ARCHIFAR 1000 mg
Substanta activa: MEROPENEMUMClasa ATC: J01DH02Forma farmaceutica: PULB. PT. SOL. INJ./PERF.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 25 flac. din sticla, capacitatea 30 ml, dop din cauciuc bromobutilic sigilat cu capsa Al cu pulb.pt.sol.inj./perf.
Producator: MEDOCHEMIE LTD FACTORY C - CIPRU
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 570,4 mg, corespunzător la meropenem anhidru 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 2,0 mmol sub formă de carbonat de sodiu
steril.
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 1140,8 mg, corespunzător la meropenem anhidru 1000
mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 4,0 mmol sub formă de carbonat de sodiu
steril.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere cristalină de culoare albă până la uşor galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Archifar este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi copii cu vârsta peste 3 luni (vezi
pct. 4.4 şi 5.1):
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi pneumonie nosocomială;
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică;
Infecţii complicate ale tractului urinar;
Infecţii complicate intra-abdominale;
Infecţii intra- şi post-partum;
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
Meningită bacteriană acută.
Archifar poate fi utilizat în tratamentul pacienţilor cu neutropenie şi cu febră care este suspectată a fi
determinată de o infecţie bacteriană.
2 Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind dozele.
Doza administrată de meropenem şi durata tratamentului trebuie să ia în considerare tipul infecţiei ce
trebuie tratată, inclusiv severitatea acesteia şi răspunsul clinic.
În tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cum sunt cele nosocomiale determinate de Pseudomonas
aeruginosa sau Acinetobacter sp., o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi de
până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii poate fi în mod particular adecvată.
Consideraţii suplimentare privind dozele sunt necesare atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă
renală (vezi mai jos).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Adulţi şi adolescenţi
Infecţie Doza de administrat la
interval de 8 ore
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi pneumonie
nosocomială 500 mg sau 1 g
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 2 g
Infecţii complicate ale tractului urinar 500 m
g sau 1 g
Infecţii complicate intra-abdominale 500 mg sau 1 g
Infecţii intra- sau post-partum 500 mg sau 1 g
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 500 mg sau 1 g
Meningită bacteriană acută 2 g
Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 1 g
De regulă, meropenemul este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30
minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6).
Alternativ, doze de până la 1 g pot fi administrate prin injecţie intravenoasă în bolus timp de
aproximativ 5 minute. Sunt disponibile date limitate privind siguranţa în ceea ce priveşte administrarea
unei doze de 2 g la adulţi ca injecţie intravenoasă în bolus.
Insuficienţă renală
Doza la adulţi sau adolescenţi trebuie ajustată când clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min,
aşa cum este prezentat mai jos. Există date limitate care să vină în sprijinul utilizării acestor doze
ajustate pentru o unitate de doză de 2 g.
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Doză (pe baza intervalului de „unitate” de
doză de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi mai sus) Frecvenţă
26-50 o unitate de doză la interval de 12
ore
10-25 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 12
ore
<10 jumătate dintr-o unitate de doză
la interval de 24
ore
Meropenemul este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după
terminarea şedinţei de hemodializă.
3
Nu există recomandări privind dozele în cazul administrării la pacienţiice efectuează ședințe de dializă
peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).
Doza la pacienţii vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici cu funcţie renală normală sau la care valorile
clearance-ului creatininei sunt mai mari de 50 ml/min.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta sub 3 luni
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni,
iar schema de administrare optimă nu a fost stabilită. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate
sugerează că o doză de 20 mg/kg la interval de 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi
pct. 5.2).
Copii cu vârsta între 3 luni şi 11 ani şi cu greutate corporală până la 50 kg
Schemele de administrare recomandate sunt indicate în tabelul următor:
Infecţie Doza de administrat la interval de
8 ore
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi
pneumonie nosocomială 10 sau 20 mg/kg
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 40 mg/kg
Infecţii complicate ale tractului urinar 10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate intra-abdominale 10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 10 sau 20 mg/kg
Meningită bacteriană acută 40 mg/kg
Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 20 mg/kg
Copii cu greutatea peste 50 kg
Trebuie administrată doza de la adulţi.
Nu există experienţă la copiii cu insuficienţă renală.
De regulă, meropenem se administrează în perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30
minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, doze de meropenem de până la 20 mg/kg pot fi
administrate în bolus intravenos timp de aproximativ 5 minute. Există date limitate privind siguranţa
care să vină în sprijinul administrării unei doze de 40 mg/kg la copii, ca injecţie intravenoasă în bolus.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Hipersensibilitate la alte antibiotice din grupa carbapenemelor.
Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice, reacţii cutanate severe) la orice alt tip de
antibiotic beta-lactamic (de exemplu, penicilină sau cefalosporine).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient trebuiesă ia în considerare utilizarea
adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în funcţie de severitatea infecţiei, prevalenţa
rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de selecţie a bacteriilor rezistente la
carbapeneme.
4 Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi în
cazuri rareletale (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme,
penicilină sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem.Înainte
de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie realizată o anamneză atentă privind reacţiile de
hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.
În cazul în care apare o reacţie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi
trebuie administrate măsurile adecvate.
Colita asociată utilizării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate la utilizarea
majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem şi pot varia ca severitate de la o formă uşoară până la o
formă care poate pune viaţa în pericol. Ca urmare, este important să se ia în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct.
4.8). Întreruperea tratamentului şi administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile trebuie
luate în considerare. Medicamentele care inhibă peristaltismul nu trebuie administrate.
Rar, au fost raportate crize convulsive în timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem
(vezi pct. 4.8).
Funcţia hepatică trebuie monitorizată atent pe durata tratamentului cu meropenem datorită riscului de
toxicitate hepatică (afectarea funcţiei hepatice cu citoliză şi colestază) (vezi pct. 4.8).
Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice: pacienţilor cu tulburări hepatice preexistente li se va
monitoriza funcţia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a
dozei (vezi pct. 4.2).
În timpul tratamentului cu meropenem potapărearezultate pozitive ale testului Coombs direct sau
indirect.
Tratamentul concomitent cu meropenem şi acid valproic/valproat de sodiu nu este recomandat (vezi
pct. 4.5).
Archifar conţine sodiu.
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Archifar conţine sodiu 45 mg (2,0 mmol) la o doză de meropenem 500 mg (substanţă anhidră). Acest
lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă alimentară cu restricţie de sodiu.
Archifar 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Archifar conţine sodiu 90 mg (4,0 mmol) la o doză de meropenem 1 g (substanţă anhidră). Acest lucru
trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă alimentară cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost realizate studii specificede interacţiune medicamentoasă cu alte medicamente în afară de
probenecid.Probenecid se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi
inhibă astfel excreţia renală a meropenemului, având ca efect creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice ale meropenemului.Se recomandă precauţie în
cazul administrării concomitente de meropenem şi probenecid.
