OMERAN 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMERAN 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sfere de zahăr (amidon de
porumb, sucroză) 127,11 mg, sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Capsule cu cap şi corp de culoare galben-opac, care conţin microgranule sferice de culoare albă până
la alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazolul este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Profilaxia recidivei ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Profilaxia recidivei ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H.pylori) în
ulcerul peptic
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat tratamentului cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Profilaxia ulcerului gastric şi duodenal asociate tratamentului cu AINS la pacienţi cu risc
crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 2 ani şi greutatea corporală mai mare de 20 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-
esofagian.
2
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 30 kg
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H.pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul ulcerului duodenal:
- doza recomandată la pacienţi cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
vindecarea apare la majoritatea pacienţilor în circa 2 săptămâni.
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi după tratamentul iniţial, vindecarea va apărea
în următoarele 2 săptămâni de tratament.
- la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obţinută de obicei în 4 săptǎmâni de tratament
cu doza de 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Profilaxia recidivei ulcerelor duodenale:
Pentru a preveni recidivele de ulcer duodenal la pacienţi cu H.pylori negativ sau când eradicarea
H.pylori nu este posibilă, se recomandă doza de 20 mg omeprazol o dată pe zi. În caz de eşec
terapeutic, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg omeprazol.
Tratamentul ulcerului gastric:
- doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în circa 4 săptămâni;
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi dupǎ tratamentul iniţial, vindecarea va apărea
de obicei în următoarele 4 săptămâni de tratament;
la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obţinutǎ de obicei în decurs de 8
sǎptǎmâni de tratament cu doza de 40 mg omeprazol o datǎ pe zi.
Profilaxia recidivei ulcerelor gastrice:
Pentru a preveni recidivele la pacienţii cu răspuns terapeutic slab se recomandǎ doza de 20 mg
omeprazol pe zi. La nevoie, doza poate fi crescutǎ până la 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat tratamentului continuu sau ocazional cu AINS:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol o datǎ pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 sǎptǎmâni.
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi dupǎ tratamentul iniţial, vindecarea va apǎrea
de obicei în următoarele 4 sǎptǎmâni de tratament.
Prevenirea ulcerului gastric şi duodenal asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut:
Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale la pacienţii cu risc crescut (vârsta peste 60 de ani,
antecedente de ulcer gastric şi duodenal, antecedente de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) în ulcerul peptic:
Pentru eradicarea H.pylori, selectarea antibioticelor trebuie să ia în considerare toleranţa individuală la
medicamente şi să fie în concordanţă cu şabloanele de rezistenţă naţională, regională şi locală şi cu
ghidurile de tratament:
20 mg omeprazol + 1000 mg amoxicilinǎ + 500 mg claritromicinǎ, fiecare de douǎ ori pe zi
timp de 1 sǎptǎmânǎ;
sau 20 mg omeprazol + 250 mg claritromicinǎ (alternativ 500 mg) + 400 mg metronidazol
(sau 500 mg sau 500 mg tinidazol), fiecare de douǎ ori pe zi timp de 1 sǎptǎmânǎ;
sau 40 mg omeprazol o datǎ pe zi + 500 mg amoxicilinǎ + 400 mg metronidazol (sau 500 mg
sau 500 mg tinidazol), ultimele două de câte trei ori pe zi timp de 1 sǎptǎmânǎ.
Dacǎ totuşi în urma regimurilor recomandate, testele indicǎ Hp pozitiv, tratamentul poate fi repetat.
3
Tratamentul esofagitei de reflux:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol o datǎ pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 sǎptǎmâni;
la acei pacienţi la care nu s-a obţinut vindecarea completǎ dupǎ tratamentul initial, de regulǎ
vindecarea va apǎrea în urmatoarele 4 sǎptǎmâni de tratament;
la pacienţii cu esofagitǎ de reflux severǎ se recomandǎ 40 mg omeprazol o datǎ pe zi,
vindecarea obţinându-se de obicei în 8 sǎptǎmâni.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol pe zi;
rezoluţia simptomelor apare în 4 sǎptǎmâni;
Dacǎ în decurs de 4 sǎptǎmâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi nu s-a obţinut controlul
simptomelor, se recomandǎ efectuarea de investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison:
La aceşti pacienţi doza trebuie să fie ajustată individual şi tratamentul va fi continuat atâta timp cât
situaţia clinicǎ o indicǎ.
doza iniţialǎ recomandatǎ este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi
răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi mai mult de 90% dintre pacienţi
au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi.
dacǎ doza zilnicǎ depaşeşte 80 mg, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize
zilnice.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 2 ani şi cu greutatea corporală mai mare de 20 kg:
În tratamentul esofagitei de reflux şi tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în
boala de reflux gastro-esofagian sunt recomandate următoarele doze:
Vârsta egală sau mai mare de 2 ani, greutatea corporală mai mare de 20 kg – omeprazol 20 mg, o dată
pe zi. Doza poate fi crescută la 40 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4 – 8 săptămâni.
În tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă în decurs de 2 - 4 săptămâni de tratament nu s-a
obţinut controlul simptomelor, se recomandă efectuarea de investigaţii suplimentare.
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 30 kg:
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. Pylori
În selectarea terapiei combinate potrivite, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai adesea 7 zile,
dar în unele cazuri până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a agenţilor antimicrobieni.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Sunt recomandate următoarele doze:
Greutate corporală: 31 - 40 kg - omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kgc,
administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână;
Greutate corporală > 40 kg - omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate
împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
4
Insuficienţă hepatică:
Deoarece biodisponibilitatea şi timpul de înjumǎtǎţire sunt crescute la pacienţii cu funcţie hepaticǎ
afectatǎ, o dozǎ zilnicǎ de 20 mg poate fi suficientǎ la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (peste 65 de ani):
La vârstnici nu sunt necesare reajustǎri de dozǎ (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Este recomandat să se administreze Omeran capsule dimineaţa, preferabil pe nemâncate, înghiţite
întregi, cu o jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
La pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie sau la copii care pot bea sau înghiţi alimente semi-solide, este
permis a se deschide capsula, iar conţinutul să fie înghiţit direct cu o jumătate de pahar de apă sau
amestecat într-un lichid uşor acid, ca de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Această suspensie va fi utilizată imediat sau în decurs de 30 minute şi trebuie întotdeauna să fie agitată
înainte de utilizare şi să fie administrată în totalitate, prin clătirea restului de suspensie din pahar cu o
jumătate de pahar de apă.
Ca alternativă, aceşti pacienţi vor extrage conţinutul capsulelor prin sucţiune după care vor înghiţi
microgranulele cu jumătate de pahar de apă. Microgranulele nu se vor mesteca sau zdrobi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent
ulcerul gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece
tratamentul poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni
este considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este
recomandată, împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20
mg omeprazol nu trebuie depăşită.
Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu
omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în
considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie să fie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este
recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de
infecţii gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp. (vezi pct. 5.1). Terapia cu IPP
determină de asemenea un risc crescut al manifestării diareei asociată bacteriei Clostridium
difficile.Trebuie luat în considerare un diagnostic de diaree asociat bacteriei Clostridium difficile
pentru pacienţii ce utilizează IPP şi dezvoltă o diaree ce nu suferă îmbunătăţiri. Simptomele includ
scaun apos, durere abdominală şi febră, care pot duce la probleme intestinale mai serioase. Factorii
5
care pot predispune la dezvoltarea diareei asociată bacteriei Clostridium difficile includ vârsta
înaintată, unele afecţiuni cronice şi utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Pacienţii trebuie să utilizeze terapia cu IPP, cu cea mai mică doză şi pentru cea mai scurtă durată
adecvată afecţiunii ce trebuie tratată.
Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic.
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu, 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi
altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu
ghidurile clinice actuale şi trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Clopidogrel
Omeprazol este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea sau încheierea tratamentului cu omeprazol, trebuie
luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate de CYP2C19. Se observă
interacţiunea între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este
incertă. Ca măsură de precauţie, se va descuraja utilizarea concomitentă a omeprazol şi clopidogrel.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu
5 zile înainte de determinarea nivelului de CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric
6
Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia
substanţelor active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-
90%. Interacţiunea poate implica deasemenea inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg / ritonavir 100
mg la voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100
mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în
comparaţie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea,
este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC) /
farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de întreținere)
și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului
cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de
16 % . Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente
cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice.
Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. De aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de
CYP2C19 poate fi scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. La începutul şi
la sfârşitul tratamentului cu omeprazol trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni cu
medicamentele metabolizate de CYP2C19. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi
antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax
şi ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu
29%, respectiv cu 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
7
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanisme necunoscute
Sasquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la
pacienţii infectaţi cu HIV.
