REVIGRIP SINUS 500 mg/30 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Revigrip Sinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține paracetamol 500 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
P entru lista tuturor excipienţilor , vezi pct . 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albă , formă oblongă , cu linie mediană pe una din fe țe .
L inia mediană nu este destinată ruperii comprimatului .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Revigri p Sinus este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară- moderată (de
exemplu cefalee , dureri în g ât, dur eri sinusale ), al stărilor febrile , congestiei mucoasei nazale şi hipersecreţiei
nazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale oral ă.
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi peste 12 ani:
D oza recomandată este de 2 comprimate filmate Revigri p Sinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie, pentru
ameliorarea simptomelor . Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol și pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Insuficienţă hepatocelulară ;
- Deficit de glucozo -6-fosfat dehidrogenază;
- Insuficienţă cardiacă decompensat ă;
- H ipertensiune arterială sever ă;
2
- B oală coronariană severă ;
- P acienţi trataţi cu un inhibitor d e monoaminoxidază (IM AO).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
P entru a evita riscul unui supradoza j, se recomandă a nu se asocia cu alte preparate care conţin paracetamol .
A fecţiunile hepatice existente cresc riscul afectării hepati ce datorate paracetamolului.
S e recomandă prudenţă în cazul administrării paracetamolului la pacienţii cu boli hepatice severe .
S e recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice î n timpul tratamentului. Riscul supradozajului este mai
mare la pacienţi i cu ciroză hepatică nonalcoolică . În eventualitatea unui supradoza j, se recomandă ca
pacientul să se adreseze medicului chiar dacă este asimptomati c, din cauza riscului înt ârziat de afectare hepatică
severă .
S e impun precauţii în caz de insuficienţă renală severă (î n cazul tratamentului de lungă durată cu doze mari , vezi
pct. 4.2).
Se recomand ă monitorizarea funcţiilor hepatice în tratamentul de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
P acienţii trebuie să solicite sfa tul medicului dacă durerile de cap devin persistente .
D e asemen ea, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă suferă de artrite moderate şi necesită
tratament zilnic cu analgezice.
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei .
P rin urmar e, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii care urmează tratament
pentru infertilitate.
Utilizarea la vârstnici
P acienţii v ârstnici pot fi deosebit de sensibili la pseudoefedrină şi pot avea insomnii sau halucinaţii .
Sportivi
S portivii de performanţă trebuie avertizaţi că substanţa activă clorhidrat de pseudoefedrină poate determina
pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
N u se recomandă asocierea cu alte medicamente care conţin paracetamol .
Efectele altor medicamente asupra paracetamolului
Administrarea în asociere a paracetamolului cu medicamente inductoare ale unor sisteme enzimatice
hepatice, de exem plu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă,
fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi cu rifampicină, poate determina tulburări hepatice.
Consumul cronic de alcool etilic creşte riscul afectării hepatice în cazul adm inistrării de doze mari sau a
tratamentului prelungit cu paracetamol.
Î n cazul administrării în asociere cu medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastric e, de exemplu
propantelină , absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamol ului poate fi întârziat.
Colestiramina scade absorbţia paracetamolului , dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
A bsorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidon ă.
3
Administrarea în asociere pe termen lung a paracetamolui cu AINS (î n principal acid acetilsalicilic ) în doză
mare creşte riscul de apariţie a nefropatiei analgezice şi a altor reacţii adverse la nivel renal . A socierea
paracetamolui cu salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt ; diflunis alul creşte cu 50% concentraţia
plasmatică a paracetamolului şi creşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestui a.
Contraceptivele orale pot creşte clearance- ul paracetamolului. De aceea, în timpul tratamentului trebuie
utilizată o metodă contraceptivă efi cace şi sigură.
Î n cazul administrării în asociere a paracetamolului cu zidovudină a fost raportată o creştere a riscului de
apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii . P rin urmar e, acest medicament trebuie administrat în asociere cu
zidovudină numai după o evaluare atentă a raportului risc /benefici u.
P robenecidul determină o scădere de aproximativ două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
con jugării acestuia cu acidul glucuronic . Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul
tratamentului în asociere cu probenecid.
