SERTRALINA AUROBINDO 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sertralină Aurobindo 50 mg comprimate filmate
Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sertral ină Aurobindo 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Sertralină Aurobindo 50 mg:
Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă, cu litera „A” marcată pe una din feţe şi
linie media nă între „8” şi „1” pe cealaltă faţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
Sertralină Aurobindo 100 mg:
Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă , cu litera „A” marcată pe una din feţe şi
„82” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de pani că, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv -compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post -traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Sertralina trebuie ad ministrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
2
Sertralina sub formă de comprimate poate fi administrată cu sau fără alimente.
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.
Tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină o dată pe zi. S -a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse
caracter istice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială şi SPT
Pacienţilor care nu răspund la tratamen tul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a
creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zi lnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralin ei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Cu toate acestea, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratament de întreţinere
În timpul tr atamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată periodic, întrucât
prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg pe zi.
Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi
crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Cu toate acestea, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi, trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică
decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitate a în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici, stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât există un risc mai m are de apariţie a hiponatremiei
(vezi pct. 4.4).
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).
Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice
privind utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinăi
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralin ă, doza trebuie
redusă treptat într -o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după între ruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la sertralină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din
cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu
un IMAO ireversibil. Administrarea sertralin ei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de
începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5) .
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină , a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomite nt cu
medicamente serotoninergice (incluzând triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei
(incluzând medicamente IMAO), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici. Pacienţii trebuie
monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct.
4.3).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la t erapia cu inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi
precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente
cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5- HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt tr iptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5- HT sau planta medicinală, sunătoarea
4
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptom e ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive
şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.
Utilizarea sertralin ei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele ep ileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pac ienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor sem ne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co- exista cu tulburări depresive
majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu anteceden te de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul t ratamentului.
Rezultatele unei meta -analize a unor studii clinice placebo -controlate, efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament
suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu
placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, mai ales a celor cu risc
suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale t ratamentului şi după modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la
obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
decât la cei la care s- a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din
considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus,
nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă. Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacien ţii
copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat cum sunt echimozele,
purpura şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale. Se recomandă
5
precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca
afectând funcţia plachetară (de exemplu, a nticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai
multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS),
precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
Hiponatremia poate apare în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concent raţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de
110 mmol/l.
Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi
INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot
prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui
luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremie i includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de
slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute
şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la întreruperea tratamentului cu sertralină
La întreruperea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere
raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au
continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei si mptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele z ile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În
general, aceste simptome sunt auto -limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psiho motorie
Utilizarea sertralin ei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr -o agitaţie subiectivă neplăcută
sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apar e de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu adm inistrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe
semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie
la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau
la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebu ie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu ins uficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30 -60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance- ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0- 24 sau Cma x) nu au
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
6
Utilizare la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnic i (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţ i vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
Hiponatremia la pct. 4.4).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară
ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale.
Terapie electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea sertralin ăi împreună cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals -pozitive la testele de screening prin imunoeletroforeză urinară pentru
benzodiazepine, la pacienţii af laţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de specificitate
a testelor de screening. Rezultate fals- pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după
întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia/spectrometria de masă
diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
Sertralina poate micşora diametrul pupilei, determinând apariţia midriazei. Midriaza are potenţialul de a
îngusta unghiul şi determinând creşterea t ensiunii intraoculare în special la pacienţii cu risc. Sertralina
trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili , non-selectivi (selegilina)
Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum ar fi selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO irev ersibil.
Administrarea sertralin ei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului
cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3)
IMAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, se rtralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv,
cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi necesar ă o perioadă
de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non- selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi no n-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S -au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi început
cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratame ntul cu sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu
7
IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli,
hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi dec es.
Pimozidă
Într -un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina, au fost
observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu
au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei
interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi
pimozidă este contraindicată ( vezi pct. 4.3).
Administrarea concomit entă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei,
haloperidolului sau fenit oinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate
acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentani l, în anestezia generală, sau când este administrat pentru
tratamentul durerii cronice.
Precauţii speciale
Litiu
Într -un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semni ficativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent ser tralină şi litiu.
Fenitoină
Într -un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s -a arătat că administrarea cronică de
sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost
raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după
iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în
vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină
poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibi litate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sert ralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpul ui de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamento ase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance- ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra
capaci tăţii de beta -blocare adrenergică a atenololului. Nu s -a observat nici un fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
8
Medicamente care afectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul adm inistrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina)
sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Medicamente me tabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor -moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipr aminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele trici clice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 diazepam şi
substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are
un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într -un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare
cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%. Interac ţiunea
cu alţi inhibitori ai CYP3A4 nu a fost stabilită. De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul
tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Bazat pe studiul interacţiunii cu suc de grapefruit, nu se poate exclude că administrarea concomitentă de
sertralin ă şi inhibitori ai CYP3A4 potenţi , exemplu inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol,
posaconazole, voriconazole, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, ar duce la creşteri şi mai mari în
cazul expuner ii la se rtralină. Aceasta se referă, de asemenea, la inhibitori i mai moderaţi ai CYP3A4,
ex emplu aprepitant, eritromicina, fluconazol, verapamil ş i diltiazem. Consumul de inhibitori potenţi ai
CYP3A4 ar trebui evitată în timpul tratamentului cu s ertralină.
Concentraţiile plasmatice ale sertralin ei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi
pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă
interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Cu toate acestea, cantitatea mare de date nu a
evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa
unor efecte asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a
substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S -a raportat faptul că utilizarea sertralin ei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor
de întrerupere, la unii nou- născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat
şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea
clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţ i sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou- născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglice mie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot
apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau
foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
9
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de
sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou -născut (HTPN). Riscul a fost
constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2
cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele mater n au arătat că mici cantităţi de sertralină
şi de N -demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile
plasmatice ale acestora la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un
efect cardiac notabil asupra sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra
sănătăţii sugarilor alăptaţi de mam e aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus.
Administrarea sertralină i mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei
medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.
Fertilitatea
Studii efectuate pe anima le nu au arătat un efect al sertralin ei asupra parametrilor de fertilitate (vezi pct 5.3).
Studiile efectuate pe subiecţi masculini trataţi cu sertralină au arătat că interacţiunea asupra calităţii spermei
umane este reversibilă.
Impactul asupra fertilit ăţii umane nu a fost observat până acum.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicament ele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă .
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este rea cţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnit la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adver se sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu -orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare d e anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţa necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. 10
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecv enţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
10
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu fr ecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită
Infecţii ale
tractului
respirator
superior,
Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită,
Otită medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii anafilactoide,
Reacţii alergice, Alergie
Tulburări endocrine
Hiperprolactinemie,
Hipotiroidism şi sindrom
de secreţie inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie,
Apetit
alimentar
crescut*
Hipercolesterole
mie,
Hipoglicemie
Hiponatremie
Diabet zaharat,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonaliza
re Coşmaruri,
Anxietate*,
Agi
taţie*,
Nervozitate,
Libidou
scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Stare
euforică*,
Apatie,
Gândire
anormală
Tulburări de
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*,
Agresivitate*,
Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Com
portament
suicidar***,
Somnambulism
, Ejaculare
prematură
Paronirie
11
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli (11%),
Somnolenţă
(13%), Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonia,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*
, Tulburări
de vorbire,
Ameţeli
posturale,
Migrenă*
Comă*,
Coreoate
toză,
Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări
senzoriale
Tulburări de motilitate
(incluzând simptome
extrapiramidale cum sunt
hiperkinezie, hipertonie,
bruxism sau tulburări de
mers),
Sincopă.
Deasemenea, au fost
raportate semne şi
simptome asociate
sindromului
serotoninergic sau
sindromului neuroleptic
malign, în unele situaţii
asociate administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice, şi anume:
agitaţie, confuzie,
diaforeză, diaree, febră,
hipertensiune arterială,
rigiditate şi tahicardie.
Acatisie şi agitaţie
psihomotorie (vezi pct.
4.4).
