO)
IMAO neselectivi ireversibili
Venlafaxina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO neselectivi ireversibili. Iniţierea tratamentului cu
venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
9
neselectiv ireversibil. Tratamentul cu venlafaxi nă trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii
tratamentului cu un IMAO neselectiv ireversibil (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
Inhibitor selectiv reversibil al IMAO (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, nu s e recomandă asocierea venlafaxinei cu un
IMAO reversibil şi selectiv, precum moclobemida. După tratamentul cu un inhibitor reversibil al MAO
este permis un timp de aşteptare mai scurt de 14 zile înaintea iniţierii tratamentului cu venlafaxină. Se
recomandă întreruperea tratamentului cu venlafaxină cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu
un IMAO reversibil (vezi pct. 4.4).
IMAO neselectiv reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab inhibitor neselectiv şi reversibil al MAO, pr in urmare nu trebuie
administrat pacienţilor trataţi cu venlafaxină (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii adverse severe la pacienţii la care s- a întrerupt recent tratamentul cu un IMAO şi
s -a iniţiat tratamentul cu venlafaxină, sau la care s- a întrerupt recent tratamentul cu venlafaxină, după care
s -a iniţiat tratamentul cu un IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături,
hiperemie facială tranzitorie, ameţeală şi hipertermie cu caracteristici similare sindromului ne uroleptic
malign, convulsii şi deces.
Sindromul serotoninergic
Similar altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea sindromul
serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte substanţe
care influențează sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (inclusiv ISRS, IRSN şi triptani, litiu,
sibutramină, sunătoare ( Hypericum Perforatum), fentanil și analogii acesteia, tramadol, dextrometorfan,
tapentadol, pet idină, metadonă și pentazocină), cu substanţe care inhibă metabolizarea serotoninei(cum ar
fi inhibitorii de MAO, de exemplu albastru de metilen), cu precursori serotoninici (cum ar fi suplimentele
care conţin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi antag onişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
În cazul în care situaţia clinică impune asocierea terapeutică a venlafaxinei cu un ISRS, un INRS sau un
agonist al receptorilor serotoninergici (triptan), se recomandă supravegherea atentă a pacientului, în
special în perioadele de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă a venlafaxinei cu precursori de serotonină (cum sunt suplimentele care conţin triptofan)
(vezi pct. 4.4).
Substanţe cu acţiune la nivelul SNC
Nu s -a evaluat în mod sistematic riscul pe care îl implică utilizarea venlafaxinei concomitent cu alte
substanţe cu acţiune la nivelul SNC. În consecinţă, se recomandă precauţie în administrarea venlafaxinei
concomitent cu alte substanţe cu acţiune la nivelul SNC.
Alcool etilic
S -a dovedit că venlafaxina nu creşte gradul de afectare psihică şi motorie cauzată de alcoolul etilic. Cu
toate acestea, similar tuturor substanţelor cu acţiune la nivelul SNC, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite
consumul de alcool etilic..
Efectul altor medicamente asupra venlafaxinei
10
Ketoconazol (inhibitor al CYP3A4)
Un studiu farmacocinetic efectuat cu ketoconazol la pacienţii metabolizatori rapizi (MR) sau lenţi (ML)
pe calea CYP2D6 a indicat o valoare mai mare a ASC pen tru venlafaxină (70% şi 21% la pacienţii
CYP2D6 ML, respectiv MR) şi O -desmetilvenlafaxină (33% şi 23% la pacienţii CYP2D6 ML, respectiv
MR) după administrarea concomitentă cu ketoconazol. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A4
(de exemplu, atazana vir, claritromicină, indinavir, itraconazol, voriconazol, posaconazol, ketoconazol,
nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină) şi venlafaxinei poate creşte concentraţiile de venlafaxină şi
O -desmetilvenlafaxină. Prin urmare, se recomandă precauţie d acă pacientul este tratat concomitent cu un
inhibitor de CYP3A4 şi venlafaxină.
Efectul venlafaxinei asupra altor medicamente
Litiu
În cazul utilizării concomitente a venlafaxinei şi litiului poate apărea sindromul serotoninergic (vezi
„Sindromul seroton inergic”).
Diazepam
Venlafaxina nu are efecte asupra parametrilor farmacocinetici şi farmacodinamici ai diazepamului şi ai
metabolitului său activ, di -metil- diazepamul. Diazepamul nu pare să modifice parametrii farmacocinetici
ai venlafaxinei sau ai O -di -metil- venlafaxinei. Nu se cunoaşte dacă există o interacţiune farmacocinetică
şi/sau farmacodinamică cu alte benzodiazepine.
Imipramină
Venlafaxina nu a modificat parametrii farmacocinetici ai imipraminei şi ai 2 -OH -imipraminei. În cazul
administrării unei doze zilnice de venlafaxină cuprinse între 75 mg şi 150 mg, creşterea dependentă de
doză a ASC pentru 2- OH-di -ipramină a fost de 2,5 până la 4,5 ori. Imipramina nu a modificat parametrii
farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O -di -metil- venlafaxinei. N u se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei
interacţiuni. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei şi imipraminei.
Haloperidol
Un studiu farmacocinetic cu haloperidol a indicat o scădere cu 42% a clearance -ului oral total, o creştere
cu 70% a ASC şi o creştere cu 88% a C
max, însă nicio modificare a timpului de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare pentru haloperidol. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii trataţi concomitent
cu haloperidol şi venlafaxină. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Risperidonă
Venlafaxina a determinat creşterea valorii ASC a risperidonei cu 50%, dar nu a modificat în mod
semnificativ profilul farmacocinetic al fracţiunii active totale (risperidonă plus 9 -hidr oxi-risperidonă). Nu
se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Metoprolol
Administrarea concomitentă a venlafaxinei şi metoprololului la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu de
interacţiune farmacocinetică privind ambele medicamente a dus la o creştere a concentraţiilor plasmatice
ale metoprololului cu aproximativ 30 -40%, fă ră a modificat concentraţiile plasmatice ale metabolitului
său activ, α -hidroxi -metoprolol. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestei constatări la pacienţii
hipertensivi. Metoprololul nu a modificat profilul farmacocinetic al venlafaxinei şi al metabolit ului său
activ, O -di -metil- venlafaxina. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei
şi metoprololului.
Indinavir
11
Un studiu farmacocinetic cu indinavir a indicat o scădere cu 28% a ASC şi o scădere cu 36% a Cmax
pentru indinav ir. Indinavirul nu a modificat parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O -di -metil-
venlafaxinei. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea venlafaxinei la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se
cunoaşte riscul potenţial la om. Administrarea venlafaxinei la femeile gravide trebuie efectuată numai
dacă b eneficiile anticipate depăşesc posibilele riscuri.
Similar altor inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS/INRS ), pot apărea simptome de întrerupere la nou-
născut în cazul în care venlafaxina este utilizată până la naştere sau până cu puţin timp înainte de naştere.
Unii nou- născuţi care au fost expuşi la venlafaxină în ultima parte a celui de -al treilea trimestru de sarcină
au dezvoltat complicaţii, necesitând alimentaţie asistată prin canulare, susţinere respiratorie sau spitalizare
prelungită. Asemenea complicaţii pot surveni imediat după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul
trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou- născuţi
(HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu tratamentul cu
INRS, acest risc potenţial nu poate fi exclus în cazul Venlafaxină Aurobindo, având în vedere
mecanismul de acţiune înrudit (inhibarea recaptării serotoninei ).
La nou- născuţii ale căror mame au utilizat un ISRS/I NRS în ultima parte a sarcinii pot fi observate
următoarele simptome: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent şi dificultăţi de supt sau de
somn.Aceste simptome pot fi determinate fie de ef ectele serotoninergice, fie de sindromul de întrerupere.
În majoritatea cazurilor, aceste complicaţii sunt observate imediat sau în decurs de 24 de ore de la naştere.
Alăptarea
Venlafaxina şi metabolitul său activ O -di -metil- venlafaxina se elimină în lap tele matern.Ulterior punerii
pe piaţă s -au raportat cazuri de sugari hrăniţi la sân care au prezentat plâns, iritabilitate şi tulburări de
somn. După oprirea alăptării au fost raportate, de asemenea, simptome compatibile cu întreruperea
tratamentului cu ve nlafaxină. Nu se poate exclude riscul existent pentru sugar. Prin urmare, decizia de a
continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu Venlafaxină Aurobindo capsule cu
eliberare prelungită trebuie luată ţinând cont de beneficiile al ăptării la sân pentru copil şi beneficiile
tratamentului cu Venlafaxină Aurobindo capsule cu eliberare prelungită pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Orice medicament psihoactiv poate afecta judecata, gândirea şi capacităţile motorii. Prin urmare, orice
pacient tratat cu venlafaxină trebuie avertizat cu privire la posibilitatea afectării capacităţii sale de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje per iculoase.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (>1/10) în cadrul studiilor clinice au fost greaţă,
xerostomie, cefalee şi hipersudoraţie (inclusiv sudoraţie nocturnă).
12
Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos, clasificate p e aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă.
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente ( ≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
( ≥ 1/1000 şi <1/100); rare ( ≥1/10000 şi <1/1000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
pe baza datelor disponibile).