Efectele paracetamolului asupra altor medicamente
În cazul administrării cronice în asociere a warfarinei sau derivaţilor cumarinici cu paracetamol în doze mari
(peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant , cu manifestări hemoragice . Prin urmare ,
este de preferat să se monitorizeze timpul de protrombină . Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului
ocazional sau celui cronic cu doze mici de paracetamol.
Î n cazul administrării în asociere a paracetamolului cu lamotrigin ă, s- a raportat reducerea eficacităţii
lamotrigine i, datorită creşterii clearance -ului său hepatic.
C ând se administrează paracetamol în asociere cu cloramfenicol , poate apărea o încetinire a excreţiei
acestui a, asociată cu creşterea toxicităţii .
Interferenţe cu testele serologice
P ot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze /peroxidaze sau o creştere falsă
a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterea timpului de protrombină şi a valorilor serice ale bilirubinei , lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepati că.
În ca zul administrării concomitente, pseudoefedrina poate intensifica/creşte efectele:
- salbutamol – forma farmaceutică de comprimate (exacerbează reacţiile adverse cardiovasculare ); acest
lucru nu exclude utilizarea cu precauţie a salbutamolului ca bronhodilatator , în forma farmaceutică de
aerosoli;
- efectele antidepresivelor, incluzând in hibitorii MAO;
- efectele altor medicamente simpatomimetice (inlusiv decongestionantele nazale) .
În ca zul administrarii concomitente, pseudoefedrina poate reduce efectele:
- medicamentelor antihipertensive cum sunt : guanetidină , metildopa , beta blo cante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea paracetamolului la femeile gravide sunt limitate.
S tudiile la om şi la animale nu au identificat niciun risc asupra sarcinii sau dezvoltării embriofetale . S tudiile
epi demiologice din timpul sarcinii nu au arătat apariţia efectelor teratogene şi fetotoxice datorate
paracetamolului în dozele recomandate.
Ca măsură de precauţi e, este de preferat să se evite utilizarea paracetamolului în timpul sarcinii . Oricum, ca
şi pentr u alte medicamente , se recomandă prudenţă în administrarea paracetamolului în primul trimestru de
sarcin ă.
Alăptarea
4
La om , paracetamolul se excretă în lapt e, dar la doze terapeutice nu este de aşteptat apariţia de efecte la nou -
născuţi /sugari alăpta ţi.
Fertilitatea
S tudiile de toxicitate nonclinică au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utila je .
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparat e, sistem e, organe şi frecvenţ ă. F recvenţele sunt definite
ca : foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), m ai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥
1/10 000 ş i <1 / 1000), foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza
datele disponibile).
Reacţii adverse legate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare : agranulocitoză (după utilizarea pe termen lung ), purpură trombocitopenică şi anemie hemolitică .
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii alergi ce, î n special erupţie cutanată tranzitori e, urticarie şi febr ă.
Tulburări hepatobiliare
Dozele de paracetamol mai mari de 7,5 g (pentru copii cu greutate de peste 140 mg / kg), pot cauza
deteriorare hepatică; dozele mult mai mari cauzează necroza ireversibilă a ficatului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
F oarte rare : nefrită interstiţială a fost raportată o d ată după utilizarea pe termen foarte lung şi în doze mari .
Reacţii adverse legate de pseudoefedrină
Tulburări ale sistemului nervos central: stimulare a sistemului nervos central (insomnie , rar halucinaţii ).
Tulburări cardiace : simptome cardiace (de ex emplu tahicardie).
Tulburări vasculare: creştere a tensiunii arterial e, chiar şi în caz de hipertensiune arterială controlată
terapeutic.
Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : eritem, urticarie, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară, în special la pacienţii cu hipertrofie de prostată .
Au fost raportate hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme de deficit sever de glucoză-6- fosfat
dehidrogenază (G6PD).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este important ă. A cest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benefici u/risc al medicamentului . Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare , ale cărui detalii sunt publicate pe web- site -ul A genţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj se impune tratament medical imediat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice.
5
Factori de risc
a) Dacă pacientul se află în tratament prelungit cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, medicamente p e bază de sunătoare sau alte medicamente inductoare enzimatice.
b) Dacă pacientul consumă regulat alcool în exces .
c) D acă pacientul suferă de tulburări de alimentaţie , fibroză chistică , HIV, c aşexie .
