CIPRO INF 2 mg/ml
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6572/2014/01-02-03 -04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Cipro Inf 2 mg/ml soluţ ie perfuzabilă
2. COMPOZIŢI A CALITATIV Ă Ş I CANTITATIVĂ
Fiecare pung ă conţine 2 mg/ml ciprofloxacină.
Fiecare p ungă umplută cu 100 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 200 mg .
Fiecare p ungă umplută cu 200 ml soluţ ie perfuzabil ă conţine ciprofloxacină 400 mg .
Excipien ţi cu efect cunoscut :
• Glucoză (vezi pct. 4.4).
o Pung ă de 100 ml : Con ţine glucoză 5 g per pungă (vezi pct 4.4).
o Pung ă de 200 ml : Con ţine glucoză 10 g per pungă (vezi pct.4.4)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solu ţie perfuzabil ă.
Soluţie limpede , aproape incoloră până la uş or galbenă .
pH -ul solu ţiei este cuprins în intervalul 3,5 - 4,6 şi solu ţia are o o smolalitate de aproximativ
310 mOsm/Kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie p erfuzabilă este indicat ă pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebui e luate în considera re ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adul ţi
• Infecţii ale tractului respirator inf erior, determinate de bacterii Gram -negativ
o exacerbări ale unor afecţiuni pulmonare obstructive cronice
o infecţii bronhopulm onare în fibroz a chistică sau în bro nşiectazie
o pneumonie
• Otită medie supurativă cronică
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceast a este determinată de bacterii Gram -
negativ.
2
• Infecţii ale tractului urinar
• Infec ţii ale tractului genital
o Orhi epididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae .
o Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae .
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal ( exemplu diareea călătorului)
• Infecţii intra -abdominale
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilo r moi, determinate de bacterii Gram -negativ
• Otită externă malignă
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ)
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţ ilor cu neutropenie ce prezintă febră şi sunt
suspecta ţi de o infec ţie bacteriană.
Copii şi adolescen ţi
• Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică provocat e de Pseudomonas aeruginosa
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizat ă pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adoles cenţi, dacă se
consideră necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tr atamentul fibrozei chistice şi/sau
în infecţiil e severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4. 2 Doze şi mod de administrare
Doz ele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii
şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii , de evoluţia clinică şi de rezultatele
bacteriologice.
După iniţierea tratamentului intravenos , se poate trece la tratamentul oral cu tablete sau suspensie ,
dacă este indicat clinic , la aprecierea medicului. Tratamentul IV trebui e să fie urmat de tratament pe
cale orală, cât mai curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu poate urma tratament pe cale orală (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală ), se recomandă să se înceapă tratamentul intravenos cu ciprofloxacin ă până când o
trecere la administrarea pe cale orală este posibilă.
Tratamentul infecţiilor cauzate de anumite bacterii (de exempl u: Pseudomonas aeruginosa ,
Acinetobacter sau Staphy lococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor antibiotice corespunzatoare.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra -abdo minale, infecţii la
pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor ) pot necesita administrarea
concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.
Adul ţi:
Indicaţii
Doza zilnică în mg
Durata totală a
tratamentului
(inclusiv
trecerea la
3
terapia orala cât
mai curând
posibil)
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbare acută a
sinuzitei cronice
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Otită medie cronică
supurativ ă
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3
luni
Infecţii ale tractului
urinar
Pielonefrită necomplicată
şi complicată
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 21 zile;
poate fi continuat pentru mai mult de 21 zile în
unele
circumstanţe
specifice (cum
sunt abcesele)
Prostatită 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
2 - 4 săptămâni
(acută)
Infecţii ale
organelor genitale
Orhiepididimită şi boală
inflamatorie pelvină
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree provocată de
agenţi patogeni
bacterieni, incluzând
Shigella spp. cu excepţia
Shygella dysenteriae de
tip I şi tratamentul
empiric în diareea
călătorilor
400 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree provocată de
Shygella dysenteriae de
tip I
400 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree provocată de
Vibrio cholerae 400 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-abdominale
datorate bacteriilor G ram-
negativ
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
5 - 14 zile
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
maximum 3 luni
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţi cu
neutropenie severă
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu alt medicament antibacterian
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi Tratamentul
trebuie continuat
pe toată durata
neutropeniei
4
corespunzător/alte medicamente antibacteriene
corespunzătoare în conformitate cu ghidurile
oficiale.
Profilaxia şi tratamentul curativ după expunerea
la antraxul pe cale inhalatorie pentru persoanele
apte să primească tratament parenteral.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
400 mg de două ori pe zi 60 zile de la
confirmarea
expunerii la Bac illu s
ant hracis
Copii şi adolescenţi
Indicaţii
Doza zilnică în mg
Durata totală
a
tratamentului
(inclusiv
trecerea la
terapia orala
cât mai curând
posibil)
Fibroză chistică 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un maxim de 400
mg per doză 10 - 14 zile
Infecţii complicate ale
tractului urinar şi
pielonefrită
6 mg/kg corp de trei ori pe zi până la 10 mg/kg corp
de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 10 - 21 zile
Profilaxia şi tratamentul
curativ după expunerea la
antraxul pe cale inhalatorie
pentru persoanele apte să
primească tratament
parenteral.
Administrarea
medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
10 mg/kg corp de două ori pe zi până la 15 mg/kg
corp de două ori pe zi cu un maxim de 400 mg per
doză
60 zile de la
confirmarea
expunerii la
Bacillus
anthracis
Alte infecţii severe 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un maxim de 400
mg per doză
În funcţie de
tipul infecţiilor
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie să utilizez e o doz ă a leas ă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance- ul
creatininei.
Insuficien ţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu insuficien ţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m2]
Creatinina serică
[μmol/l]
Doza intravenoasă
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 – 168 200 – 400 mg la fiecare 12 ore
< 30 > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi care efectuează > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
5
hemodializă (după dializă)
Pacienţi care efectuează dializă
peritoneală
> 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Nu s -a u studiat d ozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică.
Mod de administrare
Cip ro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată
dacă este tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de
60 minute.
La pacienţii adulţ i, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru 400 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă ş i 30 de minute pentru 200 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă . Perfuzia lentă într-o
venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct. 6.2).
4.3 Contraindica ţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă , la alte chinolone sau la oric are dintre excipienţii enumera ţi
( la pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni G ram-pozitiv şi anae robi
Monoterapia cu ciprofloxacin ă nu este adecvată în tratarea infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care
ar putea fi datorate agen ţilor patogeni Gram -pozitiv sau anerobi . În cazul acestor infecţii,
ciprofloxacina trebuie a sociată cu alţi agen ţi patog eni antibacterieni adecvaţ i.
Infecţii streptococice (inclu siv Streptococcus pneumoniae)
Nu se recomand ă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor streptococice, d in cauza eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pe lvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone.
Pentru bolile inflamatorii pelvine si orhiepididimită, ciprofloxacin a poate fi administrată în asociere cu
un agen t antibacterian corespunzător (ex emplu o cefalos porină) numai dacă prezen ţa su şelor de
Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă . Dacă nu se observă o îmbunătăţire a
aspectului clin ic după 3 zile de tratament, terapia trebuie re considerată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezist enţa raportată la fluorochinolone a bacteriei Escherichia coli – cel mai comun agent patogen al
infec ţiilor urinare – variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu medicamentul sunt sfătui ţi să
ţ ină cont de prevalen ţa locală a rezisten ţei Escherichie i coli la fluorochinolone.
Infecţii intra -abdominale
Există date limitate privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor
intraabdominale .
6
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la
ciprofloxacină a agen ţilor patogeni din ţările vizitate.
Infecţii ale oaselor ş i articulaţiilor
Ciprofloxacina trebu ie utilizată în asociere cu al ţi agen ţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele
microbiologice.
An trax prin inhalare
Utilizarea la o am eni este bazată pe datele in -vitro din experimentele la animale şi datele limitate
obţinute la o am eni . Medicii curanţi trebuie să se refere la documentele internaţionale şi/sau naţionale
în ceea ce priveş te tratamentul a ntraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în fibroza chistic ă şi/sau în
infecţii severe la copii şi adolescenţi.
S -a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţ ii
corpului, la animale imature. Într -un studiu randomizat dublu- orb, datele privind siguranţa utilizării
ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacina: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta
medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de
medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua
+42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a
fos t 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectat e a fi le gate de medicament nu a
fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat
numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate
de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare.
