AFLAMIL 100 mg
Substanta activa: ACECLOFENACUMClasa ATC: M01AB16Forma farmaceutica: PULB. PT.SUSP. ORALA
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 20 plicuri unidoza din material complex din hartie de tip opalina laminata pe un strat de aluminiu (20 µm) si film din PEJD
Producator: GEDEON RICHTER PLC. - UNGARIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AFLAMIL 100 mg pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic conţine aceclofenac 100 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : sorbitol (E 420) 2,64 g şi aspartam (E 951) 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere pentru suspensie orală, de culoare alb -crem, cu mirosul caracteristic al aromelor conținute,
condiționată într-un plic unidoză.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi
spondilita anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu,
periartrit ă scapulo -humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv
dureri lombare sau dentare şi dismenoree primară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Administrare orală. Conţinutul unui plic trebuie dizolvat în circa 40-60 ml de apă şi luat imediat.
Aflamil poate fi luat cu alimente.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 200 mg aceclofenac, administrată în două prize separate de 100 mg,
un plic dimineaţa şi unul seara.
Copii şi adolescenţi
S iguranţa şi eficacitatea Aflamil la copii şi adolescenţi nu au fost complet stabilite.
Vârstnici
În general, nu este necesară reducerea dozei; totuşi, se impun e prudenţă în administrare (vezi pct. 4.4).
2
Insuficienţă hepatică
Se recomandă reducerea dozei de aceclofenac la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.
Insuficie nţă renală
Nu sunt dovezi că pacienţii cu insuficienţă renală uşoară ar necesita modificarea dozei; totuşi, se
recomandă prudenţă în administrare în cazul acestora.
4.3 Contraindicaţii
Aceclofenacul este contraindicat în următoarele situaţii:
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid
acetilsalicilic sau alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau
urticaria sau hipersensibilitate la aceste substanţe;
• Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul
anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai
multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită);
• Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tul burări de coagulare);
• Pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată ( clasa II-IV NYHA), boală cardiacă
ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;
• Pacienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale;
• Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună
acest lucru. În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea Aflamil conc omitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie
evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare, prezentate mai jos).
Efecte gastro -intestinale
Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în
timpul tratamentului, cu sau fără simptome de atenţio nare, cu sau fără antecedente de evenimente
gastrointestinale severe.
Riscul de sângerare gastro -intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de
AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie s au perforaţie (vezi
pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. T ratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu: misoprosol sau
inhibitorii pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi , şi, de asemenea, la pacienţii
care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
creşte riscul gastro -intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gast ro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastro- intestinală), mai ales în stadiul incipient al
tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicame nte care pot
creşte riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este
warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare (cum este
acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează
Aflamil.
3
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate
retenţie lichidiană şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc majori
pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dis lipidemie, diabet zaharat,
fumat) , trebuie trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular
pentru aceclofenac poate creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză
zilnicǎ eficace pentru cea mai scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea
simptomelor şi răspunsul la tratament.
Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
antecedente de sângerare cerebrovasculară.
Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate ( vezi pct. 4.8):
- Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior,
fie cel inferior
- Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie
- Colită ulcerativă
- Boală Crohn
- Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.
Efecte hepatice şi renale
Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi
poate precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal
trebuie luată în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei
care sunt trataţi cu diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstn ici.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi la
pacienţi i cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina
a fectarea funcţiei renale şi retenţie lich idiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul
pacienţilor trataţi cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie administrată doza minimă
eficace şi trebuie monitorizată periodic funcţia renală. Efectele asupra funcţiei renale sunt de obicei
re versibile la întreruperea aceclofenacului.
Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se
agravează, dacă apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte
manifestări (eozinofilie, erupţii cutanate tranzitorii).
Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.
Administrarea AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii c u lupus eritematos s istemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de
apariţie a meningitei aseptice.