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale
Glaucom,
Tulburări
lacrimale,
Scotom,
Diplopie,
Fotofobie,
Hifema,
Midriază*
Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri în
ureche
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie
Infarct
miocardic,
Bradicardie,
Tulburări
cardiace
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiu
ne arterială*,
Eritem facial Ischemie
Periferică
Sângerări anormale (cum
sunt epistaxis, hemoragii
gastro
-inte stinale sau
hematurie)
12
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronho
spasm*,
Dispnee,
Epistaxis
Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor,
Disfonie,
Singultus
Tulburări gastro-intestinale
Diaree (18%),
Greaţă (24%),
Senzaţie de
gură uscată
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă
Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie
Melenă,
Hematochezie,
Stomatită,
Ulceraţia limbii,
Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale
gurii
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie
hepatică
Evenimente hepatice
grave (incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză
Edem
periorbitar*,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscat
ă,
Urticarie* Dermatită,
Dermatită
buloasă, Erupţie
cutanată
foliculară,
Textură
anormală a
părului, Miros
anormal al pielii
Rare rapoarte de reacţii
adverse cutanate severe
(RACS) de exemplu,
sindrom Stevens
-
Johnson şi necroliză
epidermică, Edem
angione urotic, Edem
facial, Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate, Prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie
Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de
spate,
Spasme
musculare
Tulburări
osoase
Artralgie, Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune
Oligurie,
Incontinenţă
urinară*,
Ezitare urinară
13
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Insuficienţa
ejaculării
(14%) Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
erectilă
Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală
feminină
Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită,
Secreţii
genitale,
Priapism*,
Galactoree*
Ginecomastie,
Menstruaţii neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*
Stare
generală de
rău*,
Frisoane,
Pirexi
e*,
Astenie*,
Sete
Hernie, Fibroză
la locul
injectării,
Toleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de
mers,
Evenimente ne -
evaluate
Edem periferic
Investigaţii diagnostice
Scăderi în
greutate*,
Creşteri în
greutate*
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransferaz
ei * şi aspartat
aminotransferaz
ei*. Spermă
anormală
Rezultate anormale ale
testelor de laborator,
Alterări ale funcţiei
plachetare, Creşterea
colesterolemiei
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz
la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: se rtralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo
(926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1 -12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s -au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) determină, în mod obişnuit , simptome
de întrerupere. Cele mai frecv ent raportate reacţii sunt ameţe li, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
14
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Popul aţie vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente (≥1/100 şi
<1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agr esivitate, agitaţie,
nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări vizuale,
senzaţia de gură uscată, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee,
epistaxis, flat ulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotran sferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate
scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută : enurezis
Reacţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice care au fost efectu ate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care
conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Ra portarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Tox icitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S -a raportat
administrarea de supradoze de până la 13,5g sertralină în monoterapie. S -au raportat decese în cazul
supradozajului sertralinei, îndeos ebi în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice
supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (grea ţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată
comă.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigena rea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
15
considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere.
Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia
sau exsanguinotransfuzia s ă ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea ECG este
recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5- HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5 -HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau a nticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5- HT, sertralina nu creşte activitatea
cat ecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA -ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s -a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s -a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau
obsesiei.
Nu s -a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într -un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu- orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d -amfetamină, s -a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de depe ndenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s -a
observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare
decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apa riţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce
sunt asociate administr ării de d -amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii,
ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţel or Rhesus
care sunt dresate să- şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d- amfetamina sau pentobarbitalul ca
stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Studii clinice
Tulburări depresive majore
Un studiu cu sertralină 50- 200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat
un răspuns terapeutic la s fârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi
(N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu
dublu- orb cu sertralină 50- 200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la
pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat
tratamentul a fos t de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei
pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte v ariabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc .) care sunt corelate cu efectul redus.
16
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârste
cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într -un studiu singur -orb placebo, pacienţii au fost
randomizaţi pentru douăsprezec e săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo.
Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei
din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale B rown Obsessive Compulsive Scale CY-
BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002).
În plus, s -a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul
placebo pe scala CG I Severity (p = 0,089). Pentru CY -BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de
scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv - 3,4 ± 0,82, în timp ce pentru
grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv - 6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului,
cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY -BOCS
(măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi
trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 pân ă la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţia
Aproximat iv 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizarea
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in -vitro , se poate trage concluzia că sertralina este meta bolizată pe multiple
căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal
desmetilsertralina sunt , de asemenea, substrat in-vitro pentru glicoproteina -P.
Eliminarea
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22- 36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la
atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N -demetilsertralin ei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N -
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi
urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (
0, 2%) de ser t r
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le -a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s -a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s -a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralin ei în grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% compar ativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât
17
în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de creştere a doz ei de câte 25 mg, mai ales
la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insufici enţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenomica
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Însemnătatea clinică nu este clară,
pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilo r convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacţii adverse asup ra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii
materne. Supravieţuirea post -natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după
naştere. S -a demonstrat că mortalitatea post -natală precoce se da torează expunerii in- utero începând din ziua
a 15- a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post- natală a puilor din femele tratate se datorează
probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hidrogenofosfat de calciu
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilceluloză sodică
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Stearat de magneziu
Film:
Opadry White OY -S -7355 conţinând :
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
Polisorbat 80
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
18
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cuti e cu blistere din PVC /Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 28 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 30comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 42 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 50 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 56 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 60 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 84 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 98 compri mate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebu ie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AUROBINDO PHARMA ROMÂNIA S.R.L.
Şoseaua Bucureşti -Ploieşti, nr. 42- 44
Complex ,,Băneasa Business & Technology Park"
Clădirea B, Aripa B2, Etaj 2, Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6176/201 4/01-13
6177/201 4/01-13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiem brie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sertralină Aurobindo 50 mg comprimate filmate
Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sertral ină Aurobindo 50 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 50 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
Sertralină Aurobindo 100 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat filmat conţine sertralină 100 mg (sub formă de clorhidrat de sertralină).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Sertralină Aurobindo 50 mg:
Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă, cu litera „A” marcată pe una din feţe şi
linie media nă între „8” şi „1” pe cealaltă faţă.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de divizare în
doze egale.
Sertralină Aurobindo 100 mg:
Comprimate filmate biconvexe, de culoare albă, cu formă de capsulă , cu litera „A” marcată pe una din feţe şi
„82” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sertralina este indicată în tratamentul:
Episoadelor depresive majore. Prevenţia recidivei episoadelor de depresie majoră.
Tulburării de pani că, cu sau fără agorafobie.
Tulburării obsesiv -compulsive (TOC) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburării de anxietate socială.
Stresului post -traumatic (SPT).
4.2 Doze şi mod de administrare
Sertralina trebuie ad ministrată o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
2
Sertralina sub formă de comprimate poate fi administrată cu sau fără alimente.
Iniţierea tratamentului
Depresie şi TOC
Tratamentul cu sertralină trebuie iniţiat la doză de 50 mg pe zi.
Tulburare de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială
Tratamentul trebuie început cu 25 mg sertralină pe zi. După o săptămână, doza trebuie crescută la 50 mg
sertralină o dată pe zi. S -a demonstrat că această schemă de tratament reduce incidenţa reacţiilor adverse
caracter istice iniţierii tratamentului tulburării de panică.
Stabilirea dozei
Depresie, TOC, tulburare de panică, tulburare de anxietate socială şi SPT
Pacienţilor care nu răspund la tratamen tul cu 50 mg sertralină pe zi pot prezenta efecte benefice ca urmare a
creşterii dozei. Modificările de dozaj trebuie efectuate în etape de 50 mg la intervale de cel puţin o
săptămână, până la doza maximă zi lnică de 200 mg. Modificările de dozaj nu trebuie efectuate mai frecvent
de o dată pe săptămână, având în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare de 24 de ore al sertralin ei.
Instalarea efectului terapeutic se poate observa în decurs de 7 zile. Cu toate acestea, de regulă, sunt necesare
perioade mai lungi, mai ales în cazul TOC.
Tratament de întreţinere
În timpul tr atamentului de lungă durată, trebuie administrată doza eficace minimă, cu ajustări ulterioare, în
funcţie de răspunsul terapeutic.
Depresie
Pentru prevenirea recurenţei episoadelor de depresie majoră (EDM) poate fi recomandat tratamentul de lungă
durată. În majoritatea cazurilor, doza recomandată în prevenirea recurenţei EDM este aceeaşi cu cea folosită
în timpul episoadelor curente. Pacienţii cu depresie trebuie trataţi pentru o perioadă suficientă de timp de cel
puţin 6 luni pentru a se asigura că nu mai prezintă simptome.
Tulburări de panică şi TOC
Continuarea tratamentului tulburărilor de panică şi al TOC trebuie să fie evaluată periodic, întrucât
prevenirea recăderii nu a fost demonstrată pentru aceste tulburări.