Aparate,
sisteme și
organe
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puțin
frecvente
Rare Necunoscute
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
discrazii sanguine
incluzând
agranulocitoză,
anemie aplastică,
neutropenie,
pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţie anafilactică
Tulburări
endocrine
Sindrom de secreţie
inadecvată de
hormon antidiuretic
(SIADH)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
alimentar
Hiponatremie
Tulburări
psihice
Stare
confuzională,
Depersonalizare
Anorgasmie,
Scăderea
libidoului,
Nervozitate,
Insomnie, Vise
anormale
Halucinaţii,
Derealizare,
Agitaţie, Modificări
ale orgasmului (la
femei), Apatie,
Hipomanie,
Bruxism
Manie Ideaţie suicidară şi
comportament
suicidar*,
Delir,
Agresivitate**
13
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli,
Cefalee***
Somnolenţă,
Tremor,
Parestezie,
Hipertonie
Acatizie / Agitaţie
psihomotorie,
Sincopă, Mioclonie,
Anomalii de
coordonare,
Tulburări ale
echilibrului,
Disgeuzie
Convulsii
Sindrom neuroleptic
malign (SNM),
Sindrom
serotoninergic,
Tulburare
extrapiramidală
incluzând distonie şi
diskinezie,
Diskinezie tardivă
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere,
incluzând
vedere
înceţoşată,
midriază,
tulburare de
acomodare
Glaucom cu unghi
îngust
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Vertij
Tulburări
cardiace
Palpitaţii
Tahicardie
Fibrilaţie
ventriculară,
Tahicardie
ventriculară
(inclusiv torsada
vârfurilor)
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială,
Vasodilataţie
(de cele mai
multe ori
bufeuri)
Hipotensiune
arterială ortostatică
Hipotensiune
arterială, Hemoragie
(hemoragie la
nivelul mucoaselor)
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Căscat
Dispnee Eozinofilie
pulmonară
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
Xerostomie
Vărsături,
Diaree,
Constipaţie
Hemoragie gastro-
intestinală
Pancreatită
14
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită, Rezultate
anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Hiperhidroz
ă (inclusiv
transpiraţii
nocturne)
Angioedem,
Reacţie de
fotosensibilitate,
Echimoze, erupţii
cutanate, alopecie
Sindrom Stevens-
Johnson,
Eritem polimorf,
Necroliză
epidermică toxică,
Prurit,
Urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Disurie (în
principal ezitare
urinară),
Polakiurie
Retenţie urinară
Incontinenţ
ă urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Tulburări
menstruale
asociate cu
sângerări
abundente sau
cu sângerări
neregulate (de
exemplu
menoragie,
metroragie),
Tulburări de
ejaculare,
Disfuncţie
erectilă
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie,
Oboseală,
Frisoane
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
valorilor
colesterolului
seric
Creştere ponderală,
Scădere ponderală
Prelungire a
intervalului QT pe
ECG,
Prelungirea timpului
de sângerare,
creşterea
15
prolactinemiei
* Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi de comportament suicidar în cursul tratamentului
cu venlafaxină sau în primele stadii după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
**Vezi pct. 4.4
***În studiile clinice cumulate, incidenţa cefaleei cu venlafaxină şi cu placebo a fost similară
Întreruperea tratamentului cu venlafaxină (în special când aceasta se face în mod brusc) duce în mod
frecvent la apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile adverse cel mai frecvent raport ate sunt ameţeală,
tulburări senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări de somn (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie sau
anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, vertij, cefalee şi sindrom gripal. În general, aceste reacţii sunt de
intensitate uşoară sau moderată şi autolimitate, însă pot fi severe şi/sau prelungite la unii pacienţi. Prin
urmare, atunci când tratamentul cu venlafaxină nu mai este necesar, întreruperea acestuia trebuie să se
facă prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În general, profilul de reacţii adverse la venlafaxină (din studii clinice placebo- controlate ) la copii şi
adolescenţi (cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani) a fost similar cu cel observat la adulţi. La fel ca la adulţi,
au fost observate scăderea apetitului alimentar, pierderea în greutate, creşterea tensiunii arteriale şi
creşterea colesterolemiei (vezi pct. 4.4).
În cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi s -a observat ideaţia suicidară ca reacţie ad versă.
De asemenea, a fost raportat un număr crescut de cazuri de ostilitate şi, în special în tulburarea depresivă
majoră, de autovătămare.
La copii şi adolescenţi s -au observat în special următoarele reacţii adverse: dureri abdominale, agitaţie,
dispeps ie, echimoze, epistaxis şi mialgie.
Raportarea reacþiilor adverse suspectate
Raportarea reacþiilor adverse suspectate dupã autorizarea medicamentului este importantã. Acest lucru
permite monitorizarea continuã a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniºtii din domeniul
sãnãtãþii sunt rugaþi sã raporteze orice reacþie adversã suspectatã la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
16
În experienţa ulterioară punerii pe piaţă, supradozajul cu venlafaxină a fost raportat în special în cazul
asocierii cu alcool etilic şi/sau alte medicamente. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în cazul
supradozajului includ tahicardie, modificări ale nivelului de conşti enţă (mergând de la somnolenţă până la
comă), midriază, convulsii şi vărsături. S -au raportat şi alte reacţii adverse, inclusiv modificări
electrocardiografice (de exemplu prelungirea intervalului QT, bloc de ramură, prelungirea complexului
QRS), tahicardi e ventriculară, bradicardie, hipotensiune arterială, vertij şi deces.
Studiile retrospective publicate indică faptul că supradozajul cu venlafaxină poate fi asociat unui risc
crescut de evoluţie letală, comparativ cu cel observat în cazul antidepresivelor ISRS, dar mai mic decât
cel observat în cazul antidepresivelor triciclice. Studiile epidemiologice au arătat că pacienţii trataţi cu
venlafaxină prezintă un număr mai mare de factori de risc suicidar decât pacienţii trataţi cu ISRS. Nu este
clară măsura î n care constatarea unui risc crescut de evoluţie letală poate fi atribuită toxicităţii generate
desupradozajul cu venlafaxină, sau, dimpotrivă, unor caracteristici ale pacienţilor trataţi cu venlafaxină.
Prescrierea de venlafaxină trebuie să se facă cu cea mai mică doză de medicament, respectând buna
conducere a tratamentului pacientului, în scopul reducerii riscului de supradozaj.
Tratamentul recomandat
Se recomandă măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale şi măsuri simptomatice; vor fi monitorizate
ritmul cardiac şi semnele vitale. Nu se recomandă inducerea vărsăturilor în cazul în care există risc de
aspiraţie. Poate fi indicat lavajul gastric, dacă este efectuat la scurt timp după ingestie sau la pacienţii
simptomatici. Administrarea d e cărbune activat poate, de asemenea, să limiteze absorbţia substanţei
active. Diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi transfuzia de schimb au o probabilitate mică de a aduce
beneficii. Nu se cunosc antidoturi specifice pentru venlafaxină.
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, alte antidepresive, codul ATC: N06AX16.
Se pare că mecanismul acţiunii antidepresive a venlafaxinei la om se asociază cu potenţarea activităţii
neurotransmiţător ilor la nivelul sistemului nervos central. Studiile preclinice au arătat că venlafaxina şi
metabolitul său principal, O -di -metil- venlafaxina (ODV), sunt inhibitori ai recaptării serotoninei şi
noradrenalinei. De asemenea, venlafaxina este un slab inhibitor al captării dopaminei. Venlafaxina şi
metabolitul său activ reduc responsivitatea β-adrenergică, atât după administrarea în regim acut (în doză
unică), cât şi cronic. Venlafaxina şi ODV sunt în mare măsură similare din punct de vedere al acţiunii
globale asupra recaptării neurotransmiţătorilor şi a legării la receptori.
In vit ro, venlafaxina nu are practic nicio afinitate faţă de receptorii muscarinici, colinergici, H1-
histaminergici sau α 1-adrenergici la nivelul creierului de şobolan. Activitatea farmacologică asupra
acestor receptori poate fi asociată cu diferite reacţii adverse observate în cazul altor medicamente
antidepresive, cum sunt reacţiile adverse de tip anticolinergic, sedativ sau cardiovascular.
Venlafaxina nu prezintă nicio activitate de inh ibare a monoaminooxidazei (MAO).
Studiile in vitro au relevat faptul că venlafaxina nu are, practic, nicio afinitate pentru receptorii sensibili la
opiacee şi benzodiazepine.
Episoade depresive majore
17
Eficacitatea tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare imediată a fost
demonstrată în cadrul a cinci studii randomizate în regim dublu- orb, placebo-controlate, desfăşurate pe
termen scurt, cu durata cuprinsă între 4 şi 6 săptămâni, în care s -au utilizat doze de cel mult 375 m g pe zi.
Eficacitatea tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare prelungită a fost
demonstrată în cadrul a două studii placebo- controlate, desfăşurate pe termen scurt, cu durata cuprinsă
între 8 şi 12 săptămâni, în care s -au uti lizat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi.
În cadrul unui studiu pe termen lung, pacienţii adulţi din ambulatoriu care au răspuns la tratamentul
administrat într -un studiu deschis, cu durata de 8 săptămâni, cu venlafaxină sub forma farmaceutică de
capsule cu eliberare prelungită (75, 150 sau 225 mg) au fost randomizaţi pentru a continua tratamentul cu
aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită sau administrarea de placebo, timp de cel mult 26 de
săptămâni, fiind observaţi pentru depistarea recă derilor.
În cadrul unui al doilea studiu pe termen lung, eficacitatea venlafaxinei în prevenirea recurenţei
episoadelor depresive pe o perioadă de 12 luni a fost stabilită printr -un studiu clinic dublu- orb, placebo-
controlat, la pacienţi adulţi din ambula toriu cu episoade depresive majore recurente care au răspuns la
tratamentul cu venlafaxină (100 până la 200 mg pe zi, de două ori pe zi) în ultimul episod de depresie.
Tulburarea de anxietate generalizată
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării anxioase
generalizate (TAG) a fost evidenţiată în cadrul a două studii cu durata de 8 săptămâni, placebo- controlate,
cu doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), precum şi în cadrul unui studiu cu durata de 6 luni , placebo-
controlat, cu doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), şi a unui studiu cu durata de 6 luni, placebo- controlat,
cu doză flexibilă (37,5; 75 şi 150 mg pe zi), la pacienţi adulţi din ambulatoriu.