Hipersen sibilitate şi reacţii cutanate
Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere prea labilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv
dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte
4
rar în legătură cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai mare risc de apariţie a
acestor reacţii este la începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în
cadrul primei luni de tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate,
leziunilor mucoasei sau a oricăror alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi.
Până în prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea,
se recomandă evitarea administrării Aflamil în caz de varicelă.
Efecte hematologice
Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm
bronşic, deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi
perforaţi e, ce pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Pacienţii vârstnici par a suferi mai frecvent de insuficienţă
renală, cardiacă şi hepatică.
Tratamentul pe termen lung
Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de prec auţie
(de exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).
Afectarea fertilităţii la femei
Utilizarea Aflamil, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu Aflamil.
Aflamil conţine sorbitol (E 420) car e poate cauza dureri de stomac şi diaree. P acienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie sǎ utilizeze acest medicament.
Aflamil conţine aspartam (E 951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s- au efectuat alte studii privind interacţiunile medicamentoase, c u excepţia studiilor referitoare la
interacţiunea cu warfarina.
Aceclofenacul este metabolizat prin intermediul citocromului P450 (izoenzima CYP 2C9) şi studiile în
vitro indică faptul că aceclofenacul poate inhiba această enzimă.
Există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu fenitoina, cimetidina, tolbutamida, fenilbutazona,
amiodarona, miconazolul sau sulfenazolul.
Simila r altor AINS, există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu medicamente eliminate prin
excreţie renală, cum sunt: metotrexatul şi litiul. Aceclofenacul este aproape complet legat de albumina
plasmatică şi în consecinţă, trebuie avută în vedere posibili tatea de interacţiune cu alte medicamente
care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
5
În absenţa studiilor de interacţiune farmacocinetică, recomandările următoare sunt bazate pe
informaţiile culese de la alte AINS.
Următoarele asocieri trebuie evitate:
Metotrexat
Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării
metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate
concomitent, trebuie moni torizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi
metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot
creşte, atingând valori toxice.
Litiu şi digoxină
Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului şi digoxinei, determinând concentraţii plasmatice
crescute ale ambelor. Asocierea trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o
monitorizare frecventă a nivelelor plasmatice ale litiului şi digoxinei.
Anticoagula nte
AINS inhibă agregarea plachetară şi lezează mucoasa tractului gastro -intestinal, care poate cauza
activitate anticoagulantă crescută şi risc de hemoragii gastrointestinale la pacienţii trataţi cu
anticoagulante.
Agenţii antiplachetari şi inhibitorii s electivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
R isc crescut de sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Se recomandă evitarea asocierii aceclofenacului cu anticoagulante orale aparţinând grupului
cumarinicelor, ticlopidinei, tromboliticelor sau heparinei dacă nu se poate asigura monitorizare atentă.
Următoarele asocieri pot necesita ajustarea dozelor şi precauţie în administrare:
Ciclosporină şi tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sintezei
prostaglandinelor renale.
De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.
Alte AINS
Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene
poate crește frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse şi, de aceea, se recomandă precauţie la administrare.
Diuretice
Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate inhiba activitatea diureticelor, poate reduce acţiunea diuretică a
furosemidei, bumetadinei şi efectul andihipertensiv al diureticelor tiazidice. Tratamentul concomitent
cu diuretice care economisesc potasiu poate fi asociat cu nivele crescute ale potasemiei şi, de aceea, se
recomandă monitorizarea potasemiei.
Antihipertensive
AINS pot reduce, de asemenea, efectele anumitor medicamente antihipertensive.
Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS
pot determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă,
poate fi crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi
sau pacienţii vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste
medicamente, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere
monitorizarea funcţiei renale.
Nu s -a demonstrat că aceclofenacul ar modifica tensiunea arterială dacă este administrat concomitent
cu bendrofluazida, dar o interacţiune cu medicamentele antihipertensive, ca de exemplu,
betablocantele nu poate fi exclusă.
