BETAHISTINA DICLORHIDRAT AUROBINDO 16 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betahistin ă diclorhidrat Aurobindo 8 mg comprimate
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 16 mg comprimate
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 24 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de be tahistină 8 mg
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de betahistină 16 mg
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de betahistină 24 mg
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Betahistină diclorhidrat
Aurobindo 8 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 7,0 mm) , plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" pe o parte și '87’ pe cealaltă parte.
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 16 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 8,5 mm), plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" şi o linie mediană pe o parte și '88’ pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 24 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 10,0 mm), plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" şi o linie mediană pe o parte și '89’ pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indic ată în tratamentul sindromului Ménière, care poate include simptome
cum sunt vertij, tinitus , pierdere a auzului si greaț ă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulți:
2
Doza iniţială este de la 8 la 16 mg administrată oral de trei ori pe zi
, luate de preferință în
timpul meselor.
Dozele de întreţinere sunt în general cuprinse între 24 şi 48 mg pe zi. Doza zilnică nu trebuie
să depășească 48 mg.
Dozele pot fi ajustate pentru a se potrivi necesităţilor fiecărui pacient. Uneori, ameliorarea
stării clinice poate fi observată numai după câteva săptămâni de tratament.
Insuficienţa renală
Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform
experienţei obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă
renală nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţa hepatică
Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform
experienţei obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă
hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Vârstnici
Deşi datele obţinute din studiile clinice la acest grup de pacienţi sunt limitate, experienţa
obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului sugerează faptul că la pacienţii vârstnic i nu
este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Betahistina nu este recomandată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18
ani din cauza lipsei datelor referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare
Luați com primatele de preferință, în timpul mesei sau după mese, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocito m. Din cauza faptului că
betahistina este un analog sintetic al histaminei poate induce eliberarea catecolaminelor de la
nivel tumoral determinând hipertensiune arterială severă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţ ă în tratamentul pacienţilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer
peptic, din cauz a dispepsiei ocazional întâlnite la pacienţii aflaţi sub tratament cu betahistină.
Pacientii cu astm bronșic trebuie m onitorizați cu atenție în timpul tratamentului c u
betahistină.
Se recomandă prudenţă în prescrierea betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii sau rinite alergice din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arteria lă severă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există cazuri dovedite de interacțiuni periculoase. Nu au fost efectuate studii in -vivo de
interacțiune. Pe baza datelor in vitro nu se așteaptă nicio inhibare in vivo asupra enzimelor
citocromului P450.
3
De
și, în mod teoretic, poate fi de așteptat un antagonism între betahistină și antihistaminice, nu
au fost raportate astfel de interacțiuni.
Există un raport de caz referitor la o interacțiune cu etanol și un compus ca re conține
pirimetamină cu dapsona și un altul de potențare a betahistinei cu salbutamol.
Datele obţinute in vitro, arată că metabolismul betahistinei este inhibat de medicamentele
inhibitoare ale monoaminooxidazei (MAO) incluzând subtipul B al MAO (de ex emplu,
selegilină). Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de betahistină şi inhibitori
MAO (incluzând inhibitorii selectivi MAO de tip B).
Deoarece betahistina este un analog al histaminei, administrarea concomitentă de antagoniști
H1 poate provoca o atenuare reciprocă a efectului agenților activi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide. Studiile la animale, deși
insuficiente nu au evidențiat efecte dăunătoar e directe sau indirecte asupra funcției de
reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Ca măsură de
precauție, este de preferat să se evite utilizarea betahistinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Există informații insuficiente c u privire la excreția betahistinei în laptele uman. Nu există
studii la animale privind excreția betahistinei în lapte. Betahistina nu ar trebui să fie utilizată
în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi util aje
Betahistina este indicată pentru vertij, tinitus și pierderea auzului asociată cu sindromul
Meniere, care pot afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În
studiile clinice, concepute special pentru a investiga capacitatea de a conduce și de a folosi
utilaje, betahistina a avut efecte neglijabile sau deloc.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost experimentate cu frecvențele de mai jos indicate la
pacienții tratați cu betahistină în studiile clinice controlate cu placebo și în rapoartele de după
punerea pe piaț ă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
În plus faţă de aceste reacţii raportate în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele
r eacţii adverse spontane după punerea pe piaţă şi în literatura de specialitate. Frecvenţa nu
poate fi estimată din datele existente, de aceea au fost clasificate cu ”frecvenţă necunoscută”.
Tulbu rări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxia.