Simptomatologie
Manifestările intoxicaţiei după administrarea de doze mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24-48 de ore.
D ozele unice mai mari de 150 mg /kg provoacă fenomene hepatotoxice sever e. A fectarea hepatică poate
deveni aparentă după 12-48 de ore de la ingestie şi este manifestă după 2-4 zil e. Poate apărea o tulburare a
funcţiei hepatice ca urmare a necrozei hepatice p ână la comă hepati că, cu posibil d eces.
P ot să apară hipoglicemi e, acidoză metabolic ă, aritmii , pancreatit ă, coagulare intravasculară diseminat ă. În
cazurile grave, afectarea h epatică poate evolua spre insuficienţă hepati că, encefalopati e, colaps
cardiovascular , comă şi dec es.
A fectare hepatică este posibilă la adulţii care au ingerat ≥10 g paracetamol , datorită formării unui metabolit
toxic (detoxifiat de glutation la dozele r ecomandate de paracetamol) care se leagă ireversibil de ţesutul
hepatic.
Independent de aceste tulburări , a fost descri să, de asemen ea, afectarea rinichilor datorită necrozei tubulare .
S e poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală , asociată sau nu hepatotoxicităţii .
Î n stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate: greaţă, vărsături , hipersudoraţi e,
somnolenţă şi o senzaţie generală de rău ; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se amelioreaz ă, cu toate
acestea s-au raportat durere abdominală uşoar ă, hepatomegali e, creşterea valorilor serice ale transaminazelor
şi bilirubinemie , scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului Quic k), oligurie ; în stadiul 3
(începând din ziua 3) au fost înregistrate valori seri ce mari ale transaminazelor, icter , tulburări de coagular e,
hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatic ă.
Tratament
Tratamentul supradoza jului se instituie urgent , chiar dacă manifestările sunt minore .
Tratamentul cu cărbune activat trebuie aplicat în prima oră după ingesti e, dacă doza de paracetamol ingerat
depăşeşte 12 g sau 150 m g/kg.
P entru reducerea absorbţiei se face evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lava j gastric
folosindu -se soluţii cu cărbune activat , în primele 2-4 ore de la supradozaj.
Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie măsurate la 4 ore după ingestie sau mai t ârziu (măsurătorile
efectuate mai devreme nu sunt relevante).
P oate fi necesară administrarea orală de metionină sau administrarea intravenoasă de N-acetilcisteină care au
efect benefic în următoarele 24 ore de la ingesti e, acţion ând ca antidot prin neutralizarea metabolitului
hepatotoxic al paracetamolului . S e recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vital e, a
echilibrului hidro -electrolitic şi a glicemiei .
Trebuie monitorizată funcţia hepatică (ALAT, ASA T), timpul de protrombină şi bilirubina , funcţia renală şi
cardiac ă.
A lte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol în funcţie de severitate , stadiu şi simptome clinice
utilizează măsurile de terapie intensiv ă.
Î n cazul intoxicaţiei foarte severe se poate apela la hemodializă sau hemoperfuzie .
Pseudoefedrină
Reacţiile simpatomimetice exacerbate care apar în caz de supradoza j sunt : tahicardi e, dureri toraci ce,
agitaţie , hipertensiune arterială , wheezing sau respiraţie superficială , convulsii , halucinaţii .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică : paracetamol ; combina ții excluz ând psiholeptice , codul ATC : N02BE51.
6
Paracetamol
Mecanism de acţiune
Paracetamolul are proprietăţi analgezice şi antipiretice bine cunoscute, prin inhibarea ciclooxigenazei. Se
consideră că acţiunea analgezică şi antipiretică a paracetamolului este determinată, cel puţin în parte, de
inhiba rea biosintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central.
Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1 -3 ore şi durează 3-4 ore de la administrare.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandi nelor la nivelul sistemului nervos central şi
în mai mică măsură la nivel periferic. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Acţiu nea antiinflamatoare este foarte redusă, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din
periferie.
Pseudoefedrină
Pseudoefedrina este un medicament simpatomimetic cu acţiune alfa-agonistă .
