PARAREMIN
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pararemin comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, c afeină 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, de culoare albă până la aproape albă, de formă rotundă, plate, cu diamentrul de
aproximativ 12 mm, cu înălţime de aproximativ 4,6 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pararemin este indicat la adul ţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani pentru:
• tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări, precum cefalee, algii
dentare, disme noree, durere reumatică.
• tratamentul durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (inclusiv vârstnici) , adolescenţi şi copii cu vârsta peste 16 ani:
Doza recomandată este de 1 -2 comprimate Pararemin odată. La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24
de ore.
Doza maximă zilnică este de 6 comprimate.
Copii cu vârsta cuprinsă între 12 – 16 ani:
Doza recomandată este de 1 comprimat Pararemin odată .
La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.
C opii cu vârsta sub 12 ani:
Este contraindicată administrarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.
2
Mod de administrare
Pararemin se administrează pe cale orală.
Comprimatul se administrează cu o cantitate suficientă de lichid (aproximativ 200 ml la adult, dacă este
posibil).
Administrarea periodică a dozelor permite evitarea oscilaţiilor durerii sau febrei.
A nu se depăşi dozele recomandate.
Dacă după 3 zile simptomele nu se ameliorează tratamentul trebuie reevaluat.
Se recomandă ca durata tratam entului să nu depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol, propifenazonă, alte pirazolone sau pirazolidindione, cafeină sau la oricare
dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1,
- Hipersensibilitate la alte AINS, acid aceti lsalicilic (inclusiv criză de astm bronşic, urticarie sau rinită acută),
- Ulcer gastro -duodenal activ,
- Insuficienţă hepatică sau renală severă,
- Deficit de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază,
- Insuficienţă cardiacă severă,
- Ultimul trimestru de sarci nă (după luna a VI-a), alăptare
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară o deosebită atenţie la administrarea medicamentului în următoarele situaţii:
- alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii). Este necesară
monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
- sindrom Gilbert (icter benign tranzitoriu secundar deficitului de glucuronil- transferază).
- tulburări ale hematopoiezei.
În aceste cazuri, se ajustează dozele şi/sau se măreşte intervalul de timp dintre administrări.
Trebuie evitată administrarea concomitentă a altor medicamente care conţin paracetamol.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro- intestinale şi cardiovasculare
prezentate mai jos
).
La pacienţii cu antecedente de afecţiuni digestive (afecţiuni gastro -intestinale, ulcer, colită ulceroasă, boală
Crohn) sau hematologice (coagulopatii, tulburări hematologice) medicamentul trebuie administrat cu
prudenţă şi sub supraveghere atentă.
În caz de hemoragie gastro -intestinală, se impune întreruperea tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de în ceperea tratamentului,
deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă dur ată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul propif enazonei din compoziţia Pararemin administrat
în doză zilnică de 1- 4 comprimate.
Trebuie avută o grijă deosebită în cazul pacienţilor cu astm bronşic asociat unei rinite cronice, unei sinuzite
sau polipoze nazale deoarece la aceştia există un risc crescut de reacţii alergice la administrarea de acid
acetilsalicilic şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei.
3
Administrarea acestui medicament poate determina crize de astm bronşic, în special la pacienţi alergici la
acid acetilsa licilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
- Antiacidele reduc şi prelungesc absorbţia acestuia.
- Consumul cronic de băuturi alcoolice creşte hepato toxicitatea paracetamolului prin producerea crescută de
fenacetină (metabolit toxic) (inducţie la nivelul CYP 2E1).
- Alte medicamente inductoare CYP 2E1 (carbamazepina, barbituricele, izoniazida, fenitoina, rifampicina,
ritonavir etc.) pot avea efecte asemănătoare.
- Sulfinpirazona creşte de asemenea producerea de fenacetină.
- Paracetamolul scade clearance- ul busulfanului.
- Administrarea prelungită şi concomitentă a paracetamolului şi a altor AINS creşte riscul apariţiei nefropatiei
toxice,
- Administrar ea îndelungată şi concomitentă cu anticoagulante cumarinice sau de tip indandionic potenţează
efectul anticoagulant; din această cauză poate fi necesară modificarea dozelor impusă de rezultatele
analizelor de laborator.