Pacienţi copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă
Pentru vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: tratamentul se iniţiază cu 50 mg pe zi.
Pentru vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: tratamentul se iniţiază cu 25 mg sertralină pe zi. Doza poate fi
crescută la 50 mg sertralină pe zi după o săptămână.
În lipsa unui răspuns satisfăcător, dozele ulterioare pot fi crescute în etape a 50 mg pe o perioadă de câteva
săptămâni, după caz. Doza maximă este de 200 mg sertralină pe zi. Cu toate acestea, atunci când se creşte
doza de la 50 mg sertralină pe zi, trebuie avut în vedere faptul că, în general, greutatea copiilor este mai mică
decât cea a adulţilor. Modificările dozei nu trebuie făcute la intervale mai mici de o săptămână.
Nu a fost demonstrată eficacitate a în tratamentul episoadelor de depresie majoră la copii şi adolescenţi.
Nu sunt disponibile date pentru copii cu vârsta sub 6 ani (vezi pct 4.4).
3
Utilizarea la vârstnici
La vârstnici, stabilirea dozei se va face cu atenţie, întrucât există un risc mai m are de apariţie a hiponatremiei
(vezi pct. 4.4).
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă hepatică.
Utilizarea sertralinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie făcută cu precauţie. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau la intervale de timp mai mari (vezi pct. 4.4).
Sertralina nu trebuie utilizată în caz de insuficienţă hepatică severă, deoarece nu sunt disponibile date clinice
privind utilizarea (vezi pct. 4.4).
Utilizare la pacienţi cu insuficienţă renală.
Nu este necesară ajustarea dozei de sertralină la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4).
Simptome de întrerupere apărute la oprirea utilizării sertralinăi
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. Când se opreşte tratamentul cu sertralin ă, doza trebuie
redusă treptat într -o perioadă de cel puţin o săptămână până la două săptămâni, pentru a se reduce riscul
apariţiei simptomelor de întrerupere (vezi pct. 4.4 şi 4.8). Dacă apar simptome intolerabile ca urmare a
scăderii dozei sau după între ruperea tratamentului, atunci poate fi luată în considerare reluarea utilizării dozei
prescrise anterior. Ca urmare, medicul poate continua reducerea dozei dar în etape mai mici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la sertralină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Tratamentul concomitent cu inhibitori ireversibili de monoaminooxidază (IMAO) este contraindicat din
cauza riscului de sindrom serotoninergic cu simptome cum sunt agitaţie, tremor şi hipertermie.
Administrarea sertralinei nu trebuie să fie iniţiată timp de cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu
un IMAO ireversibil. Administrarea sertralin ei trebuie să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de
începerea tratamentului cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.5) .
Administrarea concomitent cu pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Sindrom serotoninergic (SS) sau Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu ISRS, inclusiv cu sertralină , a fost raportată apariţia unor sindroame care pot pune
viaţa în pericol cum este sindromul serotoninergic (SS) sau sindromul neuroleptic malign (SNM). Riscul
apariţiei SS sau SNM în timpul administrării ISRS este mai mare în cazul tratamentului concomite nt cu
medicamente serotoninergice (incluzând triptani), cu medicamente care reduc metabolizarea serotoninei
(incluzând medicamente IMAO), antipsihotice şi alţi antagonişti dopaminergici. Pacienţii trebuie
monitorizaţi pentru apariţia semnelor şi simptomelor care caracterizează sindroamele SS sau SNM (vezi pct.
4.3).
Trecerea de la terapia cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive sau antiobsesive
Există o experienţă controlată limitată privind momentul optim de trecere de la t erapia cu inhibitori selectivi
ai recaptării serotoninei, antidepresive sau antiobsesive, la terapia cu sertralină. Sunt necesare atenţie şi
precauţie când se ia decizia trecerii la tratamentul cu sertralină, în special de la tratamentul cu medicamente
cu acţiune prelungită, cum este fluoxetina.
Alte medicamente serotoninergice, de exemplu triptofan, fenfluramină şi agonişti ai 5- HT
Administrarea concomitentă de sertralină cu alte medicamente care cresc efectul neurotransmisiei
serotoninergice, cum sunt tr iptofan sau fenfluramină sau agonişti ai 5- HT sau planta medicinală, sunătoarea
4
(Hypericum perforatum), trebuie făcută cu precauţie sau evitată pe cât posibil, datorită potenţialului de
interacţiuni farmacodinamice.
Activarea maniei sau hipomaniei
Simptom e ale maniei/hipomaniei au fost raportate la un procent mic de pacienţi trataţi cu alte antidepresive
şi antiobsesive existente deja pe piaţă, inclusiv sertralină. De aceea, sertralina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii care prezintă istoric de manie/hipomanie. Se recomandă supravegherea atentă de către medic.
Utilizarea sertralin ei trebuie oprită la orice pacient care intră în faza de manie.
Schizofrenie
Pot fi agravate episoadele psihotice la pacienţii schizofrenici.
Crize epileptice
Crizele ep ileptice pot apărea în cazul tratamentului cu sertralină: sertralina trebuie evitată la pacienţii cu
epilepsie instabilă, iar pacienţii cu epilepsie aflată sub control trebuie monitorizaţi cu atenţie. Tratamentul cu
sertralină trebuie întrerupt la toţi pac ienţii la care apar crize epileptice.
Suicid/ideaţie suicidară sau agravarea stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto -vătămare şi suicid (evenimente legate de
suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor sem ne evidente de remisiune. Dată fiind posibilitatea ca
situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie monitorizaţi îndeaproape,
până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că riscul de suicid se poate accentua în
primele faze ale recuperării.
Există şi alte afecţiuni psihice pentru care se prescrie sertralină şi care se pot şi ele asocia cu risc crescut de
apariţie a unor evenimente legate de suicid. În plus, astfel de afecţiuni pot co- exista cu tulburări depresive
majore şi din această cauză tratamentul pacienţilor cu alte afecţiuni psihice trebuie să respecte aceleaşi
precauţii ca şi în cazul tratamentului pacienţilor cu tulburare depresivă majoră.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu anteceden te de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de ideaţie
suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul t ratamentului.
Rezultatele unei meta -analize a unor studii clinice placebo -controlate, efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţi adulţi cu tulburări psihice, au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament
suicidar la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani, în cazul utilizării medicamentelor antidepresive comparativ cu
placebo.
Terapia medicamentoasă trebuie să fie însoţită de supravegherea atentă a pacienţilor, mai ales a celor cu risc
suicidar accentuat, cu precădere în etapele incipiente ale t ratamentului şi după modificarea dozelor.
Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la necesitatea monitorizării
oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii cu tentă de suicid precum şi la
obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor astfel de simptome.
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Sertralina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, exceptând
pacienţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani suferind de tulburări obsesiv compulsive. În studiile clinice,
comportamente legate de suicid (tentativă de suicid şi ideaţie suicidară), ostilitate (predominant agresivă,
comportament opozant şi furie) au fost mai frecvent observate la copiii şi adolescenţii trataţi cu antidepresive
decât la cei la care s- a administrat placebo. Cu toate acestea, dacă decizia de a trata este luată din
considerente clinice, pacientul trebuie monitorizat cu atenţie pentru apariţia simptomelor suicidare. În plus,
nu sunt disponibile date de siguranţă pe perioadă îndelungată la copii şi adolescenţi privind creşterea,
maturizarea şi dezvoltarea comportamentală şi cognitivă. Medicii trebuie să supravegheze cu atenţie pacien ţii
copii şi adolescenţi aflaţi în tratament pe termen lung pentru identificarea acestor anomalii în dezvoltare.
Sângerare anormală/hemoragie
În cazul utilizării ISRS, au fost raportate cazuri de sângerări anormale la nivel cutanat cum sunt echimozele,
purpura şi alte evenimente hemoragice, cum sunt sângerările gastrointestinale şi genitale. Se recomandă
5
precauţie la pacienţii trataţi cu ISRS, în special în cazul utilizării concomitente cu medicamente cunoscute ca
afectând funcţia plachetară (de exemplu, a nticoagulantele, antipsihoticele atipice şi fenotiazinele, cele mai
multe dintre antidepresivele triciclice, acidul acetilsalicilic şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS),
precum şi la pacienţii cu antecedente de tulburări hemoragice (vezi pct. 4.5).
Hiponatremie
Hiponatremia poate apare în urma tratamentului cu ISRS sau INRS, incluzând sertralina. În multe cazuri,
hiponatremia apare ca urmare a unui sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic (SIADH). Au
fost raportate cazuri în care concent raţia plasmatică de sodiu a fost mai mică de
110 mmol/l.
Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de a dezvolta hiponatremie în urma tratamentului cu ISRS şi
INRS. De asemenea, pacienţii care utilizează diuretice sau cei cu depleţie volemică de altă cauză pot
prezenta un risc mai mare (vezi Utilizarea la vârstnici). La pacienţii cu hiponatremie simptomatică, ar trebui
luată în considerare oprirea tratamentului cu sertralină şi instituirea de măsuri medicale adecvate. Semnele şi
simptomele hiponatremie i includ cefalee, dificultăţi de concentrare, deteriorarea memoriei, confuzie, stare de
slăbiciune, instabilitate posturală care poate duce la cădere. Semnele şi simptomele asociate cu cazuri acute
şi/sau mai severe includ halucinaţii, sincopă, convulsii, comă, stop respirator şi moarte.
Simptome de întrerupere apărute la întreruperea tratamentului cu sertralină
La întreruperea tratamentului apar simptomele de întrerupere obişnuite, mai ales dacă oprirea se face brusc
(vezi pct. 4.8). În studiile clinice, printre pacienţii trataţi cu sertralină, incidenţa reacţiilor de întrerupere
raportate a fost de 23% la cei care au întrerupt tratamentul cu sertralină, comparativ cu 12% la cei care au
continuat să utilizeze tratamentul cu sertralină.
Riscul apariţiei si mptomelor de întrerupere poate fi dependent de mai mulţi factori, incluzând durata şi doza
tratamentului, precum şi rata reducerii dozei. Cele mai frecvent raportate reacţii sunt ameţeli, tulburări
senzoriale (incluzând parestezii), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise agitate), agitaţie şi
anxietate, greaţa şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate;
totuşi, la unii pacienţi pot fi severe ca intensitate. Simptomele apar de obicei în primele z ile de la
întreruperea tratamentului, dar au fost raportate, foarte rar, şi la pacienţi care au omis din greşeală o doză. În
general, aceste simptome sunt auto -limitate şi dispar de obicei în decurs de 2 săptămâni, totuşi la unii
pacienţi pot fi prelungite (2 – 3 luni sau mai mult). De aceea, este recomandabil ca doza de sertralină, la
întreruperea tratamentului, să fie redusă treptat pe o perioadă de câteva săptămâni sau luni, în funcţie de
necesităţile pacientului (vezi pct. 4.2).
Acatisie/agitaţie psiho motorie
Utilizarea sertralin ei a fost asociată cu apariţia acatisiei, caracterizată printr -o agitaţie subiectivă neplăcută
sau dureroasă şi prin necesitatea de mişcare deseori însoţită de incapacitatea de a sta jos sau de a sta
nemişcat. Această stare apar e de cele mai multe ori chiar în primele săptămâni de tratament. La pacienţii la
care apar aceste simptome, creşterea dozei poate fi dăunătoare.
Insuficienţă hepatică
Sertralina este metabolizată în proporţie mare în ficat. Un studiu farmacocinetic cu adm inistrare de doze
repetate la subiecţi cu ciroză uşoară compensată a arătat prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare
şi creşterea de aproximativ trei ori a ASC şi C
max în comparaţie cu subiecţii normali. Nu există diferenţe
semnificative de legare a proteinelor plasmatice între cele două grupuri. Sertralina trebuie utilizată cu atenţie
la pacienţii cu afecţiuni hepatice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică trebuie administrate doze mai mici sau
la intervale mai mari de timp. Sertralina nu trebu ie utilizată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (vezi
pct. 4.2).
Insuficienţă renală
Sertralina este metabolizată în proporţie mare, iar excreţia prin urină a medicamentului nemetabolizat
reprezintă o cale minoră de eliminare. La pacienţii cu ins uficienţă renală uşoară până la moderată (clearance-
ul creatininei 30 -60 ml/min) sau cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance- ul creatininei 10-
29 ml/min), în urma administrării de doze repetate, parametrii farmacocinetici (ASC
0- 24 sau Cma x) nu au
prezentat modificări semnificative în comparaţie cu lotul martor. Nu este necesară ajustarea dozei de
sertralină în funcţie de gradul insuficienţei renale.
6
Utilizare la vârstnici
În studiile clinice au fost incluşi peste 700 de pacienţi vârstnic i (> 65 de ani). Profilul şi incidenţa reacţiilor
adverse apărute la vârstnici au fost similare cu cele de la pacienţii mai tineri.
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost totuşi asociaţi, cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic
la pacienţ i vârstnici, ce pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi
Hiponatremia la pct. 4.4).
Pacienţi cu diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat, tratamentul cu un ISRS poate modifica controlul glicemic. Poate fi necesară
ajustarea dozei de insulină şi/sau de antidiabetice orale.
Terapie electroconvulsivantă
Nu există studii clinice care să stabilească riscurile sau beneficiile asocierii terapiei electroconvulsivante cu
sertralină.
Suc de grepfrut
Administrarea sertralin ăi împreună cu sucul de grepfrut nu este recomandată (vezi pct. 4.5).
Interferenţa cu testele de screening pentru urină
Au fost raportate rezultate fals -pozitive la testele de screening prin imunoeletroforeză urinară pentru
benzodiazepine, la pacienţii af laţi în tratament cu sertralină. Aceasta sunt determinate de lipsa de specificitate
a testelor de screening. Rezultate fals- pozitive la aceste teste pot să apară în următoarele zile după
întreruperea tratamentului cu sertralină. Teste de confirmare, cum ar fi cromatografia/spectrometria de masă
diferenţiază sertralina de benzodiazepine.
Glaucom cu unghi închis
Sertralina poate micşora diametrul pupilei, determinând apariţia midriazei. Midriaza are potenţialul de a
îngusta unghiul şi determinând creşterea t ensiunii intraoculare în special la pacienţii cu risc. Sertralina
trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu glaucom cu unghi închis.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Contraindicaţii
Inhibitori de monoaminooxidază
IMAO ireversibili , non-selectivi (selegilina)
Sertralina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu IMAO ireversibili, cum ar fi selegilina. Tratamentul cu
sertralină nu trebuie să fie iniţiat cel puţin 14 zile după întreruperea tratamentului cu un IMAO irev ersibil.
Administrarea sertralin ei trebuie să fie întreruptă timp de cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului
cu un IMAO ireversibil (vezi pct. 4.3)
IMAO – A reversibili, selectivi (moclobemida)
Din cauza riscului de sindrom serotoninergic, se rtralina nu trebuie asociată cu un IMAO reversibil şi selectiv,
cum este moclobemida. După un tratament cu un inhibitor de MAO reversibil, poate fi necesar ă o perioadă
de întrerupere mai scurtă de 14 zile, înainte de iniţierea tratamentului cu sertralină. Se recomandă ca
administrarea sertralinei să fie întreruptă cu cel puţin 7 zile înainte de începerea tratamentului cu un IMAO
reversibil (vezi pct. 4.3).
IMAO reversibili, non- selectivi (linezolid)
Antibioticul linezolid este un slab IMAO reversibil şi no n-selectiv şi nu trebuie administrat la pacienţii trataţi
cu sertralină (vezi pct. 4.3).
S -au raportat reacţii adverse severe la pacienţii la care a fost recent întrerupt tratamentul cu IMAO şi început
cel cu sertralină, sau care au avut întrerupt tratame ntul cu sertralină, cu puţin înainte de iniţierea celui cu
7
IMAO. Aceste reacţii au inclus tremor, mioclonii, diaforeză, greaţă, vărsături, eritem facial, ameţeli,
hipertermie şi caracteristici asemănătoare cu sindromul neuroleptic malign, convulsii, şi dec es.
Pimozidă
Într -un studiu folosind o doză unică mică de pimozidă (2 mg), administrată concomitent cu sertralina, au fost
observate concentraţii plasmatice crescute de pimozidă cu aproximativ 35%. Aceste concentraţii crescute nu
au fost asociate cu nici o modificare a ECG. Deoarece nu se cunoaşte mecanismul de producere al acestei
interacţiuni, datorită indicelui terapeutic îngust al pimozidei, administrarea concomitentă de setralină şi
pimozidă este contraindicată ( vezi pct. 4.3).
Administrarea concomit entă cu sertralina nu este recomandată pentru:
Medicamente cu acţiune inhibitorie asupra sistemului nervos central şi etanol
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi nu a potenţat efectele etanolului, carbamazepinei,
haloperidolului sau fenit oinei asupra performanţei cognitive şi psihomotorii la subiecţii normali; cu toate
acestea, nu se recomandă administrarea concomitentă de sertralină şi etanol.