Infecţiile brohop ulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Ex istă experienţe mai
limitate cu privire la t ra tamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani ; în consecinţă se recomandă
pruden ţă în tratamen tul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu
pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultate micro biologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Alte infecţii severe în conformitate cu ghidu rile oficiale, după evaluarea atentă a raportului
beneficiu/ risc, când alte tratam ente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când
rezul tatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Î n studii clinice nu s -a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât
cele men ţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţa se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprof loxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratament medical adecvat.
Sistemul musculo -scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/ tulburare
tendi noasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foa rte rare, după
documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibru risc/benef iciu,
ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în
7
special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbi ologice pot
justific a utilizarea ciprofloxacin ei.
În ca zul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendonului (în special tendonul lui Ahile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
paci enţii vârstnici sau la pacienţi trataţi concomiten t cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
cip rofloxacină trebuie opri t. Se va acorda atenţie pentru menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utiliza tă cu precauţie la pacienţii cu miasteni a gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă at ât la lumina puternică a
soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Se cunoa şte faptul că c hinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul de convulsii .
Cazuri de status epileptic au fost r aportate. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă
(vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare,
depresia sau psihoza pot evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol,
tendin ţă de suicid pâna la suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropa tie (caracterizate prin simptome neurologice cum sunt : durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii c are prezintă simptome de
neuropatie, incluzând durere, parestezii, senzaţie de amorţeală şi/sau slăbiciune , pentru prevenirea
dezvoltării unor c ondiţii ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Fluorochinolone le, inclusiv ciprofloxacina trebuie uti lizate cu precauţie la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
• sindrom congenital de QT prelungit
• utilizarea concomitentă de medicamente care sunt cunoscute că prelungesc intervalul QT (de
exemplu, cl asa IA şi III antiaritmice , antidepresive triciclice, antipsihotice , macrolide)
• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie , hipomagneziemie )
• afectiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă , infarct miocardic , bradicardie )
Pacienţ ii în vârstă si femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QTc. Prin
urmare , se recomandă prudenţă atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacina , la
aceste grupe de pacien ţi.
( Vezi punctul 4.2 Pacienţi vârst nici, pct. 4.5, pct. 4.8 , pct. 4.9).
Sistem ul gastro -intestinal
Apari ţia diaree i severe şi persistentă în timpul tratametului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptăm âni după tratament) poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afec ţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului ş i care poate avea evoluţie letală) , care necesită tratament imediat
(vezi pct.8). Î n aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S -a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie să fie bi ne hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a
urinii.
Insuficien ţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în mare parte la nivel renal, sub forma nemodificată, este
necesară ajustarea dozelor la pacien ţii cu insuficien ţă renală descrisă la punctul 4.2, pentru a preveni
acumularea ciprofloxacinei si creş terea reacţiilor adverse ale acesteia.
8
Sistemul hepatobiliar
În caz ul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă
hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie , icter, urină închisă la culoare , prurit sau abdomen
sensibil ).
Deficienţa de glucozo- 6-fosfat dehidrogenaz ă
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest
caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţa la ciprofloxacină
trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţi a rezistenţei sau selec ţia
unor tulpini bacteriene rezistente, în mo d particular în timpul tratament ului pe termen lung şi/sau
infecţiilor nozocomiale, în mod special in cazul infecţiilor provoc ate de specii de Staphylococcus şi
Pseudomonas .
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creş terea concentraţiei serice a
medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilina, clo zapină, ropirinol,
tizanidină) . Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tiza nidină este contraindicată.
În consecin ţă , pacien ţii cărora li se admi nistrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina
trebuie monitoriza ţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice, în special a teofilinei (vezi pct. 4.5 ).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice pe probe prelevate de la pacien ţi cărora li se administrează
ciprofloxacină .
Reacţii la nivelul locului injectării
S -au raportat reacţii locale la locul injectării în cazul administrării solu ţiei de ciprofloxacină pe cale
intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de 30 minute sau mai
puţ in. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea
perfuziei. Administrarea intravenoasă u lterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului î n care
reacţiile reapar sau se agravează.
Conţinutul în glucoză
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă conţine glucoz ă 5 g în 100 ml ş i glucoză 10 g în 200 ml . Acest
lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.
Pacien ţii cu forme rare de malabsorbţie glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4. 5 Interacţi uni cu alte medicament e şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT
Ciprofloxa cina, similar altor fluorochinolone , trebuie să fie utilizată cu precauţie la pacienţii trataţi cu
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, clasa IA şi III antiaritmice ,
antidepresive triciclice , macrolide, antipsihotice ) (vezi pct. 4.4).
9
Probenecid
Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de
probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofloxacine i cu medicamente ce conţin omeprazol determină o
uş oară scădere a Cmax şi AS C a ciprofloxacin ei.
Efecte le ciprofloxacinei asupra altor medicamente :
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un stud iu clinic la subiecţi sănătoşi, s -a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24
ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu cip rofloxacina. Concentraţia serică crescută a
tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit .
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului . Acesta ar
putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate metotrexatului. În consecinţa , utilizarea concomitentă nu
este recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxaci nă şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reac ţii adverse induse de teofilină. În cazuri
foarte rare , aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utiliz ării
concomitente, concent ra ţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în
mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantini ci
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xanti nici în cazul administrării
concomite nte de ciprofloxacină şi cafein ă sau pentoxif ilină (oxpentifilin ă).
Fenitoină
Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoin ei poate provoca creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se reco mandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
medicamentelor .
Ciclosporină
La administrarea simultană a ciprofloxacinei cu medicamente ce con ţin ciclosporină s -a observat o
creş tere tranzitorie a concentra ţiei de creatinină serică. Prin urmare este necesar controlul frecvent (de
două ori pe săptămână) a concent raţiei plasmatice de creatinină la ace şti pacien ţi.
Antagoni şti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă a ciprofloxacin ei cu antagoni şti ai vitaminei K poate mări efectele
anticoagulante ale ac estei a. Factorii de risc p ar a fi st ările infecţioase, vârsta şi starea generală a
pacientului , deci î n aceste circumstan ţe este dificil să se evalueze dacă modificarea INR -ului
( international normalised ratio/raportul internaţional normalizat ) este provoc ată de infecţie sau de
terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR -ului în timpul şi după oprirea
tratamentului cu agen ţi anticoagulan ţi (ex emplu warfarină, acenocumarol, fenprocumin sau
fluin idionă).
Glibenclamid ă
10
În anumite cazuri administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu medicamente ce conţin
glibenc lamidă pot intensifica ac ţiunea glibenclamidei (hipoglicemie) .
Duloxetin ă
În studiile clinice s -a demonstrat ca utilizarea concomitentă a d uloxetinei cu inhibi tori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2 ca fluvoxamina , poate duce la o creş tere a ASC si a Cmax a duloxetine i.
De şi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interac ţiune cu ciprofloxacina, se pot aştepta
efecte similar e dup ă administrarea concomitentă ( vezi punctul 4.4).
Ropi nirol
Într -un studiu clinic s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropi nirolului şi ci profloxacinei , un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C
max şi ASC ale ropi nirolului
cu 60% şi re spectiv 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de
ropi nirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La subiec ţii sănă toşi s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a medicamentelo r ce conţin lidocaină cu
ciprofloxacina, un inhibitor moderat de CYP450 1A2, reduce clearance- ul intravenos al lidocainei cu
22%. De şi tratamentul cu lidocain ă a fost bine tolerat, pot să apară reac ţii adverse ca urmare a
interac ţiunii cu ciprofloxacina .
Clozapină
În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile,
concentraţiile serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se
recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC a sildenafil ului au crescut de aproximativ 2 ori la subiec ţii sănăto şi după administrarea
orală a 50 mg concomitent cu 500 mg ciprofloxacină . Prin urmare, este necesară pruden ţă în
prescrierea administrării concomitente a ciprofloxacinei cu sildenafil, luând în considerare riscurile şi
beneficiile.
4.6 Fertilitate a, sarcin a şi al ăptarea
Sarcina
Datele cu privi re la gra vide nu indică prezenţa malformaţiilo r sau toxicităţii fetale sau neonatale în
cazul administrării ciprofloxacinei . Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau
indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra
cartilajelor imature la animalele tinere şi în condi ţii prenatale la animale expuse la chinolone. În
consecin ţă nu se poate exclude faptul că medicamentul poate produc e leziuni ale cartilajelor articulare
ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precau ţie, este preferabil sa se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina este excret ată în laptele matern.