4
Tulburări gastro-
intestinale
Cu frecvenţă necunoscută : Reacţii gastrice uşoare (cum sunt vărsături, durere gastro -
intestinală, distensie şi balonare abdominală). Aceste reacţii pot fi tratate, în mod normal, prin
administrarea în timpul meselor sau prin scăderea dozei .
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special
angioedem, urticarie, erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicam entului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitive lor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare
până la moderate cu doze până la 640 mg (cum sunt greaţă, somnolenţă, durere ab dominală).
Alte simptome ale supradozajului betahistină sunt vărsături, dispepsie, ataxie și convulsii.
Complicaţii mai grave (de exemplu convulsii, complicaţii pulmonare şi cardiace) au fost
observate în cazurile de supradozaj voluntar cu betahistină, în special în combinaţie cu
supradozajul altor medicamente. Nu exist ă un antidot specific. Lavajul gastric și tratamentul
simptomatic sunt recomandate în termen de o oră după ingestie.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: Sistemul nervos central. Antiemetic și antivertiginos, c odul ATC:
N07CA01
Mecanismul de acţiune al betahistinei este parţial cunoscut.
Sunt cunoscute câ teva ipoteze plauzibile susţinute de studiile la animale şi date obţinute la
om .
Betahistina influenţează sistemul histaminergic:
Betahistina acţionează atât ca agonist parţial pe receptorii H1 , cât şi ca antagonist pe
receptorii H3 la nivelul ţesutului neuronal şi are activitate neglijabilă asupra receptorilor H2.
Betahistina creş te turn-over -ul şi eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici
H3 şi prin inducerea fenomenului de down- reglare la nivelul receptorilor H3.
Betahistina poate creşte fluxul de sânge atât în zona cohleară , cât şi la nivelul întregii regiu ni
a creierului:
Testele farmacologice la animale au arătat că circulaţia sanguină la nivelul striei vasculare de
la nivelul urechii interne se îmbunătăţeşte, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale
microcirculaţiei urechii interne. La om, s -a demonstrat, deasemenea, că betahistina creşte
fluxul sanguin cerebral.
Betahistina facilitează compensarea vestibulară:
Betahistina accelerează recuperarea vestibulară după neurectomie unilaterală la animale, p rin
susţinerea şi facilitarea compensării vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin
5
fenomenul de up-
reglare a turn-over -ului şi eliberării histaminei, este mediat prin intermediul
anatagoniştilor pe receptorii H3. La subiecţi umani trataţi cu betahistină, timpul de recuperare
după neure ctomie vestibulară a fost de asemenea, redus.
Betahistina modifică reacţiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari
De asemenea, s- a constatat că betahistina are un efect inhibitor dependent de doză, asupra
generării de impulsuri rapide la nivelul neu ronilor nucleilor vestibulari laterali şi mediani.
Proprietăţile farmacodinamice, aşa cum s -a demonstrat la animale, pot contribui la beneficiile
terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular
Eficacitatea betahistinei a fost dovedită în studii la pacienţi diagnosticaţi cu vertij vestibular şi
cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severităţii şi scăderea frecvenţei cu care apar crizele
vertiginoase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
După administrare orală, betahistina este absorbită rapid şi aproape complet din toate
segmentele tractului gastro -intestinal. După absorbţie, substanţa activă este metabolizată rapid
şi aproape complet în acid 2- piridilacetic. Nivelele plasmatice de betahistină sunt foarte
scăzute. Din acest motiv, toate e valuările farmacocinetice se bazează pe dozarea acidului 2-
piridilacetic din plasmă şi urină.
C
max atinsă după administrarea medicamentului cu alimente este mai mi că comparativ cu cea
atinsă la administrarea medicamentului în condiţii de repaus alimentar. Cu toa te acestea,
absorbţia totală a betahistinei este similară în ambele situaţii, indicând doar că administrar ea
betahistinei concomitent cu alimente încetineşte absorbţia acesteia.
Distribuţie
Betahistina se leagă de proteinele plasmatice într -un pr ocent mai mic de 5%.
Biotransformare
După absorbţie, betahistina este metabolizată rapid şi aproape complet în acid 2- piridilacetic
(care nu are nicio activitate farmacologică).
După administrarea pe cale orală a betahistinei concentraţia plasmatică (ş i în urină) de acid 2-
piridilacetic atinge maximum la o oră după administrare şi scade cu un timp de înjumătăţire
de aproximativ 3,5 ore .