Nu a fost studiat efectul potenţial al meropenemuluiasupra legăriila proteinesau metabolizării altor
medicamente. Cu toate acestea, proporţia legării la proteineeste atât de mică încât nu se aşteaptă
apariţia unor interacţiuni cu alţi compuşi ca urmare a acestui mecanism.
Au fost raportate scăderi ale concentraţiilor serice ale acidului valproic în cazul administrării sale
concomitent cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a valorilor acidului valproic în
aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi amplitudinii scăderii, se consideră că administrarea
5 concomitentă a acidului valproic cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, ca urmare, trebuie evitată
(vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă a antibioticelor cu warfarină poate creşte efectele anticoagulante. Există
multiple raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante
administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacienţii trataţi concomitent cu antibiotice. Riscul
poate varia în funcţie de infecţia subiacentă, vârstă şi statusul general al pacientului, astfel încât
contribuţia antibioticului la creşterea INR (International Normalised Ratio– raportul international
normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata şi imediat
după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un anticoagulant oral.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Datele privind utilizarea meropenemului la femeia gravidă sunt absente sau limitate.Studiile la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă meropenemul este excretat în laptele uman. Meropenemul este detectabil în
concentraţii foarte mici în laptele animalelor. Archifar nu trebuie administrat femeilor care alăptează,
cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fostrealizate studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Într-o analiză a 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacţiile adverse legate
de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), erupţie cutanată tranzitorie (1,4%),
greaţă/vărsături (1,4%) şi inflamaţie la locul injecţiei (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse
privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) şi
creştereavalorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).
Reacţiile adverse enumerate în tabel „cu frecvenţă necunoscută” nu au fost observate la cei 2367 de
pacienţi înrolaţi în studiile clinice dinainte de autorizarea meropenemului administrat intravenos şi
intramuscular, dar au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă.
În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabel 1
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente candidoză orală şi vaginală
Tulburări hematologice şi
limfatice
Frecvente trombocitemie
Mai puţin frecvente eozinofilie, trombocitopenie,
leucopenie, neutropenie
Cu frecvenţă necunoscută agranulocitoză, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvenţă necunoscută angioedem, anafilaxie (vezi pct. 4.3
şi 4.4)
6
Tulburări ale sistemului
nervos
Frecvente cefalee
Mai puţin frecvente parestezie
Rare convulsii (vezi pct. 4.4)
Tulburări gastro-intestinale Frecvente diaree, vărsături, greaţă, durere
abdominală
Cu frecvenţă necunoscută colită asociată utilizării
antibioticelor (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
Frecvente creştere a valorilor serice ale
transaminazelor, creştere a valorilor
serice ale fosfatazei alcaline,
creştere a concentraţiei plasmatice
de lacta
t-dehidrogenază
Mai puţin frecvente creştere a bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Mai puţin frecvente urticarie
Cu frecvenţă necunoscută necroliză epidermică toxică,
sindrom Stevens-Johnson, eritem
polimorf , reacţie medicamentoasă
cu eozinofilie şi simptome sistemice
(sindrom DRESS).
Afecţiuni renale şi urinare
Mai puţin frecvente creştere a creatininemiei şi uremiei
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente inflamaţie, durere
Mai puţin frecvente tromboflebită
Cu frecvenţă necunoscută durere la locul injecţiei
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul relativ poate fi posibil la pacienţii cu insuficienţă renală dacă doza nu este ajustată
conform descrierii de la pct. 4.2. Experienţa limitată de după punerea pe piaţă a medicamentului indică
faptul că, dacă reacţiile adverse apar după supradozaj, ele sunt în conformitate cu profilul reacţiilor
adverse descrise la pct. 4.8 şi sunt, în general, uşoare şi se rezolvă prin întreruperea sau reducerea
dozei. Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic.
La pacienţii cu funcţie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă.
Meropenem şi metabolitul său sunt eliminaţi prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02
7 Mecanism de acţiune
Meropenem îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al
bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative, legându-se la proteinele care leagă penicilinele (PBPs –
penicillin-binding proteins).
Efecte farmacodinamice
Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentraţiile meropenemului
depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea.În
modelele preclinice, activitatea meropenemului a fost demonstrată când concentraţiile plasmatice au
depăşit CMI pentru organismul infectant pentru aproximativ 40% din intervalul de dozaj.Această ţintă
nu a fost stabilită clinic.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) scăderea permeabilităţii membranei externe
a bacteriilor Gram-negative (datorată diminuării producţiei de porine) (2) reducerea afinităţii PBPs
ţintă (3) creşterea expresiei componentelor pompei de eflux şi (4) producţia de beta-lactamaze care pot
hidroliza carbapenemele.
În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infecţii determinate de bacterii rezistente
la carbapeneme.
Nu există rezistenţă încrucişată între meropenem şi alte medicamente, cum sunt chinolonele,
aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta
rezistenţă la mai multe clase de medicamente antibacteriene când mecanismul implicat include
impermeabilitate şi/sau pompă (pompe) de eflux.
Valori critice
Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.
Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (2013-02-01, v 3.1)
Microor
ganism Sensibil (S) (mg/l) Rezistent (R) (mg/l)
Enterobacteriaceae ≤ 2 > 8
Pseudomonas ≤ 2 > 8
Acinetobacter ≤ 2 > 8
Streptococcus degrupA, B, C, G Notă
1 Notă1
Streptococcus pneumoniae2 ≤ 2 > 2
Streptococi viridans 2 2
Enterococcus -- --
Staphylococcus Notă
4 Notă4
Haemophilus influenzae2şi Moraxella catarrhalis ≤ 2 > 2
Neisseria meningitidis3,5
≤ 0,25 > 0,25
Anaerobe Gram-pozitive ≤ 2 > 8
Anaerobe Gram-negative ≤ 2 > 8
Listeria monocytogenes ≤ 0,25 >0,25
Valori critice farmacocinetică/farmacodinamică
(nelegate de specii)
6 ≤ 2 > 8 1Sensibilitatea la beta-lactamice a streptococilor de grup A, B, C, G este dedusă din sensibilitatea la
penicilină.
2 Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae în
cazul pacienţilor cu meningită sunt 0,25mg/l
3 Tulpinile cu valori CMI peste valoarea critică S/I sunt rare sau încă neraportate. Testele pentru
identificare şi testarea sensibilităţii antimicrobiene efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate
trebuie repetate şi,dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până
la apariţia unor dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu valori CMI peste
valoarea critică a rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente.
8
4 Sensibilitatea stafilococilor la meropenem se deduce din sensibilitatea la cefoxitină. 5 Valorile critice ale meropenemului pentru Neisseria meningitidis se referă exclusiv la meningită. 6 Valorile critice sunt valabile pentru meropenem 1000 mg x 3 zilnic, administrat intravenos pe o
perioadă de 30 de minute, ca doză minimă. Doza zilnică de 2 g x 3 a fost luată în considerare în
tratamentul infecţiilor severe şi la stabilirea valorii critice I/R.
