DEXKETOPROFEN ROMPHARM 50 mg/2 ml
Substanta activa: DEXKETOPROFENUMClasa ATC: M01AE17Forma farmaceutica: SOL. INJ./CONC. PT. SOL. PERF.
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 10 fiole din sticla bruna (doua suporturi a cate 5 fiole), prevazute cu inel de rupere, continand 2 ml de sol. inj./conc. pt. sol. perf.
Producator: ROMPHARM COMPANY S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fi olă a 2 ml conţine dexketoprofen 50mg ( sub formă de dexketoprofen trometamol).
Fiecare ml de soluţie conţine dexketoprofen 25mg (sub formă de dexketoprofen trometamol).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluţie conţine alcool etilic (96%) 100 mg şi sodiu 0,08 mmoli.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă / concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Soluţie limpede şi incoloră, lipsită de particule vizibile.
pH: (6,5 - 8,5)
Osmolalitate: (27 0-330 mOsmol/kg)
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care
administrarea orală nu este indicată, cum sunt durerea postoperatorie, colica renală şi lombalg iile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 50 mg la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval
de 6 ore. Doza totală zilnică nu trebuie să depășească 150 mg.
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţi e injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
indicat în administrarea pe termen scurt iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică
acută (nu va depăși două zile). Pacienţii trebuie trecuţi la tratament analgezic oral când e ste posibil.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexketoprofen Rompharm soluție
injectabilă / concentrat pentru soluție perfuzabilă poate fi utilizat în asociere cu analgezice opioide, dacă
este indicat, în aceleași doze recomandate la adulți (vezi pct. 5.1).
Insuficiență hepatică
Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg la pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară spre medie (scor
Child -Pugh 5 - 9) şi funcția hepatică trebuie monitorizată atent (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm
50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă, nu trebuie utilizat la pacienții cu
insuficiență hepatică severă (scor Child -Pugh 10 -15) (vezi pct. 4.3).
Insuficiență renală
Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance -ul
creatininei 50 - 80 ml / min) (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă /
concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficiență renală moderată spre
severă (clearance- ul creatininei <50 ml / min) (ve zi pct. 4.3).
Vârstnici
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienților vârstnici. Totuşi, din cauza scăderii
fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă
renală uşoară: 50 mg doza zilnică totală (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru
soluţie perfuzabilă nu au fost stabilite şi de aceea medicamentul nu se va utiliza la copii şi a dolescenţi.
Mod de administrare
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi
administrat pe cale intramusculară sau intraveno asă:
• Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de De xketoprofen Rompharm 50 mg/2ml
soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrată prin injectare lentă profund
intramuscular.
• Administrare intravenoasă:
- Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descri s la pct. 6.6, trebuie administrată ca
perfuzie intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia trebuie protejată permanent de
lumină.
- Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţ ie
injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval de
minimum 15 secunde.
Instrucţiuni de manipulare a medicamentului:
În cazul în care Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml este administrat intra muscular sau în bolus
intravenos, soluţia trebuie injectată imediat după extragerea sa din fiola colorată (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).
3
Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia trebuie diluată aseptic şi protejată de lumina naturală
(vezi şi pct . 6.3 şi 6.6).
4.3 Contraindicaţii
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie
administrat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enu meraţi la pct. 6.1.
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte AINS) declanşează
crize de astm bronșic, bronhospasm, rinită acută sau provoacă polipi nazali, urticarie sau angio edem.
- pacienţi care au sau cu suspiciune de ulcer peptic activ/hemoragie activă sau cu antecedente de ulcer
peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare
dovedită) sau dispepsie cronică.
- pacienţi care au hemoragie gastrointesti nală sau altă sângerare activă sau tulburări de s ȃnger ar e.
- pacienţi cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legată de un tratament anterior cu
AINS.
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă.
- pacienţi cu antecedente de ast m bronşic.
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă.
- pacienţi cu insuficiență renală moderată spre severă (clearance- ul creatininei <50 ml/min).
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child -Pugh 10 - 15).
- pacienţi cu diateză hemoragică ş i alte tulburări de coagulare.
- în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină şi în perioada alăptării (vezi pct. 4.6).
- pentru administrare neuroaxială (intratecală sau epidurală) din cauza conținutului său în alcool etilic.
4.4 Atenţionări şi pr ecauţii speciale pentru utilizare
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2, trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gast rointestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
S -a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale , în cazul
tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau is toric
anterior de evenimente gastrointestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastrointestinale
la pacienţii c ărora li se administrează Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici.
Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvenţă cresc ută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastrointestinală, care pot fi le tale (vezi pct. 4.2).
Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacien ţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Similar tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă pentru a
garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacienţii cu
simptome gastrointestinale sau antecedente de afecțiune gastrointestinală trebuie monitorizaţi pentru
tulburări digestive, în special hemoragie gastroint estinală.
Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente gastro -protectoare
(de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care
necesită administrarea concomitentă d e doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
creşte riscul gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale ne obişnuite (mai ales hemoragie gastrointestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care utilizează medicaţii concomitente care ar putea crește riscul
de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticoste roizii cu administrare pe cale orală, anticoagulantele
precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum
a cidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetar ă şi pot prelungi
timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen
trometamol şi de doze profilactice de heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a
fost evaluată în studii clinic e controlate şi nu s-a înregistrat un efect asupra parametrilor coagulării. Cu
toate acestea, pacienţii care utilizează terapie care interferă cu hemostaza, cum este warfarina sau alte
cumarinice sau heparine, trebuie monitorizaţi cu atenţie dacă se admini strează dexketoprofen trometamol
(vezi pct. 4.5).
