ACE-TAB 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ACE -TAB 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine aceclofenac 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu un diametru de 8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi spondilita
anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu, periartrita scapulo-
humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv dureri lombare sau dentare
şi dismenoree primară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Doza recomandată pentru adulţi este de 200 mg aceclofenac pe zi, administrată în două prize distincte a 100
mg (dimineaţa şi seara).
Vârstnici
Farmacocinetica aceclofenacului nu este modificată la pacienţii vârstnici, de aceea, în general, nu este
considerată necesară reducerea dozelor administrate, totuşi, trebuie luate în considerare anumite precauţii
(vezi pct. 4.4).
Dacă se consideră necesar utilizarea unui AINS, trebuie folosită cea mai mică doză eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp. Pacienţii trebuie monitorizaţi la intervale regulate de timp pentru a detecta
hemoragii gastrointestinale în timpul tratamentului cu AINS. Posibilitatea de apariție a reacțiilor adverse este
mai mare la vârstnici.
2
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea aceclofenacului la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită. De aceea nu se
recomandă administrarea aceclofenacului la această populaţie.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată este necesară reducerea dozelor de
aceclofenac. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată administrarea aceclofenacului (vezi
pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazu l pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară, nu este necesară ajustarea dozei de aceclofenac, dar la fel
ca în cazul altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimate le filmate trebuie înghi țite întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
A se lua de preferinţă cu sau după mese. Dacă este administrat concomitent cu alimentele, viteza de absorbţie
a comprimatului scade, fără diminuarea proporţiei de absorbţie în tract ul gastro-intestinal.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţ i la pct. 6.1.
La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic
sau alte AINS
) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau urticaria sau
hipersensibilitate la aceste substanţ e.
Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul anterior
cu AINS
. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită).
Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tulbură ri de coagulare).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă.
P acienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale.
Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună acest lucru.
În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).
Pacie nți cu ins uficiență congestivă confirmată (clasa II -IV NYHA), cardiopatie ischemică, arteriopatie
periferică sau/și afecțiuni cerebrovasculare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi Riscul cardiovascular şi gastrointestinal mai jos).
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a aceclofenacului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 (vezi pct 4.5).
Efecte gastrointestinale
Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în timpul
tratamentului, cu sau fără simptome de atenţionare, cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale
severe.
Riscul de sângerare gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de AINS la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), şi la
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul
asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu: misoprosol sau inhibitorii pompei de protoni) trebuie luat în
3
considerare la aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze
scăzute de aspirină sau alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastrointestinală), mai ales în stadiul incipient al
tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte
riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este warfarina),
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiplachetar e (cum este acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează
aceclofenac.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie lichidiană
şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc major pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie
trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular pentru aceclofenac poate
creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnicǎ eficace pentru cea mai
scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea simptomelor şi răspunsul la
tratament.
Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
antecedente de sângerare cerebrovasculară.
Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8):
- Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior, fie cel inferior
- Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie
- Colită ulcerativă
- Boală Crohn
- Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.
Efecte hepatice şi renale
Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi poate
precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal trebuie lua tă
în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei care sunt trataţi cu
diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstnici , fiind mai predispuși la
reacții adverse.
Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi în
cazul pacienţilor cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, folosirea AINS poate determina
alterarea funcţiei renale şi retenţie lichidiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi
cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie folosită doza eficace minimă şi funcţia renală trebuie
monitorizată regulat. Efectele funcţiei renale sunt de obicei reversibile la între ruperea aceclofenacului.
Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă
apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte manifestări (eozinofilie, erupţii
cutanate tranzitorii).
Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.
Folosirea de AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.
4
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de apariţie a
meningitei aseptice.
Hipersensibilitate şi reacţii cutanate
Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere prealabilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatita
exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în legătură
cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai ma re risc de apariţie a acestor reacţii este la
începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în cadrul primei luni de
tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau a
oricăror alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi. Până în
prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea, se recomandă
evitarea folosirii aceclofenac în caz de varicelă.
Efecte hematologice
Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm bronşic,
deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi
perforaţie, ce pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Tratamentul pe termen lung
Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de precauţie (de
exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).
Afectarea fertilităţii la fe mei
Utilizarea aceclofenac, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a
rămâne însărcinate sau care sun t investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea
tratamentului cu aceclofenac.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alte analgezice incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2
A se evita admin istrarea concomitentă a două sau mai multe AINS (inclusiv aspirină) deoarece poate să
crească riscul de apariţie a reacţiilor adver se, inclusiv riscul de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct 4.4).
Medicamente antihipertensive
Reducerea efectului antih ipertensiv.
5
Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS pot
determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, poate fi
crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi sau pacienţii
vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste medicamente, în
special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei
renale.