Pseudoefedrina este dextroizomerul efedrinei; amb ele medicamente sunt la fel de eficace ca
decongestionante nazale. P seudoefedrina şi efedrina stimulează receptorii alfa- adrenergici de la nivelul
musculaturii vasculare netede, constricţia arteriolelor dilatate de la nivelul mucoasei nazale şi reduc fluxul
sanguin către zona congestionată .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tubul digestiv. Absorbţia poate fi favorizată de
ingestia unei cantităţi suficiente de lichid.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie relativ uniform și rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.
Substanţa trece prin placentă, se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea
de doze mai mari decât c ele terapeutice. O cale metabolică minoră, prin intermediul enzimelor citocromului
P450, determină formarea unui compus intermediar (N -acetil benzochinonimină, un metabolit foarte reactiv ,
toxic pentru hepatocite) care, la dozele uzuale, este rapid detoxif iat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui
metabolit toxic este crescută.
Excreţie
Excreţia se realizează în principal, pe cale urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în decurs de 24
ore , în principal , sub formă de glucuronocon jugaţi (60-80%) şi sulfocon jugaţi (20-30%). M ai puţin de 5%
din doză se excretă nemetabolizată .
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 -3 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală : î n caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor este înt ârziată .
Vârstnici : capacitatea de con jugare hepatică nu este modificată .
Pseudoefedrină
7
Substanţa este rapid absorbit ă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 20-120 min. Volumul de
distribuţie este de 2 până la 3,3 l. A proximativ 70-90% din medicament este excretat sub formă nemodificată
prin uri nă. P rimul pasa j de metabolizare este la nivel hepatic , iar norpseudoefedrina este principalul
metabolit activ . Acest metabolit este excretat în urină în proporţie de aproximativ 1% din doza de
pseudoefedrină administrată la subiecţii normali , dar poate a junge la aproximativ 6% la pacienţii cu afecţiuni
cronice ce implică urină alcalină . Pseudoefedrina este excretată în laptele mater n.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este de 5-6 ore, la un pH al urinei de 5
pâ nă la 6. Totuşi , timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este dependent de pH -
ul urinei - la pacienţii cu afecţiuni cronice ce implică urină alcalină a fost raportată o valoare de 50 ore iar la
pacienţii cu urină foarte acidă a fost raportat ă o valoare de 1,5 ore.
P rocedurile convenţionale de hemodializă sunt foarte puţin eficiente pentru eliminarea pseudoefedrinei .
5.3 Date preclinice de siguranţă
N u există date disponibile .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Ce luloză microcristalină PH 102
Polivinilpirolidonă K30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Talc
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Opadry II white 85F18422
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol/PEG 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0 C, î n ambala jul original , pentru a fi prote jat de lumină .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
8
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC SOLACIUM PHARMA
Calea Rahovei, nr. 266- 268, corp 63,
sector 5, Bucure ști , R om ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7282/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
D ata primei autorizări: Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.a nm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Revigrip Sinus 500 mg/30 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține paracetamol 500 mg și clorhidrat de pseudoefedrină 30 mg.
P entru lista tuturor excipienţilor , vezi pct . 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albă , formă oblongă , cu linie mediană pe una din fe țe .
L inia mediană nu este destinată ruperii comprimatului .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Revigri p Sinus este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară- moderată (de
exemplu cefalee , dureri în g ât, dur eri sinusale ), al stărilor febrile , congestiei mucoasei nazale şi hipersecreţiei
nazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale oral ă.
Adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi peste 12 ani:
D oza recomandată este de 2 comprimate filmate Revigri p Sinus de maxim 3 ori pe zi, la nevoie, pentru
ameliorarea simptomelor . Intervalul minim între administrări este de 4 ore.
Nu se vor administra mai mult de 3 doze în 24 de ore.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol și pseudoefedrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Insuficienţă hepatocelulară ;
- Deficit de glucozo -6-fosfat dehidrogenază;
- Insuficienţă cardiacă decompensat ă;
- H ipertensiune arterială sever ă;
2
- B oală coronariană severă ;
- P acienţi trataţi cu un inhibitor d e monoaminoxidază (IM AO).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
P entru a evita riscul unui supradoza j, se recomandă a nu se asocia cu alte preparate care conţin paracetamol .
A fecţiunile hepatice existente cresc riscul afectării hepati ce datorate paracetamolului.
S e recomandă prudenţă în cazul administrării paracetamolului la pacienţii cu boli hepatice severe .