- În doze mari contracarează efectul insulinei.
- Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă în cazul administrării concomitente de colestiramină; de
aceea colestiramina poate fi administrată la interval de 2 ore înainte sau după paracetamol.
- Absorbţia paracetamolului este crescută în cazul administrării concomitente de metoclopramid sau
domperidonă, dar aceasta nu impune evitarea acestei asocieri.
- Administrarea paracetamolului poate determina erori în cazul determinării acidului uric plasmatic prin
metoda acidului fotofungistic s au dozarea glicemiei prin metoda glucoz -oxidaz -peroxidazei.
Cafeină
Metabolizarea hepatică este realizată în principal de către enzimele microzomale, deci apariţia interacţiunilor
este condiţionată de influenţarea activităţii acestora. Cele mai importa nte interacţiuni sunt următoarele:
- anticoncepţionale orale (scad clearance- ul cafeinei);
- antibiotice (ciprofloxacina, enoxacina, norfloxacina, ofloxacina şi eritromicina) (scad clearance -ul
cafeinei);
- barbiturice (cafeina poate diminua efectul lor hipnotic);
- antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance- ul cafeinei cu aproximativ 50%;
- betablocante: îşi reduc reciproc eficacitatea terapeutică;
- litiu (cafeina creşte excreţia urinară a litiului).
Propifenazonă
- Administrarea concomitentă cu alte inhibitoare ale ciclooxigenazei nu este recomandată datorită efectului
aditiv al reacţilor adverse (de exemplu afectare gastro -intestinală).
Tratamentul prelungit creşte riscul hemoragic al anticoagulantelor cumarinice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Paracetamol : studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene. Până în prezent nu există indicii
ale producerii reacţiilor adverse la făt. Totuşi, lipsesc rezultatele studiilor controlate efectuate la om.
Propifenazonă : studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. Totuşi, nu
există experienţă suficientă în ceea ce priveşte utilizarea acestui medicament la gravide.
4
În timpul ultimului trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sinteze i prostaglandinelor pot induce toxicitate
cardiopulmonară fetală (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renală, iar
la sfârşitul sarcinii pot determina prelungirea timpului de sângerare la mamă şi nou- născut.
Cafeină: Studiile la animale au evidenţiat o asociere între ingestia de cafeină şi anomalii fetale, însă numai la
doze foarte mari care nu sunt considerate relevante pentru consumul la om.
Nu se poate formula nicio concluzie definitivă din datele disponibile rezult ate din studiile clinice la om. Cu
toate acestea, ingestia de scurtă durată a cafeinei este comparabilă cu ingestia zilnică normală de cafeină din
alimente şi băuturi.
Administrarea Pararemin este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină, ia r în primele 2
trimestre se va face cu prudenţă, după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.
Alăptarea
Deoarece substanţele active din componenţa acestui medicament sunt excretate în laptele matern, Pararemin
nu trebuie u tilizat de către mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pararemin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Clasificarea MedDRA
Frecvență
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice
trombocitopenie, leucopenie,
agranulocitoză, pancitopenie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
reacţii alergice cutanate
(urticarie, eritem)
edem, angioedem
Tulburări cardiace palpitaţii,
hipertensiune arterială,
insuficienţă cardiacă
infarct miocardic
acut
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
dispnee, astm bronșic
Tulburări ale sistemului
nervos
anxietate, tremor
Tulburări vasculare accident
vascular cerebral
Tulburări ale sistemului
imunitar
reacţii anafilactoide,
şoc anafilactic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raporta rea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
5
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Paracetamol:
Simptomele de supradozaj apar de obicei după o doză zilnică care depăşeşte 6 g.
Administrarea unor doze mari, timp îndelungat poate determina afectarea funcţiei renale.