Diuretice
Reducerea efectului diuretic. Diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS. Deşi la administrarea
concomitentă cu bendrofluazida, aceclofenacul nu a modificat tensiunea arterială, nu t rebuie exclusă
posibilitatea de interacțiune, la administrare concomitentă cu aceclofenac. La administrarea concomitentă cu
diuretice ce econimisesc potasiu, aceclofenac poate creşte efectul hiperkaliemic al acestora. De aceea este
necesară monitorizare a nivelului seric al potasiului.
Glicozide cardiace
AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG (rata filtrării glomerulare) şi pot creşte valorile
plasmatice de glicozidelor. Asocierea trebuie evitată dacă nu este posibilă monitorizarea frecventă a
concentrației plasmatice pentru glicozide.
Litiu
Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului, determinând concentraţii plasmatice crescute. Asocierea
trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o monitorizare frecventă a niv elelor plasmatice
ale litiului.
Metotrexat
Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării
metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate
concomi tent, trebuie monitorizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi
metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot creşte,
atingând valori toxice.
Mifepristonă
AINS nu trebuie f olosiţi timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS poate reduce
efectul mifepristonei.
Corticosteroizi
Creşte riscul de ulcerare sau hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4)
Anticoagulante
AINS pot accentua efectele anticoagulan telor, precum warfarina (vezi pct. 4.4). De aceea este necesară
supravegherea medicală atentă a pacienţilor cărora le sunt administrate concomitent aceste medicamente.
Chinolone
Datele din studiile clinice efectuate pe animale sugerează că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele chinolonice. Pacienţii care se află în tratament cu AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de
apariţie a convulsiilor.
Antiagregantele plachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Creşte riscul de hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Ciclosporina, t acrolimus
Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sin tezei prostaglandinelor
renale. De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.
6
Zidovudina
Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină.
Există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozei şi hematoamelor la pacienţii hemofilicii HIV (+)
care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Medicamente antidiabetice
Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu agenţii antidiabetici orali fără a
influenţa efectul l or clinic. Totuşi, s- au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi hiperglicemiante
datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie trebuie ajustate în cazul
asocierii cu aceclofenacul.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există informaţii cu privire la utilizarea aceclofenacului pe perioada sarcinii.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut al
malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Ri scul pare să crească cu
doza şi durata tratamentului.
S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale, determină o creştere a
pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s-au raportat creşter i ale incidenţei
diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele ce au fost tratate cu inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor în timpul organogenezei.
În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat, decât
dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să rămână
gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi
durata administrării cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine
poate expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti- agregant care poate să apară chiar la doze
foarte m ici;
• inhibarea contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Nu există date privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer notabil al
aceclofenacului radio -marcat (C
14) în laptele şobolanilor care alăptează.
De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului în
care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.
Fertilitatea
Utilizarea aceclofenac ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână
gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o investigare a
infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu aceclofenac.
7
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, somnolență, vertij, tulburări de vedere sau
alte tulburări ale SNC, trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastrointestinale : reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastrointestinală.
Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori letală, mai ales la vârstnici, pot apărea î n utilizarea AINS
(vezi pct. 4.4). Pe parcursul administrării de AINS, au fost raportate greţuri, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi
boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent gastrita. Pancreatita a fost raportată foarte
rar.
Hipersensibilitate : În timpul tratamentului cu AINS au fost raportate reacții de hipersensibilitate. Acestea
constau în (a)reacții alergice nespecifice și an afilaxie (b) reacții la nivelul tractului respirator incluzând
astmă, agravarea astmului, bronhospasm și dispnee sau (c) manifestări cutanate asociate incluzând erupții de
diferite tipuri, mâncărime, purpură, angioedem, și, mai rar, dermatoză buloasă și exfoliativă(inclusiv
necroliză epidermică și eritem polimorf).
Tulburări cardiovasculare și cerebrovasculare : Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Aceclofenacul es te înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care există
suficiente studii clinice şi date epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vas cular cerebral), în special în tratamentul de lungă
durată cu doze mari. De asemenea, date epidemiologice au demonstrat un risc crescut de apariţie a
sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea aceclofenacului (vezi pct. 4. 3
Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
În mod excepţional, în caz de varicelă, s -a raportat apariţia unor complicaţii cutanate severe şi infecţii ale
ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.
Alte reacţ ii adverse raportate mai puțin frecvent legate de administrarea AINS sunt:
Tulburări renale şi ale căilor urinare : nefrită interstiţială.
Tulburări neurologice și senzitive : nevrită optică, meningită aseptică (în special la pacienți cu afecțiuni
autoimune, cum sunt lupus eritematos, boală mixtă de ţesut conjunctiv) manifestate prin înțepenirea gâtului,
dureri de cap, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct.4.4), confuzie, halucinații, stare de rău și
somnolență.
Tulburări hematologice : agranulocitoză, anemie aplastică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului cutanat : reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens -Johnson şi necroliza
epidermică toxică (foarte rare). Fotosensibilitate.
Vezi şi pct. 4.4 şi 4.5.
Apariția reacțiilor adverse severe imp une oprirea tratamentului cu aceclofenac.
Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea aceclofenacului
după autorizare, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la
<1/1000), foarte rare (<1/10000).