-- = Nu se recomandă testarea sensibilităţii la specia care este o ţintă slabă pentru terapia
medicamentoasă.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi în timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special în tratamentul infecţiilor severe.
Dacă este necesar, se va apela la sfaturile experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa
natură încât utilitatea medicamentului este incertă,cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.
Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experienţei clinice şi a
recomandărilor terapeutice.
Specii frecvent sensibile
Aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis$
Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină)£
Staphylococcus sp. (tulpinile sensibile la meticilină), inclusiv Staphylococcus epidermidis
Streptococcus agalactiae (grup B)
Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus şi S. intermedius)
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes (grup A)
Aerobe Gram-negative
Citrobacter freundii
Citrobacter koseri
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Anaerobe Gram-pozitive
Clostridium perfringens
Peptoniphilus asaccharolyticus
Peptostreptococcus sp. (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)
Anaerobe Gram-negative
Bacteroides caccae
Grupul Bacteroides fragilis
Prevotella bivia
Prevotella disiens
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium£†
Aerobe Gram-ne
gativ
9 Acinetobacter sp.
Burkholderia cepacia
Pseudomonas aeruginosa
Microorganisme natural rezistente
Aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Legionella sp.
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Coxiella burnetii
Mycoplasma pneumoniae
$Specii care demonstrează sensibilitatea intermediară naturală
£Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la meropenem
†Rata rezistenţei ≥ 50% într-una sau mai multe ţări din Uniunea Europeană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La subiecţii sănătoşi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră;
valoarea medie a volumului de distribuţie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) şi valoarea medie a
clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scăzând până la 205 ml/min la doza de 2 g.
Dozele de 500, 1000 şi 2000 mg administrate într-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determină
valori medii ale C
max de aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au
fost de 39,3, 62,3 şi 153 μg.h/ml. După administrarea unei perfuzii cu durata de 5 minute, valorile C
max
sunt de 52 şi 112 μg/ml după doze de 500, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la
fiecare 8 ore subiecţilor cu funcţie renală normală nu produce acumularea dozelor de meropenem.
Un studiu care a înrolat 12 pacienţi cărora li s-a administrat după intervenţia chirurgicală 1000 mg
meropenem pentru infecţiile intra-abdominale la fiecare 8 ore, a demonstrat o C
max şi un timp de
înjumătăţire plasmatică comparabile cu cele observate la subiecţii normali, dar un volum de distribuţie
mai mare, cu o valoare de 27 l.
Distribuţie
Valoarea medie a proporţiei de legare la proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ
2% şi a fost independentă de concentraţie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai puţin)
farmacocinetica este biexponenţială, aspect mult mai puţin evidenţiat după o perfuzie cu durata de 30
de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în multe lichide şi ţesuturi: inclusiv în
plămâni, secreţii bronşice, bilă, lichid cerebrospinal, ţesuturi de la nivelul aparatului genital, la nivel
cutanat, fascii, muşchi şi exudate peritoneale.
Metabolizare
Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din
punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidroliză
de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară
administrarea concomitentă a unui inhibitor de DHP-I.
Eliminare
Meropenemul este, în principal, excretat sub formă nemodificată pe cale renală; aproximativ 70% (50-
75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Unsurplus de 28% este recuperat ca
metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ
2% din doză. Clearance-ul renal măsurat şi efectul probenecidului arată că meropenemul este supus
atât filtrării, cât şi secreţiei tubulare.
10 Insuficienţă renală
Insuficienţa renală rezultă din valorile plasmatice mai mari ale ASC şi un timp de înjumătăţire
plasmatică mai lung demonstrate pentru meropenem. Au existat creşteri ale ASC de 2,4 ori la pacienţii
cu insuficienţă moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficienţei severe (ClCr 4-23
ml/min) şi de 10 ori la pacienţii hemodializaţi (ClCr 80 ml/min). ASC a metaboliţilor inactivi din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a
fost, de asemenea, considerabil crescută la pacienţii cu insuficienţă renală.Se recomandă ajustarea
dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă (vezi pct. 4.2).
Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ
4 ori mai mare decât la pacienţii cu anurie.
Insuficienţă hepatică
Un studiu care a înrolat pacienţi cu ciroză alcoolică nu a arătat niciun efect al afecţiunii hepatice
asupra farmacocineticii meropenemului după doze repetate.
Pacienţi aduţi
Studiile cu privire la farmacocinetică efectuate la pacienţi nu au demonstrat diferenţe semnificative de
farmacocinetică faţă de subiecţii sănătoşi cu funcţie renală echivalentă.Un model populaţional elaborat
pe baza datelor provenite de la 79 de pacienţi cu infecţii intra-abdominale sau pneumonie a arătat că
volumul central este dependent de greutate şi clearance-ul dependent de clearance-ul creatininei şi de
vârstă.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica la sugari şi copii cu infecţii trataţi cu doze de 10, 20 şi 40 mg/kg a evidenţiat valori
ale C
max aproximativ echivalente cu cele observate la adulţi după administrarea unor doze de 500,
1000, respectiv 2000 mg. Comparaţia a demonstrat parametri farmacocinetici consecvenţi între doze şi
timpi de înjumătăţire plasmatică similari cu cei observaţi la adulţi, cu excepţia celor mai tineri subiecţi
(CMI de 60% pentru P. aeruginosa pentru 95% dintre prematuri şi 91% dintre copiii
născuţi la termen.
Vârstnici
Studiile cu privire la farmacocinetică la subiecţi vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65-80 ani) au
demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu o reducere legată de vârstă a
clearance-ului creatininei şi o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară o
ajustare a dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia celor cu insuficienţă renală moderată până la severă
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale indică faptul că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice
ale leziunilor tubulare renale au fost observate numai la şoareci şi câini,la doze de 2000 mg/kg şi mai
mari, după o singură administrare şi la maimuţe la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durată de 7
zile.
11 Meropenemul este, în general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost
observate în studiile privind toxicitatea după administrarea unei doze unice la rozătoare la doze mai
mari de 1000 mg/kg.
DL
50 al meropenemului administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.
În studii cu doze repetate şi cu durata de până la 6 luni, au fost observate numai efecte minore, inclusiv
o scădere a parametrilor eritrocitari la câini.
Nu au existat dovezi de potenţial mutagen într-o baterie de teste convenţionale şi nici dovezi de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere sau de potenţial teratogen în studiile efectuate la şobolani cu
doze de până la 750 mg/kg şi la maimuţe cu doze de până la 360 mg/kg.
Într-un studiu preliminar efectuat la maimuţe, s-a demonstrat o creştere a cazurilor de avort la doza de
500 mg/kg.
Nu au existat dovezi de creştere a sensibilităţii la meropenem la pui, comparativ cu animalele
adulte.Formula pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.