6
Anticoagulante
Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate intensifica efectul anticoagulantelor. În tratamentul asociat al
anticoagulantelor cu aceclofenacul trebuie efectuată monitorizarea atentă.
Corticosteroizi
R isc crescut de ulceraţie gastro -intestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).
A ntidiabetice orale
Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu antidiabetice orale fără a
influenţa efectul lor clinic. Totuşi, s- au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi
hiperglicemiante datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie
trebuie ajustate în cazul asocierii cu aceclofenacul.
Zidovudina
Există un risc crescut de toxicitate hematologică când AINS sunt administrate în asociere cu
zidovudina. Există dovada unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie cu
HIV (+) cărora li se administrează concomitent zidovudină şi ibuprofen.
4.6 Fertilitatea, sar cina şi alăptarea
Sarcina
Nu s -au efectuat studii clinice privind administrarea aceclofenacului la gravide.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii.
Riscul absolut al malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%.
Riscul pare să crească cu doza şi durata tratamentului.
S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale determină o
creştere a pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s- au raportat creşteri ale
incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele c are au fost tratate cu
inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei.
În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat,
decât dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să
rămână gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie
cât mai mică şi durata ad ministrării cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de
prostaglandine poate expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii , la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti- agregant care poate să apară chiar la
doze foarte mici;
• inhibare a contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea
travaliului.
În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3
şi 4.4).
Alăptarea
Nu există da te privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer
notabil al aceclofenacului radio -marcat (C
14) în laptele şobolanilor care alăptează.
7
De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului
în care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.
Fertilitatea
Utilizarea Aflamil ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor, poate afecta fertilit atea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână
gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o
investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Afl amil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, vertij sau alte tulburări ale SNC,
trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro- intestinale: reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro -
intestinală. Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori fatală, mai ales la vârstnici, pot apărea în
utilizarea AINS (vezi pct. 4.4 ). Pe parcursul administrării de AINS au fost raportate gre aţă, vărsături,
diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită
ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent
gastrita.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Aceclofenacul este înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care
există studiile clinice şi datele epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vascular cerebral) , în special în
tratamentul de lungă durată cu doze mari. De asemenea, date e pidemiologice au demonstrat un risc
crescut de apariţie a sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea
aceclofenacului (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea
aceclofenacului după autorizare, clasificate pe organ e, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 până la <1/100),
rare (≥1/10.000 până la <1/1.000), foarte rare (<1/10.000).
Convenţia
MedDRA
Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1.000 până la
<1/100)
Rare
(≥1/10.000 până la
<1/1.000)
Foarte rare
(<1/10.000)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Anemie Depresie a măduvei
osoase
Granulocitopenie
Trombocitopenie
Neutropenie
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii anafilactice
(inclusiv şocul)
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hiperpotasemie
8
Tulburări
psihice
Depresie
Vise anormale
Insomnii
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli Parestezii
Tremurături
Somnolenţă
C efalee
Disgeuzie (alterare a
gustului)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tinitus
Tulburări
cardiace
Insuficienţă cardiacă Palpitaţii
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipertensiune
arterială agravată
Înroşirea tranzitorie a
feţei şi gâtului
Bufeuri
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Tulburări
gastro-
intestinale
Dispepsie
Dureri
abdominale
G re ţuri
D iaree
Flatulenţă
Gastrită
Constipaţie
V ărsături
U lceraţii bucale
Melenă
Ulcer gastro -
intestinal
D iaree hemoragică
H emoragie
gastro-intestinală
Stomatite
Hematemeză
Perforaţie intestinală
Exacerbare a bolii Crohn
şi colitei ulcerative
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Enzime
hepatice
crescute
Leziune hepatică (inclusiv
hepatită)
Fosfatază alcalină
crescută în sânge
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
tranzitorie
Dermatită
Urticarie
Angioedem Purpură
Eczemă
Reacţii cutaneo -mucoase
severe (inclusiv sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică
toxică)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Uremie crescută
Creatininemie
crescută
Sindrom nefrotic
Insuficienţă renală
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Edem
Fatigabilitate
Spasme musculare (la
nivelul membrelor
inferioare)
Investigaţii
diagnostice
Creştere ponderală
Alte reacţii adverse raportate legate de administrarea AINS sunt:
Foarte rare (<1/10.000):
Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială.