Cu toate că doza de 37,5 mg pe zi s -a dovedit, de asemenea, superioară faţă de placebo, eficacitatea
acesteia nu a fost dovedită în mod consecvent, ca în cazul dozelor mai mari.
Tulburarea de anxietate socială
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării anxioase
sociale a fost evidenţiată în cadrul a patru studii multicentrice, în regim dublu- orb, cu grupuri paralele de
studiu, placebo- controlate, cu doză flexibilă, cu durata de 12 săptămâni, şi a unui studiu dublu- orb, pe
grupuri paralele de studiu, plac ebo-controlat, cu doză fixă/flexibilă, cu durata de 6 luni, la pacienţi adulţi
din ambulatoriu. Pacienţilor li s -au administrat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi. În cadrul studiului
cu durata de 6 luni, nu au existat dovezi ale unei eficacităţi super ioare în grupul la care s-au administrat
doze de 150 până la 225 mg pe zi faţă de cel în care s -a administrat doza de 75 mg pe zi.
Tulburarea de panică
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării de panică a
fost determinată în cadrul a două studii multicentrice, în regim dublu- orb, placebo-controlate, cu durata de
12 săptămâni, la pacienţi adulţi din ambulatoriu cu tulburare de panică, cu sau fără agorafobie. Doza
iniţială în studiile privind tulburarea de panică a fost de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile. Ulterior, pacienţilor
li s -au administrat doze fixe de 75 până la 150 mg pe zi în cadrul unui studiu şi de 75 până la 225 mg pe
zi în cadrul celuilalt studiu.
De asemenea, eficacitatea a fost determinată în cadrul unui studiu dublu-orb pe termen lung, cu grupuri
paralele de studiu, placebo- controlat, privind siguranţa, eficacitatea şi prevenirea recăderilor pe termen
lung la pacienţii adulţi din ambulatoriu care au răspuns la tratamentul administrat în re gim deschis.
18
Pacienţii au continuat să utilizeze aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită pe care o luau la
finalul etapei de studiu în regim deschis (75, 150 sau 225 mg).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Venlafaxina este metabolizată în propor ţie mare, în principal la metabolitul său activ, O -di -metil-
venlafaxină (ODV). Valoarea medie ± DS a timpilor de înjumătăţire plasmatică pentru venlafaxină şi
ODV sunt de 5±2 ore, respectiv 11±2 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru pentru
venlafaxină şi ODV sunt atinse în decurs de 3 zile de tratament cu doze repetate administrate oral.
Venlafaxina şi ODV prezintă o evoluţie liniară a parametrilor farmacocinetici în intervalul de doze
cuprinse între 75 mg şi 450 mg pe zi.
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze unice de venlafaxină sub forma farmacutică cu eliberare imediată,
venlafaxina este absorbită în proporţie de cel puţin 92%. Biodisponibilitatea absolută este de 40% până la
45%, datorită metabolizării presistemice. După admi nistrarea venlafaxinei sub forma farmacutică cu
eliberare imediată, concentraţiile plasmatice maxime ale venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 2 ore şi
respectiv 3 ore. După administrarea venlafaxinei sub sub forma farmacutică de capsule cu eliberare
prelungită, concentraţiile plasmatice maxime ale venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 5,5 ore şi respectiv
9 ore. Dacă sunt administrate doze zilnice egale de venlafaxină, fie sub formă de comprimate cu eliberare
imediată, fie sub formă de capsule cu eliberare p relungită, capsulele cu eliberare prelungită determină o
viteză de absorbţie mai lentă, însă acelaşi grad de absorbţie comparativ cu forma de comprimate cu
eliberare imediată. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea venlafaxinei şi a ODV.
Distribuţie
Legarea venlafaxinei şi a ODV la proteinele plasmatice umane este minimă pentru concentraţiile
terapeutice (27%, respectiv 30%). În urma administrării intravenoase, volumul de distribuţie al
venlafaxinei la starea de echilibru este de 4,4±1,6 l/kg.
Metab olizare
Venlafaxina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul
că venlafaxina este metabolizată prin intermediul CYP2D6 în principalul său metabolit activ, ODV.
Studiile in vitro şi in vivo indică fapt ul că venlafaxina este metabolizată prin intermediul CYP3A4 într -un
metabolit minor, mai puţin activ, N -di -metil- venlafaxina. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul că
venlafaxina este un inhibitor slab al CYP2D6. Venlafaxina nu inhibă CYP1A2, CYP2C9 sau CYP3A4.
Eliminare
Venlafaxina şi metaboliții săi sunt în principal excretați renal. Aproximativ 87% din doza de venlafaxină
se regăseşte în urină în următoarele 48 de ore sub formă de venlafaxină nemodificată (5%), ODV
neconjugat (29%), ODV conjugat (26%) sau alţi metaboliţi minori inactivi (27%). Valorile medii ±DS ale
clearance- ului plasmatic la starea de echilibru pentru venlafaxină şi ODV sunt de 1,3±0,6 l/orăh/kg şi
respectiv 0,4±0,2 l/oră/kg.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă şi sex
19
Vârsta şi sexul subiectului nu influenţează în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei
şi ai ODV.
Metabolizatori rapizi/lenţi pe calea CYP2D6
Co ncentraţiile plasmatice ale venlafaxinei sunt mai mari la metabolizatorii lenţi decât la metabolizatorii
rapizi pe calea CYP2D6. Deoarece expunerea totală (ASC) pentru venlafaxină şi ODV este similară
pentru metabolizatorii lenţi şi cei rapizi pe calea CYP 2D6, nu este necesară diferenţierea dozelor de
venlafaxină pentru aceste două categorii de pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru venlafaxină şi ODV au fost prelungiţi la subiecţii
cu scor Child -Pugh A (insuficienţă hepatică uşoară) şi Child- Pugh B (insuficienţă hepatică moderată) faţă
de subiecţii cu funcţie hepatică normală. Clearance -ul oral s -a redus atât pentru venlafaxină, cât şi pentru
ODV. S -a observat un grad mare de variabilitate de la un subiect la altul. Datele privind utilizarea la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate (vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
venlafaxinei s- a prelungit cu aproximativ 180%, iar clearance -ul s -a redus cu aproximativ 57% faţă de
subiecţii cu funcţie renală normală, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru ODV s -a
prelungit cu aproximativ 142%, în timp ce cleara nce-ul s -a redus cu aproximativ 56%. La pacienţii cu
insuficienţă renală severă şi la pacienţii care necesită hemodializă este necesară ajustarea dozelor (vezi
pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu venlafaxină efectuate la şobolani şi şoareci nu au adus nicio dovadă de carcinogeneză. O gamă
largă de teste in vitro şi in vivo au demonstrat că venlafaxina nu este mutagenă.
Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproduc ere au indicat în cazul şobolanilor o
scădere a greutăţii corporale a puilor, o creştere a numărului de nou- născuţi morţi şi o creştere a deceselor
puilor în cursul primelor 5 zile de alăptare. Nu se cunoaşte cauza acestor decese. Aceste efecte au apărut
l a doza de 30 mg/kg şi zi, care este de 4 ori mai mare decât doza zilnică la om de 375 mg de venlafaxină
(calculată în mg/kg). Doza maximă la care nu au apărut aceste efecte a fost de 1,3 ori mai mare decât doza
administrată la om. Nu se cunoaşte riscul pot enţial la om.
Într -un studiu efectuat la şobolani, în care au fost expuşi la ODV atât masculi, cât şi femele, s -a observat o
reducere a fertilităţii. Expunerea a fost de aproximativ 1- 2 ori mai mare decât cea dată de doza de
venlafaxină la om, egală cu 375 mg pe zi. Nu se cunoaşte relevanţa acestei constatări pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr
Hipromeloză
Talc
Etilceluloză
Conținutul capsulei
20
Capac
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172) (pentru Venlafaxină Auro bindo 75 mg și Venlafaxină Aurobindo 150 mg)
Oxid negru de fer (E 172) (doar pentru Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Corpul capsulei
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală:
Shellac
Propilenglicol
Hidroxid de sodiu
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Venlafaxină Aurobindo capsule cu eliberare prelungită sunt disponibile în:
Cutii de carton cu blistere din PVC -PE -PVDC/Al
Venlafaxină Aurobindo 37,5/ 75/150 mg: 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 și100 capsule.
Flacoane din PEÎD cu capac de polipropilenă:
Venlafaxină Aurobindo 37,5/75/150 mg: 30, 100 și 500 capsule
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat trebuie eliminate în acord cu cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Aurobindo Pharma (Malta) LimitedV
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
21
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7463/2015/01- 15
7464/2015/01- 15
7465/2015/01- 15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Venlafaxină Aurobindo 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Venlafaxină Aurobindo 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 37,5 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină ).
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 75 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină).
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conține venlafaxină 150 mg (sub formă de clorhidrat de
venlafaxină).
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare capsulă conține zahăr 43,6 mg.
Fiecare capsulă conține zahăr 87,1 mg.
Fiecare capsulă conține zahăr 174,3 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase numărul 3, cu cap opac de culoare gri, imprimat cu “E” şi corp opac de culoarea
piersicii imprimat cu “73” cu cerneală de culoare neagră, care conţin pelete sferice sau ovale de culoare
albă pana la aproape albă..
Venlafaxină Aurobindo 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase numărul 1, cu cap opac de culoarea piersicii imprimat cu “E” şi corp opac de
culoarea piersicii imprimat cu ”74” cu cerneală de culoare neagră, care conţin pelete sferice sau ovale de
culoare albă pana la aproape albă.
Venlafaxină Aurobindo 150 mg capsule cu eliberare prelungită
2
Capsule gelatinoase numărul 0, cu cap opac de culoare portocaliu închis imprimat cu “E” şi corp opac de
culoare portocaliu închis imprimat cu “89” cu cerneală de culoare neagră , care conţin pelete sferice sau
ovale de culoare albă pana la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore.
Prevenirea recurenţe i unor episoade depresive majore.
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată.