În studiile efectuate la animale, singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate
similar.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de sodiu anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După reconstituire:
Administrare intravenoasă în bolus
Soluţia pentru injectarea în bolus se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/
injectabilă Archifar în apă pentru preparate injectabile pentru a obține o concentraţia finală de 50
mg/ml.
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei pentru injectarea în bolus a fost demonstrată
pentru 3 ore la temperaturi cuprinse între 15-25oC.
Din punct de vedere microbiologic, soluția injectabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor în
care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.
Dacă soluţia injectabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi
condiţiile până la folosire revine utilizatorului.
Administrarea perfuziei intravenoase
Soluţia perfuzabilă se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/injectabilă Archifar
în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau în soluţie perfuzabilă de glucoză (dextroză) 5%
pentru a obține o concentraţie finală de 1 la 20 mg/ml.
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei perfuzabile preparată folosind soluţie de clorură
de sodiu 0,9 % a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi cuprinse între 15-25oC sau 24 ore la
temperaturi cuprinse între 2-8oC. Soluţia preparată trebuie folosită în cel mult 2 ore după ce a fost
păstrată la frigider.
12 Din punct de vedere microbiologic, soluția perfuzabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor
în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.
Dacă soluţia perfuzabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi
condiţiile până la folosire revine utilizatorului.
Soluţia reconstituită de Archifar în glucoză (dextroză) 5% trebuie utilizată imediat, de exemplu într-o
oră după reconstituire.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
A nu se congela soluţia reconstituită.
Pentru condiţii de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Cutie cu 1 flacon din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 50 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 100 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Cutie cu 1 flacon din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm si sigilat cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Cutie cu 50 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Cutie cu 100 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea soluţiei injectabile trebuie realizată în condiţii aseptice standardizate.
Injecţie
Archifar este un concentrat pentru injecţie intravenoasă în bolus, după reconstituire cu apă sterilă
pentru preparate injectabile(adăugaţi 5 ml de apă pentru preparate injectabile la 250 mg meropenem).
Soluţia gata de utilizare are o concentraţie de 50 mg/ml. După reconstituire, soluţia este limpede şi
incoloră sau are o culoare galben pal.
Perfuzie
13 Pentru perfuzia intravenoasă, flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu soluţie de clorură
de sodiu 0,9% sau cu soluţie de glucoză 5% pentru perfuzie, până la o concentraţie finală de 1 până la
20 mg/ml.
Soluţia reconstituită trebuie agitată bine înainte de utilizare.În soluţie nu trebuie să fie vizibile
particule înainte de utilizare. Pot fi utilizate numai soluţii limpezi, incolore sau slab gălbui.
Flacoanele sunt numai pentru o singură utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie România SRL
Str Prof Dr I Cantacuzino nr 5, sector 1
Bucureşti
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
6859/2014/01
6859/2014/02
6859/2014/03
6859/2014/04
6859/2014/05
Archifar 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
6860/2014/01
6860/2014/02
6860/2014/03
6860/2014/04
6860/2014/05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 570,4 mg, corespunzător la meropenem anhidru 500 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 2,0 mmol sub formă de carbonat de sodiu
steril.
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Fiecare flacon conţine meropenem trihidrat 1140,8 mg, corespunzător la meropenem anhidru 1000
mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Fiecare flacon conţine sodiu 4,0 mmol sub formă de carbonat de sodiu
steril.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere cristalină de culoare albă până la uşor galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Archifar este indicat în tratamentul următoarelor infecţii la adulţi şi copii cu vârsta peste 3 luni (vezi
pct. 4.4 şi 5.1):
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi pneumonie nosocomială;
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică;
Infecţii complicate ale tractului urinar;
Infecţii complicate intra-abdominale;
Infecţii intra- şi post-partum;
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
Meningită bacteriană acută.
Archifar poate fi utilizat în tratamentul pacienţilor cu neutropenie şi cu febră care este suspectată a fi
determinată de o infecţie bacteriană.
2 Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Tabelele de mai jos prezintă recomandări generale privind dozele.
Doza administrată de meropenem şi durata tratamentului trebuie să ia în considerare tipul infecţiei ce
trebuie tratată, inclusiv severitatea acesteia şi răspunsul clinic.
În tratamentul anumitor tipuri de infecţii, cum sunt cele nosocomiale determinate de Pseudomonas
aeruginosa sau Acinetobacter sp., o doză de până la 2 g de trei ori pe zi la adulţi şi adolescenţi şi de
până la 40 mg/kg de trei ori pe zi la copii poate fi în mod particular adecvată.
Consideraţii suplimentare privind dozele sunt necesare atunci când sunt trataţi pacienţi cu insuficienţă
renală (vezi mai jos).
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Adulţi şi adolescenţi
Infecţie Doza de administrat la
interval de 8 ore
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi pneumonie
nosocomială 500 mg sau 1 g
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 2 g
Infecţii complicate ale tractului urinar 500 m
g sau 1 g
Infecţii complicate intra-abdominale 500 mg sau 1 g
Infecţii intra- sau post-partum 500 mg sau 1 g
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 500 mg sau 1 g
Meningită bacteriană acută 2 g
Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 1 g
De regulă, meropenemul este administrat prin perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30
minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6).
Alternativ, doze de până la 1 g pot fi administrate prin injecţie intravenoasă în bolus timp de
aproximativ 5 minute. Sunt disponibile date limitate privind siguranţa în ceea ce priveşte administrarea
unei doze de 2 g la adulţi ca injecţie intravenoasă în bolus.
Insuficienţă renală
Doza la adulţi sau adolescenţi trebuie ajustată când clearance-ul creatininei este mai mic de 51 ml/min,
aşa cum este prezentat mai jos. Există date limitate care să vină în sprijinul utilizării acestor doze
ajustate pentru o unitate de doză de 2 g.
Clearance-ul creatininei
(ml/min) Doză (pe baza intervalului de „unitate” de
doză de 500 mg, 1 g sau 2 g, vezi mai sus) Frecvenţă
26-50 o unitate de doză la interval de 12
ore
10-25 jumătate dintr-o unitate de doză la interval de 12
ore
<10 jumătate dintr-o unitate de doză
la interval de 24
ore
Meropenemul este eliminat prin hemodializă şi hemofiltrare. Doza necesară trebuie administrată după
terminarea şedinţei de hemodializă.
3
Nu există recomandări privind dozele în cazul administrării la pacienţiice efectuează ședințe de dializă
peritoneală.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4).
Doza la pacienţii vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici cu funcţie renală normală sau la care valorile
clearance-ului creatininei sunt mai mari de 50 ml/min.
Copii şi adolescenţi
Copii cu vârsta sub 3 luni
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu meropenem la copiii cu vârsta sub 3 luni,
iar schema de administrare optimă nu a fost stabilită. Cu toate acestea, date farmacocinetice limitate
sugerează că o doză de 20 mg/kg la interval de 8 ore poate fi o schemă de administrare adecvată (vezi
pct. 5.2).