Sunt necesare recomandări şi monitorizare adecvată la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială
şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară spre moderată, deoarece s- a raportat apariţia retenţiei de
lichide şi edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (mai ales la
doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere m ică a riscului de
evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date
suficiente pentru a exclude un astfel de risc pentru dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insufi cienţă cardiacă congestivă, afecțiune cardiacă
ischemică diagnosticată, afecțiune arterială periferică şi/sau afecțiune cerebrovasculară trebuie trataţi cu
dexketoprofen trometamol doar după o analiză atentă. O analiză similară trebuie făcută înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru boală cardiovasculară (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale , inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliză toxică epidermică, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par să fie cu cel mai mare risc pentru aceste reacții la începutul terapiei: debutul reacției
producându- se, în majoritatea cazurilor, în timpul primei luni de tratament. Administrarea de
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml trebuie întreruptă în cazul primei apariţii a erupţiei cutanate,
leziunilor de mucoasă sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Similar tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Similar altor inhibitori ai
sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la
glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută.
5
Similar altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea,
să determine creşteri semnificative ale AST şi ALT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor
parametrii, tratamentul trebuie întrerupt.
Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficiență hepatică şi/sau renal ă, precum şi la pacienţii cu
antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă. La aceşti paci enţi, utilizarea de AINS
poate duce la deteriorarea funcţiei renale, la retenţie de lichide şi edem. Este necesară, de asemenea,
precauţie la pacienţii care utilizează tratament diuretic sau la cei la care se poate instala hipovolemie,
deoarece există un r isc crescut de nefrotoxicitate. Este necesară precauţie specială la pacienţii cu
antecedente de afecțiune cardiacă, mai ales la cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă, deoarece
există un risc crescut de declanşare a insuficienţei cardiace.
P acienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficiență renală, insuficiență cardiacă sau hepatică
(vezi pct. 4.2).
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie
administrat cu precauţie la p acienţii care prezintă tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau
boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele afecțiunilor infecţioase. În cazuri izolate s -a
descris o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea de AINS. De aceea,
pacientului i se recomandă să se adreseze imediat unui medic dacă în timpul tratamentului apar sau se
agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Similar altor AINS, utilizarea de dex ketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este
recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide
sau care efectuează investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării
de dexketoprofen trometamol. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat în primul şi al doilea trimestru de
sarcină decât dacă este strict necesar.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic este „lipsit de
sodiu”.
Acest medicament conţine alcool (etanol) 12,4 vol %, adică până la 200mg per doză, echivalent cu 5ml de
bere sau 2,08 ml de vin per doză.
Poat e fi dăunător persoanelor cu etilism.
Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut
cum sunt pacienţi i cu afecțiuni hepatice sau epilepsie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme d e interacţiune
Următoarele interacțiuni se aplică medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi (≥ 3 g/zi): administrarea asociată a mai multor AINS poate
creşte r iscul de ulcere gastrointestinale şi de hemoragie, printr -un efect sinergic.
6
- Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din
cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a
lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă
clinică şi a analizelor de laborator.
- Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachet are şi lezării mucoasei
gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a
valorilor de laborator.
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
- Litiu ( descrisă cu mai multe AINS): AINS cresc concentrația de litiu în sânge, care poate atinge valori
toxice (eliminare renală a litiului scăzută). Prin urmare, se impune monitorizarea acestui parametru în
timpul iniţierii, ajustării şi la întreruperea tratamen tului cu dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a
metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către agenţi antiinflamatori, în general.
- Hidantoine şi sulfonamide: efec tele toxice ale acestor substanţe pot fi crescute.
Asocieri care necesită precauţie:
- Diuretice, inhibitori ECA, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorului de angiotensină
II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al a ltor medicamente antihipertensive. În cazul
pacienţilor cu insuficienţă renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă), administrarea concomitentă de agenţi inhibitori ai ciclooxigenazei şi inhibitori ECA,
antagonişti ai receptorului de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect
deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a
dexketoprofenului cu un diuretic, e ste esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare,
iar funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare”).
- Metotrexat, utilizat la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a
metotrexatului prin scăderea clearance- ului său renal de către medicamente antiinflamator ii, în general. Se
recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii.
Intens ificarea monitorizării în cazul alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică şi verificarea mai frecventă
a timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie
severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1 -2 s ăptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Sulfonilureice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin deplasarea acesteia de pe
locurile de legare de proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate în considerare:
- Beta -blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv prin inhibarea sintezei de
prostaglandine.
7
- Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate
datora inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de
dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţ ia de glicozide plasmatice.
- Mifepristonă: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin- sintetazei să afecteze eficienţa
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8 -12 zile după administrarea de mifepristonă.
- Antibiotice chinolonice: Testele la animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot
creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
c ontraindicat în timpul trimestrului trei de sarcină şi în alăptare (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice arată creșterea riscului de avort şi de malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele luni de
sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ
1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei de prostaglandine s -a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre - şi post -
implantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s -a r aportat creşterea incidenţei în cazul diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol
nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi celui de -al
doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decât dacă este strict
necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen t rometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă
sau în timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata
tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligo- hidroamnios;
mama şi nou- născutul, la finalul sarcinii, la:
• posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.