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială.
Tratamentul tulburărilor de panică, cu sau fără agorafobie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Episoade depresive majore
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la
doza maximă de 375 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 săptămâni sau mai mari.Dacă
situaţia clinică, din cauza severităţii simptomelor, justifică acest lucru, dozele pot fi crescute mai frecvent,
dar nu la intervale mai mici de 4 zile.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Trebuie menţinută cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau
mai mult. Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate, pentru fiecare caz în parte. De asemenea, pentru
prevenirea recurenţei episoadelor depresive majore (EDM), poate fi adecvat un tratament pe termen mai
lung. În majoritatea cazurilor, doza recomandată pentru pr evenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea
utilizată în cursul episodului curent.
Administrarea medicamentelor antidepresive trebuie să continue timp de cel puţin şase luni după remisie.
Tulburarea de anxietate generalizată
Doza iniţială recomandată pe ntru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Pacienţii care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi pot beneficia de creşteri ale dozei, până la
doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2 s ăptămâni sau mai mari.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Tratamentul pacienţilor trebuie să se întindă pe o perioadă suficientă de timp, de obicei câteva luni sau
mai mult.Tratamentul trebuie reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
3
Tulburarea de anxietate socială
Doza iniţială recomandată pentru venlafaxina cu eliberare prelungită este de 75 mg administrată o dată pe
zi. Nu există dovezi conform cărora dozele mai mari ar aduce vreun beneficiu suplimentar.
Cu toate acestea, în cazurile individuale de pacienţi care nu răspund la doza iniţială de 75 mg pe zi, se pot
lua în considerare creşteri a le dozei până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la
intervale de 2 săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult.
Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Tulburarea de panică
Se recomandă util izarea unei doze de venlafaxină cu eliberare prelungită de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile.
Doza trebuie apoi crescută la 75 mg pe zi. Pacienţii care nu răspund la doza de 75 mg pe zi pot beneficia
de creşteri ale dozei, până la doza maximă de 225 mg pe zi. Dozele pot fi crescute la intervale de 2
săptămâni sau mai mult.
Din cauza riscului de reacţii adverse dependente de doză, creşterile dozei se vor face doar în urma unei
evaluări clinice (vezi pct. 4.4). Se va menţine cea mai mică doză eficace.
Pacienţii vor fi trataţi pe o perioadă suficientă de timp, de obicei timp de câteva luni sau mai mult.
Tratamentul va fi reevaluat cu regularitate şi pentru fiecare caz în parte.
Utilizarea la pacienţii vârstnici
Nu sunt considerate necesare ajustări specifice al e dozei de venlafaxină luând în considerare doar vârsta
pacientului. Cu toate acestea, se recomandă precauţie în cazul tratamentului pacienţilor vârstnici (de
exemplu, din cauza posibilităţii de apariţie a insuficienţei renale şi a modificărilor de sensibi litate şi
afinitate faţă de neurotransmiţători ce survin cu înaintarea în vârstă). Trebuie utilizată întotdeauna cea mai
mică doză eficace, iar pacienţii vor fi monitorizaţi atent în cazul în care este necesară o creştere a dozei.
Utilizarea la copii şi a dolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Venlafaxina nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi cu tulburare depresivă majoră nu au demonstrat
eficacitatea utilizării şi nu susţin ut ilizarea venlafaxinei la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei pentru alte indicaţii terapeutice la copii
şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică
În general, la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară şi moderată trebuie luată în considerare o scădere a
dozei cu 50%. Totuşi, din cauza variabilităţii interindividuale a clearance -ului, este de dorit ca stabilirea
dozei să se f acă în mod individual.
4
Datele privind utilizarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate. În aceste cazuri se
recomandă precauţie şi se va lua în considerare o scădere a dozei cu peste 50%. În cazul tratamentului
pacienţilor cu insufici enţă hepatică severă, se va face o evaluare a raportului risc- beneficiu.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Cu toate că nu este necesară o modificare a dozei la pacienţii cu rata de filtrare glomerulară (RFG) de 30-
70 ml/minut, se recomandă precauţie în aceste cazuri. La pacienţii care necesită hemodializă şi la cei cu
insuficienţă renală severă (RFG <30 ml/min), doza trebuie redusă cu 50%. Din cauza variabilităţii
interindividuale a clearance -ului în aceste cazuri, este de dorit ca stabilirea dozei să se facă în mod
individual.
Simptomele de întrerupere observate la încetarea tratamentului cu venlafaxină
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La încetarea tratamentului cu venlafaxină, doza
trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una-două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei
reacţiilor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a scăderii
dozei sau a întreruperii tratamentului, se poate lua în considerare revenirea la d oza prescrisă anterior.
Ulterior, medicul poate relua procesul de scădere a dozei, dar într -un ritm mai lent.
Medicamentul este destinat administrării orale.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelung ită, la
aproximativ aceeaşi oră a zilei.Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu lichid, şi nu trebuie divizate,
zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Pacienţii trataţi cu comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată pot trece la tratamentul cu capsule de
venlafaxină cu eliberare prelungită, utilizând cea mai apropiată doză zilnică echivalentă. De exemplu
doza de 37,5 mg comprimate de venlafaxină cu eliberare imediată administrată de două ori pe zi poate fi
înlocuită cu doza de 75 mg capsule de venlafaxină cu eliberare prelungită, administrată o dată pe zi. Este
posibil să fie necesare ajustări individuale ale dozei.
Capsulele de venlafaxină cu eliberare prelungită conţin corpusculi sferici care eliberează substanţa activă
în tractul digestiv în ritm lent. Partea insolubilă a acestor corpusculi sferici este eliminată şi poate fi
regăsită în materiile fecale.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Tratamentul concomitent cu inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili este contraindicat, din
cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi
hipertermie. Iniţierea tratamentului cu venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil.
Tratamentul cu venlafaxină trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu un
IMAO ireversibil (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
5
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia este asociată cu un risc crescut de ideaţie suicidară, episoade de autovătămare şi suicid
(evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariţia unei remisii semnificat ive. Întrucât este
posibil ca ameliorarea să nu apară în cursul primelor câteva săptămâni de tratament sau mai mult,
pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală indică
faptul că riscul de suicid poat e fi accentuat în primele faze ale recuperării.
Alte tulburări psihice pentru care este prescrisă venlafaxina pot, de asemenea, să fie asociate cu un risc
crescut de evenimente legate de suicid. În plus, aceste tulburări pot coexista cu tulburarea depresi vă
majoră. Prin urmare, şi în tratamentul pacienţilor cu alte tulburări psihice se vor respecta aceleaşi
precauţii ca şi în tratamentul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente legate de suicid sau cei ca re prezintă un grad semnificativ
de ideaţie suicidară înainte de începerea tratamentului prezintă un risc crescut de ideaţie suicidară sau
tentative de suicid, de aceea trebuie monitorizaţi cu atenţie pe durata tratamentului.
O metaanaliză a studiilor cli nice placebo-controlate privind tratamentul cu antidepresive la pacienţii adulţi
cu tulburări psihice a indicat un risc crescut de comportament suicidar în cazul tratamentului cu
antidepresive, comparativ cu placebo, la pacienţii cu vârste sub 25 de ani.
Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu o supraveghere atentă a pacienţilor, îndeosebi a
celor cu un grad mare de risc, în special în primele faze ale tratamentului şi în perioadele ulterioare
modificării dozei. Pacienţii (şi cei care au grijă de aceșt ia) trebuie avertizaţi cu privire la necesitatea
monitorizării pentru detectarea oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau
ideaţii cu caracter suicidar şi a modificărilor neobişnuite de comportament, precum şi cu privire la
obligaţia de a solicita asistenţă medicală imediat ce apar astfel de simptome.
Utilizarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Venlafaxina capsule cu eliberare prelungită nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu
vârsta su b 18 ani. Comportamentele de tip suicidar (tentative de suicid sau ideaţie suicidară) şi ostilitatea
(în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) au fost observate mai frecvent în cadrul
studiilor clinice la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive decât la cei cărora li s-a administrat
placebo. Dacă, în ciuda acestor observaţii, necesitatea clinică impune luarea deciziei de tratament,
pacientul va fi monitorizat atent pentru a detecta apariţia simptomelor suicidare. În plus, nu sunt
disponibile date pe termen lung privind siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi din punctul de vedere al
creşterii, maturizării şi dezvoltării cognitive şi comportamentale.
Sindromul serotoninergic
Similar altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea sindromul
serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte substanţe
care influențează sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (inclusiv ISRS, IRSN ş i triptani, litiu,
sibutramină, sunătoare (Hypericum Perforatum), fentanil și analogii acestuia, tramadol, dextrometorfan,
tapentadol, petidină, metadonă și pentazocină), cu substanţe care inhibă metabolizarea serotoninei(cum ar
fi inhibitorii de MAO, de e xemplu albastru de metilen), cu precursori serotoninici (cum ar fi suplimentele
care conţin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi antagonişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Simptomele sindromului serotoninergic pot include modificări ale st ării mentale (de exemplu agitaţie,
halucinaţii, comă), instabilitate vegetativă (de exemplu tahicardie, variaţii ale tensiunii arteriale,
hipertermie), tulburări neuromusculare (de exemplu hiper -reflexie, lipsă de coordonare) şi/sau simptome
6
gastro -intesti nale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree). În forma sa cea mai severă, sindromul
serotoninergic se poate manifesta asemănător sindromului neuroleptic malign (SNM), ceea ce include
hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate vegetativă cu posibile fl uctuaţii rapide ale semnelor vitale şi
modificări ale stării psihice.
În cazul în care situaţia clinică impune tratamentul concomitent cu venlafaxină şi cu alte medicamente
care pot afecta sistemele neurotransmiţătorilor serotoninergici şi/sau dopaminergi ci, se recomandă
observarea atentă a pacientului, în special în perioadele de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei.