Copii cu vârsta între 3 luni şi 11 ani şi cu greutate corporală până la 50 kg
Schemele de administrare recomandate sunt indicate în tabelul următor:
Infecţie Doza de administrat la interval de
8 ore
Pneumonie, inclusiv pneumonie comunitară şi
pneumonie nosocomială 10 sau 20 mg/kg
Infecţii bronhopulmonare în fibroza chistică 40 mg/kg
Infecţii complicate ale tractului urinar 10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate intra-abdominale 10 sau 20 mg/kg
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi 10 sau 20 mg/kg
Meningită bacteriană acută 40 mg/kg
Tratamentul pacienţilor cu neutropenie febrilă 20 mg/kg
Copii cu greutatea peste 50 kg
Trebuie administrată doza de la adulţi.
Nu există experienţă la copiii cu insuficienţă renală.
De regulă, meropenem se administrează în perfuzie intravenoasă timp de aproximativ 15 până la 30
minute (vezi pct. 6.2, 6.3 şi 6.6). Alternativ, doze de meropenem de până la 20 mg/kg pot fi
administrate în bolus intravenos timp de aproximativ 5 minute. Există date limitate privind siguranţa
care să vină în sprijinul administrării unei doze de 40 mg/kg la copii, ca injecţie intravenoasă în bolus.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Hipersensibilitate la alte antibiotice din grupa carbapenemelor.
Hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice, reacţii cutanate severe) la orice alt tip de
antibiotic beta-lactamic (de exemplu, penicilină sau cefalosporine).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Alegerea meropenemului pentru tratamentul unui pacient trebuiesă ia în considerare utilizarea
adecvată a unui antibiotic din grupa carbapenemelor în funcţie de severitatea infecţiei, prevalenţa
rezistenţei la alte antibiotice corespunzătoare şi riscul de selecţie a bacteriilor rezistente la
carbapeneme.
4 Similar tuturor antibioticelor beta-lactamice, au fost raportate reacţii de hipersensibilitate grave şi în
cazuri rareletale (vezi pct. 4.3 şi 4.8). Pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la carbapeneme,
penicilină sau alte antibiotice beta-lactamice pot fi, de asemenea, hipersensibili la meropenem.Înainte
de iniţierea tratamentului cu meropenem, trebuie realizată o anamneză atentă privind reacţiile de
hipersensibilitate anterioare la antibioticele beta-lactamice.
În cazul în care apare o reacţie alergică severă, trebuie întreruptă administrarea medicamentului şi
trebuie administrate măsurile adecvate.
Colita asociată utilizării de antibiotice şi colita pseudomembranoasă au fost raportate la utilizarea
majorităţii antibioticelor, inclusiv meropenem şi pot varia ca severitate de la o formă uşoară până la o
formă care poate pune viaţa în pericol. Ca urmare, este important să se ia în considerare acest
diagnostic la pacienţii care prezintă diaree în timpul sau după administrarea de meropenem (vezi pct.
4.8). Întreruperea tratamentului şi administrarea terapiei specifice pentru Clostridium difficile trebuie
luate în considerare. Medicamentele care inhibă peristaltismul nu trebuie administrate.
Rar, au fost raportate crize convulsive în timpul tratamentului cu carbapeneme, inclusiv meropenem
(vezi pct. 4.8).
Funcţia hepatică trebuie monitorizată atent pe durata tratamentului cu meropenem datorită riscului de
toxicitate hepatică (afectarea funcţiei hepatice cu citoliză şi colestază) (vezi pct. 4.8).
Utilizarea la pacienţii cu afecţiuni hepatice: pacienţilor cu tulburări hepatice preexistente li se va
monitoriza funcţia hepatică în timpul tratamentului cu meropenem. Nu este necesară nicio ajustare a
dozei (vezi pct. 4.2).
În timpul tratamentului cu meropenem potapărearezultate pozitive ale testului Coombs direct sau
indirect.
Tratamentul concomitent cu meropenem şi acid valproic/valproat de sodiu nu este recomandat (vezi
pct. 4.5).
Archifar conţine sodiu.
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Archifar conţine sodiu 45 mg (2,0 mmol) la o doză de meropenem 500 mg (substanţă anhidră). Acest
lucru trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă alimentară cu restricţie de sodiu.
Archifar 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Archifar conţine sodiu 90 mg (4,0 mmol) la o doză de meropenem 1 g (substanţă anhidră). Acest lucru
trebuie avut în vedere la pacienţii care urmează o dietă alimentară cu restricţie de sodiu.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost realizate studii specificede interacţiune medicamentoasă cu alte medicamente în afară de
probenecid.Probenecid se află în competiţie cu meropenem în procesul de secreţie tubulară activă şi
inhibă astfel excreţia renală a meropenemului, având ca efect creşterea timpului de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare şi a concentraţiilor plasmatice ale meropenemului.Se recomandă precauţie în
cazul administrării concomitente de meropenem şi probenecid.
Nu a fost studiat efectul potenţial al meropenemuluiasupra legăriila proteinesau metabolizării altor
medicamente. Cu toate acestea, proporţia legării la proteineeste atât de mică încât nu se aşteaptă
apariţia unor interacţiuni cu alţi compuşi ca urmare a acestui mecanism.
Au fost raportate scăderi ale concentraţiilor serice ale acidului valproic în cazul administrării sale
concomitent cu carbapeneme, având ca rezultat o scădere de 60-100% a valorilor acidului valproic în
aproximativ două zile. Datorită debutului rapid şi amplitudinii scăderii, se consideră că administrarea
5 concomitentă a acidului valproic cu carbapeneme nu poate fi controlată şi, ca urmare, trebuie evitată
(vezi pct. 4.4).
Anticoagulante orale
Administrarea concomitentă a antibioticelor cu warfarină poate creşte efectele anticoagulante. Există
multiple raportări privind creşterea efectului anticoagulant al medicamentelor anticoagulante
administrate pe cale orală, inclusiv warfarină, la pacienţii trataţi concomitent cu antibiotice. Riscul
poate varia în funcţie de infecţia subiacentă, vârstă şi statusul general al pacientului, astfel încât
contribuţia antibioticului la creşterea INR (International Normalised Ratio– raportul international
normalizat) este dificil de evaluat. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR pe durata şi imediat
după administrarea concomitentă a antibioticelor cu un anticoagulant oral.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Datele privind utilizarea meropenemului la femeia gravidă sunt absente sau limitate.Studiile la
animale nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privind toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este preferabilă evitarea utilizării meropenemului în timpul sarcinii.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă meropenemul este excretat în laptele uman. Meropenemul este detectabil în
concentraţii foarte mici în laptele animalelor. Archifar nu trebuie administrat femeilor care alăptează,
cu excepția cazului în care potențialul beneficiu pentru mamă justifică potențialul risc pentru sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fostrealizate studii privind efectul asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Într-o analiză a 4872 de pacienţi cu 5026 expuneri terapeutice la meropenem, reacţiile adverse legate
de meropenem cel mai frecvent raportate au fost diaree (2,3%), erupţie cutanată tranzitorie (1,4%),
greaţă/vărsături (1,4%) şi inflamaţie la locul injecţiei (1,1%). Cele mai frecvente evenimente adverse
privind testele de laborator legate de utilizarea meropenemului au fost trombocitoza (1,6%) şi
creştereavalorilor serice ale enzimelor hepatice (1,5-4,3%).
