PANTOPRAZOL AUROBINDO 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Aurobindo 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro rezistent conţine pantoprazol 20 mg (sub formă de pantoprazol sodic
sesquihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente de culoare galbenă, ovale, biconvexe, imprimate pe o fa ţă cu “PT2 0” cu
cerneală brună
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani ş i peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică.
Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamat oare nesteroidiene non-
selective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi
pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza
Doza recomandată
Adulţi şi adol escenţi cu vârsta de 12 ani ş i peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi.
Î n general, simptomele sunt ameliorate într -o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, ameliorarea simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea
simptomelor, revenirea acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la
2
nevoie. În cazul în care nu se realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la
nevoie, se poate lua în considerare o trecere la terapia continua.
Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro -rezistent
de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi, care poate fi mărită la 40 mg de pantoprazol pe zi da că are loc
o revenire a bolii. Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol Aurobindo 40 mg. După
vind ecarea recid ivei, doza poate fi redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi:
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamat oare non-steroidiene
neselective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Aurobindo nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani dat orită
insuficienţei datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol
(vezi pct.4.4).
Insufi cienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite ş i trebuie înghiţite î ntregi cu 1 oră înainte de masă cu
puţ ină apă.
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumerati la pct.6 . 1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
In suficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate
regulat în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cel pe termen lung. În caz de creştere al
valorilor serice ale enzim elor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
Administrare concomitentă cu AINS
Utilizarea Pantoprazol Aurobindo 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastr oduodenal indus de
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene n onselective (AINS) trebuie limitată la pac ienţii care
necesită tratament continuu cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă
un risc ridicat de a dezvolta complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de
factor ii individuali de risc, de exemplu, vârstă înaintată (>65 ani), istoric de ulcer gastric sau duodenal
sau de sângerări ale tractului gastrointestinal superior.
3
În prezenţa simptomelor de alarmă
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi atunci când se diagnostichează sau
suspectează un ulcer gastric, trebuie exclusă o afecţiune malignă, deoarece tratamentul cu pantoprazol
poate ma sca simptomele afecţiunilor maligne şi astfel să întârzie diagnosticul.
Dacă, sub tratament adecvat, simptomele persistă, trebuie luate în considerare investigaţii
suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de ataza navir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătur a virală), precum
şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie dep ăşită doza zilnică de
20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, similar celorlaltor medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii
cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamina B12 în
terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor clinice .
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament dep ăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale bacte riene
Pantoprazolul, similar altor inhibitori de pompă de protoni (IPP), poate determina creşterea numărului
de bacterii prezente în mod normal în tractul superior gastro- intestinal. Tratamentul cu Pantoprazol
Krka poate determina creşterea uşoară a riscu lui de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele
determinate de Salmonella şi Campylobacter ş i C. difficile .
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an),
pot creşte uşor riscu l fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale,
predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale
sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10–40%. O parte a
acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să
primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să li se administreze cantităţi
adecvate de vitamină D şi calci u.
Hipomagneziemie
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri,
timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot
apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi artimie
ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre
pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s- a ameliorat după administrarea magneziului şi într eruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină
sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie
să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP
şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
4
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH -ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itracon azolul, posaconazolul şi alte medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente pentru tratamentul infec ţiei cu HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV,
a căror absorbţie este depend entă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o
reducere substanţială a biodisponibilităţii acestor medicamente anti- HIV şi poate afecta eficienţa lor.
Din acest motiv, nu este recomandată administrarea concomitentă a inhibitoril or de pompă de protoni
cu atazanavir (vezi pct. 4.4)
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu s -au observat interacţiuni între pantoprazol şi fenprocumonă sau warfarină, în studiile clinice
de farmacocinetică, în tratamentul concom itent cu aceste substanţe după punerea pe piaţă a
medicamentului, s -au raportat câteva cazuri izolate cu modificări ale valorilor INR. Dacă pacientul
utilizează anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se recomandă
monitorizarea timpului de protrombină/INR după iniţierea şi întreruperea tratamentului cu
pantoprazol, precum şi în cazul administrării neregulate de pantoprazol..