D in cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofl oxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neur ologice, ciprofloxacin a poate afecta timpul de reacţie.
În consecin ţă , capacitatea de a conduce veh icule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
11
4.8 Reacţii adverse
Cel e mai frecvent raportate reacţii adverse legate de medicament (RA M) sunt greaţă, diaree , vărsături ,
creş teri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erup ţii cutanate tranzitorii şi reacţii la nivelul locului
injectării şi perfuziei .
În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea
c iprofloxacin ei pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în func ţie de fr ecvenţă.
Analiza frecvenţei s-a desfă şurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.
Notă : Frecven ţa apari ţiei reacţ iilor adverse este clasificată astfel :
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥ 1/100 ş i < 1/10)
Mai putin frecvente ( ≥ 1/1000 ş i < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10 000 şi < 1/1 000)
Foarte rare (<1/10000)
Frecven ţa necunoscută (Care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate, sisteme şi
organe
Foarte
Frecvent
e
( ≥ 1/10)
Frecvent
e
(≥1/100
şi <1/10 )
Mai puţin
frecv ente
(≥1/100 0 şi
<1 /100)
Rare
(≥1/10 000 şi
<1/1 000)
Foarte rare
( <1/10 000 )
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată cu
antibioticul
(foarte rar cu
posibilă evolu ţie
letală) (vezi pct.
4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trom bocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie
( cu risc vital)
Deprimarea
măduvei osoase
(cu risc vital)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alegice
Edem
alergic/angioede
m
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(cu risc vital)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
psihomotorie
/agitaţie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
(culminează cu
idei de suicid,
Reacţii
psihotice
( culminează cu
idei de suicid,
gânduri sau
tentative de
suicid ş i suicid
finalizat) (vezi
12
gânduri sau
tentative de
suicid şi suicid
finalizat ) (vezi
pct.4.4)
Halucinaţii
pct.4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări de
somn
Tulburări ale
sensibilităţii
gustative
Parestezie şi
di zestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
(inclusiv statusul
epileptic ) (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
(exemplu
diplopia)
Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tullburări
acustice şi
vestibulare
Tinnitus
Pierderea auzului
/ tulburări de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară
ş i torsada
vârfurilor*
(raportat ă
predominant
la pacien ţii
cu risc pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
intervalului
QT pe ECG
(vezi
s ecţ iunea 4.4
şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopă
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinal e
Dispnee (inclusiv
stare asmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
13
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazel
or
Creşteri ale
bilirub inei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (foarte
rar cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
vital) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (cu
posibil risc
vital)
Necroliză
toxică
epidermică (cu
posibil risc
vital)
Pustuloza
acută
exantematoas
ă
generalizată
Tulburări
musculo-
scheletice, ale
ţe sutului
conjunctiv şi
ale osului
Durere
musculo-
scheletală
(durerea
extremităţilor,
a spatelui,
dureri în
piept)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
musculare
Astenie
musculară
Tendinită
Ruptură de
tendon (mai
ales a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor de
miastenie
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Insuficienţă
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Reacţii la
nivelul
locului
de
injectare
sau
perfuzare
(numai
pentru
administr
area
intraveno
asă)
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţie
(hiperhidroză)
14
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Amilaze crescute Creşterea
raportului
internaţional
normalizat
(la pacien ţii
trata ţi cu
antagoni şti ai
Vitaminei K
* Următoarele reacţii adverse au avut o categorie de frecven ţă mai mare la sub grupurile de pacienţi
c ărora li s -a administra t tratament intravenos sau secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erupţii cutanate
tranzitorii
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi di zes tezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, pierderea auzului ,
tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, afectarea tranzitorie a funcţiei
hepatice, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, deprimarea măduvei osoase, şoc anafilactic, reacţii psihotice,
migrenă, tulburări ale sensibilităţii olfactive, afectarea auzului, vasculită,
pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
S -a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supr adoz aj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, senzaţie de oboselă , convulsi i,
halucinaţii , confuzie, disconfort abdominal, insuficien ţă renală şi hepatică şi de asemenea cristalurie şi
he maturie. S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, de exemplu evacuarea gastrică urmată de administrarea de
carbune medicinal , se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclu siv a pH-ului urinar şi acidifie rea
urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Medicamentele antiacide care con ţin calciu şi magneziu pot reduce absorb ţia ciprofloxacinei în caz de
supradozaj.
Prin hemo dializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj , tratamentul simptomatic trebuie să fi implementat . Trebuie să fie efectuate ECG -
uri de monitorizare , datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT .
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5. 1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, cod ATC: J01MA 02.
M ecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacin ei este r ezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN -giraza), cât şi a
15
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie :
Eficacitatea depinde în princi pal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţ ia
dintre aria de sub curb ă a concentra ţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de r ezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr -un proces treptat, prin intermediul unor
mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale ADN girazei cât şi ale topoizomerazei IV. Gradul obţinut al
rezistenţei încrucişate ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu
determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai
multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective .
Im permeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibil ităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
bariere le de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S -a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST:
Microorganism CMI
Valori critice (mg/l)
S (≤) R (≥) ECOFF
Enterobacteriaceae 0,5 1 0,125
Pseudomonas 0,5 1 0,5
Acinetobacter 1 1 1
Staphylococcus 1 1 1
Staphylococcus, coagulase negativ - - ND
Enterococcus - - 4
Streptococcus A, B, C şi G - - 2
Streptococcus pneumoniae 0,12 2 2
Streptococci Viridans - - ND
Haemophilus influenzae 0,5 0,5 0,064
Moraxella catarrhalis 0,5 0,5 0,125
Neisseria gonorrhea 0,03 0,06 0,016
Neisseria meningitides* 0,03 0,06 0,016
Germeni anaerobi Gram-pozitiv
Excepţie Clostridium difficile
- - ND
Germeni anaerobi Gram-negativ
- - ND
16
Microorganism CMI
Valori critice (mg/l)
S (≤) R (≥) ECOFF
* Valori critice de rezistenţă clinică care se aplică numai în profilaxia infecţiei
meningococice.
S: S ensibil. R: Rez istent
N D: N edeterminat .
ECOFF: valori -critice epidemiologice care indică rezisten ţa clinică
- testarea sensibilită ţii nu este recomandată, deoar ece este o specie ţintă s labă
pentru terapia cu medicamente.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unu i expert.
Clasificarea sp eciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct . 4.4).
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Baccilus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucel la spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢĂ DOBĂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
17
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus spp., inclusiv S. pneumoniae
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. * (2)
Microorganisme aerobe G ram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichi a coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomona fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
Legenda
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($) Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1) S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în
primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficient e
cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de
tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infec ţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte
documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.
(2) S. aureus meticilino -rezistenţi prezintă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone foarte
frecvent . Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 –
50% pentru toate speciile de
stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nosocomiale izolate.
18
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
În urma unei perfuzii intravenoase de ciprofloxacin ă, med ia concentraţiilor serice max ime s-a obţinut
la sfârşitul perfuziei. În cazul administrării intravenoase, f armacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară
pentru un interval de administrare al dozelor de până la 400 mg.
Compararea parametrilor farmacocineti ci pentru schemele de tratament intravenos de două şi de trei
ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea medicamentului în cazul ciprofloxacinei şi a metaboliţilor
acesteia.
Perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau admi nistrarea pe
cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore au determinat
obţ inerea unei ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) echivalente .
Din punct de vedere al ASC, perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la
fiecare 12 ore a fost bioechivalent ă cu o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o C
max
similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.
P erfuzi a intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute , la fiecare 8 ore, este echivalentă,
din punct de vedere al ASC, cu o schemă de tratament de 750 mg pe cale orală, administrate la fiecare
12 ore.
Dist ribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este în propor ţie mică (20 – 30%) . Ciprofloxacina este prezentă în
plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru,
de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacina ati nge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epiteli al, macr ofage alveolare, ţesut bioptic ), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezic ular indus
de cantarid ă) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru) , unde se ating concentraţii totale care
le depăşesc pe cele plasmatice.
Metabolizare
S -au raportat concentra ţii mici a p atru metaboliţi care au fost ide ntificaţi astfel:
de zetilen ciprofloxacină (M
1), sulfo ciprofloxacină (M2), oxo ciprofloxacină (M3) şi
formilciproflo xacină (M
4) . M etaboliţii manifestă o activitate antimicrobian ă in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul de origine .