Eliminare
Acidul 2- piridilacetic se excretă rapid în urină. În intervalul terapeutic 8- 48 mg, aproximativ
85% din doza iniţială se regăseşte în urină. Eliminarea urinară sau prin materiile fecale a
betahistinei nemetabolizate este nesemnificativă.
Liniaritate
Rata de eliminare este constantă în intervalul dozelor orale de 8- 48 mg, indicând faptul că
farmacocinetica be tahistinei este liniară, iar calea metabolică implicată nu este saturată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate după doze repetate cu o durată de șase luni la câin e și durata de 18 luni la
șobolan albinos , nu au evidențiat efecte dău nătoare relevante clinic la doze în între 2,5 - 120
mg /kg. Betahistina este lipsită de potențial mutagen și nu a existat nicio dovadă de
carcinogenitate la șobolan. Testele efectuate pe iepur e gestan t nu au arătat nici o dovadă a
efectelor terato gene.
6
6
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Celuloză microcristalină
Manitol
Povidonă K 90
C rospovidonă tip B
Acid citric anhidru
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Acid stearic 50
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din P A-Al -PVC /Al
8 mg: 10, 20, 50, 60, 84, 100 și 120 comprimate
16 mg : 10, 20, 30, 60 și 84 comprimate
24 mg: 10, 20 și 60 comprimate
Flacon PEID opac, rotund din sticlă albă cu sistem de închidere din polipropilenă care conține
bobină de bumbac: 30 și 1000 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fi e comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6907/2014/01- 09
6908/2014/01- 07
6909/2014/01- 05
7
9
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betahistin ă diclorhidrat Aurobindo 8 mg comprimate
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 16 mg comprimate
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 24 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de be tahistină 8 mg
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de betahistină 16 mg
Fiecare comprimat conține diclorhidrat de betahistină 24 mg
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Betahistină diclorhidrat
Aurobindo 8 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 7,0 mm) , plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" pe o parte și '87’ pe cealaltă parte.
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 16 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 8,5 mm), plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" şi o linie mediană pe o parte și '88’ pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
Betahistină diclorhidrat Aurobindo 24 mg comprimate
Comprimate rotunde, (diametru de 10,0 mm), plate, de culoare albă până la aproape albă,
marcate cu "X" şi o linie mediană pe o parte și '89’ pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi divizat în două părți egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Betahistina este indic ată în tratamentul sindromului Ménière, care poate include simptome
cum sunt vertij, tinitus , pierdere a auzului si greaț ă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulți:
2
Doza iniţială este de la 8 la 16 mg administrată oral de trei ori pe zi
, luate de preferință în
timpul meselor.
Dozele de întreţinere sunt în general cuprinse între 24 şi 48 mg pe zi. Doza zilnică nu trebuie
să depășească 48 mg.
Dozele pot fi ajustate pentru a se potrivi necesităţilor fiecărui pacient. Uneori, ameliorarea
stării clinice poate fi observată numai după câteva săptămâni de tratament.
Insuficienţa renală
Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform
experienţei obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă
renală nu este necesară ajustarea dozei.
Insuficienţa hepatică
Nu există date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienţi, dar conform
experienţei obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului, la pacienţii cu insuficienţă
hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Vârstnici
Deşi datele obţinute din studiile clinice la acest grup de pacienţi sunt limitate, experienţa
obţinută după punerea pe piaţă a medicamentului sugerează faptul că la pacienţii vârstnic i nu
este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Betahistina nu este recomandată pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18
ani din cauza lipsei datelor referitoare la siguranţă şi eficacitate.
Mod de administrare
Luați com primatele de preferință, în timpul mesei sau după mese, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Betahistina este contraindicată la pacienţii cu feocromocito m. Din cauza faptului că
betahistina este un analog sintetic al histaminei poate induce eliberarea catecolaminelor de la
nivel tumoral determinând hipertensiune arterială severă
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă prudenţ ă în tratamentul pacienţilor cu ulcer peptic sau cu antecedente de ulcer
peptic, din cauz a dispepsiei ocazional întâlnite la pacienţii aflaţi sub tratament cu betahistină.
Pacientii cu astm bronșic trebuie m onitorizați cu atenție în timpul tratamentului c u
betahistină.
Se recomandă prudenţă în prescrierea betahistinei la pacienţi cu urticarie, erupţii cutanate
tranzitorii sau rinite alergice din cauza posibilităţii de agravare a acestor simptome.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arteria lă severă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu există cazuri dovedite de interacțiuni periculoase. Nu au fost efectuate studii in -vivo de
interacțiune. Pe baza datelor in vitro nu se așteaptă nicio inhibare in vivo asupra enzimelor
citocromului P450.