Metotrexat
S -a observat că utilizarea concomitentă de doze mari de metotrexat (de exemplu, 300 mg) ş i inhibitori
ai pompei de protoni cre şte concentraţ iile plasmatice ale metotrexatului la unii pacien ţi. De aceea,
atunci când este nevoie de doze mari de metotrexate, de exemplu în neoplasm ş i psoriasis, se poate lua
în considerare întreruperea temporară a pan toprazolului.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul CYP2C19, iar alte
căi metabolice includ oxidarea, prin intermediul CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate prin aceeaşi cale, cum sunt carbamazepină,
diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi
etinilestradiol, nu au arătat prezenţa unor interacţiuni semnificative clinic.
Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate prin intermediul CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9
(c um sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum
este alcoolul etilic) şi nici nu interferă cu absorbţia digoxinei, prin intermediul p- glicoproteinei.
De asemenea, nu au existat interacţiuni la administrarea conc omitentă de antiacide.
Au fost efectuate studii de interacţiune cu administrare concomitentă de pantoprazol şi antibiotice
(claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile la animale au
demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3) . Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. Pantoprazol Aurobindo nu trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă este absolut
necesar.
Alăptare
5
Studiile la animale au arătat că pantoprazolul este excretat în lapte. A fost raportată şi excreţia în
laptele matern uman. De aceea, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau a continua/întrerupe
tratamentul cu Pantoprazol Aurobindo trebuie luată evaluând beneficiul alăptării pentru copil sau cel
al tratamentului pentru mamă cu Pantoprazol Aurobindo.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi util aje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulbur ări de vedere (vezi pct.
4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5 % dintre pacienţi po t fi aşteptate reacţii adverse (RA). RA cele mai frecvent
raportate sunt diareea şi cefaleea, care apar la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, clasificate în funcţie
de fre cvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Reacţiile adverse rapor tate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului nu pot fi clasificate
în funcţie de frecvenţă, astfel încât sunt încadrate la categoria “Cu frecvenţă necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordi nea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantopraz ol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Aparate,
sisteme
şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie şi
creşteri ale
valorilor lipid elor
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie.
(Vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie, în
asociere cu
hipomagneziemie;
hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
6
agravarea
acestor
simptome în
c azul
preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări ale
gustului
Parestezii
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdomina lă şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute
ale enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ -
GT)
Valori crescute de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insufici enţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eritem cutanat
tranzitor /
exantem / erupţie
cutanată, prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-
Johnson;sindromul
Lyell ;Eritem
polimorf ;
Fotosensibilitate
Tulburări
muscu lo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractura de sold,
de incheietura a
mainii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie Spasme
musculare, ca
urmare a
tulburărilor
electrolitice
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială (cu o
posibil ă
progresie către
insuficien ţă
renală)
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentul ui. Profesioniştii din
7
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg
intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.
Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteine le plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic,
nu se poate recomanda un tratament specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupă farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori de pompă de
protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazol este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul
stomacului pr in blocarea specifică a pompelor de protoni din celulele parietale .
Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde
inhibă enzima ATP -aza H
+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.
Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată.
La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de
protoni şi inhibitori ai receptorilo r H
2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la
nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea
gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal f aţă de nivelul
receptorilorcelulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu
alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul
este administrat oral sau intraveno s.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament pe termen scurt, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen lung, valorile gastrinemiei se dublează. Cu
toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere
uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr
mic de cazuri cu tratament pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate
acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie
atipică) sau a tumorilor carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost
observate la om.
Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament pe termen lung cu pantoprazol mai mare de un
an, în ceea ce priveşte parametrii funcţiei tiroidiene, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
8
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală de 20 mg. . Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 1 – 1,5 µg/ml se ating în medie la
2,0 – 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului e ste liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia seric ă maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte do ar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 %. Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic . Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabol izare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 1 oră, iar clearance -ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de
subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită leg ării specifice a pantoprazolului de pompele de
protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o
durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât
şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia Europei nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea ace ste
persoane sunt numite “metabolizatori cu activitate enzimatică lentă”. La aceştia, metabolizarea
pantoprazolului este în principal catalizată, probabil, de CYP3A4. După administrarea unei doze unice
de 40 mg pantoprazol, valorile medii ale ASC (aria de sub curba concentraţiei, în funcţie de timp) au
fost de aproximativ 6 ori mai mari la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, decât la subiecţii
cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile
max ime medii au fost mai mari cu aproximativ 60 %. Aceste date nu prezintă importanţă asupra
dozelor şi administrării pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacien ţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de
înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul
principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2- 3 ore), excreţia este la fel de
rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut cu 3 până la 6 ore şi valorile ASC au crescut cu u n coeficient de 3-
5, concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi C
max la voluntarii
vârstnici, comparativ cu voluntarii mai t ineri.