Nu este recomandată utilizarea concomitentă a venlafaxinei cu precursori de serotonină (precum
suplimentele care conţin triptofa n).
Glaucomul cu unghi îngust
Midriaza poate apărea în asociere cu tratamentul cu venlafaxină. Se recomandă ca pacienţii cu presiune
intraoculară crescută sau care prezintă risc de glaucom acut cu unghi îngust (glaucom cu unghi închis) să
fie monitorizaţi îndeaproape.
Tensiunea arterială
Au fost raportate în mod frecvent creşteri dependente de doză ale tensiunii arteriale la pacienţii trataţi cu
venlafaxină. În cadrul experienţei ulterioare punerii pe piaţă, s -au raportat cazuri de creştere severă a
tensiunii arteriale, necesitând tratament imediat.Toţi pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie cu privire la
apariţia hipertensiunii arteriale, iar hipertensiunea arterială preexistentă trebuie controlată înaintea iniţierii
tratamentului. Tensiun ea arterială va fi reevaluată periodic, atât după iniţierea tratamentului, cât şi după
creşterile dozei. Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de
creşterea tensiunii arteriale, de exemplu la pacienţii cu i nsuficiență cardiacă.
Frecvenţa cardiacă
Pot apărea creşteri ale frecvenţei cardiace, în special în cazul utilizării de doze mari. Se recomandă
precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni preexistente ce pot fi agravate de creşterea frecvenţei cardiace.
Boala cardiacă şi riscul de aritmie
Venlafaxina nu a fost evaluată la pacienţi cu antecedente recente de infarct miocardic sau boală cardiacă
cu evoluţie instabilă. Prin urmare, se recomandă precauţie în utilizarea la aceşti pacienţi.
În cadrul experien ţei ulterioare punerii pe piaţă, s -au raportat cazuri de aritmie cardiacă letală asociată cu
utilizarea venlafaxinei, în special în caz de supradozaj. Înainte de prescrierea venlafaxinei la pacienţii cu
risc crescut de aritmie cardiacă gravă, se va face o evaluare a raportului risc-beneficiu.
Convulsii
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea convulsii. La fel ca în cazul tuturor antidepresivelor,
se recomandă precauţie în iniţierea tratamentului cu venlafaxină la pacienţii cu convulsii în antecedente,
iar pacienţii respectivi trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul trebuie întrerupt la orice pacient care
dezvoltă convulsii.
Hiponatremie
7
Pe parcursul tratamentului cu venlafaxină pot apărea cazuri de hiponatremie şi/sau sindrom de secr eţie
inadecvată a hormonului antidiuretic (SIADH).Acesta a fost raportat cel mai frecvent la pacienţii cu
depleţie volemică sau la cei deshidrataţi. Pacienţii vârstnici, pacienţii care utilizează diuretice şi pacienţii
care prezintă depleţie volemică prin orice alt mecanism pot prezenta un risc crescut de hiponatremie.
Sângerare anormală
Medicamentele care inhibă captarea serotoninei pot determina scăderea funcţiei plachetare. Sângeraările
anormale associate cu utilizarea de ISRS și IRSN pot varia de la e chimoze, hematoame, epistaxis si
peteșii până la hemoragiidigestive sau hemoragii letale,Riscul de sângerare poate fi accentuat la pacienţii
care utilizează venlafaxină. Similar altor inhibitori ai recaptării serotoninei, se recomandă precauţie în
utilizar ea venlafaxinei la pacienţii predispuşi la sângerări, inclusiv pacienţii trataţi cu anticoagulante şi
inhibitori plachetari.
Colesterolul seric
La 5,3% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi 0,0% dintre pacienţii cărora li s -a administrat placebo
tim p de cel puţin 3 luni în cadrul studiilor clinice placebo- controlate, s-au înregistrat creşteri relevante
clinic ale colesterolemiei. În cazul tratamentului pe termen lung, trebuie luată în considerare măsurarea
valorilor colesterolului seric.
Administrar ea concomitentă cu medicamente pentru scăderea ponderală
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa utilizării venlafaxinei concomitent cu medicamente indicate
pentru scăderea ponderală, inclusiv fentermina. Nu se recomandă administrarea concomitentă a
venlafaxinei cu medicamente indicate pentru scăderea ponderală. Venlafaxina nu este indicată pentru
scăderea în greutate, nici în monoterapie, nici în asociere cu alte medicamente.
Manie/hipomanie
La un procent mic de pacienţi cu tulburări ale dispoziţ iei care sunt trataţi cu antidepresive, inclusiv
venlafaxină, poate apărea mania/hipomania. La fel ca în cazul altor antidepresive, se recomandă precauţie
în utilizarea venlafaxinei la pacienţii cu antecedente personale sau heredocolaterale de tulburare bi polară.
Agresivitate
La un procent mic de pacienţi trataţi cu antidepresive, inclusiv venlafaxină, poate apărea un
comportament agresiv. Acesta a fost raportat la iniţierea tratamentului, la modificarea dozei şi la
întreruperea tratamentului.
Similar altor antidepresive, se recomandă precauţie în utilizarea venlafaxinei la pacienţii cu antecedente
de agresivitate.
Întreruperea tratamentului
Apariţia simptomelor de întrerupere la încetarea tratamentului este frecvent întâlnită, în special dacă
tratame ntul este întrerupt brusc (vezi pct. 4.8). În cadrul studiilor clinice, evenimentele adverse observate
la întreruperea tratamentului (în timpul scăderii treptate a dozei şi după aceea) au apărut la aproximativ
31% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină şi la aproximativ 17% dintre pacienţii cărora li s -a administrat
placebo.
8
Riscul de apariţie a simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, inclusiv durata
tratamentului, doza şi ritmul de scădere a dozei. Reacţiile adverse cel mai frecven t raportate sunt
ameţeala, tulburările senzoriale (inclusiv parestezia), tulburările de somn (inclusiv insomnia şi visele
intense), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/sau vărsăturile, tremorul şi cefaleea. În general, aceste simptome
sunt de intensitate sl abă sau moderată, totuşi, ele pot fi severe la unii pacienţi. Ele apar de obicei în
primele zile de la întreruperea tratamentului, dar au fost raportate şi cazuri foarte rare în care aceste
simptome au apărut la pacienţi care au omis în mod accidental o doză. În general, aceste simptome au o
evoluţie autolimitativă şi dispar, de obicei, în decurs de 2 săptămâni, deşi la unele persoane ele pot
persista mai mult timp (2 -3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomandă ca întreruperea tratamentului
cu venlafaxi nă să se facă prin scăderea treptată a dozei pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în
funcţie de necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatizia/agitaţia psihomotorie
Utilizarea venlafaxinei a fost asociată cu dezvoltarea acatiziei, caracterizată printr -o stare de nelinişte
neplăcută sau agasantă şi nevoie de mişcare, , adesea însoţită de incapacitatea de a sta aşezat sau liniştit.
Apariţia acestei tulburări este mai pr obabilă în primele câteva săptămâni de tratament. La pacienţii care
dezvoltă aceste simptome, o creştere a dozei poate fi dăunătoare.
Xerostomie
Au fost înregistrate cazuri de xerostomie la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină.Aceasta poate
creşte riscul apariţiei cariilor, de aceea pacienţii vor fi avertizaţi asupra importanţei menţinerii igienei
dentare.
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu ISRS sau venlafaxina poate modifica controlul glicemiei.
Poate fi necesară ajust area dozei de insulină şi/sau doza antidiabeticului cu administrare orală.
Interacțiuni ale medicamentului cu testele de laborator
Rezultate fals- pozitive ale testelor de screening imunometrice din urină pentru feniciclidină și amfetamină
au fost raportat e la pacienții care utilizau venlafaxină. Acest lucru este determinat de lipsa specificității
testelor de screening.Rezultatele fals- pozitive pot să apară şi după câteva zile de la întreruperea
tratamentului cu venlafaxină. Testele de confirmare, cum ar fi gazcromatografia sau spectrometria de
masă vor distinge venlafaxina de feniciclidină și amfetamină.
Zahăr
Venlafaxină Aurobindo conține sfere de zahăr, ce conțin sucroză. Pacienții cu probleme ereditare rare de
intoleranță la fructoză, malabsorbție de gl ucoză-galactoză sau insuficiență de sucroză -izomaltază, nu
trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Inhibitorii monoaminooxidazei (IMAO)
IMAO neselectivi ireversibili
Venlafaxina nu trebuie utilizată în asociere cu IMAO neselectivi ireversibili. Iniţierea tratamentului cu
venlafaxină nu trebuie să se facă la mai puţin de 14 zile de la întreruperea tratamentului cu un IMAO
9
neselectiv ireversibil. Tratamentul cu venlafaxi nă trebuie întrerupt cu cel puţin 7 zile înaintea începerii
tratamentului cu un IMAO neselectiv ireversibil (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
Inhibitor selectiv reversibil al IMAO (moclobemidă)
Din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic, nu s e recomandă asocierea venlafaxinei cu un
IMAO reversibil şi selectiv, precum moclobemida. După tratamentul cu un inhibitor reversibil al MAO
este permis un timp de aşteptare mai scurt de 14 zile înaintea iniţierii tratamentului cu venlafaxină. Se
recomandă întreruperea tratamentului cu venlafaxină cu cel puţin 7 zile înaintea începerii tratamentului cu
un IMAO reversibil (vezi pct. 4.4).
IMAO neselectiv reversibil (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab inhibitor neselectiv şi reversibil al MAO, pr in urmare nu trebuie
administrat pacienţilor trataţi cu venlafaxină (vezi pct. 4.4).
Au fost raportate reacţii adverse severe la pacienţii la care s- a întrerupt recent tratamentul cu un IMAO şi
s -a iniţiat tratamentul cu venlafaxină, sau la care s- a întrerupt recent tratamentul cu venlafaxină, după care
s -a iniţiat tratamentul cu un IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături,
hiperemie facială tranzitorie, ameţeală şi hipertermie cu caracteristici similare sindromului ne uroleptic
malign, convulsii şi deces.