Se cunoaste faptul că c iprofloxacina este un inhibitor moderat al izo -enzimelor CYP 450 1A2 .
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodifica tă, atât pe cale renală cât şi prin
fecale, în măsură mai mică.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M1 – M4) 9,5 2,6
Clearance- ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins
între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi
celor de secreţie tubulară. Insuficienţ a renală sever ă duce la creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
19
Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans -intestinale, dar şi
metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii.
Într -un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta p este 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administrarea unor doze multiple (10 mg/kg
de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârst e sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intr avenoasă de 1 oră, cu un nivel de doze de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l ( cu limite între : 4,7 –
11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l ( cu limite între:
11,8 – 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l ( cu limite între: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la grupe le de vârstă respective.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze le terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite , timpul mediu de înjumătă ţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor covenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fo totoxic la animale, la valori de expunere relevante
din punct d e vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto -carcinogen au demonstrat un
efect slab foto-mutagen sau foto -carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in-vitro şi la animale.
Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s -a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale
articulaţiilor mari, de sus ţinere a greută ţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în
funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea
respectiv ă. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într -
un studiu la câini Beagle tineri , ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze
terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai pute au fi încă observate după 5 luni.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6. 1 Lista excipien ţilor
A cid (S) -lactic
G lucoz ă monohidrat
Acid clorhidric concentrat pentru ajustarea pH -ului
A pă pentru preparate injectabile
6. 2 Incompatibilit ăţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente exceptând cele men ţionte la pct.6.6
Cu excep ţia cazului în care compatibilitatea cu alte solu ţii/medicamente a fost confirmată , solu ţia
perfuzabilă se administrează întotdeauna separat.
Semnele vizibile de incompatibilite sunt de exemplu precipitare, apari ţia opalescen ţei şi modificări de
culoare.
20
Incompatibilitatea apare atunci când toate soluţiile perfuzabile/medicamentele sunt instabile din punct
de vedere fizico -chimic la pH -ul solu ţiilor (de exe mplu peniciline, solu ţii de heparină) mai ales în
combina ţie cu solu ţiile ajustate la un pH alcalin (pH -ul solu ţiei de ciprofloxacină este 3,5 -4,6).
6. 3 Perioada de valabil itate
24 luni .
Din punct de vedere microbiologic , medicamentul trebuie utilizat imediat .
Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului .
6. 4 Precauţii speciale p entru p ăstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condi ţiile de păstrare după deschidere a medicamentului, vezi pct.6.3.
6. 5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfu zabilă este ambalat ă in pungi de plastic cu sistem de închidere (punga
de perfuzie ), de 100 ml sau 200 ml. Ambalajul constă în ur mătoarele componente:
• Pungă plastic
• Două tuburi conectoare (unul pentru medicaţie ş i unul ca punct de administrare )
• Un închi zător pungă
• Un -inchizator din policarbonat tip “twist- off”.
Fiecare pungă de perfuzie este protejată de o folie laminată sigilată, care asigură protecţie împotriva
umidită ţii ş i o barieră pentru lumină .
Ambalaj cu 10 şi 50 pungi a 100 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă .
Ambalaj cu 10 şi 30 pungi a 200 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipul are
Deoarece soluţia perfuzabilă este fotosensibilă , pungile cu solu ţie perfuzabilă trebuie scoase din cutie
imediat înainte de utilizare .
În condi ţiile de expunere la lumina zilei eficacitatea deplină este garantată pentru o perioadă de 3 zile.
Numai pentru o singură utilizare .
În cazul unor temperaturi sc ăzute poate să apară un precipitat, care poate fi re- dizolvat la temperatura
camerei (15 °C - 25° C).
Orice soluţi e neutilizat ă rămasă în pungă trebuie eliminată în mod adecvat, în conformitate cu
preved erile locale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Infomed Fluids SRL
B -dul Theodor Pallady nr. 50, sector 3
032266 Bucureşti
21
România
Tel: +40 21 345 02 22
Fax: + 40 21 345 31 85
E -mail: office@infomedfluids.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6572/2014/01- 02-03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6572/2014/01-02-03 -04 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Cipro Inf 2 mg/ml soluţ ie perfuzabilă
2. COMPOZIŢI A CALITATIV Ă Ş I CANTITATIVĂ
Fiecare pung ă conţine 2 mg/ml ciprofloxacină.
Fiecare p ungă umplută cu 100 ml soluţie perfuzabilă conţine ciprofloxacină 200 mg .
Fiecare p ungă umplută cu 200 ml soluţ ie perfuzabil ă conţine ciprofloxacină 400 mg .
Excipien ţi cu efect cunoscut :
• Glucoză (vezi pct. 4.4).
o Pung ă de 100 ml : Con ţine glucoză 5 g per pungă (vezi pct 4.4).
o Pung ă de 200 ml : Con ţine glucoză 10 g per pungă (vezi pct.4.4)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solu ţie perfuzabil ă.
Soluţie limpede , aproape incoloră până la uş or galbenă .
pH -ul solu ţiei este cuprins în intervalul 3,5 - 4,6 şi solu ţia are o o smolalitate de aproximativ
310 mOsm/Kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie p erfuzabilă este indicat ă pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1).
Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire la
rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebui e luate în considera re ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adul ţi
• Infecţii ale tractului respirator inf erior, determinate de bacterii Gram -negativ
o exacerbări ale unor afecţiuni pulmonare obstructive cronice
o infecţii bronhopulm onare în fibroz a chistică sau în bro nşiectazie
o pneumonie
• Otită medie supurativă cronică
• Exacerbarea acută a sinuzitei cronice, în special dacă aceast a este determinată de bacterii Gram -
negativ.
2
• Infecţii ale tractului urinar
• Infec ţii ale tractului genital
o Orhi epididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae .
o Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae .
• Infecţii ale tractului gastro -intestinal ( exemplu diareea călătorului)
• Infecţii intra -abdominale
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilo r moi, determinate de bacterii Gram -negativ
• Otită externă malignă
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratament curativ)
Ciprofloxacina poate fi utilizată în tratamentul pacienţ ilor cu neutropenie ce prezintă febră şi sunt
suspecta ţi de o infec ţie bacteriană.
Copii şi adolescen ţi
• Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică provocat e de Pseudomonas aeruginosa
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizat ă pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi adoles cenţi, dacă se
consideră necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tr atamentul fibrozei chistice şi/sau
în infecţiil e severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4. 2 Doze şi mod de administrare
Doz ele depind de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a organismului(lor) cauzale, funcţia renală a pacientului şi greutatea corporală la copii
şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii , de evoluţia clinică şi de rezultatele
bacteriologice.
După iniţierea tratamentului intravenos , se poate trece la tratamentul oral cu tablete sau suspensie ,
dacă este indicat clinic , la aprecierea medicului. Tratamentul IV trebui e să fie urmat de tratament pe
cale orală, cât mai curând posibil.
În cazuri severe sau dacă pacientul nu poate urma tratament pe cale orală (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală ), se recomandă să se înceapă tratamentul intravenos cu ciprofloxacin ă până când o
trecere la administrarea pe cale orală este posibilă.
Tratamentul infecţiilor cauzate de anumite bacterii (de exempl u: Pseudomonas aeruginosa ,
Acinetobacter sau Staphy lococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor antibiotice corespunzatoare.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra -abdo minale, infecţii la
pacienţi cu neutropenie severă şi infecţii ale oaselor şi articulaţiilor ) pot necesita administrarea
concomitentă a unor alte medicamente antibacteriene, în funcţie de agenţii patogeni implicaţi.
Adul ţi:
Indicaţii
Doza zilnică în mg
Durata totală a
tratamentului
(inclusiv
trecerea la
3
terapia orala cât
mai curând
posibil)
Infecţii ale tractului respirator inferior 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbare acută a
sinuzitei cronice
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Otită medie cronică
supurativ ă
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Otită externă malignă 400 mg de trei ori pe zi 28 zile până la 3
luni
Infecţii ale tractului
urinar
Pielonefrită necomplicată
şi complicată
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 până la 21 zile;
poate fi continuat pentru mai mult de 21 zile în
unele
circumstanţe
specifice (cum
sunt abcesele)
Prostatită 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
2 - 4 săptămâni
(acută)
Infecţii ale
organelor genitale
Orhiepididimită şi boală
inflamatorie pelvină
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree provocată de
agenţi patogeni
bacterieni, incluzând
Shigella spp. cu excepţia
Shygella dysenteriae de
tip I şi tratamentul
empiric în diareea
călătorilor
400 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree provocată de
Shygella dysenteriae de
tip I
400 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree provocată de
Vibrio cholerae 400 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 400 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-abdominale
datorate bacteriilor G ram-
negativ
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
5 - 14 zile
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
7 - 14 zile
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor 400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi
maximum 3 luni
Infecţii sau profilaxia infecţiilor la pacienţi cu
neutropenie severă
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu alt medicament antibacterian
400 mg de două ori pe zi până
la
400 mg de trei ori pe zi Tratamentul
trebuie continuat
pe toată durata
neutropeniei
4
corespunzător/alte medicamente antibacteriene
corespunzătoare în conformitate cu ghidurile
oficiale.