Copii şi adolescen ţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea int ravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu
vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul
9
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doz e repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s -au descoperit papiloame cu
celule scuamoase în part ea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de
tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a
dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinem iei, care are loc la şobolan
după tratamentul cu doze mari, pe termen lung. În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s -a
observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost
interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu
durata de doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia
aces tor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în
ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este
mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale , s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S -a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s -a descoperit că aceasta sp oreşte odată cu avansarea
gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de parturi ţie.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu (anhidru)
M anitol (E 42 1)
Crospovidonă (tip B)
H idroxipropilceluloza de joasă densitate
Stearat de calciu
Film :
H ipromeloză 3 cP
Oxid galben de fer (E172)
Copolimer de a cid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
L aurilsulfat de sodiu
P olisorbat 80
T rietil citrat
Cerneală de imprimare :
Shellac
Oxid ro şu de f er (E172)
Oxid negru de f er (E172)
10
Oxid galben de fer (E172)
P ropilenglicol
Solu ţie de amoniac, concentrată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere de PA-Al -PVC /A l în cutie
Mărimi de ambalaj: 7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 9 8, 100 şi 500 comprimate gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7086/2014/01- 10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data autoriza re - Octombri e 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pantoprazol Aurobindo 20 mg comprimate gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat gastro rezistent conţine pantoprazol 20 mg (sub formă de pantoprazol sodic
sesquihidrat).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent
Comprimate gastrorezistente de culoare galbenă, ovale, biconvexe, imprimate pe o fa ţă cu “PT2 0” cu
cerneală brună
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani ş i peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică.
Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux.
Adulţi
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamat oare nesteroidiene non-
selective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS (vezi
pct. 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza
Doza recomandată
Adulţi şi adol escenţi cu vârsta de 12 ani ş i peste
Boala de reflux gastro -esofagian simptomatică
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi.
Î n general, simptomele sunt ameliorate într -o perioadă de 2- 4 săptămâni. Dacă aceasta nu este
suficientă, ameliorarea simptomelor are loc de obicei în termen de alte 4 săptămâni. După ameliorarea
simptomelor, revenirea acestora poate fi controlată cu ajutorul unei doze de 20 mg o dată pe zi, la
2
nevoie. În cazul în care nu se realizează un control satisfăcător al simptomelor cu tratamentul la
nevoie, se poate lua în considerare o trecere la terapia continua.
Tratamentul pe termen lung şi prevenirea recurenţei esofagitei de reflux
Pentru controlul pe termen lung, se recomandă o doză de întreţinere de un comprimat gastro -rezistent
de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi, care poate fi mărită la 40 mg de pantoprazol pe zi da că are loc
o revenire a bolii. Pentru astfel de situaţii este disponibil Pantoprazol Aurobindo 40 mg. După
vind ecarea recid ivei, doza poate fi redusă din nou la 20 mg de pantoprazol.
Adulţi:
Prevenirea ulcerului gastroduodenal indus de medicamentele antiinflamat oare non-steroidiene
neselective (AINS) la pacienţii predispuşi la acest risc care necesită tratament continuu cu AINS
Doza orală recomandată este de un comprimat gastro- rezistent de Pantoprazol Aurobindo 20 mg pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Copii sub vârsta de 12 ani
Pantoprazol Aurobindo nu este recomandat pentru utilizare la copii sub vârsta de 12 ani dat orită
insuficienţei datelor de siguranţă şi de eficacitate pentru această grupă de vârstă.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu trebuie depăşită doza zilnică de 20 mg de pantoprazol
(vezi pct.4.4).
Insufi cienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Mod de administrare
Comprimatele nu trebuie mestecate sau zdrobite ş i trebuie înghiţite î ntregi cu 1 oră înainte de masă cu
puţ ină apă.