Metotrexat
Când este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii
pacienţi. Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor
doze ridicate de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca
inhibitoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu variconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea
dozei de omeprazol nu este necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi
rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra
copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Studiile la animale derulate cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu indică
efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerea abdominală,
8
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000);
foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe/frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate precum
febră, angioedeme şi reacţii anafilactice
/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatriemie
Frecvenţă necunoscută: Hipomagnezemie, hipomagnezemia
severă poate duce la hipocalcemie.
Hipomagnezemia poate fi, deasemenea,
asociată cu hipokalemia (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeală, parestezie, somnolenţă
Rare: Tulburări de gust
Tulburări oculare
9
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Dureri abdominale, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Uscăciunea mucoasei bucale, stomatită,
candidoză gastrointestinală, colită
microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la
pacienţi cu tulburări hepatice pre-
existente
Tulburări cutanate şi ale ţesutului sub-cutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, rash, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică
(TEN)
Frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi
pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură de şold, încheietura mâinii,
coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgie, mialgie
10
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administare
Mai puţin frecvente: Disconfort, edem periferic
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni
legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind de la
46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru
esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru
adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe
termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri izolate, s-au raportat
şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru
ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:
A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
11
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu
ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de
circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de
17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter şi de asemenea Clostridium difficile
(vezi secţiunea Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
În timpul tratamentului cu medicamentele antisecretorii, gastrina serică creşte ca răspuns la scăderea
secreției acide.
Şi Cg A creşte odată cu scăderea acidităţii gastrice. Creşterea nivelului Cg A poate interfera cu
investigaţiile efectuate pentru tumorile neuroendocrine. Rapoartele din literatură indică faptul că
12
tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu cel puţin 5 zile înainte de determinarea
nivelului de Cg A. Dacă nivelul de Cg A şi gastrină serică nu au ajuns la valori normale după 5 zile,
determinările trebuie repetate după 14 zile de la încetarea tratamentului cu omeprazol.
Pe parcursul unui tratament de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor pacienţi (atât
copii cât şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea nivelului
gastrinei serice. Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică (vezi secţiunea Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare ).
Utilizarea la copii
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în
90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au
fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată
clinic, cu doze de 0,5 mg, 1,0 mg sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de
vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic
privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub
4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu
au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
13
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce
la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză
este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate
probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu
sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice
au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este
scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De accea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Sfere de sucroză (zahăr)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E171)
Copolimer acid metacrilic/acrilat de etil
14
Capsula
Galben de chinolină (E 104)
Apă purificată
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXOSMITHKLINE (GSK) S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1-5, Opera Center One
Etaj 5 şi 6 (Zona 1), Sector 5, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7584/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
OMERAN 20 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă gastrorezistentă conţine omeprazol 20 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: fiecare capsulă gastrorezistentă conţine sfere de zahăr (amidon de
porumb, sucroză) 127,11 mg, sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă gastrorezistentă
Capsule cu cap şi corp de culoare galben-opac, care conţin microgranule sferice de culoare albă până
la alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeprazolul este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Profilaxia recidivei ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Profilaxia recidivei ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H.pylori) în
ulcerul peptic
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat tratamentului cu antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS)
Profilaxia ulcerului gastric şi duodenal asociate tratamentului cu AINS la pacienţi cu risc
crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 2 ani şi greutatea corporală mai mare de 20 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-
esofagian.
2
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 30 kg
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H.pylori.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul ulcerului duodenal:
- doza recomandată la pacienţi cu ulcer duodenal activ este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
vindecarea apare la majoritatea pacienţilor în circa 2 săptămâni.
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi după tratamentul iniţial, vindecarea va apărea
în următoarele 2 săptămâni de tratament.
- la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obţinută de obicei în 4 săptǎmâni de tratament
cu doza de 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Profilaxia recidivei ulcerelor duodenale:
Pentru a preveni recidivele de ulcer duodenal la pacienţi cu H.pylori negativ sau când eradicarea
H.pylori nu este posibilă, se recomandă doza de 20 mg omeprazol o dată pe zi. În caz de eşec
terapeutic, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg omeprazol.
Tratamentul ulcerului gastric:
- doza recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în circa 4 săptămâni;
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi dupǎ tratamentul iniţial, vindecarea va apărea
de obicei în următoarele 4 săptămâni de tratament;
la pacienţii cu răspuns terapeutic slab, vindecarea va fi obţinutǎ de obicei în decurs de 8
sǎptǎmâni de tratament cu doza de 40 mg omeprazol o datǎ pe zi.