Alte medicamente serotoninergice
Vezi pct. 4.4.
Se recomandă prudenţă la utilizarea fentani l, în anestezia generală, sau când este administrat pentru
tratamentul durerii cronice.
Precauţii speciale
Litiu
Într -un studiu clinic controlat cu placebo efectuat la voluntari sănătoşi, administrarea concomitentă de
sertralină şi litiu nu a modificat semni ficativ farmacocinetica litiului, dar a avut ca rezultat o creştere a
incidenţei tremorului în comparaţie cu placebo, indicând o posibilă interacţiune farmacodinamică. Se
recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor la care se administrează concomitent ser tralină şi litiu.
Fenitoină
Într -un studiu clinic efectuat la voluntari sănătoşi, controlat cu placebo, s -a arătat că administrarea cronică de
sertralină 200 mg pe zi nu determină inhibarea semnificativă clinic a metabolizării fenitoinei. Totuşi, au fost
raportate câteva cazuri de pacienţi în tratament cu sertralină cu expunere mare la fenitoină; ca urmare, după
iniţierea tratamentului cu sertralină se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în
vederea ajustării corespunzătoare a dozelor de fenitoină. În plus, administrarea concomitentă de fenitoină
poate determina scăderea concentraţiei plasmatice de sertralină.
Triptani
După punerea pe piaţă, rareori au fost raportate cazuri de pacienţi care au prezentat slăbiciune,
hiperreflexibi litate, incoordonare, confuzie, anxietate şi agitaţie după administrarea de sertralină în asociere
cu sumatriptan. Simptome ale sindromului serotoninergic pot apărea şi la administrarea altor medicamente
din aceeaşi clasă (triptani). Dacă asocierea de sert ralină şi triptani este absolut necesară, se recomandă
supravegherea atentă a pacientului (vezi pct 4.4).
Warfarină
Administrarea concomitentă de sertralină 200 mg pe zi şi warfarină a avut ca rezultat o creştere mică, dar
semnificativă statistic a timpul ui de protrombină, care în câteva cazuri rare a dezechilibrat valoarea INR.
Având în vedere acest lucru, se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină când se iniţiază
sau se întrerupe tratamentul cu sertralină.
Alte interacţiuni medicamento ase, digoxină, atenolol, cimetidină
Administrarea concomitentă cu cimetidina a determinat o scădere substanţială a clearance- ului de sertralină.
Semnificaţia clinică a acestor modificări nu este încă cunoscută. Sertralina nu are nici un efect asupra
capaci tăţii de beta -blocare adrenergică a atenololului. Nu s -a observat nici un fel de interacţiune la
administrarea concomitentă a 200 mg sertralină zilnic cu digoxină.
8
Medicamente care afectează funcţia plachetară
Riscul de sângerare poate creşte în cazul adm inistrării concomitente de ISRS, inclusiv sertralină, şi
medicamente care acţionează asupra funcţiei plachetare (cum sunt AINS, acidul acetilsalicilic şi ticlopidina)
sau alte medicamente care pot creşte riscul sângerărilor (vezi pct. 4.4).
Medicamente me tabolizate de citocromul P450
Sertralina poate acţiona ca un inhibitor uşor -moderat al CYP 2D6. Administrarea cronică de sertralină 50 mg
pe zi a arătat o creştere moderată (în medie 23% - 37%) a concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
desipr aminei (un marker al activităţii izoenzimei CYP 2D6). Interacţiuni clinice relevante pot să apară cu
alte substraturi ale CYP 2D6 cu un indice terapeutic îngust, care includ clasa 1C de antiaritmice cum sunt
propafenona şi flecainida, antidepresivele trici clice şi antipsihoticele tipice, în special la doze mai mari de
sertralină.
Sertralina nu acţionează ca un inhibitor al CYP 3A4, CYP 2C9, CYP 2C19 şi CYP 1A2 la un nivel
semnificativ clinic. Acest lucru a fost confirmat de studii de interacţiune in vivo, cu substraturi ale CYP3A4
(cortizolul endogen, carbamazepina, terfenadina, alprazolamul), cu substratul CYP2C19 diazepam şi
substraturile CYP2C9 tolbutamida, fenitoina şi glibenclamidă. Studiile in vitro indică faptul că sertralina are
un potenţial mic sau nu are potenţial de a inhiba CYP 1A2.
Într -un studiu clinic încrucişat desfăşurat la opt voluntari japonezi sănătoşi, care au primit zilnic trei pahare
cu suc de grapefrut, concentraţia plasmatică a sertralinei a crescut până la aproximativ 100%. Interac ţiunea
cu alţi inhibitori ai CYP3A4 nu a fost stabilită. De aceea, consumul de suc de grepfrut trebuie evitat în timpul
tratamentului cu sertralină (vezi pct. 4.4).
Bazat pe studiul interacţiunii cu suc de grapefruit, nu se poate exclude că administrarea concomitentă de
sertralin ă şi inhibitori ai CYP3A4 potenţi , exemplu inhibitori de protează, ketoconazol, itraconazol,
posaconazole, voriconazole, claritromicină, telitromicină şi nefazodonă, ar duce la creşteri şi mai mari în
cazul expuner ii la se rtralină. Aceasta se referă, de asemenea, la inhibitori i mai moderaţi ai CYP3A4,
ex emplu aprepitant, eritromicina, fluconazol, verapamil ş i diltiazem. Consumul de inhibitori potenţi ai
CYP3A4 ar trebui evitată în timpul tratamentului cu s ertralină.
Concentraţiile plasmatice ale sertralin ei cresc cu aproximativ 50% în cazul metabolizatorilor enzimatici lenţi
pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii enzimatici rapizi (vezi pct. 5.2). Nu poate fi exclusă
interacţiunea cu inhibitorii puternici de CYP2C19.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate, controlate la femei gravide. Cu toate acestea, cantitatea mare de date nu a
evidenţiat inducerea de către sertralină a malformaţiilor congenitale. Studiile la animale au arătat prezenţa
unor efecte asupra reproducerii, datorate probabil toxicităţii materne cauzate de acţiunea farmacodinamică a
substanţei şi/ sau acţiunea farmacodinamică directă a substanţei asupra fetusului (vezi pct. 5.3).
S -a raportat faptul că utilizarea sertralin ei în timpul sarcinii determină simptome asemănătoare simptomelor
de întrerupere, la unii nou- născuţi, ale căror mame au fost tratate cu sertralină. Acest fenomen a fost observat
şi la celelalte antidepresive ISRS. Administrarea sertralinei nu este recomandată în sarcină, decât dacă starea
clinică a mamei este de aşa natură încât beneficiile estimate depăşesc riscul potenţial.
Dacă utilizarea de către mamă continuă în ultimele stadii de sarcină, în special în al treilea trimestru, nou-
născuţii trebuie ţinuţ i sub supraveghere. Următoarele simptome pot apărea la nou- născutul a cărui mamă a
utilizat sertralină în ultimele stadii de sarcină: sindrom de detresă respiratorie, cianoză, apnee, convulsii,
temperatură instabilă, alăptare dificilă, vărsături, hipoglice mie, hipertonie, hipotonie, hiperreflexie, tremor,
apăsare nervoasă, iritabilitate, letargie, plâns constant, somnolenţă şi tulburări de somn. Aceste simptome pot
apărea datorită altor efecte serotoninergice sau simptomelor de întrerupere. Complicaţiile apar imediat sau
foarte curând (<24 ore) după naştere, în majoritatea cazurilor.
9
Studiile epidemiologice au sugerat că utilizarea ISRS în timpul sarcinii, în special în ultimul trimestru de
sarcină, poate creşte riscul de hipertensiune pulmonară persistentă la nou -născut (HTPN). Riscul a fost
constatat în aproximativ 5 cazuri din 1000 de sarcini. La nivelul populaţiei generale, HTPN apare la 1 - 2
cazuri din 1000 de sarcini.
Alăptarea
Datele publicate referitoare la concentraţia sertralinei în laptele mater n au arătat că mici cantităţi de sertralină
şi de N -demetilsertralină, metabolitul sertralinei, au fost excretate în lapte. În general, concentraţiile
plasmatice ale acestora la sugar au fost neglijabile sau nedetectabile, cu o singură excepţie a unui sugar la
care concentraţia plasmatică a atins aproximativ 50% din concentraţia plasmatică maternă (dar fără a avea un
efect cardiac notabil asupra sugarului). Până la această dată, nu au fost raportate reacţii adverse asupra
sănătăţii sugarilor alăptaţi de mam e aflate în tratament cu sertralină, dar riscul nu poate fi exclus.
