HALOPERIDOL RICHTER 50 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
HALOPERIDOL RICHTER 50 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţine haloperidol 50 mg sub formă de decanoat de haloperidol
70,52 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie de culoare galbenă până la galben- verzuie, limpede, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de întreţinere al schizofreniei cronice şi al altor psihoze, în special dacă tratamentul iniţial
cu haloperidol se dovedeşte a fi eficace şi în special dacă este nevoie de neuroleptice puternice cu
efect sedativ moderat . Este de asemenea indicat în tratamentul altor tulburări mentale sau de
comportament, unde neliniştea psihomotorie necesită tratament de întreţinere , cu excepţia tulburărilor
de comportament asociate demenţei (vezi pct. 4.4) .
4.2 Doze şi mod de administrar e
Adulţi
Trecerea la Haloperidol Richter administrat sub formă de injecţie depozit este indicată la pacienţii care
au fost stabilizaţi anterior cu tratament oral antipsihotic (de preferat, haloperidol).
Haloperidol Richter sub formă de injecţie este destinat numai administrării la adulţi. T rebui e
administrat intramuscular şi nu intravenos . Se recomandă o doză unică administrată prin injectare
intramusculară, profundă, în muşchiul fesier. Nu se recomandă injecţii cu volume mari de
medicament, deoarece admi nistrarea de doze unice mai mari de 3 ml cr eează disconfort pacientului.
Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozele ar trebui determinate individual şi
cel mai indicat ar fi ca iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor să se facă sub supraveghere medicală
strictă. Doza iniţială pentru fiecare pacient depinde atât de simptomatologie, cât şi de severitatea
afecţiunii şi, în plus , de cantitatea totală de haloperidol oral sau a altor neuroleptice administrate
anterior . Se recomandă iniţial administrarea la fiecare 4 săptămâni a unei doze echivalente cu de 10- 15
2
ori doza orală de haloperidol din ziua precedentă , care reprezintă 25 -75 mg (0,5-1,5 ml) Haloperidol
Richter injectabil. Nu se recomanda depăşirea unei doze iniţiale maxime de 100 mg .
În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută gradat, cu 50 mg, până la
obţinerea efectului terapeutic optim. În general , cea mai potrivită doză lunară de Haloperidol Richter
inject abil ajunge adesea să fie de aproxim ativ 20 de ori doza orală zilnică de haloperidol.
În perioada ajustării dozelor sau a episoadelor de exacerbare a simptomelor psihotice, terapia cu
Haloperidol Richter poate fi completată cu haloperidol oral.
Intervalul recomandat între 2 injecţii, este de 4 săptămâni. Totuşi, variaţia răspunsului individual poate
dicta nevoia ajustării intervalului de administrare (mai frecvent sau rar).
Utilizarea la vârstnici şi debilitaţi
La pacienţii vârstnici şi debilitaţi se recomandă începerea tratamentului cu doze scăzute, de exemplu
12,5 mg - 25 mg la fiecare 4 săptămâni. Această doză poate fi crescută în funcţie de răspunsul
pacientului la tratament.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii enumera ţi la pct. 6.1.
- Comă.
- Deprimarea sistemului nervos, provocată de alcool etilic sau de alte medicamente deprimante
centrale.
- Boala Parkinson .
- Leziuni ale ganglionilor bazali.
- Copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost rapor tate cazuri rare de moarte subită la pacienţii cu afecţiuni psihice, trataţi cu medicamente
antipsihotice, incluzând Haloperidol Richter . Deoarece în timpul tratamentului cu Haloperidol Richter
s -a observat prelungirea intervalului QT, se recomandă precauţie la pacienţii care prezintă risc de
prelungire a intervalului QT (sindrom QT, hipokaliemie , medicamente care prelungesc intervalul QT).
Se recomandă ca pacienţii care au indicaţie pentru tratament cu Haloperidol Richter să urmeze iniţial
terapie orală cu haloperidol, pentru a se exclude posibilitatea unei hipersensibilităţi necunoscute la
haloperidol.
Deoarece h aloperidolul este metabolizat în ficat , se recomandă precauţie la pacienţii cu afectarea
funcţiei hepatice. În timpul t ratamentului de lungă durată se recomandă teste periodice sanguine şi ale
funcţi ei hepatice .