9
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică (foarte rare).
În mod excepţional, în cazul varicelei a fost raportat ă apariţia unor complicaţii infecțioase grave la
nivelul pielii şi ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.
Vezi şi pct. 4.4 şi 4.5.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţ i să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www. anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există studii disponibile la om privind consecinţele supradozării cu aceclofenac.
Simptomele pot fi: greaţă, vărsături, dureri abdominale, ameţeli, somnolenţă şi cefalee.
Tratament ul intoxicaţiei acute cu medicamente antiinfl amatoare nesteroidiene constă, în principal, din
antiacide la nevoie şi alt tratament de susţinere şi simptomatic al complicaţiilor cum sunt: hipotensiune
arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi depresie respiratorie.
Conduita terapeutică în cazul intoxicaţiei acute cu aceclofenac pe cale orală constă în prevenirea
absorbţiei cât mai curând posibil după supradozaj prin lavaj gastric şi tratament cu cărbune activat în
doze repetate. Datorită legării în proporţie mare de prot einele plasmatice şi metabolizării extensive,
este posibil ca diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să nu poată elimina AINS.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi ant ireumatice, nesteroidiene; derivați ai
acid ului acetic şi substanțe înrudite, c od ul ATC : M01A B16.
Aceclofenacul este un medicament nesteroidian cu proprietăţi antiinflamatoare și analgezice.
M ecanismul de acţiune se datorează inhib ării sintezei prostaglan dinelor.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ
100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie.
T
max este întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este
influenţat.
Distribuţie
Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97%). Aceclofenacul pătrunde
în lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distribuţie
este de aproximativ 30 de litri.
Eliminare
10
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance-ul este estimat la
5 litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După
administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.
Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său
metabolit a ctiv, 4-OH -aceclofenac, a cărui activitate clinică este probabil neglijabilă. Printre mulţi alţi
metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4- OH-diclofenac.
Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi
Vârstnici
Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.
Insuficienţǎ hepaticǎ
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s- a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului
după administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s-au
observat diferenţe ale parametrilor farmacocinetici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi
subiecţii sănătoşi.
Insuficienţǎ renalǎ
Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu
insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Aceclofenacul nu a demonstrat efect mutagen nici în studiile in vitro , nici în cele in vivo. Nu a fost
demonstrat vreun efect cancerigen al aceclofenacului la şoarece sau şobolan.
Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.
În plus, diferenţele di ntre parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea
potenţialului toxic al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastro -intestinal. Totuşi,
studiile de toxicitate cu doze maxime tolerate la şobolani – o specie care metabolizează aceclofenacul
în diclofenac – şi la maimuţe (prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu
au evidenţiat alte efecte toxice decât cele frecvent observate în cazul AINS.
Studiile la animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea
sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg şi zi), a avut ca rezultat o serie
de modificări morfologice la anumiţi fetuşi.
Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani
(metabol izare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ
în testele de genotoxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol (E 420)
Zaharină sodică
Aspartam (E 951)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Hipromeloză
Dioxid de titan ( E 171)
Esenţă de lapte
Esenţă de caramel
Esenţă de cremă de lapte
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 20 plicuri unidoză din material complex din hârtie de tip opalină laminată pe un strat de
aluminiu (20 µm) și film din polietilenă de joasă densitate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7248/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a D ispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AFLAMIL 100 mg pulbere pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic conţine aceclofenac 100 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : sorbitol (E 420) 2,64 g şi aspartam (E 951) 10 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere pentru suspensie orală, de culoare alb -crem, cu mirosul caracteristic al aromelor conținute,
condiționată într-un plic unidoză.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi
spondilita anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu,
periartrit ă scapulo -humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv
dureri lombare sau dentare şi dismenoree primară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Administrare orală. Conţinutul unui plic trebuie dizolvat în circa 40-60 ml de apă şi luat imediat.