4.3 Contraindica ţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, substituenţi de benzimidazol sau la oricare dintre excipienţii
enumerati la pct.6 . 1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
In suficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă valorile serice ale enzimelor hepatice trebuie monitorizate
regulat în timpul tratamentului cu pantoprazol, în special în cel pe termen lung. În caz de creştere al
valorilor serice ale enzim elor hepatice, tratamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.2).
Administrare concomitentă cu AINS
Utilizarea Pantoprazol Aurobindo 20 mg ca tratament de prevenire a ulcerului gastr oduodenal indus de
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene n onselective (AINS) trebuie limitată la pac ienţii care
necesită tratament continuu cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene neselective şi care prezintă
un risc ridicat de a dezvolta complicaţii gastrointestinale. Riscul ridicat trebuie evaluat în funcţie de
factor ii individuali de risc, de exemplu, vârstă înaintată (>65 ani), istoric de ulcer gastric sau duodenal
sau de sângerări ale tractului gastrointestinal superior.
3
În prezenţa simptomelor de alarmă
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu, pierdere semnificativă neintenţionată în greutate,
vărsături recurente, disfagie, hematemeză, anemie sau melenă) şi atunci când se diagnostichează sau
suspectează un ulcer gastric, trebuie exclusă o afecţiune malignă, deoarece tratamentul cu pantoprazol
poate ma sca simptomele afecţiunilor maligne şi astfel să întârzie diagnosticul.
Dacă, sub tratament adecvat, simptomele persistă, trebuie luate în considerare investigaţii
suplimentare.
Administrarea concomitentă cu atazanavir
Administrarea concomitentă de atazanavir cu inhibitori de pompă de protoni nu este recomandată
(vezi
pct. 4.5). În cazul în care este inevitabilă administrarea concomitentă de ataza navir şi un inhibitor de
pompă de protoni, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu, încărcătur a virală), precum
şi creşterea dozei de atazanavir la 400 mg, cu 100 mg de ritonavir. Nu trebuie dep ăşită doza zilnică de
20 mg de pantoprazol.
Influenţa asupra absorbţiei vitaminei B12
Pantoprazolul, similar celorlaltor medicamente antiacide, poate reduce absorbţia vitaminei B12
(ciancobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidriei. Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienţii
cu depozite reduse în organism sau cu factori de risc pentru absorbţia redusă de vitamina B12 în
terapia pe termen lung sau dacă se observă apariţia simptomelor clinice .
Tratament pe termen lung
În tratamentul pe termen lung, în special atunci când perioada de tratament dep ăşeşte 1 an, pacienţii
trebuie ţinuţi sub supraveghere periodică.
Infecţii gastrointestinale bacte riene
Pantoprazolul, similar altor inhibitori de pompă de protoni (IPP), poate determina creşterea numărului
de bacterii prezente în mod normal în tractul superior gastro- intestinal. Tratamentul cu Pantoprazol
Krka poate determina creşterea uşoară a riscu lui de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele
determinate de Salmonella şi Campylobacter ş i C. difficile .
Fracturi osoase
Inhibitorii pompei de protoni, în special utilizaţi în doze mari şi pentru o perioadă îndelungată (>1 an),
pot creşte uşor riscu l fracturilor de şold, ale articulaţiei radiocarpiene şi a coloanei vertebrale,
predominant la vârstnici sau în prezenţa altor factori de risc cunoscuţi. Studiile observaţionale
sugerează că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul total de fractură cu 10–40%. O parte a
acestei creşteri se poate datora altor factori de risc. Pacienţii cu risc de osteoporoză trebuie să
primească tratament conform ghidurilor curente de tratament şi trebuie să li se administreze cantităţi
adecvate de vitamină D şi calci u.
Hipomagneziemie
La pacienţii trataţi cu IPP, cum este pantoprazolul, timp de cel puţin 3 luni şi, în cele mai multe cazuri,
timp de 1 an, a fost raportată apariţia unei hipomagneziemii severe. În cazul hipomagneziemiei pot
apărea simptome severe, cum sunt fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli şi artimie
ventriculară, însă acestea pot debuta insidios şi pot fi trecute cu vederea. La cei mai mulţi dintre
pacienţii afectaţi, hipomagneziemia s- a ameliorat după administrarea magneziului şi într eruperea
tratamentului cu IPP.