Reacţiile adverse enumerate în tabel „cu frecvenţă necunoscută” nu au fost observate la cei 2367 de
pacienţi înrolaţi în studiile clinice dinainte de autorizarea meropenemului administrat intravenos şi
intramuscular, dar au fost raportate în timpul perioadei de după punerea pe piaţă.
În tabelul de mai jos sunt enumerate toate reacţiile adverse în funcţie de clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai
puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă,
reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tabel 1
Aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Eveniment
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente candidoză orală şi vaginală
Tulburări hematologice şi
limfatice
Frecvente trombocitemie
Mai puţin frecvente eozinofilie, trombocitopenie,
leucopenie, neutropenie
Cu frecvenţă necunoscută agranulocitoză, anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Cu frecvenţă necunoscută angioedem, anafilaxie (vezi pct. 4.3
şi 4.4)
6
Tulburări ale sistemului
nervos
Frecvente cefalee
Mai puţin frecvente parestezie
Rare convulsii (vezi pct. 4.4)
Tulburări gastro-intestinale Frecvente diaree, vărsături, greaţă, durere
abdominală
Cu frecvenţă necunoscută colită asociată utilizării
antibioticelor (vezi pct. 4.4)
Tulburări hepatobiliare
Frecvente creştere a valorilor serice ale
transaminazelor, creştere a valorilor
serice ale fosfatazei alcaline,
creştere a concentraţiei plasmatice
de lacta
t-dehidrogenază
Mai puţin frecvente creştere a bilirubinemiei
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente erupţie cutanată tranzitorie, prurit
Mai puţin frecvente urticarie
Cu frecvenţă necunoscută necroliză epidermică toxică,
sindrom Stevens-Johnson, eritem
polimorf , reacţie medicamentoasă
cu eozinofilie şi simptome sistemice
(sindrom DRESS).
Afecţiuni renale şi urinare
Mai puţin frecvente creştere a creatininemiei şi uremiei
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente inflamaţie, durere
Mai puţin frecvente tromboflebită
Cu frecvenţă necunoscută durere la locul injecţiei
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul relativ poate fi posibil la pacienţii cu insuficienţă renală dacă doza nu este ajustată
conform descrierii de la pct. 4.2. Experienţa limitată de după punerea pe piaţă a medicamentului indică
faptul că, dacă reacţiile adverse apar după supradozaj, ele sunt în conformitate cu profilul reacţiilor
adverse descrise la pct. 4.8 şi sunt, în general, uşoare şi se rezolvă prin întreruperea sau reducerea
dozei. Trebuie luat în considerare tratamentul simptomatic.
La pacienţii cu funcţie renală normală, se produce o eliminare renală rapidă.
Meropenem şi metabolitul său sunt eliminaţi prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, carbapeneme, codul ATC: J01DH02
7 Mecanism de acţiune
Meropenem îşi exercită acţiunea bactericidă prin inhibarea sintezei peretelui celular bacterian al
bacteriilor Gram-pozitive şi Gram-negative, legându-se la proteinele care leagă penicilinele (PBPs –
penicillin-binding proteins).
Efecte farmacodinamice
Similar altor antibiotice beta-lactamice, s-a demonstrat că timpul în care concentraţiile meropenemului
depăşesc concentraţiile minime inhibitorii (T>CMI) se corelează cel mai bine cu eficacitatea.În
modelele preclinice, activitatea meropenemului a fost demonstrată când concentraţiile plasmatice au
depăşit CMI pentru organismul infectant pentru aproximativ 40% din intervalul de dozaj.Această ţintă
nu a fost stabilită clinic.
Mecanism de rezistenţă
Rezistenţa bacteriană la meropenem poate rezulta din: (1) scăderea permeabilităţii membranei externe
a bacteriilor Gram-negative (datorată diminuării producţiei de porine) (2) reducerea afinităţii PBPs
ţintă (3) creşterea expresiei componentelor pompei de eflux şi (4) producţia de beta-lactamaze care pot
hidroliza carbapenemele.
În Uniunea Europeană au fost raportate focare localizate de infecţii determinate de bacterii rezistente
la carbapeneme.
Nu există rezistenţă încrucişată între meropenem şi alte medicamente, cum sunt chinolonele,
aminoglicozidele, macrolidele sau tetraciclinele. Cu toate acestea, microorganismele pot manifesta
rezistenţă la mai multe clase de medicamente antibacteriene când mecanismul implicat include
impermeabilitate şi/sau pompă (pompe) de eflux.
Valori critice
Valorile critice ale CMI clinice stabilite de EUCAST (European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing) sunt prezentate mai jos.
Valori critice EUCAST ale CMI clinice pentru meropenem (2013-02-01, v 3.1)
Microor
ganism Sensibil (S) (mg/l) Rezistent (R) (mg/l)
Enterobacteriaceae ≤ 2 > 8
Pseudomonas ≤ 2 > 8
Acinetobacter ≤ 2 > 8
Streptococcus degrupA, B, C, G Notă
1 Notă1
Streptococcus pneumoniae2 ≤ 2 > 2
Streptococi viridans 2 2
Enterococcus -- --
Staphylococcus Notă
4 Notă4
Haemophilus influenzae2şi Moraxella catarrhalis ≤ 2 > 2
Neisseria meningitidis3,5
≤ 0,25 > 0,25
Anaerobe Gram-pozitive ≤ 2 > 8
Anaerobe Gram-negative ≤ 2 > 8
Listeria monocytogenes ≤ 0,25 >0,25
Valori critice farmacocinetică/farmacodinamică
(nelegate de specii)
6 ≤ 2 > 8 1Sensibilitatea la beta-lactamice a streptococilor de grup A, B, C, G este dedusă din sensibilitatea la
penicilină.
2 Valorile critice ale meropenemului pentru Streptococcus pneumoniae şi Haemophilus influenzae în
cazul pacienţilor cu meningită sunt 0,25mg/l
3 Tulpinile cu valori CMI peste valoarea critică S/I sunt rare sau încă neraportate. Testele pentru
identificare şi testarea sensibilităţii antimicrobiene efectuate asupra unor astfel de tulpini izolate
trebuie repetate şi,dacă rezultatul se confirmă, izolatul trebuie trimis la un laborator de referinţă. Până
la apariţia unor dovezi privind răspunsul clinic pentru izolatele confirmate cu valori CMI peste
valoarea critică a rezistenţei actuale, ele vor trebui raportate ca rezistente.