Administrarea sertralină i mamelor care alăptează nu este recomandată, decât dacă, în urma deciziei
medicului, beneficiile depăşesc riscul potenţial.
Fertilitatea
Studii efectuate pe anima le nu au arătat un efect al sertralin ei asupra parametrilor de fertilitate (vezi pct 5.3).
Studiile efectuate pe subiecţi masculini trataţi cu sertralină au arătat că interacţiunea asupra calităţii spermei
umane este reversibilă.
Impactul asupra fertilit ăţii umane nu a fost observat până acum.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice farmacologice au arătat că sertralina nu are niciun efect asupra performanţelor psihomotorii.
Totuşi, deoarece medicament ele psihotrope pot diminua capacitatea fizică sau mentală necesară îndeplinirii
unor activităţi potenţial riscante, cum sunt conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor, pacientul trebuie
avertizat în consecinţă .
4.8 Reacţii adverse
Greaţa este rea cţia adversă cel mai frecvent întâlnită. În tratamentul tulburărilor de anxietate socială,
disfuncţia sexuală (eşecul ejaculării) la bărbaţi a fost întâlnit la 14% din pacienţii trataţi cu sertralină
comparativ cu 0% la cei cu placebo. Aceste reacţii adver se sunt dependente de doză şi sunt tranzitorii
adeseori pe parcursul continuării tratamentului.
Profilul reacţiilor adverse cel mai frecvent observate în studii dublu -orb controlate cu placebo, la pacienţii cu
TOC, tulburare de panică, SPT şi tulburare d e anxietate socială a fost similar cu cel observat în studiile
clinice la pacienţii cu depresie.
În Tabelul 1, sunt prezentate reacţiile adverse apărute după punerea pe piaţă (frecvenţa necunoscută) şi din
studiile clinice controlate cu placebo (la un număr total de 2542 pacienţi în tratament cu sertralină şi 2145
pacienţi cu placebo) pentru depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. 10
Unele din reacţiile adverse prezentate în Tabelul 1 pot scădea în intensitate şi frecv enţă odată cu continuarea
tratamentului şi, în general, nu duc la oprirea tratamentului.
Tabelul 1: reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse observate în studiile clinice controlate cu placebo în depresie, TOC, tulburări de
panică, SPT şi tulburare de anxietate socială. Analiză globală şi experienţă după punerea pe piaţă (frecvenţă
necunoscută).
10
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu fr ecvenţă
necunoscută
Infecţii şi infestări
Faringită
Infecţii ale
tractului
respirator
superior,
Rinită
Diverticulită,
Gastroenterită,
Otită medie
Tumori benigne, maligne (incluzând chisturi şi polipi)
Neoplasm†
Tulburări hematologice şi limfatice
Limfadenopatie Leucopenie,
Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii anafilactoide,
Reacţii alergice, Alergie
Tulburări endocrine
Hiperprolactinemie,
Hipotiroidism şi sindrom
de secreţie inadecvată de
ADH
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Anorexie,
Apetit
alimentar
crescut*
Hipercolesterole
mie,
Hipoglicemie
Hiponatremie
Diabet zaharat,
Hiperglicemie
Tulburări psihice
Insomnie
(19%) Depresie*,
Depersonaliza
re Coşmaruri,
Anxietate*,
Agi
taţie*,
Nervozitate,
Libidou
scăzut*,
Bruxism Halucinaţii*,
Stare
euforică*,
Apatie,
Gândire
anormală
Tulburări de
conversie,
Dependenţă de
medicamente,
Psihoze*,
Agresivitate*,
Paranoia,
Ideaţie
suicidară/Com
portament
suicidar***,
Somnambulism
, Ejaculare
prematură
Paronirie
11
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale sistemului nervos
Ameţeli (11%),
Somnolenţă
(13%), Cefalee
(21%)* Parestezie*,
Tremor,
Hipertonia,
Disgeuzie,
Tulburări de
atenţie Convulsii*,
Contracţii
musculare
involuntare*,
Coordonare
anormală,
Hiperkinezie,
Amnezie,
Hipoestezie*
, Tulburări
de vorbire,
Ameţeli
posturale,
Migrenă*
Comă*,
Coreoate
toză,
Diskinezie,
Hiperestezie,
Tulburări
senzoriale
Tulburări de motilitate
(incluzând simptome
extrapiramidale cum sunt
hiperkinezie, hipertonie,
bruxism sau tulburări de
mers),
Sincopă.
Deasemenea, au fost
raportate semne şi
simptome asociate
sindromului
serotoninergic sau
sindromului neuroleptic
malign, în unele situaţii
asociate administrării
concomitente de
medicamente
serotoninergice, şi anume:
agitaţie, confuzie,
diaforeză, diaree, febră,
hipertensiune arterială,
rigiditate şi tahicardie.
Acatisie şi agitaţie
psihomotorie (vezi pct.
4.4).
Tulburări oculare
Tulburări
vizuale
Glaucom,
Tulburări
lacrimale,
Scotom,
Diplopie,
Fotofobie,
Hifema,
Midriază*
Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare
Tinitus* Dureri în
ureche
Tulburări cardiace
Palpitaţii* Tahicardie
Infarct
miocardic,
Bradicardie,
Tulburări
cardiace
Tulburări vasculare
Bufeu * Hipertensiu
ne arterială*,
Eritem facial Ischemie
Periferică
Sângerări anormale (cum
sunt epistaxis, hemoragii
gastro
-inte stinale sau
hematurie)
12
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Căscat* Bronho
spasm*,
Dispnee,
Epistaxis
Laringospasm,
Hiperventilaţie,
Hipoventilaţie,
Stridor,
Disfonie,
Singultus
Tulburări gastro-intestinale
Diaree (18%),
Greaţă (24%),
Senzaţie de
gură uscată
(14%) Dureri
abdominale*
Vărsături*,
Constipaţie*
Dispepsie,
Flatulenţă
Esofagită,
Disfagie,
Hemoroizi,
Hipersecreţie
salivară,
Tulburări
linguale,
Eructaţie
Melenă,
Hematochezie,
Stomatită,
Ulceraţia limbii,
Tulburări
dentare, Glosită,
Ulceraţii ale
gurii
Pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Disfuncţie
hepatică
Evenimente hepatice
grave (incluzând
hepatită, icter şi
insuficienţă hepatică)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Erupţii cutanate
tranzitorii*,
Hiperhidroză
Edem
periorbitar*,
Purpură*,
Alopecie*,
Transpiraţie
rece, Piele
uscat
ă,
Urticarie* Dermatită,
Dermatită
buloasă, Erupţie
cutanată
foliculară,
Textură
anormală a
părului, Miros
anormal al pielii
Rare rapoarte de reacţii
adverse cutanate severe
(RACS) de exemplu,
sindrom Stevens
-
Johnson şi necroliză
epidermică, Edem
angione urotic, Edem
facial, Fotosensibilitate,
Reacţii cutanate, Prurit
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Mialgie
Osteoartrită,
Slăbiciune
musculară,
Dureri de
spate,
Spasme
musculare
Tulburări
osoase
Artralgie, Crampe
musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Nicturie,
Retenţie
urinară*,
Poliurie,
Polakiurie,
Tulburări de
micţiune
Oligurie,
Incontinenţă
urinară*,
Ezitare urinară
13
Foarte
Frecvente
(≥1/10) Frecvente
(≥1/100 şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000
şi <1/100)
Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte
rare
(<1/1000
0)
Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului **
Insuficienţa
ejaculării
(14%) Disfuncţie
sexuală,
Disfuncţie
erectilă
Hemoragie
vaginală,
Disfuncţie
sexuală
feminină
Menoragie,
Vulvovaginită
atrofică,
Balanopostită,
Secreţii
genitale,
Priapism*,
Galactoree*
Ginecomastie,
Menstruaţii neregulate
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Oboseală
(10%)* Dureri toracice*
Stare
generală de
rău*,
Frisoane,
Pirexi
e*,
Astenie*,
Sete
Hernie, Fibroză
la locul
injectării,
Toleranţă
scăzută la
medicamente,
Tulburări de
mers,
Evenimente ne -
evaluate
Edem periferic
Investigaţii diagnostice
Scăderi în
greutate*,
Creşteri în
greutate*
Creşteri ale
concentraţiei
alanin
aminotransferaz
ei * şi aspartat
aminotransferaz
ei*. Spermă
anormală
Rezultate anormale ale
testelor de laborator,
Alterări ale funcţiei
plachetare, Creşterea
colesterolemiei
Leziuni şi intoxicaţii
Leziuni
Proceduri medicale şi chirurgicale
Vasodilataţie
procedurală
Dacă evenimentul advers a apărut în depresie, TOC, tulburări de panică, SPT şi tulburare de anxietate
socială, termenul folosit a fost reclasificat prin termenul folosit în studiile de depresie
† Un caz de neoplasm a fost raportat la un pacient care a fost tratat cu sertralină comparativ cu niciun caz
la grupul placebo.