Sindromul serotoninergic
Similar altor medicamente serotoninergice, în cursul tratamentului cu venlafaxină poate apărea sindromul
serotoninergic, o afecţiune cu potenţial letal, în special în cazul utilizării concomitente cu alte substanţe
care influențează sistemul neurotransmițătorilor serotoninergici (inclusiv ISRS, IRSN şi triptani, litiu,
sibutramină, sunătoare ( Hypericum Perforatum), fentanil și analogii acesteia, tramadol, dextrometorfan,
tapentadol, pet idină, metadonă și pentazocină), cu substanţe care inhibă metabolizarea serotoninei(cum ar
fi inhibitorii de MAO, de exemplu albastru de metilen), cu precursori serotoninici (cum ar fi suplimentele
care conţin triptofan) sau cu antipsihotice sau alţi antag onişti dopaminergici (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.4).
În cazul în care situaţia clinică impune asocierea terapeutică a venlafaxinei cu un ISRS, un INRS sau un
agonist al receptorilor serotoninergici (triptan), se recomandă supravegherea atentă a pacientului, în
special în perioadele de iniţiere a tratamentului şi de creştere a dozei. Nu se recomandă utilizarea
concomitentă a venlafaxinei cu precursori de serotonină (cum sunt suplimentele care conţin triptofan)
(vezi pct. 4.4).
Substanţe cu acţiune la nivelul SNC
Nu s -a evaluat în mod sistematic riscul pe care îl implică utilizarea venlafaxinei concomitent cu alte
substanţe cu acţiune la nivelul SNC. În consecinţă, se recomandă precauţie în administrarea venlafaxinei
concomitent cu alte substanţe cu acţiune la nivelul SNC.
Alcool etilic
S -a dovedit că venlafaxina nu creşte gradul de afectare psihică şi motorie cauzată de alcoolul etilic. Cu
toate acestea, similar tuturor substanţelor cu acţiune la nivelul SNC, pacienţii trebuie sfătuiţi să evite
consumul de alcool etilic..
Efectul altor medicamente asupra venlafaxinei
10
Ketoconazol (inhibitor al CYP3A4)
Un studiu farmacocinetic efectuat cu ketoconazol la pacienţii metabolizatori rapizi (MR) sau lenţi (ML)
pe calea CYP2D6 a indicat o valoare mai mare a ASC pen tru venlafaxină (70% şi 21% la pacienţii
CYP2D6 ML, respectiv MR) şi O -desmetilvenlafaxină (33% şi 23% la pacienţii CYP2D6 ML, respectiv
MR) după administrarea concomitentă cu ketoconazol. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor CYP3A4
(de exemplu, atazana vir, claritromicină, indinavir, itraconazol, voriconazol, posaconazol, ketoconazol,
nelfinavir, ritonavir, saquinavir, telitromicină) şi venlafaxinei poate creşte concentraţiile de venlafaxină şi
O -desmetilvenlafaxină. Prin urmare, se recomandă precauţie d acă pacientul este tratat concomitent cu un
inhibitor de CYP3A4 şi venlafaxină.
Efectul venlafaxinei asupra altor medicamente
Litiu
În cazul utilizării concomitente a venlafaxinei şi litiului poate apărea sindromul serotoninergic (vezi
„Sindromul seroton inergic”).
Diazepam
Venlafaxina nu are efecte asupra parametrilor farmacocinetici şi farmacodinamici ai diazepamului şi ai
metabolitului său activ, di -metil- diazepamul. Diazepamul nu pare să modifice parametrii farmacocinetici
ai venlafaxinei sau ai O -di -metil- venlafaxinei. Nu se cunoaşte dacă există o interacţiune farmacocinetică
şi/sau farmacodinamică cu alte benzodiazepine.
Imipramină
Venlafaxina nu a modificat parametrii farmacocinetici ai imipraminei şi ai 2 -OH -imipraminei. În cazul
administrării unei doze zilnice de venlafaxină cuprinse între 75 mg şi 150 mg, creşterea dependentă de
doză a ASC pentru 2- OH-di -ipramină a fost de 2,5 până la 4,5 ori. Imipramina nu a modificat parametrii
farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O -di -metil- venlafaxinei. N u se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei
interacţiuni. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei şi imipraminei.
Haloperidol
Un studiu farmacocinetic cu haloperidol a indicat o scădere cu 42% a clearance -ului oral total, o creştere
cu 70% a ASC şi o creştere cu 88% a C
max, însă nicio modificare a timpului de înjumătăţire plasmatică
prin eliminare pentru haloperidol. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii trataţi concomitent
cu haloperidol şi venlafaxină. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Risperidonă
Venlafaxina a determinat creşterea valorii ASC a risperidonei cu 50%, dar nu a modificat în mod
semnificativ profilul farmacocinetic al fracţiunii active totale (risperidonă plus 9 -hidr oxi-risperidonă). Nu
se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
Metoprolol
Administrarea concomitentă a venlafaxinei şi metoprololului la voluntari sănătoşi în cadrul unui studiu de
interacţiune farmacocinetică privind ambele medicamente a dus la o creştere a concentraţiilor plasmatice
ale metoprololului cu aproximativ 30 -40%, fă ră a modificat concentraţiile plasmatice ale metabolitului
său activ, α -hidroxi -metoprolol. Nu se cunoaşte relevanţa clinică a acestei constatări la pacienţii
hipertensivi. Metoprololul nu a modificat profilul farmacocinetic al venlafaxinei şi al metabolit ului său
activ, O -di -metil- venlafaxina. Se recomandă precauţie în cazul administrării concomitente a venlafaxinei
şi metoprololului.
Indinavir
11
Un studiu farmacocinetic cu indinavir a indicat o scădere cu 28% a ASC şi o scădere cu 36% a Cmax
pentru indinav ir. Indinavirul nu a modificat parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei şi ai O -di -metil-
venlafaxinei. Nu se cunoaşte semnificaţia clinică a acestei interacţiuni.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea venlafaxinei la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se
cunoaşte riscul potenţial la om. Administrarea venlafaxinei la femeile gravide trebuie efectuată numai
dacă b eneficiile anticipate depăşesc posibilele riscuri.
Similar altor inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS/INRS ), pot apărea simptome de întrerupere la nou-
născut în cazul în care venlafaxina este utilizată până la naştere sau până cu puţin timp înainte de naştere.
Unii nou- născuţi care au fost expuşi la venlafaxină în ultima parte a celui de -al treilea trimestru de sarcină
au dezvoltat complicaţii, necesitând alimentaţie asistată prin canulare, susţinere respiratorie sau spitalizare
prelungită. Asemenea complicaţii pot surveni imediat după naştere.
Datele epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul
trimestru de sarcină, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii pulmonare persistente la nou- născuţi
(HTPPNN). Deşi nu au fost efectuate studii care să investigheze asocierea HTPPNN cu tratamentul cu
INRS, acest risc potenţial nu poate fi exclus în cazul Venlafaxină Aurobindo, având în vedere
mecanismul de acţiune înrudit (inhibarea recaptării serotoninei ).
La nou- născuţii ale căror mame au utilizat un ISRS/I NRS în ultima parte a sarcinii pot fi observate
următoarele simptome: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent şi dificultăţi de supt sau de
somn.Aceste simptome pot fi determinate fie de ef ectele serotoninergice, fie de sindromul de întrerupere.
În majoritatea cazurilor, aceste complicaţii sunt observate imediat sau în decurs de 24 de ore de la naştere.
Alăptarea
Venlafaxina şi metabolitul său activ O -di -metil- venlafaxina se elimină în lap tele matern.Ulterior punerii
pe piaţă s -au raportat cazuri de sugari hrăniţi la sân care au prezentat plâns, iritabilitate şi tulburări de
somn. După oprirea alăptării au fost raportate, de asemenea, simptome compatibile cu întreruperea
tratamentului cu ve nlafaxină. Nu se poate exclude riscul existent pentru sugar. Prin urmare, decizia de a
continua/întrerupe alăptarea sau de a continua/întrerupe tratamentul cu Venlafaxină Aurobindo capsule cu
eliberare prelungită trebuie luată ţinând cont de beneficiile al ăptării la sân pentru copil şi beneficiile
tratamentului cu Venlafaxină Aurobindo capsule cu eliberare prelungită pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Orice medicament psihoactiv poate afecta judecata, gândirea şi capacităţile motorii. Prin urmare, orice
pacient tratat cu venlafaxină trebuie avertizat cu privire la posibilitatea afectării capacităţii sale de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje per iculoase.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (>1/10) în cadrul studiilor clinice au fost greaţă,
xerostomie, cefalee şi hipersudoraţie (inclusiv sudoraţie nocturnă).
12
Reacţiile adverse sunt prezentate mai jos, clasificate p e aparate, sisteme şi organe şi frecvenţă.
Frecvenţele sunt definite ca: foarte frecvente ( ≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
( ≥ 1/1000 şi <1/100); rare ( ≥1/10000 şi <1/1000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată
pe baza datelor disponibile).