8
Fertilitatea
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml poate afecta fertilitatea femeilor și nu este
recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în a rămâne gravide
sau care efectuează investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării
de dexketoprofen.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman. Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml
este contraindicat în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate avea
o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi uti laje din cauza
posibilităţii apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Reacţiile adverse din Tabelul 1 sunt enumerate mai jos, în concordanţă cu clasificarea MedDRA în funcţie
de sist eme şi organe şi de frecvenţa. Categoriile de frecven
ță sunt definite u
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu fre cvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
CLASIFICARE
PE SISTEME ŞI
ORGANE
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
--- Anemie --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
--- --- Edem laringian
Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
--- --- Hiperglicemie,
hipoglicemie,
hipertrigliceridemie,
anorexie
---
Tulburări
psihice
--- Insomnie --- ---
Tulburări ale
sistemului
nervos
--- Cefalee, amețeli,
somnolență
Parestezii, sincopă ---
Tulburări
oculare
--- Vedere înceţoşată --- ---
Tulburări
acustice şi
vestibulare
--- --- Tinitus ---
Tulburări
cardiace
--- --- Extrasistole,
tahicardie
---
9
Tulburări
vasculare
--- Hipotensiune
arterială,
hiperemie facială
Hipertensiune
arterială,
tromboflebită
superficială
---
Tulburări
respiratorii,
torac ice şi
mediastinale
--- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături
Durere
abdominală,
dispepsie, diaree,
constipaţie,
hematemeză,
xerostomie
Ulcer peptic,
hemoragie de cauză
ulceroasă sau ulcer
peptic perforat (vez i
pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
--- --- Hepatită, icter Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
--- Dermatită, prurit,
erupţie cutanată
tranzitorie ,
hipersudoraţie
Urticarie, acnee Sindrom Stevens
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică (sindrom
Lyell),
angioedem,
edem facial,
reacţie de
fotosensibilitate
Tulburări
musculo -
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
--- --- Rigiditate musculară,
rigiditate articulară,
crampă musculară,
durere lombară
---
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
--- --- Insuficienţă renală
acută, poliurie, durere
renală, cetonurie,
proteinurie
Nefrită sau
sindrom nefrotic
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului
--- --- Tulburări menstruale,
tulburări prostatice
---
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Durere la locul
injectării,
reacţie la locul
injectării
incluzând
inflamaţie,
echimoze sau
hemoragie
Febră,
fatigabilitate,
durere, senzaţie
de frig
Frisoane, edem
periferic
---
Investigaţii
diagnostice
--- --- Teste funcţionale
hepatice anormale
---
Gastrointestinal: Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot
apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale , mai ales la vârs tnici (vezi
pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie,
10
durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi
pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita.
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS.
Similar altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea
predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv şi reacţii
hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Reacţii buloase inclusi v sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi
în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mic ă a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este important ă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detali i sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări
gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) și neurologice (somnolență, vertij, dezorientare,
cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul
simptomatic, în confor mitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de acid propionic, cod ATC: M01AE17.
Mecanism de acţiun e
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S -(+) -2 -(3 -benzoilfenil) propionic, un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanismul de acţiune al medicam entelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei
de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei. Mai precis, este inhibată transformarea acidului
arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi
PGD2 şi, de asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei
prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune
indirectă, care se poate adauga acţiunii directe.
Efecte farmacodinamice
11
S -a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX -1 şi COX -2 în studiile la animale şi la
om.
Eficacitatea clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activi tate analgezică eficientă a
dexketoprofenului trometamol.
Eficacitatea analgezică a dexketoprofenului trometamol administrat intramuscular şi intravenos în
managementul durerii moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere chirurg icală
(chirurgie ortopedică şi ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo- scheletică (model cu
durere lombară acută) şi colică renală.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, un vârf al efectului analgezic maxim
înregis trându- se în primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de
dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.
Studiile clinice cu management -ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că dexketoprofen
trometamol utilizat în com binaţie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. În studiile pentru
durere postoperatorie în care pacienţi lor li s-a administrat morfină cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie
controlat de pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au neces itat semnificativ mai puţină morfină (cu 30-
45% mai puţin) decât pacienţii din lotul placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime se
ating la 20 de minute (între 10 şi 45 min). Pentru doze unice de 25 mg până la 50 mg aria de sub curbă s -a
dovedit a fi proporţională cu doza, după administrarea atât intramusculară şi intravenoasă.
În studii farmacocinetice cu doze multiple, s -a observat că C max şi ASC după ultima administrare
intramusculară sau intravenoasă nu au fost diferite față de cele obţinute după o singură doză, indicând
faptul că nu apare acumularea medicamentului.
Similar altor substanțe active care se leagă în procent mare de prote inele plasmatice (99%), volumul de
distribuţie are o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică al distribuției a fost de
aproximativ 0.35 h şi timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a variat între 1 - 2,7 ore.
Metabolizare
C alea de eliminare principală pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea urmată de excreţia renală.
Eliminare
După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S -(+) este detectat în urină,
demonstrând că la oameni nu apare o conversie la enantiomerul R-( -).
La subiecţii sănătoşi vârstnici (65 ani şi peste) expunerea a fost semnificativ mai mare decât la voluntarii
tineri, după doze unice şi repetate orale (de până la 55%), în timp ce nu s -au înregistrat diferenţe
semnificative statisti c în ceea ce priveşte concentraţiile de vârf şi durata de timp pentru atingerea
concentraţiei de vârf. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică a fost prelungit după doze unice şi repetate
(până la 48%), iar clearance -ul total aparent a fost redus.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate,
genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun
pericol anume pentru om. Studiile privind toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat
un nivel de niciun efect advers observat (NOAEL) de 3 mg/kg/zi. Principalul efect advers observat la doze
mari a fost reprezentat de ulceraţiile gastrointestinale, în m od proporţional cu doza.
Aşa cum a fost identificat pentru toată clasă farmacologică de AINS, dexketoprofen trometamol poate
provoca modificări ale supravieţuirii embrio- fetale la modele animale, atât în mod indirect, prin
intermediul toxicităţii gastroin testinale la mamele gravide cât și în mod direct asupra dezvoltării fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool etilic (96%)
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -lui)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie
amestecat în volum mic (de exemplu într -o seringă) cu soluții de dopamină, prometazină, pentazocină,
petidină sau hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.