8
Convenţia
MedDRA
Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100)
Rare
(≥1/10 000 până la
<1/1 000)
Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Anemie Deprimarea măduvei
osoase
Granulocitopenie
Trombocitopenie
Neutropenie
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii anafilactice
(inclusiv şocul)
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hiperpotasemie
Tulburări
psihice
Depresie
Vise anormale
Insomnii
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli Parestezii
Tremurături
Somnolenţă
Cefalee
Disgeuzie (alterarea
gustului)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tinitus
Tulburări
cardiace
Insuficienţă cardiacă Palpitaţii
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipertensiune
arterială agravată
Înroşirea tranzitorie a
feţei şi gâtului
Bufeuri
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Stridor
Tulburări
gastro-
intestinale
Dispepsie,
Dureri
abdominale
Greţuri
Diaree
Flatulenţă
Gastrită
Constipaţie
Vărsături
Ulceraţii bucale
Melenă
Ulcer
gastro -intestinal
Diaree hemoragică
Hemoragie
gastro-intestinală
Stomatite
Hematemeză
Perforaţie intestinală
Exacerbare a bolii Crohn
şi colitei ulcerative
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Enzime
hepatice
crescute
Leziune hepatică (inclusiv
hepatită)
Icter
Fosfatază alcalină
9
crescută în sânge
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
tranzitorie
Dermatită
Urticarie
Angioedem Purpură
Eczemă
Reacţii cutaneo -mucoase
severe (inclusiv sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică
toxică)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Uremie crescută
Creatininemie
crescută
Sindrom nefrotic
Insuficienţă renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Edem
Fatigabilitate
Spasme musculare (la
nivelul membrelor
inferioare)
Investigaţii
diagnostice
Creştere ponderală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benef iciu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele includ cefalee, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, iritaţie gastrointestinală, hemoragie
gastrointestinală, rar diaree, dezorien tare, excitare, comă, somnolenţă, ameţeli, tinnitus, hipotensiune
arterială, depr imare respiratorie, leşin, ocazional convulsii. În cazul intoxicării severe pot apărea insuficienţă
renală şi afectare hepatică.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi sup ortiv.
În prima oră de la ingestia unei cantităţi toxice, se poate administra cărbune activat. La adulţi, în prima oră
de la ingestia unei supradoze, se poate face lavajul gastric. Tratamentele specifice precum dializa sau
hemoperfuzia nu sunt utile la eli minarea AINS, deoarece acestea se leagă masiv de proteinele plasmatice şi
au un metabolism extensiv. Trebuie asigurată o diureză bună. Trebuie atent monitorizată funcţia renală şî
hepatică. Pacienţii trebuie observaţi pentru o perioadă de cel puţin 4 ore de la ingestie.
În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, pacienţii trebuie trataţi cu diazepam intravenos.
Tratamentul intoxicaţiei acute cu aceclofenac constă în principal în tratament de susţinere şi simptomatic al
complicaţiilor cum sunt: hipoten siune arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi
depresie respiratorie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi ai acidului acetic și substanțe înrudite, c odul ATC: M01AB16
Aceclofenacul este un anti -inflamator nesteroidian (AINS) cu proprietăţi analgezice şi anti-inflamatorii.
10
Mecanismul său de acţiune se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ 100%.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie. T
max este
întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este influenţat. 10
Distribuţie:
Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97 %). Aceclofenacul pătrunde în
lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distr ibuţie este de
aproximativ 30 de litri.
Eliminare:
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance- ul este estimat la 5
litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După
administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.
Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său
metabolit activ, 4 -OH- aceclofenac, a cărui activitate clinică este pr obabil neglijabilă.
Printre mulţi
alţi metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4 -OH -diclofenac.
Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi:
Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s- a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului după
administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s- au observat
diferenţe ale parametrilor farmacocin etici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi subiecţii
sănătoşi.
Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu
insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Aceclofenacul nu a avut efecte mutagenice nici în studiile in vitro, nici în cele in vivo. Nu au fost
demonstrate efecte carcinogenice ale aceclofenacului nici la şoarece, nici la şobolan.
Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.
În plus, diferenţele între parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea potenţialului toxic
al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastrointestinal. Totuşi, studiile de toxicitate cu doze
maxime tolerate la şobolani – o specie care metabolizează aceclofenacul în diclofenac – şi la maimuţe
(prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu au evidenţiat alte efecte toxice decâ t
cele frecvent observate în cazul AINS.
Studiile pe animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea
sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg/zi), a avut ca rezultat o serie de
modi ficări morfologice la anumiţi fetuşi.
Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani
(metabolizare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ în
test ele de genotoxicitate.
11
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină,
Croscarmeloză sodică,
Glicerol distearat,
Povidonă,
Ulei vegetal hidrogenat,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Talc.