Aparate,
sisteme și
organe
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puțin
frecvente
Rare Necunoscute
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Trombocitopenie,
discrazii sanguine
incluzând
agranulocitoză,
anemie aplastică,
neutropenie,
pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţie anafilactică
Tulburări
endocrine
Sindrom de secreţie
inadecvată de
hormon antidiuretic
(SIADH)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
alimentar
Hiponatremie
Tulburări
psihice
Stare
confuzională,
Depersonalizare
Anorgasmie,
Scăderea
libidoului,
Nervozitate,
Insomnie, Vise
anormale
Halucinaţii,
Derealizare,
Agitaţie, Modificări
ale orgasmului (la
femei), Apatie,
Hipomanie,
Bruxism
Manie Ideaţie suicidară şi
comportament
suicidar*,
Delir,
Agresivitate**
13
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli,
Cefalee***
Somnolenţă,
Tremor,
Parestezie,
Hipertonie
Acatizie / Agitaţie
psihomotorie,
Sincopă, Mioclonie,
Anomalii de
coordonare,
Tulburări ale
echilibrului,
Disgeuzie
Convulsii
Sindrom neuroleptic
malign (SNM),
Sindrom
serotoninergic,
Tulburare
extrapiramidală
incluzând distonie şi
diskinezie,
Diskinezie tardivă
Tulburări
oculare
Tulburări de
vedere,
incluzând
vedere
înceţoşată,
midriază,
tulburare de
acomodare
Glaucom cu unghi
îngust
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Vertij
Tulburări
cardiace
Palpitaţii
Tahicardie
Fibrilaţie
ventriculară,
Tahicardie
ventriculară
(inclusiv torsada
vârfurilor)
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială,
Vasodilataţie
(de cele mai
multe ori
bufeuri)
Hipotensiune
arterială ortostatică
Hipotensiune
arterială, Hemoragie
(hemoragie la
nivelul mucoaselor)
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Căscat
Dispnee Eozinofilie
pulmonară
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
Xerostomie
Vărsături,
Diaree,
Constipaţie
Hemoragie gastro-
intestinală
Pancreatită
14
Tulburări
hepatobiliare
Hepatită, Rezultate
anormale ale testelor
funcţiei hepatice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Hiperhidroz
ă (inclusiv
transpiraţii
nocturne)
Angioedem,
Reacţie de
fotosensibilitate,
Echimoze, erupţii
cutanate, alopecie
Sindrom Stevens-
Johnson,
Eritem polimorf,
Necroliză
epidermică toxică,
Prurit,
Urticarie
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Rabdomioliză
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Disurie (în
principal ezitare
urinară),
Polakiurie
Retenţie urinară
Incontinenţ
ă urinară
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Tulburări
menstruale
asociate cu
sângerări
abundente sau
cu sângerări
neregulate (de
exemplu
menoragie,
metroragie),
Tulburări de
ejaculare,
Disfuncţie
erectilă
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie,
Oboseală,
Frisoane
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
valorilor
colesterolului
seric
Creştere ponderală,
Scădere ponderală
Prelungire a
intervalului QT pe
ECG,
Prelungirea timpului
de sângerare,
creşterea
15
prolactinemiei
* Au fost raportate cazuri de ideaţie suicidară şi de comportament suicidar în cursul tratamentului
cu venlafaxină sau în primele stadii după întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4).
**Vezi pct. 4.4
***În studiile clinice cumulate, incidenţa cefaleei cu venlafaxină şi cu placebo a fost similară
Întreruperea tratamentului cu venlafaxină (în special când aceasta se face în mod brusc) duce în mod
frecvent la apariţia simptomelor de întrerupere. Reacţiile adverse cel mai frecvent raport ate sunt ameţeală,
tulburări senzoriale (inclusiv parestezie), tulburări de somn (inclusiv insomnie şi vise intense), agitaţie sau
anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor, vertij, cefalee şi sindrom gripal. În general, aceste reacţii sunt de
intensitate uşoară sau moderată şi autolimitate, însă pot fi severe şi/sau prelungite la unii pacienţi. Prin
urmare, atunci când tratamentul cu venlafaxină nu mai este necesar, întreruperea acestuia trebuie să se
facă prin reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În general, profilul de reacţii adverse la venlafaxină (din studii clinice placebo- controlate ) la copii şi
adolescenţi (cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani) a fost similar cu cel observat la adulţi. La fel ca la adulţi,
au fost observate scăderea apetitului alimentar, pierderea în greutate, creşterea tensiunii arteriale şi
creşterea colesterolemiei (vezi pct. 4.4).
În cadrul studiilor clinice efectuate la copii şi adolescenţi s -a observat ideaţia suicidară ca reacţie ad versă.
De asemenea, a fost raportat un număr crescut de cazuri de ostilitate şi, în special în tulburarea depresivă
majoră, de autovătămare.
La copii şi adolescenţi s -au observat în special următoarele reacţii adverse: dureri abdominale, agitaţie,
dispeps ie, echimoze, epistaxis şi mialgie.
Raportarea reacþiilor adverse suspectate
Raportarea reacþiilor adverse suspectate dupã autorizarea medicamentului este importantã. Acest lucru
permite monitorizarea continuã a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniºtii din domeniul
sãnãtãþii sunt rugaþi sã raporteze orice reacþie adversã suspectatã la:
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e -mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
16
În experienţa ulterioară punerii pe piaţă, supradozajul cu venlafaxină a fost raportat în special în cazul
asocierii cu alcool etilic şi/sau alte medicamente. Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate în cazul
supradozajului includ tahicardie, modificări ale nivelului de conşti enţă (mergând de la somnolenţă până la
comă), midriază, convulsii şi vărsături. S -au raportat şi alte reacţii adverse, inclusiv modificări
electrocardiografice (de exemplu prelungirea intervalului QT, bloc de ramură, prelungirea complexului
QRS), tahicardi e ventriculară, bradicardie, hipotensiune arterială, vertij şi deces.
Studiile retrospective publicate indică faptul că supradozajul cu venlafaxină poate fi asociat unui risc
crescut de evoluţie letală, comparativ cu cel observat în cazul antidepresivelor ISRS, dar mai mic decât
cel observat în cazul antidepresivelor triciclice. Studiile epidemiologice au arătat că pacienţii trataţi cu
venlafaxină prezintă un număr mai mare de factori de risc suicidar decât pacienţii trataţi cu ISRS. Nu este
clară măsura î n care constatarea unui risc crescut de evoluţie letală poate fi atribuită toxicităţii generate
desupradozajul cu venlafaxină, sau, dimpotrivă, unor caracteristici ale pacienţilor trataţi cu venlafaxină.
Prescrierea de venlafaxină trebuie să se facă cu cea mai mică doză de medicament, respectând buna
conducere a tratamentului pacientului, în scopul reducerii riscului de supradozaj.
Tratamentul recomandat
Se recomandă măsuri generale de susţinere a funcţiilor vitale şi măsuri simptomatice; vor fi monitorizate
ritmul cardiac şi semnele vitale. Nu se recomandă inducerea vărsăturilor în cazul în care există risc de
aspiraţie. Poate fi indicat lavajul gastric, dacă este efectuat la scurt timp după ingestie sau la pacienţii
simptomatici. Administrarea d e cărbune activat poate, de asemenea, să limiteze absorbţia substanţei
active. Diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi transfuzia de schimb au o probabilitate mică de a aduce
beneficii. Nu se cunosc antidoturi specifice pentru venlafaxină.
5. PROPRIETĂ ŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psihoanaleptice, alte antidepresive, codul ATC: N06AX16.
Se pare că mecanismul acţiunii antidepresive a venlafaxinei la om se asociază cu potenţarea activităţii
neurotransmiţător ilor la nivelul sistemului nervos central. Studiile preclinice au arătat că venlafaxina şi
metabolitul său principal, O -di -metil- venlafaxina (ODV), sunt inhibitori ai recaptării serotoninei şi
noradrenalinei. De asemenea, venlafaxina este un slab inhibitor al captării dopaminei. Venlafaxina şi
metabolitul său activ reduc responsivitatea β-adrenergică, atât după administrarea în regim acut (în doză
unică), cât şi cronic. Venlafaxina şi ODV sunt în mare măsură similare din punct de vedere al acţiunii
globale asupra recaptării neurotransmiţătorilor şi a legării la receptori.
In vit ro, venlafaxina nu are practic nicio afinitate faţă de receptorii muscarinici, colinergici, H1-
histaminergici sau α 1-adrenergici la nivelul creierului de şobolan. Activitatea farmacologică asupra
acestor receptori poate fi asociată cu diferite reacţii adverse observate în cazul altor medicamente
antidepresive, cum sunt reacţiile adverse de tip anticolinergic, sedativ sau cardiovascular.
Venlafaxina nu prezintă nicio activitate de inh ibare a monoaminooxidazei (MAO).
Studiile in vitro au relevat faptul că venlafaxina nu are, practic, nicio afinitate pentru receptorii sensibili la
opiacee şi benzodiazepine.
Episoade depresive majore
17
Eficacitatea tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare imediată a fost
demonstrată în cadrul a cinci studii randomizate în regim dublu- orb, placebo-controlate, desfăşurate pe
termen scurt, cu durata cuprinsă între 4 şi 6 săptămâni, în care s -au utilizat doze de cel mult 375 m g pe zi.
Eficacitatea tratamentului episoadelor depresive majore cu venlafaxină cu eliberare prelungită a fost
demonstrată în cadrul a două studii placebo- controlate, desfăşurate pe termen scurt, cu durata cuprinsă
între 8 şi 12 săptămâni, în care s -au uti lizat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi.
În cadrul unui studiu pe termen lung, pacienţii adulţi din ambulatoriu care au răspuns la tratamentul
administrat într -un studiu deschis, cu durata de 8 săptămâni, cu venlafaxină sub forma farmaceutică de
capsule cu eliberare prelungită (75, 150 sau 225 mg) au fost randomizaţi pentru a continua tratamentul cu
aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită sau administrarea de placebo, timp de cel mult 26 de
săptămâni, fiind observaţi pentru depistarea recă derilor.
În cadrul unui al doilea studiu pe termen lung, eficacitatea venlafaxinei în prevenirea recurenţei
episoadelor depresive pe o perioadă de 12 luni a fost stabilită printr -un studiu clinic dublu- orb, placebo-
controlat, la pacienţi adulţi din ambula toriu cu episoade depresive majore recurente care au răspuns la
tratamentul cu venlafaxină (100 până la 200 mg pe zi, de două ori pe zi) în ultimul episod de depresie.