Soluțiile diluate pentru perfuzie obținute în modul descris la punctul 6.6, nu trebuie amestecate cu
prometazină sau pentazocină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Fiole nedeschise: 4 ani
După diluare:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată după diluţie până la 24 ore dacă se păstrează sub
25°C şi protejat de lumină.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat,
perioada de depozitare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesit ă condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra fiolele în cutie pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole brune din sticlă tip I, prevăzute cu inel de rupere, conținând 2 ml de soluție injectabilă / concentrat
pentru soluţie perfuzabilă.
13
Cutii conținând: 5, 10 fiole.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rez iduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50
mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într -un volum de 30 - 100
ml de ser fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi
protejată de lumină (vezi, de asemenea, pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabil ă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este de
numai pentru o singură utilizare şi orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată. Înainte de administrare,
soluţia trebuie verificată vizual pentru a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie util izată în cazul
observării de particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor 1A, Otopeni, Ilfov, 075100, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6903/ 2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare fi olă a 2 ml conţine dexketoprofen 50mg ( sub formă de dexketoprofen trometamol).
Fiecare ml de soluţie conţine dexketoprofen 25mg (sub formă de dexketoprofen trometamol).
Excipienţi cu efect cunoscut:
Fiecare ml de soluţie conţine alcool etilic (96%) 100 mg şi sodiu 0,08 mmoli.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă / concentrat pentru soluție perfuzabilă.
Soluţie limpede şi incoloră, lipsită de particule vizibile.
pH: (6,5 - 8,5)
Osmolalitate: (27 0-330 mOsmol/kg)
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderată până la severă, în cazul în care
administrarea orală nu este indicată, cum sunt durerea postoperatorie, colica renală şi lombalg iile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 50 mg la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval
de 6 ore. Doza totală zilnică nu trebuie să depășească 150 mg.
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţi e injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
indicat în administrarea pe termen scurt iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică
acută (nu va depăși două zile). Pacienţii trebuie trecuţi la tratament analgezic oral când e ste posibil.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
2
În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexketoprofen Rompharm soluție
injectabilă / concentrat pentru soluție perfuzabilă poate fi utilizat în asociere cu analgezice opioide, dacă
este indicat, în aceleași doze recomandate la adulți (vezi pct. 5.1).
Insuficiență hepatică
Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg la pacienții cu insuficienţă hepatică ușoară spre medie (scor
Child -Pugh 5 - 9) şi funcția hepatică trebuie monitorizată atent (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm
50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă, nu trebuie utilizat la pacienții cu
insuficiență hepatică severă (scor Child -Pugh 10 -15) (vezi pct. 4.3).
Insuficiență renală
Doza zilnică totală trebuie redusă la 50 mg în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance -ul
creatininei 50 - 80 ml / min) (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă /
concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat la pacienţi cu insuficiență renală moderată spre
severă (clearance- ul creatininei <50 ml / min) (ve zi pct. 4.3).
Vârstnici
În general, nu este necesară ajustarea dozei în cazul pacienților vârstnici. Totuşi, din cauza scăderii
fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă
renală uşoară: 50 mg doza zilnică totală (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru
soluţie perfuzabilă nu au fost stabilite şi de aceea medicamentul nu se va utiliza la copii şi a dolescenţi.
Mod de administrare
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate fi
administrat pe cale intramusculară sau intraveno asă:
• Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2 ml) de De xketoprofen Rompharm 50 mg/2ml
soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrată prin injectare lentă profund
intramuscular.
• Administrare intravenoasă:
- Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată în modul descri s la pct. 6.6, trebuie administrată ca
perfuzie intravenoasă lentă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia trebuie protejată permanent de
lumină.
- Bolus intravenos: la nevoie, conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţ ie
injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie administrat ca bolus intravenos lent în interval de
minimum 15 secunde.
Instrucţiuni de manipulare a medicamentului:
În cazul în care Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml este administrat intra muscular sau în bolus
intravenos, soluţia trebuie injectată imediat după extragerea sa din fiola colorată (vezi şi pct. 6.2 şi 6.6).
3
Pentru administrare ca perfuzie intravenoasă, soluţia trebuie diluată aseptic şi protejată de lumina naturală
(vezi şi pct . 6.3 şi 6.6).
4.3 Contraindicaţii
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie
administrat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enu meraţi la pct. 6.1.
- pacienţi la care substanţe cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic şi alte AINS) declanşează
crize de astm bronșic, bronhospasm, rinită acută sau provoacă polipi nazali, urticarie sau angio edem.
- pacienţi care au sau cu suspiciune de ulcer peptic activ/hemoragie activă sau cu antecedente de ulcer
peptic recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau sângerare
dovedită) sau dispepsie cronică.
- pacienţi care au hemoragie gastrointesti nală sau altă sângerare activă sau tulburări de s ȃnger ar e.
- pacienţi cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legată de un tratament anterior cu
AINS.
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă.
- pacienţi cu antecedente de ast m bronşic.
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă.
- pacienţi cu insuficiență renală moderată spre severă (clearance- ul creatininei <50 ml/min).
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scor Child -Pugh 10 - 15).
- pacienţi cu diateză hemoragică ş i alte tulburări de coagulare.
- în timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină şi în perioada alăptării (vezi pct. 4.6).
- pentru administrare neuroaxială (intratecală sau epidurală) din cauza conținutului său în alcool etilic.
4.4 Atenţionări şi pr ecauţii speciale pentru utilizare
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.
Se va administra cu prudenţă în cazul pacienţilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de
ciclooxigenază -2, trebuie evitată.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă
durată de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gast rointestinale şi
cardiovasculare de mai jos).