Film:
Opadry White AMB OY B-28920 conține:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat,
D ioxid de titan,
T alc,
L ecitină de soia,
Guma xantan.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 30ºC , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PE-P VDC/Al a 20 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PVC-PE-PVDC/ Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC- PE-PVDC/ Al a câte 20 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
12
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7066/2014/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
ACE -TAB 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine aceclofenac 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu un diametru de 8 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor şi inflamaţiilor din boala artrozică, poliartrita reumatoidă şi spondilita
anchilozantă, ca şi a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu, periartrita scapulo-
humerală şi reumatism extraarticular). Analgezic în episoade dureroase (inclusiv dureri lombare sau dentare
şi dismenoree primară).
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Doza recomandată pentru adulţi este de 200 mg aceclofenac pe zi, administrată în două prize distincte a 100
mg (dimineaţa şi seara).
Vârstnici
Farmacocinetica aceclofenacului nu este modificată la pacienţii vârstnici, de aceea, în general, nu este
considerată necesară reducerea dozelor administrate, totuşi, trebuie luate în considerare anumite precauţii
(vezi pct. 4.4).
Dacă se consideră necesar utilizarea unui AINS, trebuie folosită cea mai mică doză eficace pentru cea mai
scurtă perioadă de timp. Pacienţii trebuie monitorizaţi la intervale regulate de timp pentru a detecta
hemoragii gastrointestinale în timpul tratamentului cu AINS. Posibilitatea de apariție a reacțiilor adverse este
mai mare la vârstnici.
2
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea aceclofenacului la copii şi adolescenţi nu a fost încă stabilită. De aceea nu se
recomandă administrarea aceclofenacului la această populaţie.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată este necesară reducerea dozelor de
aceclofenac. Doza iniţială recomandată este de 100 mg aceclofenac pe zi.
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă este contraindicată administrarea aceclofenacului (vezi
pct. 4.3).
Pacienţi cu insuficienţă renală
În cazu l pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară, nu este necesară ajustarea dozei de aceclofenac, dar la fel
ca în cazul altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), pacienţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimate le filmate trebuie înghi țite întregi cu o cantitate suficientă de lichid.
A se lua de preferinţă cu sau după mese. Dacă este administrat concomitent cu alimentele, viteza de absorbţie
a comprimatului scade, fără diminuarea proporţiei de absorbţie în tract ul gastro-intestinal.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţ i la pct. 6.1.
La pacienţii la care administrarea substanţelor cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic
sau alte AINS
) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau urticaria sau
hipersensibilitate la aceste substanţ e.
Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforaţie gastrointestinală legate de tratamentul anterior
cu AINS
. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante în antecedente (două sau mai multe episoade
distincte de ulceraţie sau sângerare dovedită).
Pacienţi cu sângerare activă sau tulburări de sângerare (hemofilie sau tulbură ri de coagulare).
Pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă.
P acienţi cu deteriorare severă a funcţiei hepatice sau renale.
Sarcină, în special în timpul ultimelor trei luni de sarcină, doar dacă sunt motive care să impună acest lucru.
În acest caz, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace (vezi pct. 4.6).
Pacie nți cu ins uficiență congestivă confirmată (clasa II -IV NYHA), cardiopatie ischemică, arteriopatie
periferică sau/și afecțiuni cerebrovasculare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă
necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi Riscul cardiovascular şi gastrointestinal mai jos).
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a aceclofenacului cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de
ciclooxigenază 2 (vezi pct 4.5).
Efecte gastrointestinale
Sângerare GI fatală sau ulceraţie sau perforaţie, au fost raportate la toate AINS în orice moment în timpul
tratamentului, cu sau fără simptome de atenţionare, cu sau fără antecedente de evenimente gastrointestinale
severe.
Riscul de sângerare gastrointestinală, ulceraţie sau perforaţie este mai mare la creşterea dozelor de AINS la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), şi la
vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă. Tratamentul
asociat cu agenţi de protecţie (de exemplu: misoprosol sau inhibitorii pompei de protoni) trebuie luat în
3
considerare la aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită tratament concomitent cu doze
scăzute de aspirină sau alte medicamente care pot creşte riscul gastrointestinal (vezi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptom abdominal neobişnuit (mai ales sângerare gastrointestinală), mai ales în stadiul incipient al
tratamentului. Se recomandă precauţie la pacienţii în tratament concomitent cu medicamente care pot creşte
riscul de sângerare sau ulceraţie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este warfarina),
inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau antiplachetar e (cum este acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar sângerare GI sau ulceraţie la pacienţii la care se administrează
aceclofenac.
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece au fost raportate retenţie lichidiană
şi edem în legătură cu tratamentul cu AINS.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă (clasa I NYHA) şi pacienţii cu factori de risc major pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, dislipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie
trataţi cu aceclofenac numai după o evaluare atentă. Deoarece riscul cardiovascular pentru aceclofenac poate
creşte cu doza şi durata administrării, trebuie utilizată cea mai mică doză zilnicǎ eficace pentru cea mai
scurtă perioadă. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea simptomelor şi răspunsul la
tratament.
Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenţă şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
antecedente de sângerare cerebrovasculară.