Tulburarea de anxietate generalizată
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării anxioase
generalizate (TAG) a fost evidenţiată în cadrul a două studii cu durata de 8 săptămâni, placebo- controlate,
cu doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), precum şi în cadrul unui studiu cu durata de 6 luni , placebo-
controlat, cu doză fixă (75 până la 225 mg pe zi), şi a unui studiu cu durata de 6 luni, placebo- controlat,
cu doză flexibilă (37,5; 75 şi 150 mg pe zi), la pacienţi adulţi din ambulatoriu.
Cu toate că doza de 37,5 mg pe zi s -a dovedit, de asemenea, superioară faţă de placebo, eficacitatea
acesteia nu a fost dovedită în mod consecvent, ca în cazul dozelor mai mari.
Tulburarea de anxietate socială
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării anxioase
sociale a fost evidenţiată în cadrul a patru studii multicentrice, în regim dublu- orb, cu grupuri paralele de
studiu, placebo- controlate, cu doză flexibilă, cu durata de 12 săptămâni, şi a unui studiu dublu- orb, pe
grupuri paralele de studiu, plac ebo-controlat, cu doză fixă/flexibilă, cu durata de 6 luni, la pacienţi adulţi
din ambulatoriu. Pacienţilor li s -au administrat doze cuprinse între 75 şi 225 mg pe zi. În cadrul studiului
cu durata de 6 luni, nu au existat dovezi ale unei eficacităţi super ioare în grupul la care s-au administrat
doze de 150 până la 225 mg pe zi faţă de cel în care s -a administrat doza de 75 mg pe zi.
Tulburarea de panică
Eficacitatea venlafaxinei sub formă de capsule cu eliberare prelungită în tratamentul tulburării de panică a
fost determinată în cadrul a două studii multicentrice, în regim dublu- orb, placebo-controlate, cu durata de
12 săptămâni, la pacienţi adulţi din ambulatoriu cu tulburare de panică, cu sau fără agorafobie. Doza
iniţială în studiile privind tulburarea de panică a fost de 37,5 mg pe zi, timp de 7 zile. Ulterior, pacienţilor
li s -au administrat doze fixe de 75 până la 150 mg pe zi în cadrul unui studiu şi de 75 până la 225 mg pe
zi în cadrul celuilalt studiu.
De asemenea, eficacitatea a fost determinată în cadrul unui studiu dublu-orb pe termen lung, cu grupuri
paralele de studiu, placebo- controlat, privind siguranţa, eficacitatea şi prevenirea recăderilor pe termen
lung la pacienţii adulţi din ambulatoriu care au răspuns la tratamentul administrat în re gim deschis.
18
Pacienţii au continuat să utilizeze aceeaşi doză de venlafaxină cu eliberare prelungită pe care o luau la
finalul etapei de studiu în regim deschis (75, 150 sau 225 mg).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Venlafaxina este metabolizată în propor ţie mare, în principal la metabolitul său activ, O -di -metil-
venlafaxină (ODV). Valoarea medie ± DS a timpilor de înjumătăţire plasmatică pentru venlafaxină şi
ODV sunt de 5±2 ore, respectiv 11±2 ore. Concentraţiile plasmatice la starea de echilibru pentru
venlafaxină şi ODV sunt atinse în decurs de 3 zile de tratament cu doze repetate administrate oral.
Venlafaxina şi ODV prezintă o evoluţie liniară a parametrilor farmacocinetici în intervalul de doze
cuprinse între 75 mg şi 450 mg pe zi.
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze unice de venlafaxină sub forma farmacutică cu eliberare imediată,
venlafaxina este absorbită în proporţie de cel puţin 92%. Biodisponibilitatea absolută este de 40% până la
45%, datorită metabolizării presistemice. După admi nistrarea venlafaxinei sub forma farmacutică cu
eliberare imediată, concentraţiile plasmatice maxime ale venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 2 ore şi
respectiv 3 ore. După administrarea venlafaxinei sub sub forma farmacutică de capsule cu eliberare
prelungită, concentraţiile plasmatice maxime ale venlafaxinei şi ODV sunt atinse după 5,5 ore şi respectiv
9 ore. Dacă sunt administrate doze zilnice egale de venlafaxină, fie sub formă de comprimate cu eliberare
imediată, fie sub formă de capsule cu eliberare p relungită, capsulele cu eliberare prelungită determină o
viteză de absorbţie mai lentă, însă acelaşi grad de absorbţie comparativ cu forma de comprimate cu
eliberare imediată. Alimentele nu afectează biodisponibilitatea venlafaxinei şi a ODV.
Distribuţie
Legarea venlafaxinei şi a ODV la proteinele plasmatice umane este minimă pentru concentraţiile
terapeutice (27%, respectiv 30%). În urma administrării intravenoase, volumul de distribuţie al
venlafaxinei la starea de echilibru este de 4,4±1,6 l/kg.
Metab olizare
Venlafaxina este metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul
că venlafaxina este metabolizată prin intermediul CYP2D6 în principalul său metabolit activ, ODV.
Studiile in vitro şi in vivo indică fapt ul că venlafaxina este metabolizată prin intermediul CYP3A4 într -un
metabolit minor, mai puţin activ, N -di -metil- venlafaxina. Studiile in vitro şi in vivo indică faptul că
venlafaxina este un inhibitor slab al CYP2D6. Venlafaxina nu inhibă CYP1A2, CYP2C9 sau CYP3A4.
Eliminare
Venlafaxina şi metaboliții săi sunt în principal excretați renal. Aproximativ 87% din doza de venlafaxină
se regăseşte în urină în următoarele 48 de ore sub formă de venlafaxină nemodificată (5%), ODV
neconjugat (29%), ODV conjugat (26%) sau alţi metaboliţi minori inactivi (27%). Valorile medii ±DS ale
clearance- ului plasmatic la starea de echilibru pentru venlafaxină şi ODV sunt de 1,3±0,6 l/orăh/kg şi
respectiv 0,4±0,2 l/oră/kg.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstă şi sex
19
Vârsta şi sexul subiectului nu influenţează în mod semnificativ parametrii farmacocinetici ai venlafaxinei
şi ai ODV.
Metabolizatori rapizi/lenţi pe calea CYP2D6
Co ncentraţiile plasmatice ale venlafaxinei sunt mai mari la metabolizatorii lenţi decât la metabolizatorii
rapizi pe calea CYP2D6. Deoarece expunerea totală (ASC) pentru venlafaxină şi ODV este similară
pentru metabolizatorii lenţi şi cei rapizi pe calea CYP 2D6, nu este necesară diferenţierea dozelor de
venlafaxină pentru aceste două categorii de pacienţi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru venlafaxină şi ODV au fost prelungiţi la subiecţii
cu scor Child -Pugh A (insuficienţă hepatică uşoară) şi Child- Pugh B (insuficienţă hepatică moderată) faţă
de subiecţii cu funcţie hepatică normală. Clearance -ul oral s -a redus atât pentru venlafaxină, cât şi pentru
ODV. S -a observat un grad mare de variabilitate de la un subiect la altul. Datele privind utilizarea la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sunt limitate (vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
venlafaxinei s- a prelungit cu aproximativ 180%, iar clearance -ul s -a redus cu aproximativ 57% faţă de
subiecţii cu funcţie renală normală, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare pentru ODV s -a
prelungit cu aproximativ 142%, în timp ce cleara nce-ul s -a redus cu aproximativ 56%. La pacienţii cu
insuficienţă renală severă şi la pacienţii care necesită hemodializă este necesară ajustarea dozelor (vezi
pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile cu venlafaxină efectuate la şobolani şi şoareci nu au adus nicio dovadă de carcinogeneză. O gamă
largă de teste in vitro şi in vivo au demonstrat că venlafaxina nu este mutagenă.
Studiile la animale privind toxicitatea asupra funcţiei de reproduc ere au indicat în cazul şobolanilor o
scădere a greutăţii corporale a puilor, o creştere a numărului de nou- născuţi morţi şi o creştere a deceselor
puilor în cursul primelor 5 zile de alăptare. Nu se cunoaşte cauza acestor decese. Aceste efecte au apărut
l a doza de 30 mg/kg şi zi, care este de 4 ori mai mare decât doza zilnică la om de 375 mg de venlafaxină
(calculată în mg/kg). Doza maximă la care nu au apărut aceste efecte a fost de 1,3 ori mai mare decât doza
administrată la om. Nu se cunoaşte riscul pot enţial la om.
Într -un studiu efectuat la şobolani, în care au fost expuşi la ODV atât masculi, cât şi femele, s -a observat o
reducere a fertilităţii. Expunerea a fost de aproximativ 1- 2 ori mai mare decât cea dată de doza de
venlafaxină la om, egală cu 375 mg pe zi. Nu se cunoaşte relevanţa acestei constatări pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sfere de zahăr
Hipromeloză
Talc
Etilceluloză
Conținutul capsulei
20
Capac
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172) (pentru Venlafaxină Auro bindo 75 mg și Venlafaxină Aurobindo 150 mg)
Oxid negru de fer (E 172) (doar pentru Venlafaxină Aurobindo 37,5 mg)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Corpul capsulei
Gelatină
Oxid roşu de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală:
Shellac
Propilenglicol
Hidroxid de sodiu
Oxid negru de fer (E 172)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Venlafaxină Aurobindo capsule cu eliberare prelungită sunt disponibile în:
Cutii de carton cu blistere din PVC -PE -PVDC/Al
Venlafaxină Aurobindo 37,5/ 75/150 mg: 7, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98 și100 capsule.
Flacoane din PEÎD cu capac de polipropilenă:
Venlafaxină Aurobindo 37,5/75/150 mg: 30, 100 și 500 capsule
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Orice produs neutilizat trebuie eliminate în acord cu cerințele locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Aurobindo Pharma (Malta) LimitedV
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
21
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7463/2015/01- 15
7464/2015/01- 15
7465/2015/01- 15
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Martie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2015