Profilaxia şi tratamentul curativ după expunerea
la antraxul pe cale inhalatorie pentru persoanele
apte să primească tratament parenteral.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
400 mg de două ori pe zi 60 zile de la
confirmarea
expunerii la Bac illu s
ant hracis
Copii şi adolescenţi
Indicaţii
Doza zilnică în mg
Durata totală
a
tratamentului
(inclusiv
trecerea la
terapia orala
cât mai curând
posibil)
Fibroză chistică 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un maxim de 400
mg per doză 10 - 14 zile
Infecţii complicate ale
tractului urinar şi
pielonefrită
6 mg/kg corp de trei ori pe zi până la 10 mg/kg corp
de trei ori pe zi cu un maxim de 400 mg per doză 10 - 21 zile
Profilaxia şi tratamentul
curativ după expunerea la
antraxul pe cale inhalatorie
pentru persoanele apte să
primească tratament
parenteral.
Administrarea
medicamentului trebuie
iniţiată cât mai curând
posibil după expunerea
suspectată sau confirmată.
10 mg/kg corp de două ori pe zi până la 15 mg/kg
corp de două ori pe zi cu un maxim de 400 mg per
doză
60 zile de la
confirmarea
expunerii la
Bacillus
anthracis
Alte infecţii severe 10 mg/kg corp de trei ori pe zi cu un maxim de 400
mg per doză
În funcţie de
tipul infecţiilor
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici trebuie să utilizez e o doz ă a leas ă în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance- ul
creatininei.
Insuficien ţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de menţinere recomandate pentru pacienţi cu insuficien ţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m2]
Creatinina serică
[μmol/l]
Doza intravenoasă
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 – 168 200 – 400 mg la fiecare 12 ore
< 30 > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi care efectuează > 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
5
hemodializă (după dializă)
Pacienţi care efectuează dializă
peritoneală
> 169 200 – 400 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Nu s -a u studiat d ozele la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică.
Mod de administrare
Cip ro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă trebuie inspectată vizual înaintea utilizării. Nu trebuie utilizată
dacă este tulbure.
Ciprofloxacina trebuie administrată prin perfuzie intravenoasă. Pentru copii, durata perfuziei este de
60 minute.
La pacienţii adulţ i, timpul de perfuzie este de 60 minute pentru 400 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie
perfuzabilă ş i 30 de minute pentru 200 mg Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă . Perfuzia lentă într-o
venă de calibru mare va reduce disconfortul pacientului şi va scădea riscul apariţiei iritaţiei venoase.
Soluţia perfuzabilă poate fi administrată fie direct, fie după amestecarea cu alte soluţii perfuzabile
compatibile (vezi pct. 6.2).
4.3 Contraindica ţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă , la alte chinolone sau la oric are dintre excipienţii enumera ţi
( la pct. 6.1).
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu agenţi patogeni G ram-pozitiv şi anae robi
Monoterapia cu ciprofloxacin ă nu este adecvată în tratarea infecţiilor severe şi a infecţiilor mixte care
ar putea fi datorate agen ţilor patogeni Gram -pozitiv sau anerobi . În cazul acestor infecţii,
ciprofloxacina trebuie a sociată cu alţi agen ţi patog eni antibacterieni adecvaţ i.
Infecţii streptococice (inclu siv Streptococcus pneumoniae)
Nu se recomand ă ciprofloxacina pentru tratamentul infecţiilor streptococice, d in cauza eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pe lvine pot fi cauzate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone.
Pentru bolile inflamatorii pelvine si orhiepididimită, ciprofloxacin a poate fi administrată în asociere cu
un agen t antibacterian corespunzător (ex emplu o cefalos porină) numai dacă prezen ţa su şelor de
Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă . Dacă nu se observă o îmbunătăţire a
aspectului clin ic după 3 zile de tratament, terapia trebuie re considerată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezist enţa raportată la fluorochinolone a bacteriei Escherichia coli – cel mai comun agent patogen al
infec ţiilor urinare – variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu medicamentul sunt sfătui ţi să
ţ ină cont de prevalen ţa locală a rezisten ţei Escherichie i coli la fluorochinolone.
Infecţii intra -abdominale
Există date limitate privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul post chirurgical al infecţiilor
intraabdominale .
6
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile referitoare la rezistenţa la
ciprofloxacină a agen ţilor patogeni din ţările vizitate.
Infecţii ale oaselor ş i articulaţiilor
Ciprofloxacina trebu ie utilizată în asociere cu al ţi agen ţi antimicrobieni, în funcţie de rezultatele
microbiologice.
An trax prin inhalare
Utilizarea la o am eni este bazată pe datele in -vitro din experimentele la animale şi datele limitate
obţinute la o am eni . Medicii curanţi trebuie să se refere la documentele internaţionale şi/sau naţionale
în ceea ce priveş te tratamentul a ntraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze ghidurile oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în fibroza chistic ă şi/sau în
infecţii severe la copii şi adolescenţi.
S -a demonstrat că ciprofloxacina provoacă artropatii la nivelul articulaţiilor de susţinere a greutăţ ii
corpului, la animale imature. Într -un studiu randomizat dublu- orb, datele privind siguranţa utilizării
ciprofloxacinei la copii (Ciprofloxacina: n = 335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n = 349, vârsta
medie = 6,2 ani, limite de vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de
medicament (diferenţiată pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua
+42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legate de medicament a
fos t 9,0% şi respectiv 5,7%. Agravarea în timp a artropatiei suspectat e a fi le gate de medicament nu a
fost semnificativă din punct de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat
numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate
de articulaţii şi/sau ţesuturile înconjurătoare.
Infecţiile brohop ulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Ex istă experienţe mai
limitate cu privire la t ra tamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani ; în consecinţă se recomandă
pruden ţă în tratamen tul acestor copii.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul cu ciprofloxacină în infecţiile tractului urinar trebuie luat în considerare atunci când nu
pot fi utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultate micro biologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Alte infecţii severe în conformitate cu ghidu rile oficiale, după evaluarea atentă a raportului
beneficiu/ risc, când alte tratam ente nu pot fi utilizate sau după eşecul terapiei convenţionale şi când
rezul tatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
Î n studii clinice nu s -a evaluat utilizarea ciprofloxacinei pentru infecţii severe specifice, altele decât
cele men ţionate mai sus, iar experienţa clinică este limitată. În consecinţa se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprof loxacina trebuie întreruptă şi este necesar tratament medical adecvat.
Sistemul musculo -scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/ tulburare
tendi noasă legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foa rte rare, după
documentarea microbiologică a microorganismului cauzal şi evaluarea echilibru risc/benef iciu,
ciprofloxacina poate fi prescrisă la aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în
7
special în cazul eşecului terapiei standard sau al rezistenţei bacteriene, când datele microbi ologice pot
justific a utilizarea ciprofloxacin ei.
În ca zul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendonului (în special tendonul lui Ahile), uneori bilaterală. Riscul tendinopatiei poate fi crescut la
paci enţii vârstnici sau la pacienţi trataţi concomiten t cu corticosteroizi (vezi pct. 4.8).
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
cip rofloxacină trebuie opri t. Se va acorda atenţie pentru menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utiliza tă cu precauţie la pacienţii cu miasteni a gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a demonstrat că ciprofloxacina provoacă reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie sfătuiţi să evite expunerea directă at ât la lumina puternică a
soarelui, cât şi la radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Se cunoa şte faptul că c hinolonele pot declanşa convulsii sau pot scădea pragul de convulsii .
Cazuri de status epileptic au fost r aportate. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, ciprofloxacina trebuie întreruptă
(vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare,
depresia sau psihoza pot evolua către un comportament în care bolnavul îşi poate pune viaţa în pericol,
tendin ţă de suicid pâna la suicid. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropa tie (caracterizate prin simptome neurologice cum sunt : durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii c are prezintă simptome de
neuropatie, incluzând durere, parestezii, senzaţie de amorţeală şi/sau slăbiciune , pentru prevenirea
dezvoltării unor c ondiţii ireversibile (vezi pct. 4.8).