3
De
și, în mod teoretic, poate fi de așteptat un antagonism între betahistină și antihistaminice, nu
au fost raportate astfel de interacțiuni.
Există un raport de caz referitor la o interacțiune cu etanol și un compus ca re conține
pirimetamină cu dapsona și un altul de potențare a betahistinei cu salbutamol.
Datele obţinute in vitro, arată că metabolismul betahistinei este inhibat de medicamentele
inhibitoare ale monoaminooxidazei (MAO) incluzând subtipul B al MAO (de ex emplu,
selegilină). Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de betahistină şi inhibitori
MAO (incluzând inhibitorii selectivi MAO de tip B).
Deoarece betahistina este un analog al histaminei, administrarea concomitentă de antagoniști
H1 poate provoca o atenuare reciprocă a efectului agenților activi.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Există date limitate privind utilizarea betahistinei la femeile gravide. Studiile la animale, deși
insuficiente nu au evidențiat efecte dăunătoar e directe sau indirecte asupra funcției de
reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potențial pentru om este necunoscut. Ca măsură de
precauție, este de preferat să se evite utilizarea betahistinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Există informații insuficiente c u privire la excreția betahistinei în laptele uman. Nu există
studii la animale privind excreția betahistinei în lapte. Betahistina nu ar trebui să fie utilizată
în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi util aje
Betahistina este indicată pentru vertij, tinitus și pierderea auzului asociată cu sindromul
Meniere, care pot afecta negativ capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. În
studiile clinice, concepute special pentru a investiga capacitatea de a conduce și de a folosi
utilaje, betahistina a avut efecte neglijabile sau deloc.
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacții adverse au fost experimentate cu frecvențele de mai jos indicate la
pacienții tratați cu betahistină în studiile clinice controlate cu placebo și în rapoartele de după
punerea pe piaț ă: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări gastro- intestinale
Frecvente: greaţă şi dispepsie
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
În plus faţă de aceste reacţii raportate în cadrul studiilor clinice, au fost raportate următoarele
r eacţii adverse spontane după punerea pe piaţă şi în literatura de specialitate. Frecvenţa nu
poate fi estimată din datele existente, de aceea au fost clasificate cu ”frecvenţă necunoscută”.
Tulbu rări ale sistemului imunitar
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate, cum este anafilaxia.
4
Tulburări gastro-
intestinale
Cu frecvenţă necunoscută : Reacţii gastrice uşoare (cum sunt vărsături, durere gastro -
intestinală, distensie şi balonare abdominală). Aceste reacţii pot fi tratate, în mod normal, prin
administrarea în timpul meselor sau prin scăderea dozei .
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Cu frecvenţă necunoscută: Reacţii de hipersensibilitate cutanată şi subcutanată, în special
angioedem, urticarie, erupţii cutanate tranzitorii şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă.
Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicam entului.
Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată
prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul
Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitive lor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au fost raportate câteva cazuri de supradozaj. Unii pacienţi au prezentat simptome uşoare
până la moderate cu doze până la 640 mg (cum sunt greaţă, somnolenţă, durere ab dominală).
Alte simptome ale supradozajului betahistină sunt vărsături, dispepsie, ataxie și convulsii.
Complicaţii mai grave (de exemplu convulsii, complicaţii pulmonare şi cardiace) au fost
observate în cazurile de supradozaj voluntar cu betahistină, în special în combinaţie cu
supradozajul altor medicamente. Nu exist ă un antidot specific. Lavajul gastric și tratamentul
simptomatic sunt recomandate în termen de o oră după ingestie.
5 PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grup a farmacoterapeutică: Sistemul nervos central. Antiemetic și antivertiginos, c odul ATC:
N07CA01
Mecanismul de acţiune al betahistinei este parţial cunoscut.
Sunt cunoscute câ teva ipoteze plauzibile susţinute de studiile la animale şi date obţinute la
om .
Betahistina influenţează sistemul histaminergic:
Betahistina acţionează atât ca agonist parţial pe receptorii H1 , cât şi ca antagonist pe
receptorii H3 la nivelul ţesutului neuronal şi are activitate neglijabilă asupra receptorilor H2.
Betahistina creş te turn-over -ul şi eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici
H3 şi prin inducerea fenomenului de down- reglare la nivelul receptorilor H3.