Profilaxia recidivei ulcerelor gastrice:
Pentru a preveni recidivele la pacienţii cu răspuns terapeutic slab se recomandǎ doza de 20 mg
omeprazol pe zi. La nevoie, doza poate fi crescutǎ până la 40 mg omeprazol o dată pe zi.
Tratamentul ulcerului gastric şi duodenal asociat tratamentului continuu sau ocazional cu AINS:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol o datǎ pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 sǎptǎmâni.
la acei pacienţi care nu au fost complet vindecaţi dupǎ tratamentul iniţial, vindecarea va apǎrea
de obicei în următoarele 4 sǎptǎmâni de tratament.
Prevenirea ulcerului gastric şi duodenal asociate tratamentului cu AINS la pacienţii cu risc crescut:
Pentru prevenirea ulcerelor gastrice sau duodenale la pacienţii cu risc crescut (vârsta peste 60 de ani,
antecedente de ulcer gastric şi duodenal, antecedente de hemoragie digestivă superioară), doza
recomandată este de 20 mg omeprazol o dată pe zi.
Regimuri de eradicare a Helicobacter pylori (Hp) în ulcerul peptic:
Pentru eradicarea H.pylori, selectarea antibioticelor trebuie să ia în considerare toleranţa individuală la
medicamente şi să fie în concordanţă cu şabloanele de rezistenţă naţională, regională şi locală şi cu
ghidurile de tratament:
20 mg omeprazol + 1000 mg amoxicilinǎ + 500 mg claritromicinǎ, fiecare de douǎ ori pe zi
timp de 1 sǎptǎmânǎ;
sau 20 mg omeprazol + 250 mg claritromicinǎ (alternativ 500 mg) + 400 mg metronidazol
(sau 500 mg sau 500 mg tinidazol), fiecare de douǎ ori pe zi timp de 1 sǎptǎmânǎ;
sau 40 mg omeprazol o datǎ pe zi + 500 mg amoxicilinǎ + 400 mg metronidazol (sau 500 mg
sau 500 mg tinidazol), ultimele două de câte trei ori pe zi timp de 1 sǎptǎmânǎ.
Dacǎ totuşi în urma regimurilor recomandate, testele indicǎ Hp pozitiv, tratamentul poate fi repetat.
3
Tratamentul esofagitei de reflux:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol o datǎ pe zi.
la majoritatea pacienţilor vindecarea apare în 4 sǎptǎmâni;
la acei pacienţi la care nu s-a obţinut vindecarea completǎ dupǎ tratamentul initial, de regulǎ
vindecarea va apǎrea în urmatoarele 4 sǎptǎmâni de tratament;
la pacienţii cu esofagitǎ de reflux severǎ se recomandǎ 40 mg omeprazol o datǎ pe zi,
vindecarea obţinându-se de obicei în 8 sǎptǎmâni.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian:
doza recomandatǎ este de 20 mg omeprazol pe zi;
rezoluţia simptomelor apare în 4 sǎptǎmâni;
Dacǎ în decurs de 4 sǎptǎmâni de tratament cu 20 mg omeprazol pe zi nu s-a obţinut controlul
simptomelor, se recomandǎ efectuarea de investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison:
La aceşti pacienţi doza trebuie să fie ajustată individual şi tratamentul va fi continuat atâta timp cât
situaţia clinicǎ o indicǎ.
doza iniţialǎ recomandatǎ este de 60 mg omeprazol pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi
răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi eficient şi mai mult de 90% dintre pacienţi
au fost menţinuţi pe doze de 20-120 mg omeprazol pe zi.
dacǎ doza zilnicǎ depaşeşte 80 mg, aceasta trebuie divizată şi administrată în două prize
zilnice.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta peste 2 ani şi cu greutatea corporală mai mare de 20 kg:
În tratamentul esofagitei de reflux şi tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în
boala de reflux gastro-esofagian sunt recomandate următoarele doze:
Vârsta egală sau mai mare de 2 ani, greutatea corporală mai mare de 20 kg – omeprazol 20 mg, o dată
pe zi. Doza poate fi crescută la 40 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Esofagita de reflux: durata tratamentului este de 4 – 8 săptămâni.
În tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă în decurs de 2 - 4 săptămâni de tratament nu s-a
obţinut controlul simptomelor, se recomandă efectuarea de investigaţii suplimentare.