Aceclofenacul trebuie administrat cu precauţie şi sub strictă supraveghere medicală la pacienţii cu
următoarele afecţiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8):
- Simptome indicând tulburări gastrointestinale care implică fie tractul gastrointestinal superior, fie cel inferior
- Antecedente de ulceraţie gastrointestinală, sângerare sau perforaţie
- Colită ulcerativă
- Boală Crohn
- Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie şi tulburări ale hematopoiezei.
Efecte hepatice şi renale
Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formării de prostaglandine dependentă de doză şi poate
precipita insuficienţă renală. Importanţa prostaglandinelor în menţinerea fluxului sanguin renal trebuie lua tă
în considerare la pacienţii cu funcţie cardiacă sau renală afectată, disfuncţie hepatică, cei care sunt trataţi cu
diuretice sau în recuperare după o intervenţie chirurgicală majoră şi la vârstnici , fiind mai predispuși la
reacții adverse.
Se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică sau renală uşoară până la moderată şi în
cazul pacienţilor cu predispoziţie la retenţie lichidiană. La aceşti pacienţi, folosirea AINS poate determina
alterarea funcţiei renale şi retenţie lichidiană. De asemenea, se recomandă prudenţă în cazul pacienţilor trataţi
cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie folosită doza eficace minimă şi funcţia renală trebuie
monitorizată regulat. Efectele funcţiei renale sunt de obicei reversibile la între ruperea aceclofenacului.
Aceclofenacul trebuie întrerupt dacă rezultatele anormale ale testelor hepatice persistă sau se agravează, dacă
apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatică sau apar alte manifestări (eozinofilie, erupţii
cutanate tranzitorii).
Hepatita poate apărea fără simptome prodromale.
Folosirea de AINS la pacienţii cu porfirie hepatică poate declanşa un atac.
4
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv
La pacienţii cu lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv există un risc crescut de apariţie a
meningitei aseptice.
Hipersensibilitate şi reacţii cutanate
Ca şi în cazul altor AINS, pot apărea reacţii alergice, inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o
expunere prealabilă la medicament. Reacţii cutanate severe, unele dintre ele fatale, inclusiv dermatita
exfoliativă, sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în legătură
cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare că cel mai ma re risc de apariţie a acestor reacţii este la
începutul tratamentului, declanşarea reacţiilor apărând în majoritatea cazurilor în cadrul primei luni de
tratament. Aceclofenacul trebuie întrerupt la prima apariţie a erupţiei cutanate, leziunilor mucoasei sau a
oricăror alte semne de hipersensibilitate.
În mod excepţional, varicela poate declanşa complicaţii cutanate severe şi infecţii ale ţesuturilor moi. Până în
prezent, rolul de contribuţie a AINS la agravarea acestor infecţii nu poate fi exclus. De aceea, se recomandă
evitarea folosirii aceclofenac în caz de varicelă.
Efecte hematologice
Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetară (vezi pct. 4.5).
Tulburări respiratorii
Este necesară prudenţă în cazul administrării la pacienţi suferind de sau cu antecedente de astm bronşic,
deoarece s-a raportat că AINS precipită bronhospasmul la astfel de pacienţi.
Vârstnici
Vârstnicii au o frecvenţă crescută de reacţii adverse la AINS mai ales sângerare gastrointestinală şi
perforaţie, ce pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Tratamentul pe termen lung
Toţi pacienţii aflaţi sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizaţi, ca măsură de precauţie (de
exemplu: hemoleucograme, monitorizarea funcţiilor hepatică şi renală).
Afectarea fertilităţii la fe mei
Utilizarea aceclofenac, ca şi a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta
fertilitatea şi nu este recomandat femeilor care doresc să rămână gravide. În cazul femeilor cu dificultăţi în a
rămâne însărcinate sau care sun t investigate pentru infertilitate, trebuie avută în vedere întreruperea
tratamentului cu aceclofenac.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Alte analgezice incluzând inhibitorii selectivi de ciclooxigenază-2
A se evita admin istrarea concomitentă a două sau mai multe AINS (inclusiv aspirină) deoarece poate să
crească riscul de apariţie a reacţiilor adver se, inclusiv riscul de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct 4.4).
Medicamente antihipertensive
Reducerea efectului antih ipertensiv.
5
Administrarea inhibitorilor ECA sau antagoniştilor receptorilor angiotensinei II în asociere cu AINS pot
determina o deteriorare a funcţiei renale. Riscul de insuficienţă renală acută, de regulă reversibilă, poate fi
crescut la pacienţii care au decompensare a funcţiei renale (de exemplu: pacienţii deshidrataţi sau pacienţii
vârstnici). De aceea, se recomandă precauţie în cazul asocierii aceclofenacului cu aceste medicamente, în
special la vârstnici. Pacienţii trebuie să fie hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei
renale.