Betahistina poate creşte fluxul de sânge atât în zona cohleară , cât şi la nivelul întregii regiu ni
a creierului:
Testele farmacologice la animale au arătat că circulaţia sanguină la nivelul striei vasculare de
la nivelul urechii interne se îmbunătăţeşte, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale
microcirculaţiei urechii interne. La om, s -a demonstrat, deasemenea, că betahistina creşte
fluxul sanguin cerebral.
Betahistina facilitează compensarea vestibulară:
Betahistina accelerează recuperarea vestibulară după neurectomie unilaterală la animale, p rin
susţinerea şi facilitarea compensării vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin
5
fenomenul de up-
reglare a turn-over -ului şi eliberării histaminei, este mediat prin intermediul
anatagoniştilor pe receptorii H3. La subiecţi umani trataţi cu betahistină, timpul de recuperare
după neure ctomie vestibulară a fost de asemenea, redus.
Betahistina modifică reacţiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari
De asemenea, s- a constatat că betahistina are un efect inhibitor dependent de doză, asupra
generării de impulsuri rapide la nivelul neu ronilor nucleilor vestibulari laterali şi mediani.
Proprietăţile farmacodinamice, aşa cum s -a demonstrat la animale, pot contribui la beneficiile
terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular
Eficacitatea betahistinei a fost dovedită în studii la pacienţi diagnosticaţi cu vertij vestibular şi
cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severităţii şi scăderea frecvenţei cu care apar crizele
vertiginoase.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
După administrare orală, betahistina este absorbită rapid şi aproape complet din toate
segmentele tractului gastro -intestinal. După absorbţie, substanţa activă este metabolizată rapid
şi aproape complet în acid 2- piridilacetic. Nivelele plasmatice de betahistină sunt foarte
scăzute. Din acest motiv, toate e valuările farmacocinetice se bazează pe dozarea acidului 2-
piridilacetic din plasmă şi urină.
C
max atinsă după administrarea medicamentului cu alimente este mai mi că comparativ cu cea
atinsă la administrarea medicamentului în condiţii de repaus alimentar. Cu toa te acestea,
absorbţia totală a betahistinei este similară în ambele situaţii, indicând doar că administrar ea
betahistinei concomitent cu alimente încetineşte absorbţia acesteia.
Distribuţie
Betahistina se leagă de proteinele plasmatice într -un pr ocent mai mic de 5%.
Biotransformare
După absorbţie, betahistina este metabolizată rapid şi aproape complet în acid 2- piridilacetic
(care nu are nicio activitate farmacologică).
După administrarea pe cale orală a betahistinei concentraţia plasmatică (ş i în urină) de acid 2-
piridilacetic atinge maximum la o oră după administrare şi scade cu un timp de înjumătăţire
de aproximativ 3,5 ore .
Eliminare
Acidul 2- piridilacetic se excretă rapid în urină. În intervalul terapeutic 8- 48 mg, aproximativ
85% din doza iniţială se regăseşte în urină. Eliminarea urinară sau prin materiile fecale a
betahistinei nemetabolizate este nesemnificativă.
Liniaritate
Rata de eliminare este constantă în intervalul dozelor orale de 8- 48 mg, indicând faptul că
farmacocinetica be tahistinei este liniară, iar calea metabolică implicată nu este saturată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate după doze repetate cu o durată de șase luni la câin e și durata de 18 luni la
șobolan albinos , nu au evidențiat efecte dău nătoare relevante clinic la doze în între 2,5 - 120
mg /kg. Betahistina este lipsită de potențial mutagen și nu a existat nicio dovadă de
carcinogenitate la șobolan. Testele efectuate pe iepur e gestan t nu au arătat nici o dovadă a
efectelor terato gene.
6
6
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Celuloză microcristalină
Manitol
Povidonă K 90
C rospovidonă tip B
Acid citric anhidru
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Talc
Acid stearic 50
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blistere din P A-Al -PVC /Al
8 mg: 10, 20, 50, 60, 84, 100 și 120 comprimate
16 mg : 10, 20, 30, 60 și 84 comprimate
24 mg: 10, 20 și 60 comprimate
Flacon PEID opac, rotund din sticlă albă cu sistem de închidere din polipropilenă care conține
bobină de bumbac: 30 și 1000 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fi e comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7 DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Aurobindo Pharma (Malta) Limited
Vault 14, Level 2, Valletta Waterfront, Floriana FRN 1913
Malta
8 NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6907/2014/01- 09
6908/2014/01- 07
6909/2014/01- 05
7
9
DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
10 DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