S -au observat câteva cazuri de convulsii declanşate de Haloperidol Richter. Se recomandă prudenţă în
cazul administrării Haloperidol Richter la pacienţii cu epile psie sau cu alte afecţiuni care predispun la
convulsii (de exemplu sevraj alcoolic şi leziuni cerebrale).
Tiroxina poate facilita toxicitatea Haloperidol Richter . De aceea, la pacienţii cu hipertiroidism
administrarea Haloperidol Richter trebuie întotdeauna să fie însoţită de un tratament tireostatic
adecvat.
Haloperidol Richter poate fi asociat cu antidepresive, în tratarea afecţiunilor în care depresia şi psihoza
coexistă sau în care predomină depresia.
Dacă este necesară concomitent o medicaţie antipar kinsoniană, aceasta trebuie menţinută cel puţin
câteva săptămâni după administrarea ultimei injecţii de Haloperidol Richter, datorită timpului de
înjumătăţire plasmatică foarte lung al acestuia.
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrare de medicamente
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
3
TEV, toţi factorii de risc posibil la TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu
haloperidol şi trebuie luate măsuri preventive.
Mortalitate c rescută la pacienţii vârstnici cu d emenţă
Date din 2 studii observaţionale au arătat că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc mortal uşor crescut faţă de aceia care nu sunt trataţi. Nu există date
suficiente
pentru o evaluare concretă a mărimii riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută.
Haloperidol Richter nu este licenţiat pentru tratarea formei înrudite de demenţă cu tulburări de
comportament.
Haloperidol Ric hter conţine alcool benzilic 15 mg/ml. De aceea medicamentul nu trebuie administrat
la prematuri sau nou -născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub 3 ani.
Uleiul de susan din compozi ţia medicamentului poate provoca rar, reacţi i alergice grave.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte fome de interacţiune
La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Richter
poate potenţa deprimarea sistemului nervos central
produsă de alte depresive SNC , inclusiv alcoolul etilic, hipnotice, sedative sau analgezice puternice .
Administrarea în asociere poate determina deprimarea respiraţiei. În cazul asocierii cu metildopa, s -a
raportat un efect marcant asupra SNC.
Haloperidol Richter antagonizează efectul antiparkinsonian al levodopa.
Halope ridolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescând astfel concentraţia plasmatică
şi toxicitatea acestor medicamente (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară). În studiile
farmacocinetice s- au raportat creşter i uşoar e până la moderate a le concentraţiilor de Haloperidol
Richter la administrarea concomitentă cu următoarele medicamente: chinidină, buspironă sau
fluoxetină. În aceste cazuri este indicată reducerea dozei de Haloperidol Richter.
Când la tratamentul cu inductoare enzima tice, cum sunt carbamazepină, fenobarbital şi rimfapicină, se
adăugă Haloperidol Richter , acest lucru va determina scăderea semnificativă a concentraţi ilor
plasmatice a le Haloperidol Richter . De aceea, în timpul tratamentului în asociere, doza de Haloperid ol
Richter trebuie ajustată , la nevoie . După întreruperea administrării acestor inductoare enzimatice,
poate fi necesară reducerea din nou a dozelor de Haloperidol Richter .
În cazuri rare , în timpul administrării concomitente de litiu şi Haloperidol Richter, au fost raportat e
următoarele simptome: encefalopatie, simptome extrapiramidale, disk inezie tardivă, sindrom
neuroleptic malign, afecţiuni ale trunchiului cerebral, sindrom cerebral acut şi comă . Majoritatea
acestor simptome au fost reversibile. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă o entitate clinică distinctă.
Cu toate acestea, s e recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol
Richter , să fie întreruptă imediat terapia, în momentul în care apar astfel de simptome .
A fo st raportată antagonizarea efectului anticoagulantelor (fenindionă).
Haloperidol Richter poate antagoniza efectul epinefrinei şi al altor simpatomimetic e şi poate
contracara efectele hipotensoare ale medicamentelor blocante adrenergic, precum guanetidina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În studiile efectuate la un număr mare de persoane , Haloperidol Richter nu a demonstrat o creştere
semnificativă a anomaliilor la făt . Au fost raportate cazuri izolate de malformaţii congenitale, ca
urmare a expuner ii fătului la Haloperidol Richter , majoritatea în asociere cu alte medicamente.