Consecinţa cea mai gravă a supradozajului (adulţi doză mai mare de 10 g, copii doza de 150 mg/kg),
hepatotoxicitatea urmată de insuficienţă hepatică, necroză ireversibilă hepatocelulară, comă hepatică şi
moarte apare la 24 - 48 ore după ingestie. Concentraţiile plasmatice ale paracetamolului de 150 μg/ml după 4
ore, 100 μ g/ml după 6 ore, 70 μg/ml după 8 ore, 20 μg/ml după 15 ore şi 3,5 μg/ml după 24 de ore sunt
semne ale hepatotoxicităţii şi impun începerea imediată a tratamentului supradozajului.
În doze mari, toxice, paracetamolul poate produce leziuni hepatice letale (necroză irev ersibilă a ţesutului
hepatic). Simptome iniţiale: anorexie, greaţă, vărsături, transpiraţii, stare de slăbiciune generală, senzaţii de
disco nfort, dureri gastrice, paloare. La 12 - 48 ore de la ingestia dozei cauzatoare de supradozaj, apar valori
crescute ale transaminazei şi ale bilirubinei, de asemenea apare hepatomegalia şi creşte timpul de
protrombină. Coma hepatică apare de obicei după 48 ore de la ingestie asociată cu icter, hipoglicemie şi
tulburări ale procesului de coagulare.
La administrarea prelu ngită a unor doze foarte mari comparativ cu doza zilnică prescrisă pot apare numai
simptome nervos centrale.
Tratamentul supradozajului: evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături, tratament
simptomatic iar ca antidot se administrează N -acetilcisteină în primele 10 ore de la ingestie (doza orală de
atac: 140 mg/kg, după 8 ore se administrează doza de întreţinere de 70 mg/kg la fiecare 4 ore)
Propifenazona: simptomele de supradozaj cele mai frecvente sunt vărsături, hipertensiune arteria lă,
somnolenţă, convulsii.
Tratamentul constă în evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi diureză forţată.
În cazul unui supradozaj grav se recomandă monitorizarea continuă a semnelor vitale.
În caz de convulsii se administrează barb iturice cu acţiune rapidă, sau diazepam i.v.
Administrarea teofilinei trebuie evitată pentru că poate provoca convulsii.
Cafeina: simptome de supradozaj apar de obicei la administrarea într -un timp scurt a unei doze mai mari de
cafeină de 1 g.
Simptome ale supradozajului sunt agitaţia, cefaleea, tahicardia, tahipnea, tremorul, polachiuria, convulsiile.
Tratamentul este simptomatic: normalizarea echilibrului hidro -electrolitic, evacuarea conţinutului gastric
prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric, cărbune activ, anticonvulsivante (diazepam, fenobarbital sau
fenitoină), betablocante pentru contracararea efectelor cardiace, etc.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC: N02BE51
Pararemin conţine paracetamol şi propifenazonă, ambele având proprietăţi analgezice, antipiretice, şi cafeină,
în cantitate redusă , cu rol de potențare a efectului terapeutic al medicamentului .
Efectele principale ale substanţelor active:
1) paracetamol: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei prin mecanism central;
2) propifenazona: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei;
3) cafeina: antagonist competitiv la nivelul receptorilor adenozinici de tip A1 şi A2; inhibitor al enzimei 3,5 -
AMPc fosfodiesterază.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice principale ale substanţelor active:
Absorbţie : absorbţia intestinală a celor trei substanţe active este rapidă şi aproape total ă.
Le garea de proteine plasmatice : substanţele active din medicament circulă legate de proteinele plasmatice în
proporţie variabilă: paracetamol aproximativ 25%, propifenazona aproximativ 10% şi cafeina 25- 36%.
Metabolizare şi distribuţie
Paracetamol : efect metabolic de prim pasaj hepatic aproximativ 25%; volum de distribuţie: 0,95 l/kg;
concentraţia plasmatică maximă după administrare orală apare la aproximativ 30 -60 minute; timp de
înjumătăţire aproximativ 2 -4 ore. Metabolizarea se produce majoritar prin int ermediul sistemului enzimatic
microzomal hepatic, aproximativ 60% prin glucuronconjugare şi 30% prin sulfo- conjugare; în proporţie mică
se formează N -acetil -benzo -chinonimină, inactiv din punct de vedere farmacologic. Raportul dintre
concentraţia serică te rapeutică şi cea toxică este de aproximativ 1:10.