S -a raportat apariţia de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală, care pot fi letale , în cazul
tuturor AINS în orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau is toric
anterior de evenimente gastrointestinale grave. În cazul apariţiei hemoragiei sau ulceraţiei gastrointestinale
la pacienţii c ărora li se administrează Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml, tratamentul trebuie întrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozei de AINS,
la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct.
4.3) şi la vârstnici.
Vârstnici: Vârstnicii prezintă o frecvenţă cresc ută a reacţiilor adverse la AINS, în special hemoragie şi
perforaţie gastrointestinală, care pot fi le tale (vezi pct. 4.2).
Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză disponibilă.
4
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacien ţii cu antecedente de afecțiune gastrointestinală (colită
ulcerativă, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Similar tuturor AINS, trebuie căutat orice antecedent de esofagită, gastrită şi/sau boală ulceroasă pentru a
garanta vindecarea totală înainte de începerea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacienţii cu
simptome gastrointestinale sau antecedente de afecțiune gastrointestinală trebuie monitorizaţi pentru
tulburări digestive, în special hemoragie gastroint estinală.
Pentru aceşti pacienţi, trebuie luat în considerare tratamentul combinat cu medicamente gastro -protectoare
(de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni) şi, de asemenea, pentru pacienţii care
necesită administrarea concomitentă d e doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot
creşte riscul gastrointestinal (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special vârstnici, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale ne obişnuite (mai ales hemoragie gastrointestinală), îndeosebi în stadiile iniţiale ale
tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii care utilizează medicaţii concomitente care ar putea crește riscul
de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticoste roizii cu administrare pe cale orală, anticoagulantele
precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptării de serotonină sau medicamentele antiplachetare precum
a cidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetar ă şi pot prelungi
timpul de sângerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitentă de dexketoprofen
trometamol şi de doze profilactice de heparină cu greutate moleculară mică în perioada postoperatorie a
fost evaluată în studii clinic e controlate şi nu s-a înregistrat un efect asupra parametrilor coagulării. Cu
toate acestea, pacienţii care utilizează terapie care interferă cu hemostaza, cum este warfarina sau alte
cumarinice sau heparine, trebuie monitorizaţi cu atenţie dacă se admini strează dexketoprofen trometamol
(vezi pct. 4.5).
Sunt necesare recomandări şi monitorizare adecvată la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială
şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară spre moderată, deoarece s- a raportat apariţia retenţiei de
lichide şi edemului în asociere cu tratamentul cu AINS.
Datele din studiile clinice şi epidemiologice sugerează faptul că utilizarea anumitor AINS (mai ales la
doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere m ică a riscului de
evenimente trombotice (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu există date
suficiente pentru a exclude un astfel de risc pentru dexketoprofen trometamol.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insufi cienţă cardiacă congestivă, afecțiune cardiacă
ischemică diagnosticată, afecțiune arterială periferică şi/sau afecțiune cerebrovasculară trebuie trataţi cu
dexketoprofen trometamol doar după o analiză atentă. O analiză similară trebuie făcută înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru boală cardiovasculară (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Au fost raportate foarte rar reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale , inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens -Johnson şi necroliză toxică epidermică, în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par să fie cu cel mai mare risc pentru aceste reacții la începutul terapiei: debutul reacției
producându- se, în majoritatea cazurilor, în timpul primei luni de tratament. Administrarea de
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml trebuie întreruptă în cazul primei apariţii a erupţiei cutanate,
leziunilor de mucoasă sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Similar tuturor AINS, poate determina creşterea ureei şi creatininei plasmatice. Similar altor inhibitori ai
sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reacţii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la
glomerulonefrită, nefrită interstiţială, necroză papilară renală, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală acută.
5
Similar altor AINS, poate provoca creşteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici şi, de asemenea,
să determine creşteri semnificative ale AST şi ALT. În cazul unei creşteri semnificative a acestor
parametrii, tratamentul trebuie întrerupt.
Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficiență hepatică şi/sau renal ă, precum şi la pacienţii cu
antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă. La aceşti paci enţi, utilizarea de AINS
poate duce la deteriorarea funcţiei renale, la retenţie de lichide şi edem. Este necesară, de asemenea,
precauţie la pacienţii care utilizează tratament diuretic sau la cei la care se poate instala hipovolemie,
deoarece există un r isc crescut de nefrotoxicitate. Este necesară precauţie specială la pacienţii cu
antecedente de afecțiune cardiacă, mai ales la cei cu episoade anterioare de insuficienţă cardiacă, deoarece
există un risc crescut de declanşare a insuficienţei cardiace.
P acienţii vârstnici sunt mai predispuşi să manifeste insuficiență renală, insuficiență cardiacă sau hepatică
(vezi pct. 4.2).
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie
administrat cu precauţie la p acienţii care prezintă tulburări hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau
boală mixtă de ţesut conjunctiv.
Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele afecțiunilor infecţioase. În cazuri izolate s -a
descris o agravare a infecţiilor de ţesuturi moi având legătură temporală cu utilizarea de AINS. De aceea,
pacientului i se recomandă să se adreseze imediat unui medic dacă în timpul tratamentului apar sau se
agravează semnele unei infecţii bacteriene.
Similar altor AINS, utilizarea de dex ketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea femeilor şi nu este
recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide
sau care efectuează investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării
de dexketoprofen trometamol. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat în primul şi al doilea trimestru de
sarcină decât dacă este strict necesar.
Copii şi adolescenţi
Nu a fost stabilită siguranţa utilizării la copii şi adolescenţi.
Acest medicament conţine sodiu mai puţin de 1 mmol (23 mg) per doză, adică practic este „lipsit de
sodiu”.