Diuretice
Reducerea efectului diuretic. Diureticele pot creşte riscul nefrotoxic al AINS. Deşi la administrarea
concomitentă cu bendrofluazida, aceclofenacul nu a modificat tensiunea arterială, nu t rebuie exclusă
posibilitatea de interacțiune, la administrare concomitentă cu aceclofenac. La administrarea concomitentă cu
diuretice ce econimisesc potasiu, aceclofenac poate creşte efectul hiperkaliemic al acestora. De aceea este
necesară monitorizare a nivelului seric al potasiului.
Glicozide cardiace
AINS pot agrava insuficienţa cardiacă, pot reduce RFG (rata filtrării glomerulare) şi pot creşte valorile
plasmatice de glicozidelor. Asocierea trebuie evitată dacă nu este posibilă monitorizarea frecventă a
concentrației plasmatice pentru glicozide.
Litiu
Mai multe AINS inhibă clearance-ul renal al litiului, determinând concentraţii plasmatice crescute. Asocierea
trebuie evitată, cu excepţia cazului în care poate fi efectuată o monitorizare frecventă a niv elelor plasmatice
ale litiului.
Metotrexat
Trebuie avută în vedere posibila interacţiune între AINS şi metotrexat, chiar şi în cazul utilizării
metotrexatului în doze reduse, în special la pacienţii cu funcţie renală redusă. Dacă sunt administrate
concomi tent, trebuie monitorizată cu atenţie funcţia renală. Se recomandă prudenţă dacă AINS şi
metotrexatul sunt administrate în interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot creşte,
atingând valori toxice.
Mifepristonă
AINS nu trebuie f olosiţi timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS poate reduce
efectul mifepristonei.
Corticosteroizi
Creşte riscul de ulcerare sau hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4)
Anticoagulante
AINS pot accentua efectele anticoagulan telor, precum warfarina (vezi pct. 4.4). De aceea este necesară
supravegherea medicală atentă a pacienţilor cărora le sunt administrate concomitent aceste medicamente.
Chinolone
Datele din studiile clinice efectuate pe animale sugerează că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate cu
antibioticele chinolonice. Pacienţii care se află în tratament cu AINS şi chinolone pot avea un risc crescut de
apariţie a convulsiilor.
Antiagregantele plachetare şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Creşte riscul de hemoragie gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
Ciclosporina, t acrolimus
Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scădere a sin tezei prostaglandinelor
renale. De aceea, în timpul tratamentului asociat este importantă monitorizarea atentă a funcţiei renale.
6
Zidovudina
Risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină.
Există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozei şi hematoamelor la pacienţii hemofilicii HIV (+)
care primesc tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Medicamente antidiabetice
Studii clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat în asociere cu agenţii antidiabetici orali fără a
influenţa efectul l or clinic. Totuşi, s- au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante şi hiperglicemiante
datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie trebuie ajustate în cazul
asocierii cu aceclofenacul.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există informaţii cu privire la utilizarea aceclofenacului pe perioada sarcinii.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrionară/fetală.
Datele din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort spontan şi de malformaţii cardiace şi
gastroschizis după utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut al
malformaţiilor cardiace a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Ri scul pare să crească cu
doza şi durata tratamentului.
S-a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale, determină o creştere a
pierderilor pre- şi post-nidare şi a letalităţii embriofetale. În plus, s-au raportat creşter i ale incidenţei
diferitelor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, la animalele ce au fost tratate cu inhibitori ai sintezei
prostaglandinelor în timpul organogenezei.
În timpul primului şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, aceclofenacul nu trebuie administrat, decât
dacă este absolut necesar. În cazul în care aceclofenacul se administrează femeii care încearcă să rămână
gravidă sau în timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică şi
durata administrării cât mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine
poate expune fătul la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo-hidramnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
• o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect anti- agregant care poate să apară chiar la doze
foarte m ici;
• inhibarea contracţiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, aceclofenacul este contraindicat în timpul trimestrului al treilea de sarcină (vezi pct.4.3 şi 4.4).
Alăptarea
Nu există date privind secreţia aceclofenacului în laptele matern. Totuşi, nu a fost niciun transfer notabil al
aceclofenacului radio -marcat (C
14) în laptele şobolanilor care alăptează.
De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitată pe perioada sarcinii şi alăptării, cu excepţia cazului în
care beneficiile potenţiale pentru mamă depăşesc riscurile posibile la făt.
Fertilitatea
Utilizarea aceclofenac ca şi în cazul oricărui medicament cunoscut că inhibă ciclooxigenaza/sinteza
prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea şi nu este recomandat la femei care intenţionează să rămână
gravide. La femeile care prezintă dificultăţi în a rămâne gravide sau care la care se efectuează o investigare a
infertilităţii, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu aceclofenac.
7
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii care, în timpul tratamentului cu AINS, prezintă ameţeli, somnolență, vertij, tulburări de vedere sau
alte tulburări ale SNC, trebuie să evite să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări gastrointestinale : reacţiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natură gastrointestinală.