Propifenazonă : efectul metabolic de prim pasaj hepatic în cazul administrării orale este de aproximativ 25%,
volumul de distribuţie: 0,4 l/kg; concentraţia plasmatică maximă apare după 30 -40 minute, efect ul
farmacologic maxim este atins la aproximativ 90 minute de la administrare, timpul de înjumătăţire prin
eliminare este de 2,1 -2,4 ore.
Cafeina: după administrare orală efectul farmacologic maxim este atins după 30 -75 minute, metabolizarea la
adulţi est e dependentă de doză şi este caracterizat prin saturarea enzimelor metabolizante, timpul de
înjumătăţire prin eliminare este de 3 -7 ore, la indivizi sănătoşi prezentând diferenţe individuale de până la 4-
5 ori. Metaboliţii principali: paraxantina (80%), te obromina (10%) şi teofilina (4%). Volumul de distribuţie:
0,52- 1,06 l/kg.
Interacţiuni importante din punct de vedere farm acologic: cafeina creşte ASC, C
max. respectiv micşorează
valorile clearance- ului pentru paracetamol. Paracetamolul creşte concentraţ ia plasmatică şi timpul de
înjumătăţire prin eliminare al propifenazonei.
Efectele de mai sus contribuie la creşterea eficacităţii analgezice a medicamentului.
Eliminare: Metaboliţii conjugaţi ai paracetamolului se elimină, aproape în totalitate, prin urină. Cafeina
nemodi ficată, respectiv 80 -90% din metaboliţi ajung în urină, aproximativ 2- 5% se elimină prin căile biliare.
Aproximativ 1% din propifenazonă rămâne neschimbată, restul se transformă majoritar în N -desmetil -
propifenazonă şi hidroxi -metil -propi fenazonă, care se elimină pe cale renală.
Rata de metabolizare a componenţilor activi scade semnificativ în cazul insuficienţei renale şi hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele studiilor de toxicitate acută arată că doza terapeutică recomandată a celor trei substanţe active este
mult sub doza toxică. Valorile LD50, obţinute în urma unor studii de toxicitate acută efectuată pe şobolan,
administrare orală: 2400 mg/kg pentru paracetamol, 860 mg/kg pentru propifenazonă, respectiv 192 mg/kg
pentru cafeină.
Studii de toxicitate cronică efectuată la şobolan, arată că efectele toxice renale, hepatice şi gastro -intestinale
ale substanţelor active ca atare, sau în combinaţii diferite, apar numai la doze care reprezintă multiplele
dozelor terapeutice. Pe baza datelor disponibile, se poate concluziona că administrarea îndelungată a
medicamentului, în doza terapeutică maximă, nu provoacă reacţii adverse toxice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
A midon pregelatinizat (integral)
A midon pregelatinizat (parțial)
7
P olivinilpirolidonă
Croscarmeloză sodică
Acid stearic
Izomal t
Talc
Dioxid de siliciu coloidal
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 bliste re din PVC/Al a câte 10 comprimate (numai pentru spitale).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Şos. Alba Iulia nr. 156, 550052, Si biu, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7381/201 5/01-02 -03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Ianuarie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privin d acest medicament sunt disponibile pe website -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pararemin comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine paracetamol 250 mg, propifenazonă 150 mg, c afeină 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate neacoperite, de culoare albă până la aproape albă, de formă rotundă, plate, cu diamentrul de
aproximativ 12 mm, cu înălţime de aproximativ 4,6 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pararemin este indicat la adul ţi, adolescenţi şi copii cu vârsta mai mare de 12 ani pentru:
• tratamentul simptomatic al durerilor uşoare şi medii cu diferite localizări, precum cefalee, algii
dentare, disme noree, durere reumatică.
• tratamentul durerii şi febrei asociate cu răceala şi gripa.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi (inclusiv vârstnici) , adolescenţi şi copii cu vârsta peste 16 ani:
Doza recomandată este de 1 -2 comprimate Pararemin odată. La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24
de ore.