Aflamil poate fi luat cu alimente.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 200 mg aceclofenac, administrată în două prize separate de 100 mg,
un plic dimineaţa şi unul seara.
Copii şi adolescenţi
S iguranţa şi eficacitatea Aflamil la copii şi adolescenţi nu au fost complet stabilite.
Vârstnici
În general, nu este necesară reducerea dozei; totuşi, se impun e prudenţă în administrare (vezi pct. 4.4).
2
Insuficienţă hepatică
Se recomandă reducerea dozei de aceclofenac la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.
Insuficie nţă renală
Nu sunt dovezi că pacienţii cu insuficienţă renală uşoară ar necesita modificarea dozei; totuşi, se
recomandă prudenţă în administrare în cazul acestora.
4.3 Contraindicaţii
Aceclofenacul este contraindicat în următoarele situaţii:
• Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid
acetilsalicilic sau alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau
urticaria sau hipersensibilitate la aceste substanţe;
• Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul
anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai
multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită);
• Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tul burări de coagulare);
• Pacienţi cu insuficienţă cardiacă congestivă diagnosticată ( clasa II-IV NYHA), boală cardiacă
ischemică, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară;
• Pacienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale;
• Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună
acest lucru. În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea Aflamil conc omitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2, trebuie
evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare, prezentate mai jos).
Efecte gastro -intestinale
Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în
timpul tratamentului, cu sau fără simptome de atenţio nare, cu sau fără antecedente de evenimente
gastrointestinale severe.
Riscul de sângerare gastro -intestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de
AINS la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie s au perforaţie (vezi
pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. T ratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu: misoprosol sau
inhibitorii pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi , şi, de asemenea, la pacienţii
care necesită tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
creşte riscul gastro -intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gast ro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastro- intestinală), mai ales în stadiul incipient al
tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicame nte care pot
creşte riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este
warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamente antiplachetare (cum este
acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează
Aflamil.
3
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate
retenţie lichidiană şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc majori
pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dis lipidemie, diabet zaharat,
fumat) , trebuie trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular
pentru aceclofenac poate creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză
zilnicǎ eficace pentru cea mai scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea
simptomelor şi răspunsul la tratament.
Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
antecedente de sângerare cerebrovasculară.
Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate ( vezi pct. 4.8):
- Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior,
fie cel inferior
- Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie
- Colită ulcerativă
- Boală Crohn
- Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.
Efecte hepatice şi renale
Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi
poate precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal
trebuie luată în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei
care sunt trataţi cu diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstn ici.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi la
pacienţi i cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, administrarea AINS poate determina
a fectarea funcţiei renale şi retenţie lich idiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul
pacienţilor trataţi cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie administrată doza minimă
eficace şi trebuie monitorizată periodic funcţia renală. Efectele asupra funcţiei renale sunt de obicei
re versibile la întreruperea aceclofenacului.
Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se
agravează, dacă apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte
manifestări (eozinofilie, erupţii cutanate tranzitorii).
Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.
Administrarea AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii c u lupus eritematos s istemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de
apariţie a meningitei aseptice.
Hipersen sibilitate şi reacţii cutanate
Similar altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere prea labilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele cu potenţial letal, inclusiv
dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică toxică au fost raportate foarte
4
rar în legătură cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai mare risc de apariţie a
acestor reacţii este la începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în
cadrul primei luni de tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate,
leziunilor mucoasei sau a oricăror alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi.
Până în prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea,
se recomandă evitarea administrării Aflamil în caz de varicelă.
Efecte hematologice
Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm
bronşic, deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi
perforaţi e, ce pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Pacienţii vârstnici par a suferi mai frecvent de insuficienţă
renală, cardiacă şi hepatică.