Tulburări cardiace
Fluorochinolone le, inclusiv ciprofloxacina trebuie uti lizate cu precauţie la pacienţii cu factori de risc
cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
• sindrom congenital de QT prelungit
• utilizarea concomitentă de medicamente care sunt cunoscute că prelungesc intervalul QT (de
exemplu, cl asa IA şi III antiaritmice , antidepresive triciclice, antipsihotice , macrolide)
• dezechilibre electrolitice necorectate (de exemplu, hipokaliemie , hipomagneziemie )
• afectiuni cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă , infarct miocardic , bradicardie )
Pacienţ ii în vârstă si femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QTc. Prin
urmare , se recomandă prudenţă atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacina , la
aceste grupe de pacien ţi.
( Vezi punctul 4.2 Pacienţi vârst nici, pct. 4.5, pct. 4.8 , pct. 4.9).
Sistem ul gastro -intestinal
Apari ţia diaree i severe şi persistentă în timpul tratametului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptăm âni după tratament) poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afec ţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului ş i care poate avea evoluţie letală) , care necesită tratament imediat
(vezi pct.8). Î n aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S -a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii cărora li se
administrează ciprofloxacină trebuie să fie bi ne hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a
urinii.
Insuficien ţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în mare parte la nivel renal, sub forma nemodificată, este
necesară ajustarea dozelor la pacien ţii cu insuficien ţă renală descrisă la punctul 4.2, pentru a preveni
acumularea ciprofloxacinei si creş terea reacţiilor adverse ale acesteia.
8
Sistemul hepatobiliar
În caz ul administrării ciprofloxacinei s-au raportat cazuri de necroză hepatică până la insuficienţă
hepatică cu risc vital (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror semne şi
simptome de hepatopatie (cum sunt anorexie , icter, urină închisă la culoare , prurit sau abdomen
sensibil ).
Deficienţa de glucozo- 6-fosfat dehidrogenaz ă
Reacţiile hemolitice au fost raportate la pacienţi cu deficienţa de glucozo- 6-fosfat dehidrogenază.
Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest
caz, trebuie monitorizată potenţiala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
În timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină, bacteriile care dovedesc rezistenţa la ciprofloxacină
trebuie izolate, cu sau fără o suprainfecţie clinic aparentă. Este posibilă apariţi a rezistenţei sau selec ţia
unor tulpini bacteriene rezistente, în mo d particular în timpul tratament ului pe termen lung şi/sau
infecţiilor nozocomiale, în mod special in cazul infecţiilor provoc ate de specii de Staphylococcus şi
Pseudomonas .
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creş terea concentraţiei serice a
medicamentelor metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilina, clo zapină, ropirinol,
tizanidină) . Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tiza nidină este contraindicată.
În consecin ţă , pacien ţii cărora li se admi nistrează aceste medicamente concomitent cu ciprofloxacina
trebuie monitoriza ţi atent în vederea identificării semnelor clinice de supradozaj şi poate fi necesară
determinarea concentraţiilor serice, în special a teofilinei (vezi pct. 4.5 ).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a ciprofloxacinei cu metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in-vitro a ciprofloxacinei împotriva Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice pe probe prelevate de la pacien ţi cărora li se administrează
ciprofloxacină .
Reacţii la nivelul locului injectării
S -au raportat reacţii locale la locul injectării în cazul administrării solu ţiei de ciprofloxacină pe cale
intravenoasă. Aceste reacţii sunt mai frecvente dacă timpul de perfuzie este de 30 minute sau mai
puţ in. Acestea pot apărea sub forma unor reacţii cutanate locale, care dispar rapid după terminarea
perfuziei. Administrarea intravenoasă u lterioară nu este contraindicată, cu excepţia cazului î n care
reacţiile reapar sau se agravează.
Conţinutul în glucoză
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă conţine glucoz ă 5 g în 100 ml ş i glucoză 10 g în 200 ml . Acest
lucru trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat.
Pacien ţii cu forme rare de malabsorbţie glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4. 5 Interacţi uni cu alte medicament e şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT
Ciprofloxa cina, similar altor fluorochinolone , trebuie să fie utilizată cu precauţie la pacienţii trataţi cu
medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu, clasa IA şi III antiaritmice ,
antidepresive triciclice , macrolide, antipsihotice ) (vezi pct. 4.4).
9
Probenecid
Probenecid interferează cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de
probenecid şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofloxacine i cu medicamente ce conţin omeprazol determină o
uş oară scădere a Cmax şi AS C a ciprofloxacin ei.
Efecte le ciprofloxacinei asupra altor medicamente :
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un stud iu clinic la subiecţi sănătoşi, s -a observat o creştere a concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24
ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu cip rofloxacina. Concentraţia serică crescută a
tizanidinei este asociată cu un efect hipotensiv şi sedativ mărit .
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului . Acesta ar
putea creşte riscul reacţiilor toxice asociate metotrexatului. În consecinţa , utilizarea concomitentă nu
este recomandată (vezi pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxaci nă şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reac ţii adverse induse de teofilină. În cazuri
foarte rare , aceste reacţii adverse pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utiliz ării
concomitente, concent ra ţia serică a teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în
mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantini ci
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xanti nici în cazul administrării
concomite nte de ciprofloxacină şi cafein ă sau pentoxif ilină (oxpentifilin ă).
Fenitoină
Administrarea simultană a ciprofloxacinei şi fenitoin ei poate provoca creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmare, se reco mandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
medicamentelor .
Ciclosporină
La administrarea simultană a ciprofloxacinei cu medicamente ce con ţin ciclosporină s -a observat o
creş tere tranzitorie a concentra ţiei de creatinină serică. Prin urmare este necesar controlul frecvent (de
două ori pe săptămână) a concent raţiei plasmatice de creatinină la ace şti pacien ţi.
Antagoni şti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă a ciprofloxacin ei cu antagoni şti ai vitaminei K poate mări efectele
anticoagulante ale ac estei a. Factorii de risc p ar a fi st ările infecţioase, vârsta şi starea generală a
pacientului , deci î n aceste circumstan ţe este dificil să se evalueze dacă modificarea INR -ului
( international normalised ratio/raportul internaţional normalizat ) este provoc ată de infecţie sau de
terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR -ului în timpul şi după oprirea
tratamentului cu agen ţi anticoagulan ţi (ex emplu warfarină, acenocumarol, fenprocumin sau
fluin idionă).
Glibenclamid ă
10
În anumite cazuri administrarea concomitentă a ciprofloxacinei cu medicamente ce conţin
glibenc lamidă pot intensifica ac ţiunea glibenclamidei (hipoglicemie) .
Duloxetin ă
În studiile clinice s -a demonstrat ca utilizarea concomitentă a d uloxetinei cu inhibi tori puternici ai
izoenzimei CYP450 1A2 ca fluvoxamina , poate duce la o creş tere a ASC si a Cmax a duloxetine i.
De şi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interac ţiune cu ciprofloxacina, se pot aştepta
efecte similar e dup ă administrarea concomitentă ( vezi punctul 4.4).
Ropi nirol
Într -un studiu clinic s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a ropi nirolului şi ci profloxacinei , un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea C
max şi ASC ale ropi nirolului
cu 60% şi re spectiv 84%. Se recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de
ropi nirol în timpul şi după oprirea tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La subiec ţii sănă toşi s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a medicamentelo r ce conţin lidocaină cu
ciprofloxacina, un inhibitor moderat de CYP450 1A2, reduce clearance- ul intravenos al lidocainei cu
22%. De şi tratamentul cu lidocain ă a fost bine tolerat, pot să apară reac ţii adverse ca urmare a
interac ţiunii cu ciprofloxacina .
Clozapină
În urma administrării concomitente a 250 mg de ciprofloxacină cu clozapină, timp de 7 zile,
concentraţiile serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se
recomandă monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după oprirea
administrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC a sildenafil ului au crescut de aproximativ 2 ori la subiec ţii sănăto şi după administrarea
orală a 50 mg concomitent cu 500 mg ciprofloxacină . Prin urmare, este necesară pruden ţă în
prescrierea administrării concomitente a ciprofloxacinei cu sildenafil, luând în considerare riscurile şi
beneficiile.