Doza maximă zilnică este de 6 comprimate.
Copii cu vârsta cuprinsă între 12 – 16 ani:
Doza recomandată este de 1 comprimat Pararemin odată .
La nevoie, doza se poate repeta de 3 ori în 24 de ore.
C opii cu vârsta sub 12 ani:
Este contraindicată administrarea medicamentului la copii cu vârsta sub 12 ani.
2
Mod de administrare
Pararemin se administrează pe cale orală.
Comprimatul se administrează cu o cantitate suficientă de lichid (aproximativ 200 ml la adult, dacă este
posibil).
Administrarea periodică a dozelor permite evitarea oscilaţiilor durerii sau febrei.
A nu se depăşi dozele recomandate.
Dacă după 3 zile simptomele nu se ameliorează tratamentul trebuie reevaluat.
Se recomandă ca durata tratam entului să nu depăşească 7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol, propifenazonă, alte pirazolone sau pirazolidindione, cafeină sau la oricare
dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1,
- Hipersensibilitate la alte AINS, acid aceti lsalicilic (inclusiv criză de astm bronşic, urticarie sau rinită acută),
- Ulcer gastro -duodenal activ,
- Insuficienţă hepatică sau renală severă,
- Deficit de glucozo -6 -fosfat dehidrogenază,
- Insuficienţă cardiacă severă,
- Ultimul trimestru de sarci nă (după luna a VI-a), alăptare
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară o deosebită atenţie la administrarea medicamentului în următoarele situaţii:
- alcoolism şi afecţiuni hepatice, incluzând hepatită virală (creşte riscul hepatotoxicităţii). Este necesară
monitorizarea funcţiilor hepatice în cazul tratamentului de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
- sindrom Gilbert (icter benign tranzitoriu secundar deficitului de glucuronil- transferază).
- tulburări ale hematopoiezei.
În aceste cazuri, se ajustează dozele şi/sau se măreşte intervalul de timp dintre administrări.
Trebuie evitată administrarea concomitentă a altor medicamente care conţin paracetamol.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro- intestinale şi cardiovasculare
prezentate mai jos
).
La pacienţii cu antecedente de afecţiuni digestive (afecţiuni gastro -intestinale, ulcer, colită ulceroasă, boală
Crohn) sau hematologice (coagulopatii, tulburări hematologice) medicamentul trebuie administrat cu
prudenţă şi sub supraveghere atentă.
În caz de hemoragie gastro -intestinală, se impune întreruperea tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de în ceperea tratamentului,
deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă dur ată), se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru a permite excluderea unui astfel de risc în cazul propif enazonei din compoziţia Pararemin administrat
în doză zilnică de 1- 4 comprimate.
Trebuie avută o grijă deosebită în cazul pacienţilor cu astm bronşic asociat unei rinite cronice, unei sinuzite
sau polipoze nazale deoarece la aceştia există un risc crescut de reacţii alergice la administrarea de acid
acetilsalicilic şi/sau antiinflamatoare nesteroidiene, comparativ cu restul populaţiei.
3
Administrarea acestui medicament poate determina crize de astm bronşic, în special la pacienţi alergici la
acid acetilsa licilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene (vezi pct. 4.3).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamol
- Antiacidele reduc şi prelungesc absorbţia acestuia.
- Consumul cronic de băuturi alcoolice creşte hepato toxicitatea paracetamolului prin producerea crescută de
fenacetină (metabolit toxic) (inducţie la nivelul CYP 2E1).
- Alte medicamente inductoare CYP 2E1 (carbamazepina, barbituricele, izoniazida, fenitoina, rifampicina,
ritonavir etc.) pot avea efecte asemănătoare.
- Sulfinpirazona creşte de asemenea producerea de fenacetină.
- Paracetamolul scade clearance- ul busulfanului.
- Administrarea prelungită şi concomitentă a paracetamolului şi a altor AINS creşte riscul apariţiei nefropatiei
toxice,
- Administrar ea îndelungată şi concomitentă cu anticoagulante cumarinice sau de tip indandionic potenţează
efectul anticoagulant; din această cauză poate fi necesară modificarea dozelor impusă de rezultatele
analizelor de laborator.