La pacienţii la care este necesar tratamentul prelungit cu IPP sau care iau IPP în asociere cu digoxină
sau medicamente care determină hipomagneziemie (de exemplu, diuretice), personalul medical trebuie
să ia în considerare determinarea concentraţiilor magneziului înainte de iniţierea tratamentului cu IPP
şi, ulterior, periodic în timpul tratamentului.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul pantoprazolului asupra absorbţiei altor medicamente
4
Din cauza inhibării puternice şi de durată a secreţiei de acid gastric, pantoprazolul poate reduce
absorbţia medicamentelor a căror biodisponibilitate este dependentă de pH -ul gastric, cum este cazul
unor antifungice azole precum ketoconazolul, itracon azolul, posaconazolul şi alte medicamente
precum erlotinibul.
Medicamente pentru tratamentul infec ţiei cu HIV (atazanavir)
Administrarea concomitentă de atazanavir şi de alte medicamente pentru tratamentul infecţiei cu HIV,
a căror absorbţie este depend entă de pH, cu inhibitori de pompă de protoni, poate avea drept rezultat o
reducere substanţială a biodisponibilităţii acestor medicamente anti- HIV şi poate afecta eficienţa lor.
Din acest motiv, nu este recomandată administrarea concomitentă a inhibitoril or de pompă de protoni
cu atazanavir (vezi pct. 4.4)
Anticoagulante cumarinice (phenprocoumon sau warfarină)
Deşi nu s -au observat interacţiuni între pantoprazol şi fenprocumonă sau warfarină, în studiile clinice
de farmacocinetică, în tratamentul concom itent cu aceste substanţe după punerea pe piaţă a
medicamentului, s -au raportat câteva cazuri izolate cu modificări ale valorilor INR. Dacă pacientul
utilizează anticoagulante cumarinice (de exemplu, fenprocumonă sau warfarină), se recomandă
monitorizarea timpului de protrombină/INR după iniţierea şi întreruperea tratamentului cu
pantoprazol, precum şi în cazul administrării neregulate de pantoprazol..
Metotrexat
S -a observat că utilizarea concomitentă de doze mari de metotrexat (de exemplu, 300 mg) ş i inhibitori
ai pompei de protoni cre şte concentraţ iile plasmatice ale metotrexatului la unii pacien ţi. De aceea,
atunci când este nevoie de doze mari de metotrexate, de exemplu în neoplasm ş i psoriasis, se poate lua
în considerare întreruperea temporară a pan toprazolului.
Alte studii privind interacţiunile
Pantoprazolul este metabolizat extensiv la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al
citocromului P450. Calea metabolică principală este demetilarea prin intermediul CYP2C19, iar alte
căi metabolice includ oxidarea, prin intermediul CYP3A4.
Studiile de interacţiune cu medicamente metabolizate prin aceeaşi cale, cum sunt carbamazepină,
diazepam, glibenclamidă, nifedipină şi un contraceptiv oral care conţine levonorgestrel şi
etinilestradiol, nu au arătat prezenţa unor interacţiuni semnificative clinic.
Rezultatele unor studii de interacţiune au demonstrat că pantoprazolul nu afectează metabolizarea
substanţelor active metabolizate prin intermediul CYP1A2 (cum sunt cafeina, teofilina), CYP2C9
(c um sunt piroxicamul, diclofenacul, naproxenul), CYP2D6 (cum este metoprololul), CYP2E1 (cum
este alcoolul etilic) şi nici nu interferă cu absorbţia digoxinei, prin intermediul p- glicoproteinei.
De asemenea, nu au existat interacţiuni la administrarea conc omitentă de antiacide.
Au fost efectuate studii de interacţiune cu administrare concomitentă de pantoprazol şi antibiotice
(claritromicină, metronidazol, amoxicilină). Nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date relevate privind utilizarea pantoprazolului la femei gravide. Studiile la animale au
demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct 5.3) . Riscul potenţial pentru om este
necunoscut. Pantoprazol Aurobindo nu trebuie utilizat în timpul sarcinii doar dacă este absolut
necesar.
Alăptare
5
Studiile la animale au arătat că pantoprazolul este excretat în lapte. A fost raportată şi excreţia în
laptele matern uman. De aceea, decizia de a continua/întrerupe alăptarea sau a continua/întrerupe
tratamentul cu Pantoprazol Aurobindo trebuie luată evaluând beneficiul alăptării pentru copil sau cel
al tratamentului pentru mamă cu Pantoprazol Aurobindo.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi util aje
Pot apărea reacţii adverse la medicament precum senzaţia de ameţeală şi tulbur ări de vedere (vezi pct.