4.6 Fertilitate a, sarcin a şi al ăptarea
Sarcina
Datele cu privi re la gra vide nu indică prezenţa malformaţiilo r sau toxicităţii fetale sau neonatale în
cazul administrării ciprofloxacinei . Studiile la animale nu au evidenţiat efecte dăunătoare directe sau
indirecte cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de reproducere. S-au observat efecte asupra
cartilajelor imature la animalele tinere şi în condi ţii prenatale la animale expuse la chinolone. În
consecin ţă nu se poate exclude faptul că medicamentul poate produc e leziuni ale cartilajelor articulare
ale organismului uman imatur sau ale fătului (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precau ţie, este preferabil sa se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina este excret ată în laptele matern.
D in cauza riscului potenţial de leziuni articulare, ciprofl oxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neur ologice, ciprofloxacin a poate afecta timpul de reacţie.
În consecin ţă , capacitatea de a conduce veh icule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
11
4.8 Reacţii adverse
Cel e mai frecvent raportate reacţii adverse legate de medicament (RA M) sunt greaţă, diaree , vărsături ,
creş teri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erup ţii cutanate tranzitorii şi reacţii la nivelul locului
injectării şi perfuziei .
În continuare sunt prezentate RAM derivate din studiile clinice şi din supravegherea după introducerea
c iprofloxacin ei pe piaţă (tratament oral, intravenos şi secvenţial), clasificate în func ţie de fr ecvenţă.
Analiza frecvenţei s-a desfă şurat pe baza formelor de administrare orală şi intravenoasă.
Notă : Frecven ţa apari ţiei reacţ iilor adverse este clasificată astfel :
Foarte frecvente ( ≥ 1/10)
Frecvente ( ≥ 1/100 ş i < 1/10)
Mai putin frecvente ( ≥ 1/1000 ş i < 1/100)
Rare ( ≥ 1/10 000 şi < 1/1 000)
Foarte rare (<1/10000)
Frecven ţa necunoscută (Care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Clasificarea
pe aparate, sisteme şi
organe
Foarte
Frecvent
e
( ≥ 1/10)
Frecvent
e
(≥1/100
şi <1/10 )
Mai puţin
frecv ente
(≥1/100 0 şi
<1 /100)
Rare
(≥1/10 000 şi
<1/1 000)
Foarte rare
( <1/10 000 )
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată cu
antibioticul
(foarte rar cu
posibilă evolu ţie
letală) (vezi pct.
4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trom bocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitoză
Pancitopenie
( cu risc vital)
Deprimarea
măduvei osoase
(cu risc vital)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alegice
Edem
alergic/angioede
m
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(cu risc vital)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
psihomotorie
/agitaţie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie
(culminează cu
idei de suicid,
Reacţii
psihotice
( culminează cu
idei de suicid,
gânduri sau
tentative de
suicid ş i suicid
finalizat) (vezi
12
gânduri sau
tentative de
suicid şi suicid
finalizat ) (vezi
pct.4.4)
Halucinaţii
pct.4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburări de
somn
Tulburări ale
sensibilităţii
gustative
Parestezie şi
di zestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
(inclusiv statusul
epileptic ) (vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hipertensiune
intracraniană
Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
(exemplu
diplopia)
Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tullburări
acustice şi
vestibulare
Tinnitus
Pierderea auzului
/ tulburări de auz
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară
ş i torsada
vârfurilor*
(raportat ă
predominant
la pacien ţii
cu risc pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
intervalului
QT pe ECG
(vezi
s ecţ iunea 4.4
şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopă
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinal e
Dispnee (inclusiv
stare asmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
13
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazel
or
Creşteri ale
bilirub inei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (foarte
rar cu evoluţie
către
insuficienţă
hepatică cu risc
vital) (vezi pct.
4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Erupţii
cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (cu
posibil risc
vital)
Necroliză
toxică
epidermică (cu
posibil risc
vital)
Pustuloza
acută
exantematoas
ă
generalizată
Tulburări
musculo-
scheletice, ale
ţe sutului
conjunctiv şi
ale osului
Durere
musculo-
scheletală
(durerea
extremităţilor,
a spatelui,
dureri în
piept)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
musculare
Astenie
musculară
Tendinită
Ruptură de
tendon (mai
ales a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor de
miastenie
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Insuficienţă
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Reacţii la
nivelul
locului
de
injectare
sau
perfuzare
(numai
pentru
administr
area
intraveno
asă)
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţie
(hiperhidroză)
14
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Amilaze crescute Creşterea
raportului
internaţional
normalizat
(la pacien ţii
trata ţi cu
antagoni şti ai
Vitaminei K
* Următoarele reacţii adverse au avut o categorie de frecven ţă mai mare la sub grupurile de pacienţi
c ărora li s -a administra t tratament intravenos sau secvenţial (intravenos, apoi oral):
Frecvente Vărsături, creşteri tranzitorii ale valorilor transaminazelor, erupţii cutanate
tranzitorii
Mai puţin frecvente Trombocitopenie, trombocitemie, confuzie şi dezorientare, halucinaţii,
parestezie şi di zes tezie, convulsii, vertij, tulburări vizuale, pierderea auzului ,
tahicardie, vasodilataţie, hipotensiune arterială, afectarea tranzitorie a funcţiei
hepatice, icter colestatic, insuficienţă renală, edem
Rare Pancitopenie, deprimarea măduvei osoase, şoc anafilactic, reacţii psihotice,
migrenă, tulburări ale sensibilităţii olfactive, afectarea auzului, vasculită,
pancreatită, necroză hepatică, peteşii, ruptură de tendon
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, apariţia artropatiei este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
S -a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supr adoz aj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, senzaţie de oboselă , convulsi i,
halucinaţii , confuzie, disconfort abdominal, insuficien ţă renală şi hepatică şi de asemenea cristalurie şi
he maturie. S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, de exemplu evacuarea gastrică urmată de administrarea de
carbune medicinal , se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclu siv a pH-ului urinar şi acidifie rea
urinii, dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Medicamentele antiacide care con ţin calciu şi magneziu pot reduce absorb ţia ciprofloxacinei în caz de
supradozaj.
Prin hemo dializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În caz de supradozaj , tratamentul simptomatic trebuie să fi implementat . Trebuie să fie efectuate ECG -
uri de monitorizare , datorită posibilităţii de prelungire a intervalului QT .
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5. 1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone antibacteriene, cod ATC: J01MA 02.
M ecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacin ei este r ezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN -giraza), cât şi a
15
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia farmacocinetică/ farmacodinamie :
Eficacitatea depinde în princi pal de relaţia dintre concentraţia maximă serică (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un agent patogen bacterian şi, respectiv, de relaţ ia
dintre aria de sub curb ă a concentra ţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de r ezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate obţine printr -un proces treptat, prin intermediul unor
mutaţii la nivelul locului ţintă, atât ale ADN girazei cât şi ale topoizomerazei IV. Gradul obţinut al
rezistenţei încrucişate ciprofloxacină şi alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu
determine rezistenţă clinică, dar în general mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai
multe sau la toate substanţele active din cadrul clasei de medicamente respective .
Im permeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibil ităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
bariere le de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S -a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST:
Microorganism CMI
Valori critice (mg/l)
S (≤) R (≥) ECOFF
Enterobacteriaceae 0,5 1 0,125
Pseudomonas 0,5 1 0,5
Acinetobacter 1 1 1
Staphylococcus 1 1 1
Staphylococcus, coagulase negativ - - ND
Enterococcus - - 4
Streptococcus A, B, C şi G - - 2
Streptococcus pneumoniae 0,12 2 2
Streptococci Viridans - - ND
Haemophilus influenzae 0,5 0,5 0,064
Moraxella catarrhalis 0,5 0,5 0,125
Neisseria gonorrhea 0,03 0,06 0,016
Neisseria meningitides* 0,03 0,06 0,016
Germeni anaerobi Gram-pozitiv
Excepţie Clostridium difficile
- - ND
Germeni anaerobi Gram-negativ
- - ND
16
Microorganism CMI
Valori critice (mg/l)
S (≤) R (≥) ECOFF
* Valori critice de rezistenţă clinică care se aplică numai în profilaxia infecţiei
meningococice.
S: S ensibil. R: Rez istent
N D: N edeterminat .
ECOFF: valori -critice epidemiologice care indică rezisten ţa clinică
- testarea sensibilită ţii nu este recomandată, deoar ece este o specie ţintă s labă
pentru terapia cu medicamente.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unu i expert.
Clasificarea sp eciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct . 4.4).