- În doze mari contracarează efectul insulinei.
- Viteza de absorbţie a paracetamolului este redusă în cazul administrării concomitente de colestiramină; de
aceea colestiramina poate fi administrată la interval de 2 ore înainte sau după paracetamol.
- Absorbţia paracetamolului este crescută în cazul administrării concomitente de metoclopramid sau
domperidonă, dar aceasta nu impune evitarea acestei asocieri.
- Administrarea paracetamolului poate determina erori în cazul determinării acidului uric plasmatic prin
metoda acidului fotofungistic s au dozarea glicemiei prin metoda glucoz -oxidaz -peroxidazei.
Cafeină
Metabolizarea hepatică este realizată în principal de către enzimele microzomale, deci apariţia interacţiunilor
este condiţionată de influenţarea activităţii acestora. Cele mai importa nte interacţiuni sunt următoarele:
- anticoncepţionale orale (scad clearance- ul cafeinei);
- antibiotice (ciprofloxacina, enoxacina, norfloxacina, ofloxacina şi eritromicina) (scad clearance -ul
cafeinei);
- barbiturice (cafeina poate diminua efectul lor hipnotic);
- antiaritmicele (mexiletina) reduc clearance- ul cafeinei cu aproximativ 50%;
- betablocante: îşi reduc reciproc eficacitatea terapeutică;
- litiu (cafeina creşte excreţia urinară a litiului).
Propifenazonă
- Administrarea concomitentă cu alte inhibitoare ale ciclooxigenazei nu este recomandată datorită efectului
aditiv al reacţilor adverse (de exemplu afectare gastro -intestinală).
Tratamentul prelungit creşte riscul hemoragic al anticoagulantelor cumarinice.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Paracetamol : studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene. Până în prezent nu există indicii
ale producerii reacţiilor adverse la făt. Totuşi, lipsesc rezultatele studiilor controlate efectuate la om.
Propifenazonă : studiile efectuate la animal nu au evidenţiat efecte teratogene sau embriotoxice. Totuşi, nu
există experienţă suficientă în ceea ce priveşte utilizarea acestui medicament la gravide.
4
În timpul ultimului trimestru de sarcină, toate inhibitoarele sinteze i prostaglandinelor pot induce toxicitate
cardiopulmonară fetală (hipertensiune pulmonară cu închiderea prematură a canalului arterial) şi renală, iar
la sfârşitul sarcinii pot determina prelungirea timpului de sângerare la mamă şi nou- născut.
Cafeină: Studiile la animale au evidenţiat o asociere între ingestia de cafeină şi anomalii fetale, însă numai la
doze foarte mari care nu sunt considerate relevante pentru consumul la om.
Nu se poate formula nicio concluzie definitivă din datele disponibile rezult ate din studiile clinice la om. Cu
toate acestea, ingestia de scurtă durată a cafeinei este comparabilă cu ingestia zilnică normală de cafeină din
alimente şi băuturi.
Administrarea Pararemin este contraindicată în timpul ultimului trimestru de sarcină, ia r în primele 2
trimestre se va face cu prudenţă, după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu terapeutic matern.
Alăptarea
Deoarece substanţele active din componenţa acestui medicament sunt excretate în laptele matern, Pararemin
nu trebuie u tilizat de către mamele care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pararemin nu are nicio influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, folosind următoarea convenţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Clasificarea MedDRA
Frecvență
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări hematologice şi
limfatice
trombocitopenie, leucopenie,
agranulocitoză, pancitopenie
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
reacţii alergice cutanate
(urticarie, eritem)
edem, angioedem
Tulburări cardiace palpitaţii,
hipertensiune arterială,
insuficienţă cardiacă
infarct miocardic
acut
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale
dispnee, astm bronșic
Tulburări ale sistemului
nervos
anxietate, tremor
Tulburări vasculare accident
vascular cerebral
Tulburări ale sistemului
imunitar
reacţii anafilactoide,
şoc anafilactic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raporta rea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
5
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Paracetamol:
Simptomele de supradozaj apar de obicei după o doză zilnică care depăşeşte 6 g.