Tratamentul pe termen lung
Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de prec auţie
(de exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).
Afectarea fertilităţii la femei
Utilizarea Aflamil, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu
dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere
întreruperea tratamentului cu Aflamil.
Aflamil conţine sorbitol (E 420) car e poate cauza dureri de stomac şi diaree. P acienţii cu afecţiuni
ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu trebuie sǎ utilizeze acest medicament.
Aflamil conţine aspartam (E 951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru persoanele cu
fenilcetonurie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s- au efectuat alte studii privind interacţiunile medicamentoase, c u excepţia studiilor referitoare la
interacţiunea cu warfarina.
Aceclofenacul este metabolizat prin intermediul citocromului P450 (izoenzima CYP 2C9) şi studiile în
vitro indică faptul că aceclofenacul poate inhiba această enzimă.
Există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu fenitoina, cimetidina, tolbutamida, fenilbutazona,
amiodarona, miconazolul sau sulfenazolul.
Simila r altor AINS, există un risc de interacţiuni farmacocinetice cu medicamente eliminate prin
excreţie renală, cum sunt: metotrexatul şi litiul. Aceclofenacul este aproape complet legat de albumina
plasmatică şi în consecinţă, trebuie avută în vedere posibili tatea de interacţiune cu alte medicamente
care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
5
În absenţa studiilor de interacţiune farmacocinetică, recomandările următoare sunt bazate pe
informaţiile culese de la alte AINS.
Următoarele asocieri trebuie evitate:
Metotrexat
Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării
metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate
concomitent, trebuie moni torizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi
metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot
creşte, atingând valori toxice.
Litiu şi digoxină
Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului şi digoxinei, determinând concentraţii plasmatice
crescute ale ambelor. Asocierea trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o
monitorizare frecventă a nivelelor plasmatice ale litiului şi digoxinei.
Anticoagula nte
AINS inhibă agregarea plachetară şi lezează mucoasa tractului gastro -intestinal, care poate cauza
activitate anticoagulantă crescută şi risc de hemoragii gastrointestinale la pacienţii trataţi cu
anticoagulante.
Agenţii antiplachetari şi inhibitorii s electivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
R isc crescut de sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Se recomandă evitarea asocierii aceclofenacului cu anticoagulante orale aparţinând grupului
cumarinicelor, ticlopidinei, tromboliticelor sau heparinei dacă nu se poate asigura monitorizare atentă.
Următoarele asocieri pot necesita ajustarea dozelor şi precauţie în administrare:
Ciclosporină şi tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sintezei
prostaglandinelor renale.
De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.
Alte AINS
Administrarea concomitentă de acid acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene
poate crește frecvenţa de apariţie a reacţiilor adverse şi, de aceea, se recomandă precauţie la administrare.
Diuretice
Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate inhiba activitatea diureticelor, poate reduce acţiunea diuretică a
furosemidei, bumetadinei şi efectul andihipertensiv al diureticelor tiazidice. Tratamentul concomitent
cu diuretice care economisesc potasiu poate fi asociat cu nivele crescute ale potasemiei şi, de aceea, se
recomandă monitorizarea potasemiei.
Antihipertensive
AINS pot reduce, de asemenea, efectele anumitor medicamente antihipertensive.
Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS
pot determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă,
poate fi crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi
sau pacienţii vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste
medicamente, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere
monitorizarea funcţiei renale.
Nu s -a demonstrat că aceclofenacul ar modifica tensiunea arterială dacă este administrat concomitent
cu bendrofluazida, dar o interacţiune cu medicamentele antihipertensive, ca de exemplu,
betablocantele nu poate fi exclusă.
6
Anticoagulante
Ca şi alte AINS, aceclofenacul poate intensifica efectul anticoagulantelor. În tratamentul asociat al
anticoagulantelor cu aceclofenacul trebuie efectuată monitorizarea atentă.