Ulcere peptice, perforaţie sau sângerare GI uneori letală, mai ales la vârstnici, pot apărea î n utilizarea AINS
(vezi pct. 4.4). Pe parcursul administrării de AINS, au fost raportate greţuri, vărsături, diaree, flatulenţă,
constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbare a colitei şi
boală Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observată mai puţin frecvent gastrita. Pancreatita a fost raportată foarte
rar.
Hipersensibilitate : În timpul tratamentului cu AINS au fost raportate reacții de hipersensibilitate. Acestea
constau în (a)reacții alergice nespecifice și an afilaxie (b) reacții la nivelul tractului respirator incluzând
astmă, agravarea astmului, bronhospasm și dispnee sau (c) manifestări cutanate asociate incluzând erupții de
diferite tipuri, mâncărime, purpură, angioedem, și, mai rar, dermatoză buloasă și exfoliativă(inclusiv
necroliză epidermică și eritem polimorf).
Tulburări cardiovasculare și cerebrovasculare : Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială şi insuficienţa cardiacă.
Aceclofenacul es te înrudit structural cu diclofenacul şi este metabolizat la diclofenac, pentru care există
suficiente studii clinice şi date epidemiologice care sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vas cular cerebral), în special în tratamentul de lungă
durată cu doze mari. De asemenea, date epidemiologice au demonstrat un risc crescut de apariţie a
sindromului coronarian acut şi infarctului miocardic asociat cu utilizarea aceclofenacului (vezi pct. 4. 3
Contraindicaţii şi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare).
În mod excepţional, în caz de varicelă, s -a raportat apariţia unor complicaţii cutanate severe şi infecţii ale
ţesuturilor moi în legătură cu tratamentul cu AINS.
Alte reacţ ii adverse raportate mai puțin frecvent legate de administrarea AINS sunt:
Tulburări renale şi ale căilor urinare : nefrită interstiţială.
Tulburări neurologice și senzitive : nevrită optică, meningită aseptică (în special la pacienți cu afecțiuni
autoimune, cum sunt lupus eritematos, boală mixtă de ţesut conjunctiv) manifestate prin înțepenirea gâtului,
dureri de cap, greață, vărsături, febră sau dezorientare (vezi pct.4.4), confuzie, halucinații, stare de rău și
somnolență.
Tulburări hematologice : agranulocitoză, anemie aplastică.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului cutanat : reacţii buloase, inclusiv sindromul Stevens -Johnson şi necroliza
epidermică toxică (foarte rare). Fotosensibilitate.
Vezi şi pct. 4.4 şi 4.5.
Apariția reacțiilor adverse severe imp une oprirea tratamentului cu aceclofenac.
Următorul tabel cuprinde reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice şi la utilizarea aceclofenacului
după autorizare, clasificate pe organe, aparate şi sisteme şi frecvenţe estimate: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la
<1/1000), foarte rare (<1/10000).
8
Convenţia
MedDRA
Frecvente
(≥1/100
până la
<1/10)
Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 până la
<1/100)
Rare
(≥1/10 000 până la
<1/1 000)
Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Anemie Deprimarea măduvei
osoase
Granulocitopenie
Trombocitopenie
Neutropenie
Anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii anafilactice
(inclusiv şocul)
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Hiperpotasemie
Tulburări
psihice
Depresie
Vise anormale
Insomnii
Tulburări ale
sistemului
nervos
Ameţeli Parestezii
Tremurături
Somnolenţă
Cefalee
Disgeuzie (alterarea
gustului)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tinitus
Tulburări
cardiace
Insuficienţă cardiacă Palpitaţii
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipertensiune
arterială agravată
Înroşirea tranzitorie a
feţei şi gâtului
Bufeuri
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee Bronhospasm
Stridor
Tulburări
gastro-
intestinale
Dispepsie,
Dureri
abdominale
Greţuri
Diaree
Flatulenţă
Gastrită
Constipaţie
Vărsături
Ulceraţii bucale
Melenă
Ulcer
gastro -intestinal
Diaree hemoragică
Hemoragie
gastro-intestinală
Stomatite
Hematemeză
Perforaţie intestinală
Exacerbare a bolii Crohn
şi colitei ulcerative
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Enzime
hepatice
crescute
Leziune hepatică (inclusiv
hepatită)
Icter
Fosfatază alcalină
9
crescută în sânge
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Prurit
Erupţie cutanată
tranzitorie
Dermatită
Urticarie
Angioedem Purpură
Eczemă
Reacţii cutaneo -mucoase
severe (inclusiv sindrom
Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică
toxică)
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Uremie crescută
Creatininemie
crescută
Sindrom nefrotic
Insuficienţă renală
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de
administrare
Edem
Fatigabilitate
Spasme musculare (la
nivelul membrelor
inferioare)
Investigaţii
diagnostice
Creştere ponderală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului benef iciu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Simptomele includ cefalee, greaţă, vărsături, dureri epigastrice, iritaţie gastrointestinală, hemoragie
gastrointestinală, rar diaree, dezorien tare, excitare, comă, somnolenţă, ameţeli, tinnitus, hipotensiune
arterială, depr imare respiratorie, leşin, ocazional convulsii. În cazul intoxicării severe pot apărea insuficienţă
renală şi afectare hepatică.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi sup ortiv.