8
4 Sensibilitatea stafilococilor la meropenem se deduce din sensibilitatea la cefoxitină. 5 Valorile critice ale meropenemului pentru Neisseria meningitidis se referă exclusiv la meningită. 6 Valorile critice sunt valabile pentru meropenem 1000 mg x 3 zilnic, administrat intravenos pe o
perioadă de 30 de minute, ca doză minimă. Doza zilnică de 2 g x 3 a fost luată în considerare în
tratamentul infecţiilor severe şi la stabilirea valorii critice I/R.
-- = Nu se recomandă testarea sensibilităţii la specia care este o ţintă slabă pentru terapia
medicamentoasă.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia în funcţie de regiunea geografică şi în timp pentru speciile
selectate şi sunt necesare informaţii locale despre rezistenţă, în special în tratamentul infecţiilor severe.
Dacă este necesar, se va apela la sfaturile experţilor când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa
natură încât utilitatea medicamentului este incertă,cel puţin în cazul unor tipuri de infecţii.
Tabelul următor cu microorganismele enumerate este alcătuit pe baza experienţei clinice şi a
recomandărilor terapeutice.
Specii frecvent sensibile
Aerobe Gram-pozitive
Enterococcus faecalis$
Staphylococcus aureus (tulpinile sensibile la meticilină)£
Staphylococcus sp. (tulpinile sensibile la meticilină), inclusiv Staphylococcus epidermidis
Streptococcus agalactiae (grup B)
Grupul Streptococcus milleri (S. anginosus, S. constellatus şi S. intermedius)
Streptococcus pneumoniae
Streptococcus pyogenes (grup A)
Aerobe Gram-negative
Citrobacter freundii
Citrobacter koseri
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae
Escherichia coli
Haemophilus influenzae
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae
Morganella morganii
Neisseria meningitidis
Proteus mirabilis
Proteus vulgaris
Serratia marcescens
Anaerobe Gram-pozitive
Clostridium perfringens
Peptoniphilus asaccharolyticus
Peptostreptococcus sp. (inclusiv P. micros, P. anaerobius, P. magnus)
Anaerobe Gram-negative
Bacteroides caccae
Grupul Bacteroides fragilis
Prevotella bivia
Prevotella disiens
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate reprezenta o problemă
Aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecium£†
Aerobe Gram-ne
gativ
9 Acinetobacter sp.
Burkholderia cepacia
Pseudomonas aeruginosa
Microorganisme natural rezistente
Aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Legionella sp.
Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydophila psittaci
Coxiella burnetii
Mycoplasma pneumoniae
$Specii care demonstrează sensibilitatea intermediară naturală
£Toţi stafilococii rezistenţi la meticilină sunt rezistenţi şi la meropenem
†Rata rezistenţei ≥ 50% într-una sau mai multe ţări din Uniunea Europeană.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
La subiecţii sănătoşi, valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 1 oră;
valoarea medie a volumului de distribuţie este de aproximativ 0,25 l/kg (11-27 l) şi valoarea medie a
clearance-ului este de 287 ml/min la doza de 250 mg, scăzând până la 205 ml/min la doza de 2 g.
Dozele de 500, 1000 şi 2000 mg administrate într-o perfuzie cu durata de peste 30 minute determină
valori medii ale C
max de aproximativ 23, 49, respectiv 115 μg/ml, iar valorile ASC corespondente au
fost de 39,3, 62,3 şi 153 μg.h/ml. După administrarea unei perfuzii cu durata de 5 minute, valorile C
max
sunt de 52 şi 112 μg/ml după doze de 500, respectiv 1000 mg. Administrarea de doze repetate la
fiecare 8 ore subiecţilor cu funcţie renală normală nu produce acumularea dozelor de meropenem.
Un studiu care a înrolat 12 pacienţi cărora li s-a administrat după intervenţia chirurgicală 1000 mg
meropenem pentru infecţiile intra-abdominale la fiecare 8 ore, a demonstrat o C
max şi un timp de
înjumătăţire plasmatică comparabile cu cele observate la subiecţii normali, dar un volum de distribuţie
mai mare, cu o valoare de 27 l.
Distribuţie
Valoarea medie a proporţiei de legare la proteinele plasmatice a meropenemului a fost de aproximativ
2% şi a fost independentă de concentraţie. După administrarea rapidă (5 minute sau mai puţin)
farmacocinetica este biexponenţială, aspect mult mai puţin evidenţiat după o perfuzie cu durata de 30
de minute. S-a demonstrat că meropenemul pătrunde bine în multe lichide şi ţesuturi: inclusiv în
plămâni, secreţii bronşice, bilă, lichid cerebrospinal, ţesuturi de la nivelul aparatului genital, la nivel
cutanat, fascii, muşchi şi exudate peritoneale.
Metabolizare
Meropenemul este metabolizat prin hidroliza inelului beta-lactamic, generând un metabolit inactiv din
punct de vedere microbiologic. In vitro, meropenemul demonstrează sensibilitate redusă la hidroliză
de către dehidropeptidaza-I (DHP-I) umană, comparativ cu imipenemul, nefiind necesară
administrarea concomitentă a unui inhibitor de DHP-I.
Eliminare
Meropenemul este, în principal, excretat sub formă nemodificată pe cale renală; aproximativ 70% (50-
75%) din doză se excretă nemodificată în decurs de 12 ore. Unsurplus de 28% este recuperat ca
metabolit inactiv din punct de vedere microbiologic. În materiile fecale s-a regăsit numai aproximativ
2% din doză. Clearance-ul renal măsurat şi efectul probenecidului arată că meropenemul este supus
atât filtrării, cât şi secreţiei tubulare.
10 Insuficienţă renală
Insuficienţa renală rezultă din valorile plasmatice mai mari ale ASC şi un timp de înjumătăţire
plasmatică mai lung demonstrate pentru meropenem. Au existat creşteri ale ASC de 2,4 ori la pacienţii
cu insuficienţă moderată (ClCr 33-74 ml/min), de 5 ori în cazul insuficienţei severe (ClCr 4-23
ml/min) şi de 10 ori la pacienţii hemodializaţi (ClCr 80 ml/min). ASC a metaboliţilor inactivi din punct de vedere microbiologic cu inel deschis a
fost, de asemenea, considerabil crescută la pacienţii cu insuficienţă renală.Se recomandă ajustarea
dozei la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă (vezi pct. 4.2).
Meropenemul este eliminat prin hemodializă, în timpul hemodializei clearance-ul fiind de aproximativ
4 ori mai mare decât la pacienţii cu anurie.
Insuficienţă hepatică
Un studiu care a înrolat pacienţi cu ciroză alcoolică nu a arătat niciun efect al afecţiunii hepatice
asupra farmacocineticii meropenemului după doze repetate.