S e recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice î n timpul tratamentului. Riscul supradozajului este mai
mare la pacienţi i cu ciroză hepatică nonalcoolică . În eventualitatea unui supradoza j, se recomandă ca
pacientul să se adreseze medicului chiar dacă este asimptomati c, din cauza riscului înt ârziat de afectare hepatică
severă .
S e impun precauţii în caz de insuficienţă renală severă (î n cazul tratamentului de lungă durată cu doze mari , vezi
pct. 4.2).
Se recomand ă monitorizarea funcţiilor hepatice în tratamentul de lungă durată şi cu doze mari la pacienţii cu leziuni
hepatice preexistente.
P acienţii trebuie să solicite sfa tul medicului dacă durerile de cap devin persistente .
D e asemen ea, pacienţii trebuie să solicite sfatul medicului dacă suferă de artrite moderate şi necesită
tratament zilnic cu analgezice.
În studiile la animale, dozele mari de paracetamol au dus la atrofie testiculară şi inhibarea spermatogenezei .
P rin urmar e, trebuie analizată oportunitatea tratamentului cu paracetamol la bărbaţii care urmează tratament
pentru infertilitate.
Utilizarea la vârstnici
P acienţii v ârstnici pot fi deosebit de sensibili la pseudoefedrină şi pot avea insomnii sau halucinaţii .
Sportivi
S portivii de performanţă trebuie avertizaţi că substanţa activă clorhidrat de pseudoefedrină poate determina
pozitivarea testelor antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
N u se recomandă asocierea cu alte medicamente care conţin paracetamol .
Efectele altor medicamente asupra paracetamolului
Administrarea în asociere a paracetamolului cu medicamente inductoare ale unor sisteme enzimatice
hepatice, de exem plu anumite hipnotice şi medicamente antiepileptice (printre altele glutetimidă,
fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) şi cu rifampicină, poate determina tulburări hepatice.
Consumul cronic de alcool etilic creşte riscul afectării hepatice în cazul adm inistrării de doze mari sau a
tratamentului prelungit cu paracetamol.
Î n cazul administrării în asociere cu medicamente care conduc la încetinirea evacuării gastric e, de exemplu
propantelină , absorbţia poate fi încetinită şi debutul efectului paracetamol ului poate fi întârziat.
Colestiramina scade absorbţia paracetamolului , dacă se administrează în prima oră de la ingestia de
paracetamol.
A bsorbţia paracetamolului este accelerată de metoclopramidă şi domperidon ă.
3
Administrarea în asociere pe termen lung a paracetamolui cu AINS (î n principal acid acetilsalicilic ) în doză
mare creşte riscul de apariţie a nefropatiei analgezice şi a altor reacţii adverse la nivel renal . A socierea
paracetamolui cu salicilaţi trebuie administrată pe termen scurt ; diflunis alul creşte cu 50% concentraţia
plasmatică a paracetamolului şi creşte astfel riscul hepatotoxicităţii acestui a.
Contraceptivele orale pot creşte clearance- ul paracetamolului. De aceea, în timpul tratamentului trebuie
utilizată o metodă contraceptivă efi cace şi sigură.
Î n cazul administrării în asociere a paracetamolului cu zidovudină a fost raportată o creştere a riscului de
apariţie a neutropeniei şi hepatotoxicităţii . P rin urmar e, acest medicament trebuie administrat în asociere cu
zidovudină numai după o evaluare atentă a raportului risc /benefici u.
P robenecidul determină o scădere de aproximativ două ori a clearance-ului paracetamolului prin inhibarea
con jugării acestuia cu acidul glucuronic . Trebuie avută în vedere scăderea dozei de paracetamol în cazul
tratamentului în asociere cu probenecid.
Efectele paracetamolului asupra altor medicamente
În cazul administrării cronice în asociere a warfarinei sau derivaţilor cumarinici cu paracetamol în doze mari
(peste 2 g pe zi), a fost raportată o creştere a efectului anticoagulant , cu manifestări hemoragice . Prin urmare ,
este de preferat să se monitorizeze timpul de protrombină . Acest lucru nu este necesar în cazul tratamentului
ocazional sau celui cronic cu doze mici de paracetamol.
Î n cazul administrării în asociere a paracetamolului cu lamotrigin ă, s- a raportat reducerea eficacităţii
lamotrigine i, datorită creşterii clearance -ului său hepatic.