Acest medicament conţine alcool (etanol) 12,4 vol %, adică până la 200mg per doză, echivalent cu 5ml de
bere sau 2,08 ml de vin per doză.
Poat e fi dăunător persoanelor cu etilism.
Acest lucru trebuie avut în vedere la femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc crescut
cum sunt pacienţi i cu afecțiuni hepatice sau epilepsie.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme d e interacţiune
Următoarele interacțiuni se aplică medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) în general:
Asocieri nerecomandate:
- Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilaţi (≥ 3 g/zi): administrarea asociată a mai multor AINS poate
creşte r iscul de ulcere gastrointestinale şi de hemoragie, printr -un efect sinergic.
6
- Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din
cauza legării crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului şi a inhibării funcţiei plachetare şi a
lezării mucoasei gastroduodenale. Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă
clinică şi a analizelor de laborator.
- Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibării funcţiei plachet are şi lezării mucoasei
gastroduodenale). Dacă nu se poate evita combinaţia, este necesară monitorizarea atentă clinică şi a
valorilor de laborator.
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau hemoragie gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
- Litiu ( descrisă cu mai multe AINS): AINS cresc concentrația de litiu în sânge, care poate atinge valori
toxice (eliminare renală a litiului scăzută). Prin urmare, se impune monitorizarea acestui parametru în
timpul iniţierii, ajustării şi la întreruperea tratamen tului cu dexketoprofen.
- Metotrexat, utilizat în doze de 15 mg/săptămână sau mai mari: creşte toxicitatea hematologică a
metotrexatului prin reducerea eliminării sale renale de către agenţi antiinflamatori, în general.
- Hidantoine şi sulfonamide: efec tele toxice ale acestor substanţe pot fi crescute.
Asocieri care necesită precauţie:
- Diuretice, inhibitori ECA, antibacteriene aminoglicozidice şi antagonişti ai receptorului de angiotensină
II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor şi al a ltor medicamente antihipertensive. În cazul
pacienţilor cu insuficienţă renală compromisă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau vârstnici cu funcţie
renală compromisă), administrarea concomitentă de agenţi inhibitori ai ciclooxigenazei şi inhibitori ECA,
antagonişti ai receptorului de angiotensină II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect
deteriorarea ulterioară a funcţiei renale, care este, de obicei, reversibilă. În cazul administrării în asociere a
dexketoprofenului cu un diuretic, e ste esenţial ca pacientului să i se asigure o hidratare corespunzătoare,
iar funcţia renală să fie monitorizată la începutul tratamentului (vezi pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii
speciale pentru utilizare”).
- Metotrexat, utilizat la doze mai mici de 15 mg/săptămână: creşterea toxicităţii hematologice a
metotrexatului prin scăderea clearance- ului său renal de către medicamente antiinflamator ii, în general. Se
recomandă monitorizarea săptămânală a hemoleucogramei în primele săptămâni ale asocierii.
Intens ificarea monitorizării în cazul alterării fie şi uşoare a funcţiei renale, precum şi la vârstnici.
- Pentoxifilină: creşte riscul de hemoragie. Se recomandă monitorizare clinică şi verificarea mai frecventă
a timpului de sângerare.
- Zidovudină: creşte riscul toxicităţii asupra liniei eritrocitare prin acţiune asupra reticulocitelor, cu anemie
severă, care apare la o săptămână după începerea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate
hemoleucograma şi numărarea reticulocitelor la 1 -2 s ăptămâni după începerea tratamentului cu AINS.
- Sulfonilureice: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin deplasarea acesteia de pe
locurile de legare de proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate în considerare:
- Beta -blocante: tratamentul cu AINS le poate scădea efectul antihipertensiv prin inhibarea sintezei de
prostaglandine.
7
- Ciclosporină şi tacrolimus: AINS pot creşte efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de
prostaglandine. În timpul terapiei asociate, trebuie monitorizată funcţia renală.
- Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină (ISRS): creşterea riscului de
hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
- Probenecid: concentraţia plasmatică a dexketoprofenului poate fi crescută; această interacţiune se poate
datora inhibării secreţiei tubulare renale şi glucuronoconjugării şi necesită ajustarea dozei de
dexketoprofen.
- Glicozide cardiace: AINS pot creşte concentraţ ia de glicozide plasmatice.
- Mifepristonă: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin- sintetazei să afecteze eficienţa
mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8 -12 zile după administrarea de mifepristonă.
- Antibiotice chinolonice: Testele la animale arată că dozele mari de quinolonă asociate cu AINS pot
creşte riscul apariţiei convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este
c ontraindicat în timpul trimestrului trei de sarcină şi în alăptare (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandină poate să influenţeze negativ sarcina şi/sau dezvoltarea
embrionară/fetală. Datele din studiile epidemiologice arată creșterea riscului de avort şi de malformaţii
cardiace şi gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în primele luni de
sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ
1,5%. Se consideră că riscul creşte cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei de prostaglandine s -a dovedit că duce la creşterea pierderii sarcinii pre - şi post -
implantare şi a mortalităţii embriofetale. În plus, s -a r aportat creşterea incidenţei în cazul diverselor
malformaţii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s- a administrat un inhibitor al sintezei de
prostaglandine în timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol
nu au evidenţiat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). În timpul primului şi celui de -al
doilea trimestru de sarcină, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decât dacă este strict
necesar. Dacă se utilizează dexketoprofen t rometamol de către o femeie care încearcă să rămână gravidă
sau în timpul primului şi celui de -al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie cât mai mică, iar durata
tratamentului cât mai scurtă posibil.
În timpul celui de -al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
• toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a ductului arterial şi hipertensiune pulmonară);
• disfuncţie renală, care poate evolua spre insuficienţă renală cu oligo- hidroamnios;
mama şi nou- născutul, la finalul sarcinii, la:
• posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care apare chiar şi la doze foarte mici;
• inhibarea contracţiilor uterine, ducând la travaliu întârziat sau prelungit.