4.8). În acest caz, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La aproximativ 5 % dintre pacienţi po t fi aşteptate reacţii adverse (RA). RA cele mai frecvent
raportate sunt diareea şi cefaleea, care apar la aproximativ 1% dintre pacienţi.
Tabelul de mai jos prezintă reacţiile adverse raportate la utilizarea de pantoprazol, clasificate în funcţie
de fre cvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente ( ≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din
datele disponibile) .
Reacţiile adverse rapor tate în perioada de după punerea pe piaţă a medicamentului nu pot fi clasificate
în funcţie de frecvenţă, astfel încât sunt încadrate la categoria “Cu frecvenţă necunoscută”.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordi nea descrescătoare a
gravităţii.
Tabelul 1. Reacţii adverse observate în timpul studiilor clinice cu pantopraz ol şi în experienţa
ulterioară punerii pe piaţă.
Frecvenţă
Aparate,
sisteme
şi organe
Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare Cu frecvenţă
necunoscută
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Hiperlipidemie şi
creşteri ale
valorilor lipid elor
(trigliceride,
colesterol);
modificări de
greutate corporală
Hiponatremie
Hipomagneziemie.
(Vezi pct. 4.4)
Hipocalcemie, în
asociere cu
hipomagneziemie;
hipokaliemie
Tulburări psihice Tulburări ale
somnului
Depresie (şi toate
simptomele de
agravare asociate)
Dezorientare (şi
toate simptomele
de agravare
asociate)
Halucinaţii;
Confuzie (în
special la
pacienţii
predispuşi,
precum şi
6
agravarea
acestor
simptome în
c azul
preexistenţei
lor)
Tulburări ale
sistemului nervos
Cefalee;
Ameţeală
Tulburări ale
gustului
Parestezii
Tulburări oculare Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări
gastrointestinale
Diaree;
greaţă/vărsături;
Distensie
abdomina lă şi
balonare;
Constipaţie;
Xerostomie;
Durere şi
disconfort în
zona abdominală
Tulburări
hepatobiliare
Valori crescute
ale enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ -
GT)
Valori crescute de
bilirubină
Leziuni
hepatocelulare;
Icter;
Insufici enţă
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Eritem cutanat
tranzitor /
exantem / erupţie
cutanată, prurit
Urticarie;
Angioedem
Sindromul
Stevens-
Johnson;sindromul
Lyell ;Eritem
polimorf ;
Fotosensibilitate
Tulburări
muscu lo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Fractura de sold,
de incheietura a
mainii sau a
coloanei
vertebrale (vezi
pct. 4.4)
Artralgie; Mialgie Spasme
musculare, ca
urmare a
tulburărilor
electrolitice
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită
interstiţială (cu o
posibil ă
progresie către
insuficien ţă
renală)
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului
Ginecomastie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Astenie,
fatigabilitate şi
indispoziţie
Creşterea
temperaturii
corporale; Edem
periferic
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentul ui. Profesioniştii din
7
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu sunt cunoscute simptomele supradozajului la om. Expunerea sistemică la doze de până la 240 mg
intravenos în decurs de 2 minute a fost bine tolerată.
Deoarece pantoprazol se leagă în proporţie mare de proteine le plasmatice, nu este uşor dializabil.
În caz de supradozaj cu semne clinice de intoxicare, în afară de tratamentul de suport şi simptomatic,
nu se poate recomanda un tratament specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupă farmacoterapeutică: Medicamente pentru tulburări de hiperaciditate, inhibitori de pompă de
protoni, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazol este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul
stomacului pr in blocarea specifică a pompelor de protoni din celulele parietale .
Pantoprazol este convertit la forma sa activă, în mediul acid al canaliculilor celulelor parietale, unde
inhibă enzima ATP -aza H
+/K+, adică faza finală de producere a acidului clorhidric în stomac.
Inhibarea este dependentă de doză şi afectează atât secreţia acidă bazală cât şi secreţia acidă stimulată.