C ând se administrează paracetamol în asociere cu cloramfenicol , poate apărea o încetinire a excreţiei
acestui a, asociată cu creşterea toxicităţii .
Interferenţe cu testele serologice
P ot să apară valori fals scăzute ale glicemiei determinate prin metoda oxidaze /peroxidaze sau o creştere falsă
a valorilor serice ale acidului uric determinat prin testul fosfotungstic.
Creşterea timpului de protrombină şi a valorilor serice ale bilirubinei , lactatdehidrogenazei şi
transaminazelor serice evidenţiază afectarea toxică hepati că.
În ca zul administrării concomitente, pseudoefedrina poate intensifica/creşte efectele:
- salbutamol – forma farmaceutică de comprimate (exacerbează reacţiile adverse cardiovasculare ); acest
lucru nu exclude utilizarea cu precauţie a salbutamolului ca bronhodilatator , în forma farmaceutică de
aerosoli;
- efectele antidepresivelor, incluzând in hibitorii MAO;
- efectele altor medicamente simpatomimetice (inlusiv decongestionantele nazale) .
În ca zul administrarii concomitente, pseudoefedrina poate reduce efectele:
- medicamentelor antihipertensive cum sunt : guanetidină , metildopa , beta blo cante.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea paracetamolului la femeile gravide sunt limitate.
S tudiile la om şi la animale nu au identificat niciun risc asupra sarcinii sau dezvoltării embriofetale . S tudiile
epi demiologice din timpul sarcinii nu au arătat apariţia efectelor teratogene şi fetotoxice datorate
paracetamolului în dozele recomandate.
Ca măsură de precauţi e, este de preferat să se evite utilizarea paracetamolului în timpul sarcinii . Oricum, ca
şi pentr u alte medicamente , se recomandă prudenţă în administrarea paracetamolului în primul trimestru de
sarcin ă.
Alăptarea
4
La om , paracetamolul se excretă în lapt e, dar la doze terapeutice nu este de aşteptat apariţia de efecte la nou -
născuţi /sugari alăpta ţi.
Fertilitatea
S tudiile de toxicitate nonclinică au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utila je .
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt enumerate mai jos pe aparat e, sistem e, organe şi frecvenţ ă. F recvenţele sunt definite
ca : foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), m ai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥
1/10 000 ş i <1 / 1000), foarte rare (<1/10 000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza
datele disponibile).
Reacţii adverse legate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare : agranulocitoză (după utilizarea pe termen lung ), purpură trombocitopenică şi anemie hemolitică .
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii alergi ce, î n special erupţie cutanată tranzitori e, urticarie şi febr ă.
Tulburări hepatobiliare
Dozele de paracetamol mai mari de 7,5 g (pentru copii cu greutate de peste 140 mg / kg), pot cauza
deteriorare hepatică; dozele mult mai mari cauzează necroza ireversibilă a ficatului.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
F oarte rare : nefrită interstiţială a fost raportată o d ată după utilizarea pe termen foarte lung şi în doze mari .
Reacţii adverse legate de pseudoefedrină
Tulburări ale sistemului nervos central: stimulare a sistemului nervos central (insomnie , rar halucinaţii ).
Tulburări cardiace : simptome cardiace (de ex emplu tahicardie).
Tulburări vasculare: creştere a tensiunii arterial e, chiar şi în caz de hipertensiune arterială controlată
terapeutic.
Afecțiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat : eritem, urticarie, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară, în special la pacienţii cu hipertrofie de prostată .
Au fost raportate hemoliză şi anemie hemolitică la pacienţii cu forme de deficit sever de glucoză-6- fosfat
dehidrogenază (G6PD).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este important ă. A cest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benefici u/risc al medicamentului . Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare , ale cărui detalii sunt publicate pe web- site -ul A genţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj se impune tratament medical imediat, chiar dacă nu sunt prezente manifestări clinice.
5
Factori de risc
a) Dacă pacientul se află în tratament prelungit cu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină, primidonă,
rifampicină, medicamente p e bază de sunătoare sau alte medicamente inductoare enzimatice.
b) Dacă pacientul consumă regulat alcool în exces .
c) D acă pacientul suferă de tulburări de alimentaţie , fibroză chistică , HIV, c aşexie .