Corticosteroizi
R isc crescut de ulceraţie gastro -intestinală sau sângerare (vezi pct. 4.4).
A ntidiabetice orale
Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu antidiabetice orale fără a
influenţa efectul lor clinic. Totuşi, s- au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi
hiperglicemiante datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie
trebuie ajustate în cazul asocierii cu aceclofenacul.
Zidovudina
Există un risc crescut de toxicitate hematologică când AINS sunt administrate în asociere cu
zidovudina. Există dovada unui risc crescut de hemartroze şi hematoame la pacienţii cu hemofilie cu
HIV (+) cărora li se administrează concomitent zidovudină şi ibuprofen.
4.6 Fertilitatea, sar cina şi alăptarea
Sarcina
Nu s -au efectuat studii clinice privind administrarea aceclofenacului la gravide.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii.
Riscul absolut al malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%.
Riscul pare să crească cu doza şi durata tratamentului.
S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale determină o
creştere a pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s- au raportat creşteri ale
incidenţei diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele c are au fost tratate cu
inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei.
În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat,
decât dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să
rămână gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie
cât mai mică şi durata ad ministrării cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de
prostaglandine poate expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii , la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti- agregant care poate să apară chiar la
doze foarte mici;
• inhibare a contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea
travaliului.
În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3
şi 4.4).
Alăptarea
Nu există da te privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer
notabil al aceclofenacului radio -marcat (C
14) în laptele şobolanilor care alăptează.
7
De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului
în care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.
Fertilitatea
Utilizarea Aflamil ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor, poate afecta fertilit atea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână
gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o
investigare a infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu Afl amil.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, vertij sau alte tulburări ale SNC,
trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastro- intestinale: reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastro -
intestinală. Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori fatală, mai ales la vârstnici, pot apărea în
utilizarea AINS (vezi pct. 4.4 ). Pe parcursul administrării de AINS au fost raportate gre aţă, vărsături,
diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită
ulcerativă, exacerbare a colitei şi boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent
gastrita.
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Aceclofenacul este înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care
există studiile clinice şi datele epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vascular cerebral) , în special în
tratamentul de lungă durată cu doze mari. De asemenea, date e pidemiologice au demonstrat un risc
crescut de apariţie a sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea
aceclofenacului (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare ).
Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea
aceclofenacului după autorizare, clasificate pe organ e, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1.000 până la <1/100),
rare (≥1/10.000 până la <1/1.000), foarte rare (<1/10.000).
Convenţia
MedDRA
Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1.000 până la
<1/100)
Rare
(≥1/10.000 până la
<1/1.000)
Foarte rare
(<1/10.000)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Anemie Depresie a măduvei
osoase
Granulocitopenie
Trombocitopenie
Neutropenie
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii anafilactice
(inclusiv şocul)
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hiperpotasemie
8
Tulburări
psihice
Depresie
Vise anormale
Insomnii
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli Parestezii
Tremurături
Somnolenţă
C efalee
Disgeuzie (alterare a
gustului)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tinitus
Tulburări
cardiace
Insuficienţă cardiacă Palpitaţii
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipertensiune
arterială agravată
Înroşirea tranzitorie a
feţei şi gâtului
Bufeuri
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Tulburări
gastro-
intestinale
Dispepsie
Dureri
abdominale
G re ţuri
D iaree
Flatulenţă
Gastrită
Constipaţie
V ărsături
U lceraţii bucale
Melenă
Ulcer gastro -
intestinal
D iaree hemoragică
H emoragie
gastro-intestinală
Stomatite
Hematemeză
Perforaţie intestinală
Exacerbare a bolii Crohn
şi colitei ulcerative
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Enzime
hepatice
crescute
Leziune hepatică (inclusiv
hepatită)
Fosfatază alcalină
crescută în sânge
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
tranzitorie
Dermatită
Urticarie
Angioedem Purpură
Eczemă
Reacţii cutaneo -mucoase
severe (inclusiv sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică
toxică)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Uremie crescută
Creatininemie
crescută
Sindrom nefrotic
Insuficienţă renală
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Edem
Fatigabilitate
Spasme musculare (la
nivelul membrelor
inferioare)
Investigaţii
diagnostice
Creştere ponderală
Alte reacţii adverse raportate legate de administrarea AINS sunt:
Foarte rare (<1/10.000):
Tulburări renale şi ale căilor urinare: nefrită interstiţială.