* aceste reacţii adeverse au apărut, de asemenea, şi în studiile după punerea pe piaţă
** numitorul foloseşte numărul de pacienţi din grupuri mixte: se rtralină (1118 bărbaţi, 1424 femei) placebo
(926 bărbaţi, 1219 femei)
Pentru TOC, numai studii pe perioadă scurtă, de 1 -12 săptămâni
*** În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu sertralină, s -au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4. 4)
Simptome de întrerupere apărute la oprirea tratamentului cu sertralină
Întreruperea tratamentului cu sertralină (mai ales dacă se face brusc) determină, în mod obişnuit , simptome
de întrerupere. Cele mai frecv ent raportate reacţii sunt ameţe li, tulburările senzoriale (incluzând parestezia),
14
tulburări ale somnului (incluzând insomnia şi visele agitate), agitaţia sau anxietatea, greaţa şi/ sau vărsăturile,
tremorul şi cefaleea. În general, aceste evenimente sunt uşoare până la moderate şi autolimitate; cu toate
acestea, la unii pacienţi pot fi severe şi/sau prelungite. De aceea, este recomandabil ca atunci când
tratamentul nu mai este necesar, doza de sertralină să fie redusă treptat (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Popul aţie vârstnică
ISRS şi INRS, inclusiv sertralina, au fost asociaţi cu unele cazuri de hiponatremie semnificativă clinic la
pacienţi vârstnici, care pot fi expuşi unui risc mai mare de apariţie a acestui eveniment advers (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
În studiile clinice în care au fost incluşi peste 600 de pacienţi copii şi adolescenţi trataţi cu sertralină, profilul
general al reacţiilor adverse a fost similar cu cel din studiile la pacienţi adulţi. Următoarele reacţii adverse au
fost raportate din studiile controlate (n = 281 pacienţi trataţi cu sertralină):
Foarte frecvente (≥1/10): cefalee (22%), insomnie (21%), diaree (11%) şi greaţă (15%) Frecvente (≥1/100 şi
<1/10): dureri toracice, manie, pirexie, vărsături, anorexie, labilitate afectivă, agr esivitate, agitaţie,
nervozitate, tulburări de atenţie, ameţeală, hiperkinezie, migrenă, somnolenţă, tremor, tulburări vizuale,
senzaţia de gură uscată, dispepsie, coşmar, oboseală, incontinenţă urinară, erupţii cutanate tranzitorii, acnee,
epistaxis, flat ulenţă.
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100): ECG cu interval QT prelungit, tentativă de suicid, convulsii,
tulburări extrapiramidale, parestezii, depresie, halucinaţii, purpură, hiperventilaţie, anemie, alterări ale
funcţiei hepatice, alanin aminotran sferază crescută, cistită, herpes simplex, otită externă, otalgii, dureri
oculare, midriază, stare generală de rău, hematurie, erupţii cutanate pustuloase, rinită, leziuni, greutate
scăzută, spasme musculare, vise anormale, apatie, albuminurie, polakiurie, poliurie, dureri ale sânului,
tulburări menstruale, alopecie, dermatită, modificări cutanate, miros anormal al pielii, urticarie, bruxism,
eritem facial.
Frecvenţă necunoscută : enurezis
Reacţii adverse de clasă
Studiile epidemiologice care au fost efectu ate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 de ani şi peste au arătat
un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii care au primit ISRS şi ATC. Nu se cunoaşte mecanismul care
conduce la apariţia acestui risc.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Ra portarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Tox icitate
Pe baza datelor existente, sertralina a demonstrat o marjă largă de siguranţă în caz de supradozaj. S -a raportat
administrarea de supradoze de până la 13,5g sertralină în monoterapie. S -au raportat decese în cazul
supradozajului sertralinei, îndeos ebi în cazul asocierii cu alte medicamente şi/sau alcool. În consecinţă, orice
supradozaj trebuie tratat intensiv.
Simptomatologie
Simptomele supradozajului constau în efectele mediate de serotonină, cum sunt somnolenţă, tulburări gastro-
intestinale (grea ţă şi vărsături), tahicardie, tremor, agitaţie şi ameţeli. Mai puţin frecvent a fost raportată
comă.
Tratament
Nu există nici un antidot specific pentru sertralină. Dacă este necesar, se asigură permeabilitatea şi
funcţionarea căilor respiratorii, oxigena rea şi ventilaţia adecvată. Cărbunele activat, care poate fi folosit
împreună cu un purgativ, poate fi la fel sau chiar mai eficace decât lavajul gastric şi trebuie luat în
15
considerare în tratamenul supradozajului. Inducerea emezei nu este recomandată. Se recomandă
monitorizarea cardiacă şi a semnelor vitale, în paralel cu tratamentul simptomatic general şi de susţinere.
Datorită volumului mare de distribuţie al sertralinei este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia
sau exsanguinotransfuzia s ă ofere vreun beneficiu.
Supradozajul cu sertralină poate determina prelungirea intervalului QT şi, de aceea, monitorizarea ECG este
recomandată în toate cazurile de supradozaj cu sertralină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), codul ATC: N06AB06.
In vitro, sertralina este un inhibitor puternic şi selectiv al captării neuronale de serotonină (5- HT), ceea ce are
ca rezultat potenţarea efectelor 5 -HT la animale. Sertralina are efecte foarte slabe asupra recaptării neuronale
de noradrenalină şi dopamină. La doze clinice, sertralina blochează captarea de serotonină în trombocitele
umane. La animale este lipsită de activitate stimulantă, sedativă sau a nticolinergică şi nu este cardiotoxică. În
studii controlate la voluntari sănătoşi, sertralina nu a produs sedare şi nu a interferat cu performanţa
psihomotorie. În concordanţă cu inhibarea selectivă a captării de 5- HT, sertralina nu creşte activitatea
cat ecolaminergică. Sertralina nu are afinitate pentru receptorii muscarinici (colinergici), serotoninergici,
dopaminergici, adrenergici, histaminergici, GABA -ergici (acid gama amino butiric) sau benzodiazepinici.
Administrarea cronică de sertralină la animale s -a asociat cu scăderea funcţiei receptorilor cerebrali
noradrenergici, aşa cum s -a observat şi la alte medicamente eficace clinic în tratamentul depresiei sau
obsesiei.
Nu s -a demonstrat că sertralina prezintă potenţial de dependenţă. Într -un studiu la subiecţi umani,
randomizat, dublu- orb, controlat cu placebo, ce compara potenţialul de apariţie al abuzului la sertralină,
alprazolam sau d -amfetamină, s -a observat că sertralina nu produce efecte subiective pozitive indicatoare ale
unui potenţial de depe ndenţă. Pe de altă parte, la subiecţii care au fost trataţi cu alprazolam şi amfetamină s -a
observat o rată a fenomenelor de dependenţă, euforie sau potenţial de dependenţă semnificativ mai mare
decât cea la grupul placebo. Sertralina nu determină nici apa riţia fenomenelor de stimulare şi anxietate, ce
sunt asociate administr ării de d -amfetamină, nici a fenomenelor de sedare şi alterarea funcţiei psihomotorii,
ce sunt asociate administrării de alprazolam. Sertralina nu are acţiune stimulantă asupra maimuţel or Rhesus
care sunt dresate să- şi administreze cocaină şi nici nu poate substitui d- amfetamina sau pentobarbitalul ca
stimul discriminativ la maimuţele Rhesus.
Studii clinice
Tulburări depresive majore
Un studiu cu sertralină 50- 200 mg pe zi a înrolat pacienţi cu depresie trataţi în ambulator şi care au prezentat
un răspuns terapeutic la s fârşitul unei faze iniţiale de tratament deschis de 8 săptămâni. Aceşti pacienţi
(N=295) au fost randomizaţi pentru continuarea tratamentului timp de 44 săptămâni în cadrul unui studiu
dublu- orb cu sertralină 50- 200 mg pe zi sau placebo. Rata de recăderi a fost statistic semnificativ mai mică la
pacienţii trataţi cu sertralină, decât în cazul grupului cu placebo. Doza medie pentru cei care au terminat
tratamentul a fos t de 70 mg pe zi. Procentul de pacienţi care au răspuns la tratament (definit ca fiind acei
pacienţi care nu au prezentat recăderi) pentru grupul cu sertralină şi cel cu placebo a fost de 83,4%, şi
respectiv 60,8%.