Simptomatologie
Manifestările intoxicaţiei după administrarea de doze mari de paracetamol apar cu o latenţă de 24-48 de ore.
D ozele unice mai mari de 150 mg /kg provoacă fenomene hepatotoxice sever e. A fectarea hepatică poate
deveni aparentă după 12-48 de ore de la ingestie şi este manifestă după 2-4 zil e. Poate apărea o tulburare a
funcţiei hepatice ca urmare a necrozei hepatice p ână la comă hepati că, cu posibil d eces.
P ot să apară hipoglicemi e, acidoză metabolic ă, aritmii , pancreatit ă, coagulare intravasculară diseminat ă. În
cazurile grave, afectarea h epatică poate evolua spre insuficienţă hepati că, encefalopati e, colaps
cardiovascular , comă şi dec es.
A fectare hepatică este posibilă la adulţii care au ingerat ≥10 g paracetamol , datorită formării unui metabolit
toxic (detoxifiat de glutation la dozele r ecomandate de paracetamol) care se leagă ireversibil de ţesutul
hepatic.
Independent de aceste tulburări , a fost descri să, de asemen ea, afectarea rinichilor datorită necrozei tubulare .
S e poate produce necroză tubulară renală cu insuficienţă renală , asociată sau nu hepatotoxicităţii .
Î n stadiul 1 (ziua 1) de intoxicaţie cu paracetamol au fost raportate: greaţă, vărsături , hipersudoraţi e,
somnolenţă şi o senzaţie generală de rău ; în stadiul 2 (ziua 2) starea subiectivă se amelioreaz ă, cu toate
acestea s-au raportat durere abdominală uşoar ă, hepatomegali e, creşterea valorilor serice ale transaminazelor
şi bilirubinemie , scurtarea timpului de tromboplastină (scăderea timpului Quic k), oligurie ; în stadiul 3
(începând din ziua 3) au fost înregistrate valori seri ce mari ale transaminazelor, icter , tulburări de coagular e,
hipoglicemie şi evoluţie spre comă hepatic ă.
Tratament
Tratamentul supradoza jului se instituie urgent , chiar dacă manifestările sunt minore .
Tratamentul cu cărbune activat trebuie aplicat în prima oră după ingesti e, dacă doza de paracetamol ingerat
depăşeşte 12 g sau 150 m g/kg.
P entru reducerea absorbţiei se face evacuarea conţinutului gastric prin provocarea de vărsături şi lava j gastric
folosindu -se soluţii cu cărbune activat , în primele 2-4 ore de la supradozaj.
Concentraţiile plasmatice de paracetamol trebuie măsurate la 4 ore după ingestie sau mai t ârziu (măsurătorile
efectuate mai devreme nu sunt relevante).
P oate fi necesară administrarea orală de metionină sau administrarea intravenoasă de N-acetilcisteină care au
efect benefic în următoarele 24 ore de la ingesti e, acţion ând ca antidot prin neutralizarea metabolitului
hepatotoxic al paracetamolului . S e recomandă instituirea unui tratament de susţinere a funcţiilor vital e, a
echilibrului hidro -electrolitic şi a glicemiei .
Trebuie monitorizată funcţia hepatică (ALAT, ASA T), timpul de protrombină şi bilirubina , funcţia renală şi
cardiac ă.
A lte opţiuni pentru tratamentul intoxicaţiei cu paracetamol în funcţie de severitate , stadiu şi simptome clinice
utilizează măsurile de terapie intensiv ă.
Î n cazul intoxicaţiei foarte severe se poate apela la hemodializă sau hemoperfuzie .
Pseudoefedrină
Reacţiile simpatomimetice exacerbate care apar în caz de supradoza j sunt : tahicardi e, dureri toraci ce,
agitaţie , hipertensiune arterială , wheezing sau respiraţie superficială , convulsii , halucinaţii .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farmacoterapeutică : paracetamol ; combina ții excluz ând psiholeptice , codul ATC : N02BE51.
6
Paracetamol
Mecanism de acţiune
Paracetamolul are proprietăţi analgezice şi antipiretice bine cunoscute, prin inhibarea ciclooxigenazei. Se
consideră că acţiunea analgezică şi antipiretică a paracetamolului este determinată, cel puţin în parte, de
inhiba rea biosintezei prostaglandinelor la nivelul sistemului nervos central.