Administrarea unor doze mari, timp îndelungat poate determina afectarea funcţiei renale.
Consecinţa cea mai gravă a supradozajului (adulţi doză mai mare de 10 g, copii doza de 150 mg/kg),
hepatotoxicitatea urmată de insuficienţă hepatică, necroză ireversibilă hepatocelulară, comă hepatică şi
moarte apare la 24 - 48 ore după ingestie. Concentraţiile plasmatice ale paracetamolului de 150 μg/ml după 4
ore, 100 μ g/ml după 6 ore, 70 μg/ml după 8 ore, 20 μg/ml după 15 ore şi 3,5 μg/ml după 24 de ore sunt
semne ale hepatotoxicităţii şi impun începerea imediată a tratamentului supradozajului.
În doze mari, toxice, paracetamolul poate produce leziuni hepatice letale (necroză irev ersibilă a ţesutului
hepatic). Simptome iniţiale: anorexie, greaţă, vărsături, transpiraţii, stare de slăbiciune generală, senzaţii de
disco nfort, dureri gastrice, paloare. La 12 - 48 ore de la ingestia dozei cauzatoare de supradozaj, apar valori
crescute ale transaminazei şi ale bilirubinei, de asemenea apare hepatomegalia şi creşte timpul de
protrombină. Coma hepatică apare de obicei după 48 ore de la ingestie asociată cu icter, hipoglicemie şi
tulburări ale procesului de coagulare.
La administrarea prelu ngită a unor doze foarte mari comparativ cu doza zilnică prescrisă pot apare numai
simptome nervos centrale.
Tratamentul supradozajului: evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături, tratament
simptomatic iar ca antidot se administrează N -acetilcisteină în primele 10 ore de la ingestie (doza orală de
atac: 140 mg/kg, după 8 ore se administrează doza de întreţinere de 70 mg/kg la fiecare 4 ore)
Propifenazona: simptomele de supradozaj cele mai frecvente sunt vărsături, hipertensiune arteria lă,
somnolenţă, convulsii.
Tratamentul constă în evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi diureză forţată.
În cazul unui supradozaj grav se recomandă monitorizarea continuă a semnelor vitale.
În caz de convulsii se administrează barb iturice cu acţiune rapidă, sau diazepam i.v.
Administrarea teofilinei trebuie evitată pentru că poate provoca convulsii.
Cafeina: simptome de supradozaj apar de obicei la administrarea într -un timp scurt a unei doze mai mari de
cafeină de 1 g.
Simptome ale supradozajului sunt agitaţia, cefaleea, tahicardia, tahipnea, tremorul, polachiuria, convulsiile.
Tratamentul este simptomatic: normalizarea echilibrului hidro -electrolitic, evacuarea conţinutului gastric
prin provocarea de vărsături şi lavaj gastric, cărbune activ, anticonvulsivante (diazepam, fenobarbital sau
fenitoină), betablocante pentru contracararea efectelor cardiace, etc.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte analgezice antipiretice, anilide (inclusiv combinaţii), codul ATC: N02BE51
Pararemin conţine paracetamol şi propifenazonă, ambele având proprietăţi analgezice, antipiretice, şi cafeină,
în cantitate redusă , cu rol de potențare a efectului terapeutic al medicamentului .
Efectele principale ale substanţelor active:
1) paracetamol: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei prin mecanism central;
2) propifenazona: inhibitor neselectiv al ciclooxigenazei;
3) cafeina: antagonist competitiv la nivelul receptorilor adenozinici de tip A1 şi A2; inhibitor al enzimei 3,5 -
AMPc fosfodiesterază.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice principale ale substanţelor active:
Absorbţie : absorbţia intestinală a celor trei substanţe active este rapidă şi aproape total ă.
Le garea de proteine plasmatice : substanţele active din medicament circulă legate de proteinele plasmatice în
proporţie variabilă: paracetamol aproximativ 25%, propifenazona aproximativ 10% şi cafeina 25- 36%.