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Baccilus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucel la spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilus influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII PENTRU CARE REZISTENŢĂ DOBĂNDITĂ AR PUTEA FI O PROBLEMĂ
17
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococcus spp., inclusiv S. pneumoniae
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. * (2)
Microorganisme aerobe G ram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichi a coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomona fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enterococcus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
Legenda
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($) Sensibilitate intermediară naturală în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1) S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii experimentale prin inhalarea sporilor
bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul antibiotic început în
primele momente după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat până la
scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Nu sunt disponibile date suficient e
cu privire la eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul antraxului la om. Cu toate acestea, o durată de
tratament de două luni la adulţi, cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infec ţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să consulte
documentele de consens naţional şi/sau internaţional referitoare la tratamentul antraxului.
(2) S. aureus meticilino -rezistenţi prezintă rezistenţă concomitentă la fluorochinolone foarte
frecvent . Rata rezistenţei la meticilină este de aproximativ 20 –
50% pentru toate speciile de
stafilococi, fiind uzual mai mare în infecţii nosocomiale izolate.
18
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
În urma unei perfuzii intravenoase de ciprofloxacin ă, med ia concentraţiilor serice max ime s-a obţinut
la sfârşitul perfuziei. În cazul administrării intravenoase, f armacocinetica ciprofloxacinei a fost lineară
pentru un interval de administrare al dozelor de până la 400 mg.
Compararea parametrilor farmacocineti ci pentru schemele de tratament intravenos de două şi de trei
ori pe zi, nu a evidenţiat acumularea medicamentului în cazul ciprofloxacinei şi a metaboliţilor
acesteia.
Perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a unei doze de 200 mg ciprofloxacină sau admi nistrarea pe
cale orală a unei doze de 250 mg ciprofloxacină, ambele administrate la fiecare 12 ore au determinat
obţ inerea unei ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) echivalente .
Din punct de vedere al ASC, perfuzia intravenoasă, timp de 60 minute a 400 mg ciprofloxacină la
fiecare 12 ore a fost bioechivalent ă cu o doză orală de 500 mg la fiecare 12 ore.
Doza intravenoasă de 400 mg administrată timp de 60 minute la fiecare 12 ore a determinat o C
max
similară celei observate în cazul unei doze orale de 750 mg.
P erfuzi a intravenoasă a 400 mg ciprofloxacină timp de 60 minute , la fiecare 8 ore, este echivalentă,
din punct de vedere al ASC, cu o schemă de tratament de 750 mg pe cale orală, administrate la fiecare
12 ore.
Dist ribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este în propor ţie mică (20 – 30%) . Ciprofloxacina este prezentă în
plasmă în cantităţi mari, în formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru,
de 2 – 3 l/kg corp. Ciprofloxacina ati nge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epiteli al, macr ofage alveolare, ţesut bioptic ), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezic ular indus
de cantarid ă) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru) , unde se ating concentraţii totale care
le depăşesc pe cele plasmatice.
Metabolizare
S -au raportat concentra ţii mici a p atru metaboliţi care au fost ide ntificaţi astfel:
de zetilen ciprofloxacină (M
1), sulfo ciprofloxacină (M2), oxo ciprofloxacină (M3) şi
formilciproflo xacină (M
4) . M etaboliţii manifestă o activitate antimicrobian ă in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul de origine .
Se cunoaste faptul că c iprofloxacina este un inhibitor moderat al izo -enzimelor CYP 450 1A2 .
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodifica tă, atât pe cale renală cât şi prin
fecale, în măsură mai mică.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare intravenoasă
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 61,5 15,2
Metaboliţi (M1 – M4) 9,5 2,6
Clearance- ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg/oră şi clearance-ul total al corpului este cuprins
între 480 – 600 ml/kg/oră. Ciprofloxacina este supusă atât proceselor de filtrare glomerulară cât şi
celor de secreţie tubulară. Insuficienţ a renală sever ă duce la creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică al ciprofloxacinei cu până la 12 ore.
19
Clearance-ul nerenal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei active trans -intestinale, dar şi
metabolizării. 1% din doză este eliminată pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Există date limitate pentru a demonstra datele farmacocinetice la copii.
Într -un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta p este 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administrarea unor doze multiple (10 mg/kg
de trei ori pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârst e sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intr avenoasă de 1 oră, cu un nivel de doze de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l ( cu limite între : 4,7 –
11,8 mg/l) pentru copii cu vârste între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l ( cu limite între:
11,8 – 32,0 mg*h/l) şi 16,5 mg*h/l ( cu limite între: 11,0 – 23,8 mg*h/l) la grupe le de vârstă respective.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze le terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu infecţii diferite , timpul mediu de înjumătă ţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 – 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor covenţionale privind
toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea asupra
funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fo totoxic la animale, la valori de expunere relevante
din punct d e vedere clinic. Datele asupra potenţialului foto-mutagen/foto -carcinogen au demonstrat un
efect slab foto-mutagen sau foto -carcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in-vitro şi la animale.
Acest efect a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s -a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina provoacă distrugeri ale
articulaţiilor mari, de sus ţinere a greută ţii, la animale imature. Gradul distrugerii cartilajului variază în
funcţie de vârstă, specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin eliberarea articulaţiei de greutatea
respectiv ă. Studiile la animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într -
un studiu la câini Beagle tineri , ciprofloxacina a provocat modificări articulare severe la doze
terapeutice, după două săptămâni de tratament, care mai pute au fi încă observate după 5 luni.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6. 1 Lista excipien ţilor
A cid (S) -lactic
G lucoz ă monohidrat
Acid clorhidric concentrat pentru ajustarea pH -ului
A pă pentru preparate injectabile
6. 2 Incompatibilit ăţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente exceptând cele men ţionte la pct.6.6
Cu excep ţia cazului în care compatibilitatea cu alte solu ţii/medicamente a fost confirmată , solu ţia
perfuzabilă se administrează întotdeauna separat.
Semnele vizibile de incompatibilite sunt de exemplu precipitare, apari ţia opalescen ţei şi modificări de
culoare.
20
Incompatibilitatea apare atunci când toate soluţiile perfuzabile/medicamentele sunt instabile din punct
de vedere fizico -chimic la pH -ul solu ţiilor (de exe mplu peniciline, solu ţii de heparină) mai ales în
combina ţie cu solu ţiile ajustate la un pH alcalin (pH -ul solu ţiei de ciprofloxacină este 3,5 -4,6).
6. 3 Perioada de valabil itate
24 luni .
Din punct de vedere microbiologic , medicamentul trebuie utilizat imediat .
Dacă nu este utilizat imediat, timpul şi condiţiile de păstrare înainte de utilizare sunt responsabilitatea
utilizatorului .
6. 4 Precauţii speciale p entru p ăstrare
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
Pentru condi ţiile de păstrare după deschidere a medicamentului, vezi pct.6.3.
6. 5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfu zabilă este ambalat ă in pungi de plastic cu sistem de închidere (punga
de perfuzie ), de 100 ml sau 200 ml. Ambalajul constă în ur mătoarele componente:
• Pungă plastic
• Două tuburi conectoare (unul pentru medicaţie ş i unul ca punct de administrare )
• Un închi zător pungă
• Un -inchizator din policarbonat tip “twist- off”.
Fiecare pungă de perfuzie este protejată de o folie laminată sigilată, care asigură protecţie împotriva
umidită ţii ş i o barieră pentru lumină .
Ambalaj cu 10 şi 50 pungi a 100 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă .
Ambalaj cu 10 şi 30 pungi a 200 ml de Cipro Inf 2 mg/ml soluţie perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipul are
Deoarece soluţia perfuzabilă este fotosensibilă , pungile cu solu ţie perfuzabilă trebuie scoase din cutie
imediat înainte de utilizare .
În condi ţiile de expunere la lumina zilei eficacitatea deplină este garantată pentru o perioadă de 3 zile.
Numai pentru o singură utilizare .
În cazul unor temperaturi sc ăzute poate să apară un precipitat, care poate fi re- dizolvat la temperatura
camerei (15 °C - 25° C).
Orice soluţi e neutilizat ă rămasă în pungă trebuie eliminată în mod adecvat, în conformitate cu
preved erile locale.
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Infomed Fluids SRL
B -dul Theodor Pallady nr. 50, sector 3
032266 Bucureşti
21
România
Tel: +40 21 345 02 22
Fax: + 40 21 345 31 85
E -mail: office@infomedfluids.ro
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6572/2014/01- 02-03 -04
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