Efectul analgezic şi antipiretic este maxim la 1 -3 ore şi durează 3-4 ore de la administrare.
Efecte farmacodinamice
Acţiunea analgezică se bazează pe inhibarea sintezei prostaglandi nelor la nivelul sistemului nervos central şi
în mai mică măsură la nivel periferic. Alt efect constă în scăderea efectelor pirogenilor endogeni asupra
centrului termoreglării de la nivelul hipotalamusului, în sensul corelării cu efectul antipiretic.
Acţiu nea antiinflamatoare este foarte redusă, probabil datorită lipsei afinităţii pentru ciclooxigenaza din
periferie.
Pseudoefedrină
Pseudoefedrina este un medicament simpatomimetic cu acţiune alfa-agonistă .
Pseudoefedrina este dextroizomerul efedrinei; amb ele medicamente sunt la fel de eficace ca
decongestionante nazale. P seudoefedrina şi efedrina stimulează receptorii alfa- adrenergici de la nivelul
musculaturii vasculare netede, constricţia arteriolelor dilatate de la nivelul mucoasei nazale şi reduc fluxul
sanguin către zona congestionată .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Paracetamolul se absoarbe rapid şi aproape complet din tubul digestiv. Absorbţia poate fi favorizată de
ingestia unei cantităţi suficiente de lichid.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie relativ uniform și rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 25%.
Substanţa trece prin placentă, se excretă în laptele matern.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de metabolizare sunt
glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de metabolizare este rapid saturabilă la administrarea
de doze mai mari decât c ele terapeutice. O cale metabolică minoră, prin intermediul enzimelor citocromului
P450, determină formarea unui compus intermediar (N -acetil benzochinonimină, un metabolit foarte reactiv ,
toxic pentru hepatocite) care, la dozele uzuale, este rapid detoxif iat de către glutationul redus şi eliminat în
urină după conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea acestui
metabolit toxic este crescută.
Excreţie
Excreţia se realizează în principal, pe cale urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în decurs de 24
ore , în principal , sub formă de glucuronocon jugaţi (60-80%) şi sulfocon jugaţi (20-30%). M ai puţin de 5%
din doză se excretă nemetabolizată .
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 -3 ore.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală : î n caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor este înt ârziată .
Vârstnici : capacitatea de con jugare hepatică nu este modificată .
Pseudoefedrină
7
Substanţa este rapid absorbit ă. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 20-120 min. Volumul de
distribuţie este de 2 până la 3,3 l. A proximativ 70-90% din medicament este excretat sub formă nemodificată
prin uri nă. P rimul pasa j de metabolizare este la nivel hepatic , iar norpseudoefedrina este principalul
metabolit activ . Acest metabolit este excretat în urină în proporţie de aproximativ 1% din doza de
pseudoefedrină administrată la subiecţii normali , dar poate a junge la aproximativ 6% la pacienţii cu afecţiuni
cronice ce implică urină alcalină . Pseudoefedrina este excretată în laptele mater n.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este de 5-6 ore, la un pH al urinei de 5
pâ nă la 6. Totuşi , timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al medicamentului este dependent de pH -
ul urinei - la pacienţii cu afecţiuni cronice ce implică urină alcalină a fost raportată o valoare de 50 ore iar la
pacienţii cu urină foarte acidă a fost raportat ă o valoare de 1,5 ore.
P rocedurile convenţionale de hemodializă sunt foarte puţin eficiente pentru eliminarea pseudoefedrinei .
5.3 Date preclinice de siguranţă
N u există date disponibile .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Ce luloză microcristalină PH 102
Polivinilpirolidonă K30
Amidonglicolat de sodiu tip A
Talc
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Film
Opadry II white 85F18422
Alcool polivinilic parțial hidrolizat
Dioxid de titan (E 171)
Macrogol/PEG 3350
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0 C, î n ambala jul original , pentru a fi prote jat de lumină .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 6 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
8
Fără cerinţe speciale la eliminare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SC SOLACIUM PHARMA
Calea Rahovei, nr. 266- 268, corp 63,
sector 5, Bucure ști , R om ânia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7282/2014/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
D ata primei autorizări: Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.a nm.ro.