Metabolizare şi distribuţie
Paracetamol : efect metabolic de prim pasaj hepatic aproximativ 25%; volum de distribuţie: 0,95 l/kg;
concentraţia plasmatică maximă după administrare orală apare la aproximativ 30 -60 minute; timp de
înjumătăţire aproximativ 2 -4 ore. Metabolizarea se produce majoritar prin int ermediul sistemului enzimatic
microzomal hepatic, aproximativ 60% prin glucuronconjugare şi 30% prin sulfo- conjugare; în proporţie mică
se formează N -acetil -benzo -chinonimină, inactiv din punct de vedere farmacologic. Raportul dintre
concentraţia serică te rapeutică şi cea toxică este de aproximativ 1:10.
Propifenazonă : efectul metabolic de prim pasaj hepatic în cazul administrării orale este de aproximativ 25%,
volumul de distribuţie: 0,4 l/kg; concentraţia plasmatică maximă apare după 30 -40 minute, efect ul
farmacologic maxim este atins la aproximativ 90 minute de la administrare, timpul de înjumătăţire prin
eliminare este de 2,1 -2,4 ore.
Cafeina: după administrare orală efectul farmacologic maxim este atins după 30 -75 minute, metabolizarea la
adulţi est e dependentă de doză şi este caracterizat prin saturarea enzimelor metabolizante, timpul de
înjumătăţire prin eliminare este de 3 -7 ore, la indivizi sănătoşi prezentând diferenţe individuale de până la 4-
5 ori. Metaboliţii principali: paraxantina (80%), te obromina (10%) şi teofilina (4%). Volumul de distribuţie:
0,52- 1,06 l/kg.
Interacţiuni importante din punct de vedere farm acologic: cafeina creşte ASC, C
max. respectiv micşorează
valorile clearance- ului pentru paracetamol. Paracetamolul creşte concentraţ ia plasmatică şi timpul de
înjumătăţire prin eliminare al propifenazonei.
Efectele de mai sus contribuie la creşterea eficacităţii analgezice a medicamentului.
Eliminare: Metaboliţii conjugaţi ai paracetamolului se elimină, aproape în totalitate, prin urină. Cafeina
nemodi ficată, respectiv 80 -90% din metaboliţi ajung în urină, aproximativ 2- 5% se elimină prin căile biliare.
Aproximativ 1% din propifenazonă rămâne neschimbată, restul se transformă majoritar în N -desmetil -
propifenazonă şi hidroxi -metil -propi fenazonă, care se elimină pe cale renală.
Rata de metabolizare a componenţilor activi scade semnificativ în cazul insuficienţei renale şi hepatice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele studiilor de toxicitate acută arată că doza terapeutică recomandată a celor trei substanţe active este
mult sub doza toxică. Valorile LD50, obţinute în urma unor studii de toxicitate acută efectuată pe şobolan,
administrare orală: 2400 mg/kg pentru paracetamol, 860 mg/kg pentru propifenazonă, respectiv 192 mg/kg
pentru cafeină.
Studii de toxicitate cronică efectuată la şobolan, arată că efectele toxice renale, hepatice şi gastro -intestinale
ale substanţelor active ca atare, sau în combinaţii diferite, apar numai la doze care reprezintă multiplele
dozelor terapeutice. Pe baza datelor disponibile, se poate concluziona că administrarea îndelungată a
medicamentului, în doza terapeutică maximă, nu provoacă reacţii adverse toxice.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
A midon pregelatinizat (integral)
A midon pregelatinizat (parțial)
7
P olivinilpirolidonă
Croscarmeloză sodică
Acid stearic
Izomal t
Talc
Dioxid de siliciu coloidal
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită conditii speciale de păstrare
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 bliste re din PVC/Al a câte 10 comprimate (numai pentru spitale).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
POLISANO PHARMACEUTICALS S.R.L.
Şos. Alba Iulia nr. 156, 550052, Si biu, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7381/201 5/01-02 -03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Ianuarie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
Informaţii detaliate privin d acest medicament sunt disponibile pe website -ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