Stres post traumatic (SPT)
Date combinate din 3 studii privind SPT în populaţia generală, au arătat că bărbaţii au o rată de răspuns mai
mică decât femeile. În două dintre aceste studii generale, ratele de răspuns la sertralină versus placebo la
bărbaţi şi femei au fost similare (femei: 57,2% comparativ cu 34,5%; bărbaţi: 53,9% comparativ cu 38,2%).
Numărul de bărbaţi şi de femei din populaţia generală sumată din studii a fost de 184, respectiv 430, şi de
aceea rezultatele la femei sunt mai robuste, cele de la bărbaţi au fost asociate cu alte v ariabile iniţiale (abuzul
mai mare de medicaţie, durata mai lungă, surse de traumă etc .) care sunt corelate cu efectul redus.
16
TOC la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea sertralinei (50 – 200 mg pe zi) au fost evaluate în tratamentele copiilor (cu vârste
cuprinse între 6 şi 12 ani) şi adolescenţilor (13 – 17 ani) fără depresie din ambulatoriu cu tulburare obsesiv
compulsivă (TOC). După o săptămâna de introducere într -un studiu singur -orb placebo, pacienţii au fost
randomizaţi pentru douăsprezec e săptămâni de tratament cu doză flexibilă fie cu sertralină, fie cu placebo.
Pacienţii selectaţi pentru grupul tratat cu sertralină au arătat o îmbunătăţire semnificativ mai mare decât cei
din grupul placebo în ceea ce priveşte scorurile Children`s Yale B rown Obsessive Compulsive Scale CY-
BOCS (p = 0,005), NIMH Global Obsessive Compulsive Scale (p = 0,019), CGI Improvement (p = 0.002).
În plus, s -a observat o tendinţă mai mare de îmbunătăţire în grupul cu sertralină comparativ cu grupul
placebo pe scala CG I Severity (p = 0,089). Pentru CY -BOCS, scorurile medii iniţiale şi modificarea faţă de
scorurile iniţiale pentru grupul cu placebo a fost de 22,25 ± 6,15, respectiv - 3,4 ± 0,82, în timp ce pentru
grupul cu sertralină, acestea au fost de 23,36 ± 4,56, respectiv - 6,8 ± 0,87. Într-o analiză ulterioară studiului,
cei care au răspuns la tratament, definiţi ca pacienţi cu o scădere mai mare de 25% pe scala CY -BOCS
(măsură a eficacităţii principale) de la valoarea iniţială la valoarea finală, au fost 53% din grupul de pacienţi
trataţi cu sertralină comparativ cu 37% din grupul de pacienţi cu placebo (p = 0,03).
Datele privind siguranţa pe termen lung şi eficacitatea nu sunt disponibile pentru populaţia de copii şi
adolescenţi.
Nu există date disponibile pentru copii cu vârste sub 6 ani
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Sertralina prezintă o farmacocinetică proporţională cu doza, în intervalul de dozaj cuprins între 50 şi 200 mg.
La bărbaţi, în urma administrării unei doze orale unice zilnice de 50 pân ă la 200 mg timp de 14 zile,
concentraţiile plasmatice maxime ale sertralinei (C
max) sunt atinse la 4,5 până la 8,4 ore după administrare.
Alimentaţia nu modifică semnificativ biodisponibilitatea sertralinei din comprimatele filmate.
Distribuţia
Aproximat iv 98% din medicamentul aflat în circulaţie este legat de proteinele plasmatice.
Metabolizarea
Sertralina suferă o metabolizare intensă la primul pasaj hepatic.
Pe baza datelor clinice şi a celor in -vitro , se poate trage concluzia că sertralina este meta bolizată pe multiple
căi, incluzând CYP3A4, CYP2C19 (vezi 4.5) şi CYP2B6. Sertralina şi metabolitul său principal
desmetilsertralina sunt , de asemenea, substrat in-vitro pentru glicoproteina -P.
Eliminarea
Timpul mediu de înjumătăţire plasmatică al sertralinei este de aproximativ 26 ore (interval 22- 36 ore). În
concordanţă cu timpul de înjumătăţire prin eliminare, se produce o acumulare aproximativ dublă până la
atingerea concentraţiei constante, care apare după o săptămână de administrare a unei doze unice zilnice.
Timpul de înjumătăţire al N -demetilsertralin ei este de 62 până la 104 ore. Atât sertralina, cât şi N -
demetilsertralina sunt metabolizate în proporţie mare la om, iar metaboliţii rezultaţi sunt excretaţi în fecale şi
urină în cantităţi egale. Doar o mică parte (
0, 2%) de ser t r
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi copii şi adolescenţi cu TOC
Farmacocinetica sertralinei a fost studiată la 29 pacienţi copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani şi la 32
pacienţi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 13 şi 17 ani. Pacienţilor le -a fost crescută treptat doza până la
200 mg pe zi în 32 zile, fie li s -a administrat o doză iniţială de 25 mg crescută treptat, fie li s -a administrat o
doză iniţială de 50 mg crescută treptat. Dozajele de 25 mg şi de 50 mg au fost tolerate în egală măsură. La
atingerea concentraţiei constante pentru doza de 200 mg, concentraţia plasmatică a sertralin ei în grupul de
vârstă 6 – 12 ani a fost mai mare cu 35% compar ativ cu cel de vârstă 13 – 17 ani şi cu 21% mai mare decât
17
în grupul adult de referinţă. Nu au existat diferenţe semnificative privind clearance-ul între băieţi şi fete. Ca
urmare, la copii sunt recomandate o doză de iniţiere mică şi paşi de creştere a doz ei de câte 25 mg, mai ales
la cei cu greutate corporală mică. Doza pentru adolescenţi poate fi aceeaşi ca la adulţi.
Adolescenţi şi vârstnici
Profilul farmacocinetic la adolescenţi sau persoane vârstnice nu este diferit semnificativ de cel al adulţilor cu
vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani.
Insuficienţă hepatică
La pacienţi cu afectare hepatică, timpul de înjumătăţire al sertralinei este prelungit şi ASC creşte de
aproximativ trei ori (vezi pct. 4.2 şi 4.4).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insufici enţă renală moderat-severă, nu a fost demonstrată o acumulare semnificativă de
sertralină.
Farmacogenomica
Concentraţiile plasmatice ale sertralinei au fost cu aproximativ 50% mai mari în cazul metabolizatorilor
enzimatici lenţi pentru CYP2C19, comparativ cu metabolizatorii rapizi. Însemnătatea clinică nu este clară,
pacienţii trebuind să primească doze stabilite pe baza răspunsului clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilo r convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogeneza.
Studiile de toxicitate asupra reproducerii la animale au arătat că nu este nicio dovadă de teratogenitate sau
reacţii adverse asup ra fertilităţii masculine. Fetotoxicitatea observată se datorează probabil toxicităţii
materne. Supravieţuirea post -natală a puilor şi greutatea corporală au scăzut doar în primele zile după
naştere. S -a demonstrat că mortalitatea post -natală precoce se da torează expunerii in- utero începând din ziua
a 15- a a sarcinii. Întârzierile identificate în dezvoltarea post- natală a puilor din femele tratate se datorează
probabil efectelor asupra femelelor şi, prin urmare, nu sunt relevante pentru om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hidrogenofosfat de calciu
Celuloză microcristalină
Hidroxipropilceluloză sodică
Amidonglicolat de sodiu (Tip A)
Stearat de magneziu
Film:
Opadry White OY -S -7355 conţinând :
Dioxid de titan (E171)
Hipromeloză
Polisorbat 80
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
18
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cuti e cu blistere din PVC /Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 14 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 28 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 30comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 42 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 50 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 56 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 60 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 84 comprimate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 98 compri mate filmate.
Cutie cu blistere din PVC/Aluminiu a câte 100 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebu ie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
AUROBINDO PHARMA ROMÂNIA S.R.L.
Şoseaua Bucureşti -Ploieşti, nr. 42- 44
Complex ,,Băneasa Business & Technology Park"
Clădirea B, Aripa B2, Etaj 2, Sector 1, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6176/201 4/01-13
6177/201 4/01-13
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Februarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiem brie 2014