Pacienţi aduţi
Studiile cu privire la farmacocinetică efectuate la pacienţi nu au demonstrat diferenţe semnificative de
farmacocinetică faţă de subiecţii sănătoşi cu funcţie renală echivalentă.Un model populaţional elaborat
pe baza datelor provenite de la 79 de pacienţi cu infecţii intra-abdominale sau pneumonie a arătat că
volumul central este dependent de greutate şi clearance-ul dependent de clearance-ul creatininei şi de
vârstă.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica la sugari şi copii cu infecţii trataţi cu doze de 10, 20 şi 40 mg/kg a evidenţiat valori
ale C
max aproximativ echivalente cu cele observate la adulţi după administrarea unor doze de 500,
1000, respectiv 2000 mg. Comparaţia a demonstrat parametri farmacocinetici consecvenţi între doze şi
timpi de înjumătăţire plasmatică similari cu cei observaţi la adulţi, cu excepţia celor mai tineri subiecţi
(CMI de 60% pentru P. aeruginosa pentru 95% dintre prematuri şi 91% dintre copiii
născuţi la termen.
Vârstnici
Studiile cu privire la farmacocinetică la subiecţi vârstnici sănătoşi (cu vârsta de 65-80 ani) au
demonstrat o reducere a clearance-ului plasmatic care s-a corelat cu o reducere legată de vârstă a
clearance-ului creatininei şi o reducere mai mică a clearance-ului non-renal. Nu este necesară o
ajustare a dozei la pacienţii vârstnici, cu excepţia celor cu insuficienţă renală moderată până la severă
(vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile la animale indică faptul că meropenemul este bine tolerat la nivel renal. Dovezile histologice
ale leziunilor tubulare renale au fost observate numai la şoareci şi câini,la doze de 2000 mg/kg şi mai
mari, după o singură administrare şi la maimuţe la doze de 500 mg/kg într-un studiu cu durată de 7
zile.
11 Meropenemul este, în general, bine tolerat la nivelul sistemului nervos central. Efectele au fost
observate în studiile privind toxicitatea după administrarea unei doze unice la rozătoare la doze mai
mari de 1000 mg/kg.
DL
50 al meropenemului administrat intravenos la rozătoare este mai mare de 2000 mg/kg.
În studii cu doze repetate şi cu durata de până la 6 luni, au fost observate numai efecte minore, inclusiv
o scădere a parametrilor eritrocitari la câini.
Nu au existat dovezi de potenţial mutagen într-o baterie de teste convenţionale şi nici dovezi de
toxicitate asupra funcţiei de reproducere sau de potenţial teratogen în studiile efectuate la şobolani cu
doze de până la 750 mg/kg şi la maimuţe cu doze de până la 360 mg/kg.
Într-un studiu preliminar efectuat la maimuţe, s-a demonstrat o creştere a cazurilor de avort la doza de
500 mg/kg.
Nu au existat dovezi de creştere a sensibilităţii la meropenem la pui, comparativ cu animalele
adulte.Formula pentru administrare intravenoasă a fost bine tolerată în studiile efectuate la animale.
În studiile efectuate la animale, singurul metabolit al meropenemului a avut un profil de toxicitate
similar.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Carbonat de sodiu anhidru
6.2 Incompatibilităţi
Acest medicament nu trebuie amestecat cu alte medicamente, cu excepţia celor menţionate la pct. 6.6.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
După reconstituire:
Administrare intravenoasă în bolus
Soluţia pentru injectarea în bolus se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/
injectabilă Archifar în apă pentru preparate injectabile pentru a obține o concentraţia finală de 50
mg/ml.
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei pentru injectarea în bolus a fost demonstrată
pentru 3 ore la temperaturi cuprinse între 15-25oC.
Din punct de vedere microbiologic, soluția injectabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor în
care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.
Dacă soluţia injectabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi
condiţiile până la folosire revine utilizatorului.
Administrarea perfuziei intravenoase
Soluţia perfuzabilă se prepară prin dizolvarea pulberii pentru soluție perfuzabilă/injectabilă Archifar
în soluţie perfuzabilă de clorură de sodiu 0,9% sau în soluţie perfuzabilă de glucoză (dextroză) 5%
pentru a obține o concentraţie finală de 1 la 20 mg/ml.
Stabilitatea fizico-chimică în timpul utilizării soluţiei perfuzabile preparată folosind soluţie de clorură
de sodiu 0,9 % a fost demonstrată pentru 6 ore la temperaturi cuprinse între 15-25oC sau 24 ore la
temperaturi cuprinse între 2-8oC. Soluţia preparată trebuie folosită în cel mult 2 ore după ce a fost
păstrată la frigider.
12 Din punct de vedere microbiologic, soluția perfuzabilă trebuie utilizată imediat, cu excepția cazurilor
în care diluarea a fost efectuată în condiţii aseptice controlate şi validate.
Dacă soluţia perfuzabilă nu este utilizată imediat, responsabilitatea în ceea ce priveşte timpul şi
condiţiile până la folosire revine utilizatorului.
Soluţia reconstituită de Archifar în glucoză (dextroză) 5% trebuie utilizată imediat, de exemplu într-o
oră după reconstituire.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
A nu se congela soluţia reconstituită.
Pentru condiţii de păstrare după reconstituirea medicamentului, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Cutie cu 1 flacon din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 50 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 100 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 20 ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Archifar 1000 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
Cutie cu 1 flacon din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm si sigilat cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 10 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu.
Cutie cu 25 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Cutie cu 50 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Cutie cu 100 flacoane din sticlă (clasa hidrolitica I) având volumul de 30ml, inchis cu dop din cauciuc
brombutilic de 20mm cu capsă de aluminiu
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Prepararea soluţiei injectabile trebuie realizată în condiţii aseptice standardizate.
Injecţie
Archifar este un concentrat pentru injecţie intravenoasă în bolus, după reconstituire cu apă sterilă
pentru preparate injectabile(adăugaţi 5 ml de apă pentru preparate injectabile la 250 mg meropenem).
Soluţia gata de utilizare are o concentraţie de 50 mg/ml. După reconstituire, soluţia este limpede şi
incoloră sau are o culoare galben pal.
Perfuzie
13 Pentru perfuzia intravenoasă, flacoanele de meropenem pot fi reconstituite direct cu soluţie de clorură
de sodiu 0,9% sau cu soluţie de glucoză 5% pentru perfuzie, până la o concentraţie finală de 1 până la
20 mg/ml.
Soluţia reconstituită trebuie agitată bine înainte de utilizare.În soluţie nu trebuie să fie vizibile
particule înainte de utilizare. Pot fi utilizate numai soluţii limpezi, incolore sau slab gălbui.
Flacoanele sunt numai pentru o singură utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie România SRL
Str Prof Dr I Cantacuzino nr 5, sector 1
Bucureşti
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Archifar 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
6859/2014/01
6859/2014/02
6859/2014/03
6859/2014/04
6859/2014/05
Archifar 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă:
6860/2014/01
6860/2014/02
6860/2014/03
6860/2014/04
6860/2014/05
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