La majoritatea pacienţilor, simptomele dispar după 2 săptămâni. Similar altor inhibitori de pompă de
protoni şi inhibitori ai receptorilo r H
2, tratamentul cu pantoprazol determină o reducere a acidităţii la
nivelul stomacului şi astfel o creştere a gastrinemiei, proporţională cu reducerea acidităţii. Creşterea
gastrinemiei este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de enzimă distal f aţă de nivelul
receptorilorcelulari, substanţa poate afecta secreţia de acid clorhidric, independent de stimularea cu
alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este identic, indiferent dacă medicamentul
este administrat oral sau intraveno s.
Valorile gastrinemiei în condiţii de repaus alimentar cresc în timpul tratamentului cu pantoprazol. În
majoritatea cazurilor de tratament pe termen scurt, acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor
normale. În majoritatea cazurilor de tratament pe termen lung, valorile gastrinemiei se dublează. Cu
toate acestea, o creştere excesivă apare numai în cazuri izolate. Prin urmare, se observă o creştere
uşoară până la moderată a numărului de celule endocrine specifice (ECL) în stomac, într -un număr
mic de cazuri cu tratament pe termen lung (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Cu toate
acestea, conform studiilor efectuate până în prezent, formarea leziunilor precanceroase (hiperplazie
atipică) sau a tumorilor carcinoide descoperite în experimentele la animale (vezi pct. 5.3) nu au fost
observate la om.
Nu se poate exclude complet influenţa unui tratament pe termen lung cu pantoprazol mai mare de un
an, în ceea ce priveşte parametrii funcţiei tiroidiene, conform rezultatelor din studiile la animale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
8
Pantoprazol este absorbit rapid şi concentraţia maximă în plasmă este obţinută după o singură doză
orală de 20 mg. . Concentraţiile plasmatice maxime de aproximativ 1 – 1,5 µg/ml se ating în medie la
2,0 – 2,5 ore după administrare şi aceste valori rămân constante după administrări repetate.
Farmacocinetica nu variază după administrarea unei doze unice sau repetate. În intervalul de dozare
cuprins între 10 şi 80 mg, farmacocinetica plasmatică a pantoprazolului e ste liniară atât după
administrarea orală, cât şi după cea intravenoasă.
S -a constatat că biodisponibilitatea absolută obţinută dintr -un comprimat este de aproximativ 77 %.
Ingestia concomitentă de alimente nu influenţează valoarea ASC, concentraţia seric ă maximă, şi în
consecinţă, biodisponibilitatea. Prin ingestia concomitentă de alimente va creşte do ar variabilitatea
perioadei de absorbţie.
Distribuţie
Pantoprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 98 %. Volumul de
distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg.
Eliminare
Substanţa este metabolizată aproape exclusiv la nivel hepatic . Principala cale de metabolizare este
demetilarea de către CYP2C19, cu o conjugare ulterioară cu sulfatul, iar printre celelalte căi de
metabol izare se numără oxidarea de către CYP3A4. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 1 oră, iar clearance -ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg. Au existat câteva cazuri de
subiecţi la care eliminarea a fost întârziată. Datorită leg ării specifice a pantoprazolului de pompele de
protoni ale celulei parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare nu este corelat cu o
durată de acţiune mai lungă (inhibare a secreţiei acide).
Eliminarea renală reprezintă principala cale de excreţie (aproximativ 80 %) pentru metaboliţii
pantoprazolului, restul fiind excretat prin materiile fecale. Principalul metabolit existent atât în ser, cât
şi în urină, este desmetilpantoprazolul, care este sulfoconjugat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al
metabolitului principal (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Caracteristici la pacienţi/grupuri speciale de subiecţi
Aproximativ 3 % din populaţia Europei nu prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională, de aceea ace ste
persoane sunt numite “metabolizatori cu activitate enzimatică lentă”. La aceştia, metabolizarea
pantoprazolului este în principal catalizată, probabil, de CYP3A4. După administrarea unei doze unice
de 40 mg pantoprazol, valorile medii ale ASC (aria de sub curba concentraţiei, în funcţie de timp) au
fost de aproximativ 6 ori mai mari la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă, decât la subiecţii
cu o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). Concentraţiile
max ime medii au fost mai mari cu aproximativ 60 %. Aceste date nu prezintă importanţă asupra
dozelor şi administrării pantoprazolului.