Copii şi adolescenţi cu greutatea corporală mai mare de 30 kg:
Tratamentul ulcerului duodenal cauzat de H. Pylori
În selectarea terapiei combinate potrivite, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
naţionale, regionale şi locale privind rezistenţa bacteriană, durata tratamentului (cel mai adesea 7 zile,
dar în unele cazuri până la 14 zile) şi utilizarea adecvată a agenţilor antimicrobieni.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Sunt recomandate următoarele doze:
Greutate corporală: 31 - 40 kg - omeprazol 20 mg, amoxicilină 750 mg şi claritromicină 7,5 mg/kgc,
administrate împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână;
Greutate corporală > 40 kg - omeprazol 20 mg, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500 mg, administrate
împreună de două ori pe zi, timp 1 săptămână.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
4
Insuficienţă hepatică:
Deoarece biodisponibilitatea şi timpul de înjumǎtǎţire sunt crescute la pacienţii cu funcţie hepaticǎ
afectatǎ, o dozǎ zilnicǎ de 20 mg poate fi suficientǎ la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 5.2).
Vârstnici (peste 65 de ani):
La vârstnici nu sunt necesare reajustǎri de dozǎ (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Este recomandat să se administreze Omeran capsule dimineaţa, preferabil pe nemâncate, înghiţite
întregi, cu o jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
La pacienţii cu dificultăţi de deglutiţie sau la copii care pot bea sau înghiţi alimente semi-solide, este
permis a se deschide capsula, iar conţinutul să fie înghiţit direct cu o jumătate de pahar de apă sau
amestecat într-un lichid uşor acid, ca de exemplu suc de fructe sau compot de mere, sau în apă plată.
Această suspensie va fi utilizată imediat sau în decurs de 30 minute şi trebuie întotdeauna să fie agitată
înainte de utilizare şi să fie administrată în totalitate, prin clătirea restului de suspensie din pahar cu o
jumătate de pahar de apă.
Ca alternativă, aceşti pacienţi vor extrage conţinutul capsulelor prin sucţiune după care vor înghiţi
microgranulele cu jumătate de pahar de apă. Microgranulele nu se vor mesteca sau zdrobi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la omeprazol, benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Omeprazolul, ca şi alţi inhibitori ai pompei de protoni (IPP), nu trebuie administrat concomitent cu
nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricăror simptome alarmante (de exemplu: scădere ponderală semnificativă neintenţionată,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când este suspectat sau chiar este prezent
ulcerul gastric, afecţiunile maligne trebuie excluse înainte de începerea tratamentului, deoarece
tratamentul poate reduce simptomele şi întârzia diagnosticul.
Administrarea concomitentă de atazanavir cu un inhibitor al pompei de protoni nu este recomandată
(vezi pct. 4.5). Dacă administrarea concomitentă a atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni
este considerată inevitabilă, monitorizarea clinică atentă (de exemplu, încărcarea virală) este
recomandată, împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg cu 100 mg ritonavir iar doza de 20
mg omeprazol nu trebuie depăşită.
Omeprazolul, ca toate medicamentele blocante ale acidităţii, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamina) datorită hipo- sau aclorhidriei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru absorbţie
redusă a vitaminei B12.
Omeprazolul este un inhibitor al citocromului CYP2C19. Când se începe sau se termină tratamentul cu
omeprazol, potenţialele interacţiuni cu medicamentele metabolizate de CYP2C19 trebuie luate în
considerare. O interacţiune este observată între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa
clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a omeprazolului şi
clopidogrelului trebuie să fie descurajată.
Unii copii cu boli cronice pot necesita tratament cu omeprazol de lungă durată, deşi nu este
recomandat.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP) poate duce la o uşoară creştere a riscului de
infecţii gastro-intestinale cu Salmonella sp. şi cu Campylobacter sp. (vezi pct. 5.1). Terapia cu IPP
determină de asemenea un risc crescut al manifestării diareei asociată bacteriei Clostridium
difficile.Trebuie luat în considerare un diagnostic de diaree asociat bacteriei Clostridium difficile
pentru pacienţii ce utilizează IPP şi dezvoltă o diaree ce nu suferă îmbunătăţiri. Simptomele includ
scaun apos, durere abdominală şi febră, care pot duce la probleme intestinale mai serioase. Factorii
5
care pot predispune la dezvoltarea diareei asociată bacteriei Clostridium difficile includ vârsta
înaintată, unele afecţiuni cronice şi utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
Pacienţii trebuie să utilizeze terapia cu IPP, cu cea mai mică doză şi pentru cea mai scurtă durată
adecvată afecţiunii ce trebuie tratată.