8
Fertilitatea
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml poate afecta fertilitatea femeilor și nu este
recomandată femeilor care încearcă să rămână gravide. La femeile care au dificultăți în a rămâne gravide
sau care efectuează investigaţii privind infertilitatea, trebuie luată în considerare întreruperea administrării
de dexketoprofen.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dexketoprofenul se excretă în laptele uman. Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml
este contraindicat în perioada alăptării (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă poate avea
o influenţă mică sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi uti laje din cauza
posibilităţii apariţiei stării de ameţeală sau de somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel
Reacţiile adverse din Tabelul 1 sunt enumerate mai jos, în concordanţă cu clasificarea MedDRA în funcţie
de sist eme şi organe şi de frecvenţa. Categoriile de frecven
ță sunt definite u
foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu fre cvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii.
CLASIFICARE
PE SISTEME ŞI
ORGANE
Frecvente
Mai puțin
frecvente
Rare
Foarte rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
--- Anemie --- Neutropenie,
trombocitopenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
--- --- Edem laringian
Reacţie
anafilactică,
inclusiv şoc
anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
--- --- Hiperglicemie,
hipoglicemie,
hipertrigliceridemie,
anorexie
---
Tulburări
psihice
--- Insomnie --- ---
Tulburări ale
sistemului
nervos
--- Cefalee, amețeli,
somnolență
Parestezii, sincopă ---
Tulburări
oculare
--- Vedere înceţoşată --- ---
Tulburări
acustice şi
vestibulare
--- --- Tinitus ---
Tulburări
cardiace
--- --- Extrasistole,
tahicardie
---
9
Tulburări
vasculare
--- Hipotensiune
arterială,
hiperemie facială
Hipertensiune
arterială,
tromboflebită
superficială
---
Tulburări
respiratorii,
torac ice şi
mediastinale
--- --- Bradipnee Bronhospasm,
dispnee
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă,
vărsături
Durere
abdominală,
dispepsie, diaree,
constipaţie,
hematemeză,
xerostomie
Ulcer peptic,
hemoragie de cauză
ulceroasă sau ulcer
peptic perforat (vez i
pct. 4.4)
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
--- --- Hepatită, icter Afectare
hepatocelulară
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
--- Dermatită, prurit,
erupţie cutanată
tranzitorie ,
hipersudoraţie
Urticarie, acnee Sindrom Stevens
Johnson,
necroliză
epidermică
toxică (sindrom
Lyell),
angioedem,
edem facial,
reacţie de
fotosensibilitate
Tulburări
musculo -
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
--- --- Rigiditate musculară,
rigiditate articulară,
crampă musculară,
durere lombară
---
Tulburări renale
şi ale căilor
urinare
--- --- Insuficienţă renală
acută, poliurie, durere
renală, cetonurie,
proteinurie
Nefrită sau
sindrom nefrotic
Tulburări ale
aparatului
genital şi sânului
--- --- Tulburări menstruale,
tulburări prostatice
---
Tulburări
generale şi la
nivelul locului de
administrare
Durere la locul
injectării,
reacţie la locul
injectării
incluzând
inflamaţie,
echimoze sau
hemoragie
Febră,
fatigabilitate,
durere, senzaţie
de frig
Frisoane, edem
periferic
---
Investigaţii
diagnostice
--- --- Teste funcţionale
hepatice anormale
---
Gastrointestinal: Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natură gastrointestinală. Pot
apărea ulcere peptice, perforaţie sau hemoragie gastrointestinală, uneori letale , mai ales la vârs tnici (vezi
pct. 4.4). După administrare au fost raportate greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie,
10
durere abdominală, melenă, hematemeză, stomatită ulceroasă, exacerbarea colitei şi a bolii Crohn (vezi
pct. 4.4 „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare”). Mai puţin frecvent a fost observată gastrita.
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul AINS.
Similar altor AINS, pot apărea următoarele reacţii adverse: meningită aseptică, care poate apărea
predominant la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de ţesut conjunctiv şi reacţii
hematologice (purpură, anemie hemolitică şi aplastică, rareori agranulocitoză şi hipoplazie medulară).
Reacţii buloase inclusi v sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (foarte rar).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (mai ales în doze mari şi
în cazul tratamentului de lungă durată) poate fi asociată cu o creştere mic ă a riscului de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este important ă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detali i sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologia în cazul supradozării nu este cunoscută. Medicamente similare au determinat tulburări
gastrointestinale (vărsături, anorexie, dureri abdominale) și neurologice (somnolență, vertij, dezorientare,
cefalee).
În caz de administrare sau ingestie accidentală sau excesivă, trebuie instituit imediat tratamentul
simptomatic, în confor mitate cu starea clinică a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: derivaţi de acid propionic, cod ATC: M01AE17.
Mecanism de acţiun e
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamină a acidului S -(+) -2 -(3 -benzoilfenil) propionic, un
medicament analgezic, antipiretic şi antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare
nesteroidiene (M01AE).
Mecanismul de acţiune al medicam entelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei
de prostaglandine prin inhibarea căii ciclooxigenazei. Mai precis, este inhibată transformarea acidului
arahidonic în endoperoxizii ciclici, PGG2 şi PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α şi
PGD2 şi, de asemenea, prostaciclina PGI2 şi tromboxanii (TxA2 şi TxB2). În plus, inhibarea sintezei
prostaglandinelor poate influenţa alţi mediatori ai inflamaţiei, cum sunt kininele, determinând o acţiune
indirectă, care se poate adauga acţiunii directe.