9
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson şi
necroliza epidermică toxică (foarte rare).
În mod excepţional, în cazul varicelei a fost raportat ă apariţia unor complicaţii infecțioase grave la
nivelul pielii şi ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.
Vezi şi pct. 4.4 şi 4.5.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţ i să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www. anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există studii disponibile la om privind consecinţele supradozării cu aceclofenac.
Simptomele pot fi: greaţă, vărsături, dureri abdominale, ameţeli, somnolenţă şi cefalee.
Tratament ul intoxicaţiei acute cu medicamente antiinfl amatoare nesteroidiene constă, în principal, din
antiacide la nevoie şi alt tratament de susţinere şi simptomatic al complicaţiilor cum sunt: hipotensiune
arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi depresie respiratorie.
Conduita terapeutică în cazul intoxicaţiei acute cu aceclofenac pe cale orală constă în prevenirea
absorbţiei cât mai curând posibil după supradozaj prin lavaj gastric şi tratament cu cărbune activat în
doze repetate. Datorită legării în proporţie mare de prot einele plasmatice şi metabolizării extensive,
este posibil ca diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să nu poată elimina AINS.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi ant ireumatice, nesteroidiene; derivați ai
acid ului acetic şi substanțe înrudite, c od ul ATC : M01A B16.
Aceclofenacul este un medicament nesteroidian cu proprietăţi antiinflamatoare și analgezice.
M ecanismul de acţiune se datorează inhib ării sintezei prostaglan dinelor.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ
100%. Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie.
T
max este întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este
influenţat.
Distribuţie
Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97%). Aceclofenacul pătrunde
în lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distribuţie
este de aproximativ 30 de litri.
Eliminare
10
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance-ul este estimat la
5 litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După
administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.
Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său
metabolit a ctiv, 4-OH -aceclofenac, a cărui activitate clinică este probabil neglijabilă. Printre mulţi alţi
metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4- OH-diclofenac.
Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi
Vârstnici
Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.
Insuficienţǎ hepaticǎ
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s- a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului
după administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s-au
observat diferenţe ale parametrilor farmacocinetici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi
subiecţii sănătoşi.
Insuficienţǎ renalǎ
Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu
insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Aceclofenacul nu a demonstrat efect mutagen nici în studiile in vitro , nici în cele in vivo. Nu a fost
demonstrat vreun efect cancerigen al aceclofenacului la şoarece sau şobolan.
Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.
În plus, diferenţele di ntre parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea
potenţialului toxic al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastro -intestinal. Totuşi,
studiile de toxicitate cu doze maxime tolerate la şobolani – o specie care metabolizează aceclofenacul
în diclofenac – şi la maimuţe (prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu
au evidenţiat alte efecte toxice decât cele frecvent observate în cazul AINS.
Studiile la animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea
sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg şi zi), a avut ca rezultat o serie
de modificări morfologice la anumiţi fetuşi.
Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani
(metabol izare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ
în testele de genotoxicitate.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol (E 420)
Zaharină sodică
Aspartam (E 951)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Hipromeloză
Dioxid de titan ( E 171)
Esenţă de lapte
Esenţă de caramel
Esenţă de cremă de lapte
11
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 20 plicuri unidoză din material complex din hârtie de tip opalină laminată pe un strat de
aluminiu (20 µm) și film din polietilenă de joasă densitate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105
540306 Târgu-Mureş
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7248/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a D ispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