Nu este recomandată reducerea dozei când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu insuficienţă
renală (inclusiv pacien ţi trataţi prin dializă). Similar subiecţilor sănătoşi, pantoprazolul are un timp de
înjumătăţire plasmatică scurt. Doar mici cantităţi de pantoprazol sunt dializate. Deşi metabolitul
principal are un timp de înjumătăţire plasmatică moderat întârziat (2- 3 ore), excreţia este la fel de
rapidă şi, astfel, nu apare acumulare.
Deşi la pacienţii cu ciroză hepatică (clasele A şi B conform clasificării Child) valorile timpului de
înjumătăţire plasmatică au crescut cu 3 până la 6 ore şi valorile ASC au crescut cu u n coeficient de 3-
5, concentraţia plasmatică maximă crescând numai uşor cu 1,3, comparativ cu subiecţii sănătoşi.
De asemenea, nu este relevantă clinic nici creşterea uşoară a valorilor ASC şi C
max la voluntarii
vârstnici, comparativ cu voluntarii mai t ineri.
Copii şi adolescen ţi
După administrarea orală a unor doze unice de 20 sau 40 mg de pantoprazol la copii cu vârste cuprinse
între 5 şi 16 ani, valorile ASC şi Cmax se situau în intervalul corespunzător valorilor de la adulţi.
După administrarea int ravenoasă a unor doze unice de 0,8 sau 1,6 mg/kg de pantoprazol la copii cu
vârste cuprinse între 2 şi 16 ani nu s -a constatat nicio asociere semnificativă între clearance- ul
9
pantoprazolului şi vârstă sau greutatea corporală. Valoarea ASC şi volumul de distribuţie au fost
conforme cu datele obţinute la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doz e repetate şi genotoxicitatea.
În cadrul unor studii cu durata de de 2 ani privind carcinogenitatea efectuate pe şobolani au fost
identificate neoplasme neuroendocrine. În plus, în cadrul unui studiu s -au descoperit papiloame cu
celule scuamoase în part ea anterioară a stomacului şobolanilor. Mecanismul care duce la formarea de
tumori carcinoide gastrice după administrarea benzimidazolilor substituiţi a fost atent investigat şi a
dus la concluzia că este o reacţie secundară la creşterea masivă a gastrinem iei, care are loc la şobolan
după tratamentul cu doze mari, pe termen lung. În studiile cu durata de doi ani la rozătoare, s -a
observat un număr crescut de tumori hepatice la şobolani şi la femelele de şoarece şi au fost
interpretate ca fiind datorate metabolizării hepatice intense a pantoprazolului.
La un grup de şobolani cărora li s -a administrat cea mai mare doză (200 mg/kg) într -un studiu cu
durata de doi ani, s -a observat o creştere uşoară a modificărilor neoplazice la nivelul tiroidei. Apariţia
aces tor neoplasme este asociată cu modificările induse de pantoprazol asupra degradării tiroxinei în
ficatul şobolanilor. Nu se aşteaptă reacţii adverse tiroidiene la om, deoarece doza terapeutică este
mică.
În timpul studiilor privind reproducerea la animale , s-au observat semne de fetotoxicitate uşoară în
cazul dozelor de peste 5 mg/kg.
Investigaţiile nu au evidenţiat dovezi cu privire la fertilitate redusă sau efecte teratogenice.
S -a studiat penetrarea placentei la şobolan şi s -a descoperit că aceasta sp oreşte odată cu avansarea
gestaţiei. Ca urmare, concentraţia de pantoprazol la fetus creşte cu puţin înainte de parturi ţie.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Carbonat de sodiu (anhidru)
M anitol (E 42 1)
Crospovidonă (tip B)
H idroxipropilceluloza de joasă densitate
Stearat de calciu
Film :
H ipromeloză 3 cP
Oxid galben de fer (E172)
Copolimer de a cid metacrilic-acrilat de etil (1:1) dispersie 30%
L aurilsulfat de sodiu
P olisorbat 80
T rietil citrat
Cerneală de imprimare :
Shellac
Oxid ro şu de f er (E172)
Oxid negru de f er (E172)
10
Oxid galben de fer (E172)
P ropilenglicol
Solu ţie de amoniac, concentrată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale pentru păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere de PA-Al -PVC /A l în cutie
Mărimi de ambalaj: 7, 14, 15, 28, 30, 56, 60, 9 8, 100 şi 500 comprimate gastrorezistente
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7086/2014/01- 10
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data autoriza re - Octombri e 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2014