Efecte farmacodinamice
11
S -a demonstrat că dexketoprofen este un inhibitor al acţiunii COX -1 şi COX -2 în studiile la animale şi la
om.
Eficacitatea clinică
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activi tate analgezică eficientă a
dexketoprofenului trometamol.
Eficacitatea analgezică a dexketoprofenului trometamol administrat intramuscular şi intravenos în
managementul durerii moderate spre severă a fost investigată pe mai multe modele de durere chirurg icală
(chirurgie ortopedică şi ginecologică/abdominală) precum şi de durere musculo- scheletică (model cu
durere lombară acută) şi colică renală.
În studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, un vârf al efectului analgezic maxim
înregis trându- se în primele 45 de minute. Durata efectului analgezic după administrarea a 50 mg de
dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.
Studiile clinice cu management -ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul că dexketoprofen
trometamol utilizat în com binaţie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. În studiile pentru
durere postoperatorie în care pacienţi lor li s-a administrat morfină cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie
controlat de pacient, pacienţii trataţi cu dexketoprofen au neces itat semnificativ mai puţină morfină (cu 30-
45% mai puţin) decât pacienţii din lotul placebo.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
După administrarea intramusculară de dexketoprofen trometamol la oameni, concentraţiile maxime se
ating la 20 de minute (între 10 şi 45 min). Pentru doze unice de 25 mg până la 50 mg aria de sub curbă s -a
dovedit a fi proporţională cu doza, după administrarea atât intramusculară şi intravenoasă.
În studii farmacocinetice cu doze multiple, s -a observat că C max şi ASC după ultima administrare
intramusculară sau intravenoasă nu au fost diferite față de cele obţinute după o singură doză, indicând
faptul că nu apare acumularea medicamentului.
Similar altor substanțe active care se leagă în procent mare de prote inele plasmatice (99%), volumul de
distribuţie are o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de înjumătățire plasmatică al distribuției a fost de
aproximativ 0.35 h şi timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare a variat între 1 - 2,7 ore.
Metabolizare
C alea de eliminare principală pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea urmată de excreţia renală.
Eliminare
După administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S -(+) este detectat în urină,
demonstrând că la oameni nu apare o conversie la enantiomerul R-( -).
La subiecţii sănătoşi vârstnici (65 ani şi peste) expunerea a fost semnificativ mai mare decât la voluntarii
tineri, după doze unice şi repetate orale (de până la 55%), în timp ce nu s -au înregistrat diferenţe
semnificative statisti c în ceea ce priveşte concentraţiile de vârf şi durata de timp pentru atingerea
concentraţiei de vârf. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică a fost prelungit după doze unice şi repetate
(până la 48%), iar clearance -ul total aparent a fost redus.
5.3 Date preclinice de siguranţă
12
Datele preclinice din studiile convenţionale de siguranţă farmacologică, toxicitate a dozelor repetate,
genotoxicitate, toxicitate asupra funcţiei de reproducere şi de imunofarmacologie nu au evidenţiat vreun
pericol anume pentru om. Studiile privind toxicitatea cronică efectuate la şoareci şi maimuţe au evidenţiat
un nivel de niciun efect advers observat (NOAEL) de 3 mg/kg/zi. Principalul efect advers observat la doze
mari a fost reprezentat de ulceraţiile gastrointestinale, în m od proporţional cu doza.
Aşa cum a fost identificat pentru toată clasă farmacologică de AINS, dexketoprofen trometamol poate
provoca modificări ale supravieţuirii embrio- fetale la modele animale, atât în mod indirect, prin
intermediul toxicităţii gastroin testinale la mamele gravide cât și în mod direct asupra dezvoltării fătului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool etilic (96%)
Clorură de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -lui)
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă nu trebuie
amestecat în volum mic (de exemplu într -o seringă) cu soluții de dopamină, prometazină, pentazocină,
petidină sau hidroxizină, deoarece acest lucru va duce la precipitarea soluţiei.
Soluțiile diluate pentru perfuzie obținute în modul descris la punctul 6.6, nu trebuie amestecate cu
prometazină sau pentazocină.
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
Fiole nedeschise: 4 ani
După diluare:
Stabilitatea chimică şi fizică în uz a fost demonstrată după diluţie până la 24 ore dacă se păstrează sub
25°C şi protejat de lumină.
Din punct de vedere microbiologic, soluţia diluată trebuie utilizată imediat. Dacă nu este utilizată imediat,
perioada de depozitare şi condiţiile înainte de utilizare reprezintă responsabilitatea utilizatorului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesit ă condiţii de temperatură speciale de păstrare.
A se păstra fiolele în cutie pentru a fi protejate de lumină.
Pentru condiţiile de păstrare ale medicamentului după diluare, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Fiole brune din sticlă tip I, prevăzute cu inel de rupere, conținând 2 ml de soluție injectabilă / concentrat
pentru soluţie perfuzabilă.
13
Cutii conținând: 5, 10 fiole.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea rez iduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Pentru administrarea ca perfuzie intravenoasă conţinutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50
mg/2ml soluţie injectabilă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă trebuie diluat într -un volum de 30 - 100
ml de ser fiziologic, soluţie de glucoză sau Ringer lactat. Soluţia trebuie diluată în condiţii de asepsie şi
protejată de lumină (vezi, de asemenea, pct. 6.3). Soluţia diluată este o soluţie limpede.
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2ml soluţie injectabil ă / concentrat pentru soluţie perfuzabilă este de
numai pentru o singură utilizare şi orice soluţie neutilizată trebuie îndepărtată. Înainte de administrare,
soluţia trebuie verificată vizual pentru a se asigura că este limpede şi incoloră: nu trebuie util izată în cazul
observării de particule.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.,
Str. Eroilor 1A, Otopeni, Ilfov, 075100, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6903/ 2014/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2014