Ca şi la toate tratamentele de lungă durată, în special când tratamentul depăşeşte 1 an, pacienţii trebuie
monitorizaţi periodic.
Datorită conţinutului în zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu, 1 an). Studiile observaţionale sugerează că inhibitorii
pompei de protoni pot creşte cu 10-40% riscul de fracturi. Unele din aceste creşteri pot fi datorate şi
altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să primească îngrijiri în conformitate cu
ghidurile clinice actuale şi trebuie să li se asigure un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Clopidogrel
Omeprazol este un inhibitor CYP2C19. La iniţierea sau încheierea tratamentului cu omeprazol, trebuie
luat în considerare potenţialul de interacţiune cu medicamente metabolizate de CYP2C19. Se observă
interacţiunea între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5). Relevanţa clinică a acestei interacţiuni este
incertă. Ca măsură de precauţie, se va descuraja utilizarea concomitentă a omeprazol şi clopidogrel.
Interferenţa cu testele de laborator
Creşterea nivelului de cromogranină A (CgA) poate interfera cu investigaţiile pentru tumorile
neuroendocrine. Pentru a evita această interferenţă, tratamentul cu omeprazol trebuie oprit temporar cu
5 zile înainte de determinarea nivelului de CgA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric
6
Reducerea acidităţii gastrice produsă de omeprazol poate să crească sau să scadă absorbţia
substanţelor active cu absorbţia dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice ale nelfinavirului şi atazanavirului sunt scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la nelfinavir
cu circa 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 cu a fost redusă cu circa 75-
90%. Interacţiunea poate implica deasemenea inhibarea CYP2C19.
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu atazanavir nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg / ritonavir 100
mg la voluntari sănătoşi a determinat reducerea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei de
atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg / ritonavir 100
mg la voluntari sănătoşi a determinat scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir, în
comparaţie cu atazanavir 300 mg / ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg o dată pe zi) şi digoxină la subiecţi sănătoşi a crescut
biodisponibilitatea digoxinei cu 10%. Toxicitatea digoxinei a fost raportată rareori. Cu toate acestea,
este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii vârstnici.
Monitorizarea terapiei medicamentoase cu digoxină trebuie luată în considerare.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor efectuate la subiecți sănătoși au arătat o interacțiune farmacocinetică (FC) /
farmacodinamică (FD) între clopidogrel (300 mg doză de încărcare / 75 mg doză zilnică de întreținere)
și omeprazol (80 mg pe zi p.o.), rezultând o reducere a expunerii la metabolitul activ al clopidogrelului
cu o medie de 46% și o scădere maximă a inhibării agregării plachetare (ADP indusă), cu o medie de
16 % . Date contradictorii despre implicaţiile clinice ale interacţiunii FC/FD în termeni de evenimente
cardiovasculare majore au fost raportate din studii observaţionale şi clinice.
Ca măsură de precauție , utilizarea concomitentă de omeprazol și clopidogrel trebuie descurajată (vezi
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
Alte substanţe active
Absorbţia posaconazolului, erlotinibului, ketoconazolului şi itraconazolului este semnificativ redusă şi
eficacitatea clinică a acestora poate fi afectată. Pentru posaconazol şi erlotinib, utilizarea concomitentă
trebuie evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. De aceea, metabolismul substanţelor active administrate concomitent metabolizate tot de
CYP2C19 poate fi scăzut sau expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută. La începutul şi
la sfârşitul tratamentului cu omeprazol trebuie luate în considerare posibilele interacţiuni cu
medicamentele metabolizate de CYP2C19. Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarina şi alţi
antagonişti ai vitaminei K, cilostazol, diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la subiecţi sănătoşi într-un studiu încrucişat, a crescut Cmax
şi ASC pentru cilostazol cu 18%, respectiv cu 26%, iar pentru unul dintre metaboliţii săi activi cu
29%, respectiv cu 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni după
iniţierea tratamentului cu omeprazol şi dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
7
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanisme necunoscute
Sasquinavir
Administrarea concomitentă a omeprazolului cu sasquinavir/ritonavir a determinat creşterea
concentraţiilor plasmatice cu aproximativ 70% pentru sasquinavir, asociată cu o bună tolerabilitate la
pacienţii infectaţi cu HIV.