În prima oră de la ingestia unei cantităţi toxice, se poate administra cărbune activat. La adulţi, în prima oră
de la ingestia unei supradoze, se poate face lavajul gastric. Tratamentele specifice precum dializa sau
hemoperfuzia nu sunt utile la eli minarea AINS, deoarece acestea se leagă masiv de proteinele plasmatice şi
au un metabolism extensiv. Trebuie asigurată o diureză bună. Trebuie atent monitorizată funcţia renală şî
hepatică. Pacienţii trebuie observaţi pentru o perioadă de cel puţin 4 ore de la ingestie.
În cazul convulsiilor frecvente sau prelungite, pacienţii trebuie trataţi cu diazepam intravenos.
Tratamentul intoxicaţiei acute cu aceclofenac constă în principal în tratament de susţinere şi simptomatic al
complicaţiilor cum sunt: hipoten siune arterială, insuficienţă renală, convulsii, iritaţie gastrointestinală şi
depresie respiratorie.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi ai acidului acetic și substanțe înrudite, c odul ATC: M01AB16
Aceclofenacul este un anti -inflamator nesteroidian (AINS) cu proprietăţi analgezice şi anti-inflamatorii.
10
Mecanismul său de acţiune se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
După administrarea orală, aceclofenacul este absorbit rapid şi are o biodisponibilitate de aproximativ 100%.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 1,25 până la 3 ore de la ingestie. T
max este
întârziat dacă se administrează concomitent cu alimente, dar gradul absorbţiei nu este influenţat. 10
Distribuţie:
Aceclofenacul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (>99,97 %). Aceclofenacul pătrunde în
lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentraţia plasmatică. Volumul de distr ibuţie este de
aproximativ 30 de litri.
Eliminare:
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance- ul este estimat la 5
litri/h. Aproximativ 2/3 din doză este eliminată prin urină sub formă de metaboliţi hidroxilaţi. După
administrarea orală a unei doze unice, numai 1% se elimină sub formă nemodificată.
Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, în principalul său
metabolit activ, 4 -OH- aceclofenac, a cărui activitate clinică este pr obabil neglijabilă.
Printre mulţi
alţi metaboliţi, au fost detectaţi diclofenac şi 4 -OH -diclofenac.
Proprietăţi farmacocinetice la anumiţi pacienţi:
Nu a fost observată nicio modificare a proprietăţilor farmacocinetice ale aceclofenacului la vârstnici.
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice s- a observat o scădere a ratei de eliminare a aceclofenacului după
administrarea în doză unică. Într-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s- au observat
diferenţe ale parametrilor farmacocin etici între pacienţii cu ciroză uşoară până la moderată şi subiecţii
sănătoşi.
Nu au fost observate diferenţe semnificative ale parametrilor farmacocinetici în cazul pacienţilor cu
insuficienţă renală uşoară până la moderată, după administrarea aceclofenacului în doză unică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Aceclofenacul nu a avut efecte mutagenice nici în studiile in vitro, nici în cele in vivo. Nu au fost
demonstrate efecte carcinogenice ale aceclofenacului nici la şoarece, nici la şobolan.
Similar altor AINS, aceclofenacul a fost puţin tolerat la animalele de laborator.
În plus, diferenţele între parametrii farmacocinetici la om şi animale fac dificilă evaluarea potenţialului toxic
al aceclofenacului. Principalul organ ţintă a fost tractul gastrointestinal. Totuşi, studiile de toxicitate cu doze
maxime tolerate la şobolani – o specie care metabolizează aceclofenacul în diclofenac – şi la maimuţe
(prezintă o oarecare expunere la forma nemodificată de aceclofenac) nu au evidenţiat alte efecte toxice decâ t
cele frecvent observate în cazul AINS.
Studiile pe animale au arătat că nu a existat nicio dovadă a teratogenezei la şobolani. Deşi expunerea
sistemică a fost redusă la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg/zi), a avut ca rezultat o serie de
modi ficări morfologice la anumiţi fetuşi.
Studiile de carcinogenitate la şoareci (cu expunere sistemică la aceclofenac necunoscută) şi la şobolani
(metabolizare în diclofenac) nu au evidenţiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost găsit negativ în
test ele de genotoxicitate.
11
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină,
Croscarmeloză sodică,
Glicerol distearat,
Povidonă,
Ulei vegetal hidrogenat,
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Talc.
Film:
Opadry White AMB OY B-28920 conține:
Alcool polivinilic parţial hidrolizat,
D ioxid de titan,
T alc,
L ecitină de soia,
Guma xantan.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pă stra la temperaturi sub 30ºC , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PE-P VDC/Al a 20 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere din PVC-PE-PVDC/ Al a câte 20 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC- PE-PVDC/ Al a câte 20 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Labormed Pharma S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B, sector 3, Bucureşti, România
12
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7066/2014/01-05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări : Octombrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