Metotrexat
Când este administrat împreună cu IPP, s-a raportat faptul că nivelul de metotrexat creşte la unii
pacienţi. Trebuie luată în considerare necesitatea renunţării la omeprazol în cazul administrării unor
doze ridicate de metotrexat.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol creşte concentraţiile plasmatice de
tacrolimus.
Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor plasmatice de tacrolimus, precum
şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de tacrolimus.
Efecte ale altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Întrucât omeprazolul este metabolizat de CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active cunoscute ca
inhibitoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 (cum ar fi claritromicina şi voriconazolul) pot duce creşterea
concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin scăderea ratei de metabolizare a omeprazolului.
Tratamentul concomitent cu variconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a expunerii la omeprazol.
Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate în timpul utilizării concomitente, ajustarea
dozei de omeprazol nu este necesară în general. Oricum, ajustarea dozei trebuie luată în considerare la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă sau dacă este indicat un tratament de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Substanţele active cunoscute ca inductoare ale CYP2C19 sau CYP3A4 sau a amândorura (cum ar fi
rifampicina sau sunătoarea) pot duce la scăderea concentraţiilor plasmatice de omeprazol prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele a trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1000 de rezultate) indică
faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra
copilului în cazul utilizării dozelor terapeutice.
Studiile la animale derulate cu amestecul racemic de omeprazol, administrat pe cale orală, nu indică
efecte asupra fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca omeprazolul să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1-10% dintre pacienţi) sunt cefaleea, durerea abdominală,
8
constipaţia, diareea, flatulenţa şi greaţa/vărsăturile.
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au fost
identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile adverse
enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe. Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea convenţie: foarte frecvente
(≥1/10), frecvente (≥1/100, <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000);
foarte rare (<1/10000), necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe/frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate precum
febră, angioedeme şi reacţii anafilactice
/şoc anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatriemie
Frecvenţă necunoscută: Hipomagnezemie, hipomagnezemia
severă poate duce la hipocalcemie.
Hipomagnezemia poate fi, deasemenea,
asociată cu hipokalemia (vezi pct. 4.4)
Tulburări psihice
Mai puţin frecvente: Insomnie
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin frecvente: Ameţeală, parestezie, somnolenţă
Rare: Tulburări de gust
Tulburări oculare
9
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Dureri abdominale, constipaţie, diaree,
flatulenţă, greaţă/vărsături
Rare: Uscăciunea mucoasei bucale, stomatită,
candidoză gastrointestinală, colită
microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită cu sau fără icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la
pacienţi cu tulburări hepatice pre-
existente
Tulburări cutanate şi ale ţesutului sub-cutanat
Mai puţin frecvente: Dermatită, prurit, rash, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, necroliză epidermică toxică
(TEN)
Frecvenţă necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi
pct. 4.4).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: Fractură de şold, încheietura mâinii,
coloană vertebrală (vezi pct. 4.4)
Rare: Artralgie, mialgie
10
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Tulburări generale şi la nivelul locului de administare
Mai puţin frecvente: Disconfort, edem periferic
Rare: Hipersudoraţie
Copii
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu afecţiuni
legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung provenind de la
46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui studiu clinic pentru
esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în general acelaşi ca pentru
adulţi, atât în ceea ce priveşte tratamentul de scurtă durată cât şi cel de lungă durată. Nu există date pe
termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze unice
care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul supradozajului, s-au
raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În cazuri izolate, s-au raportat
şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe severe. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor. Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, medicamente pentru
ulcerul peptic şi boala de reflux gastro-esofagian, inhibitori ai pompei de protoni, codul ATC:
A02BC01
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă, printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula parietală.
11
Are acţiune rapidă şi oferă control prin inhibarea reversibilă a secreţiei gastrice acide în cazul
administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid din
canaliculii intracelulari din celulele parietale, unde inhibă enzima ATP-aza H+K+- pompa de protoni.
Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde de doză şi
oferă o inhibare foarte eficientă atât a secreţiei acide bazale cât şi a celei stimulate, indiferent de
stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra secreţiei
acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei acide
gastrice diurne şi nocturne, cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol 20 mg, o
scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la pacienţii cu
ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu pentagastrină de
circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie de
17 ore din perioada de 24 de ore, la pacienţii cu ulcer duodenal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect dependent de
doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de reflux
gastroesofagian.
Inhibarea secreţiei acide este legată de aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie
de timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori se asociază cu boala ulceroasă peptică, incluzând ulcerul duodenal şi gastric. H. pylori este
un factor major în apariţia gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factorii majori ai
apariţiei bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei atrofice care se
asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu remisiune
pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu toate
acestea, ele ar putea fi luate în considerare în cazul în care hipersensibilitatea cunoscută interzice
utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
secreţiei acide, sunt benigne şi par să fie reversibile.
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, creşte
numărul de bacterii in stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul
cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter şi de asemenea Clostridium difficile
(vezi secţiunea Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
În timpul tratamentului cu medicamentele antisecretorii, gastrina serică creşte ca răspuns la scăderea
secreției acide.
Şi Cg A creşte odată cu scăderea acidităţii gastrice. Creşterea nivelului Cg A poate interfera cu
investigaţiile efectuate pentru tumorile neuroendocrine. Rapoartele din literatură indică faptul că
12
tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni trebuie oprit cu cel puţin 5 zile înainte de determinarea
nivelului de Cg A. Dacă nivelul de Cg A şi gastrină serică nu au ajuns la valori normale după 5 zile,
determinările trebuie repetate după 14 zile de la încetarea tratamentului cu omeprazol.
Pe parcursul unui tratament de lungă durată cu omeprazol s-a observat în cazul unor pacienţi (atât
copii cât şi adulţi) o creştere a numărului de celule ECL posibil asociată cu creşterea nivelului
gastrinei serice. Rezultatele sunt considerate a fi fără importanţă clinică (vezi secţiunea Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare ).
Utilizarea la copii
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de reflux
severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat esofagita în
90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic simplu-orb, au
fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0-24 luni cu boală de reflux gastro-esofagian diagnosticată
clinic, cu doze de 0,5 mg, 1,0 mg sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa episoadelor de
vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de doză.
Eradicarea H. pylori la copii:
Un studiu clinic dublu-orb randomizat a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori la copii cu vârsta de 4 ani şi peste, cu gastrită: rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină comparativ cu 9,4% (3/32
pacienţi) în cazul asocierii amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic
privind simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nici o informaţie pentru copiii cu vârsta sub
4 ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt instabile în mediu acid, de aceea se
administrează oral sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent, în capsule sau comprimate.
Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge după aproximativ
1-2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul subţire şi este completă de
obicei în 3-6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează biodisponibilitatea. Disponibilitatea
sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză unică este de aproximativ 40%. După
administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea creşte până la aproximativ 60%.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţi sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg. Omeprazolul se leagă
de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependentă de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute a
omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii scăzute
pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi CYP3A4. În
plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15-20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori lenţi. La astfel de persoane,
metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal probabil de CYP3A4. După administrarea
repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5-10 ori mai mare la metabolizatorii
lenţi comparativ cu subiecţii care prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori extensivi).
De asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3-5 ori. Aceste rezultate nu
au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
13
Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică al omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe zi.
Aproximativ 80% din doza de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină, restul în fecale,
în principal prin secreţie biliară.
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi duce
la o corelaţie non-lineară doză – ASC după administrare repetată. Această dependenţă de timp şi doză
este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului sistemic, determinate
probabil de inhibarea a enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau metaboliţii săi (de exemplu
sulfonă). Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici (vârsta
cuprinsă între 75-79 de ani).
Copii
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile plasmatice
au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul omeprazolului este
scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate pe toată durata vieţii la şobolanii trataţi cu omeprazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide. Rezultate similare s-au obţinut după
tratamentul cu antagonişti ai receptorului H2, cu inhibitori ai pompei de protoni şi după fundectomie
parţială. De accea, aceste modificări nu sunt efectul direct al vreunui medicament în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Sfere de sucroză (zahăr)
Laurilsulfat de sodiu
Fosfat disodic anhidru
Manitol
Hipromeloză
Macrogol 6000
Talc
Polisorbat 80
Dioxid de titan (E171)
Copolimer acid metacrilic/acrilat de etil
14
Capsula
Galben de chinolină (E 104)
Apă purificată
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
Cutie cu 4 blistere din Al/Al a câte 7 capsule gastrorezistente
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXOSMITHKLINE (GSK) S.R.L.
Str. Costache Negri, Nr. 1-5, Opera Center One
Etaj 5 şi 6 (Zona 1), Sector 5, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7584/2015/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2016