Haloperidol Richter trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul
potenţial fetal.
Haloperidol Richter se excretă în laptele matern. Dacă folosirea Haloperidol Richter este considerată
esenţială, beneficiile alăptării trebuie evaluate comparativ cu riscurile potenţiale. Au fost observate
simptome extrapiramidale la sugarii alăptaţi de către femeile tratate cu Haloperidol Richter.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
L a începutul tratamentului cu Haloperidol Richter este interzisă conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor. Mai târziu gradul de restricţionare trebui e determinat pe baza modului d e reacţie al fiecărui
individ. În timpul tratamentului cu Haloperidol Richter este interzis consumul de băuturi alcoolice.
P oate ap ărea un anumit grad de sedare sau afectare a vigilenţei, în special la doze mari şi la iniţierea
tratamentului, care pot fi potenţate de administrarea de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Similar tuturor medicamentelor injectabile, au fost raportate cu Haloperidol Richter reacţii la nivelul
locului de administrare.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic Agranulocitoză, Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Hiperprolactinemie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Hipoglicemie, Scăderea apetitului alimentar
Tulburări psihice
Agravarea simptomelor psihotice, Agitaţie,
Confuzie, Depresie, Insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Simptome extrapiramidale1,
Diskinezie tardivă2,
Sindrom neuroleptic malign3,
Convulsii de tip grand mal, Letargie , Sedare,
Cefalee, Somnolenţă
Tulburări oculare Glaucom cu unghi îngust, Privire înceţoşată
Tulburări cardiace
Tahicardie, Prelungirea intevalului QT pe ECG,
Aritmii ventriculare
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, Vărsături, Dispepsie, Constipaţie,
Hipersecreţie salivară, Xerostomie
Tulburări hepatobiliare Hepatită, Colestază
Tulburări ale pielii şi la nivelul ţesutului cutanat Erupţie cutanată tranzitorie, Urticarie,
Hiperhidroză, Reacţii de fotosensibilizare
Tulburări renale şi ale căilor urinare Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Amenoree, Priapism, Disfuncţii erectile,
Galactoree, Ginecomastie, Oligomenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Edem periferic
Investigaţii
Modificări ale testelor funcţiei hepatice, Scăderea
valorilor serice ale hormonului antidiuretic,
Vari aţii ale temperatur ii corpului, Scădere în
greutate, Creştere în greutate
1Simptome extrapiramidale :Similar cel orlalte neuroleptice, po t să apară simptome extrapiramidale, de
exemplu hipersecreţie salivară, tremor, rigiditate musculară, bradikinezie, acati zie, distonie acută,
crize oculogire sau reacţii distonice laringeale. În aceste cazuri medicamentele antiparkinsoniene de
tip anticoli nergic pot fi administrate, la nevoie, dar nu trebuie prescrise de rutină , pentru profilaxie,
deoarece administrarea lor poate afecta eficacit atea Haloperidol Richter.
2Diskinezie tardivă : Similar tuturor medicamentelor antipsihotic e, la unii pacienţi ca re au primit
tratament de lungă durată cu Haloperidol Richter sau după întreruperea administrării, poate să apară
diskinezie tardivă.
5
Sindromul este caracterizat în principal, prin mişcări ritmice involuntare ale limbii, feţei, gurii sau
maxilarului. La un ii pacienţi manifestările pot fi permanente. Simptomele pot fi mascate la
reinstituirea tratamentului, la creşterea dozei sau la înlocuirea cu un alt medicament antipsihotic. În
cazul apariţiei simptomelor , tratamentul trebuie întrerupt imediat.
3Sindrom ul neuroleptic malign (SNM) : Similar altor medicamente antipsihotice, Haloperidol Richter
a fost asociat cu apariţia sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării
de conştienţă. Hipertermia este adeseori un semn precoce al acestui sindrom. În astfel de cazuri
tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt imediat şi trebuie instituit tratament de susţinere a funcţiilor
vitale şi monitorizare atentă.
La administrarea de medicamente antipsihotice s- au raportat cazuri de tromboembolism venos
incluzând emboli e pulmonar ă cât şi tromboza venoasă profundă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
E ste mai puţin probabil să apară supradozajul la Haloperidol Richter administrat sub formă de injecţie
depozit decât la forma orală. Simptomele supradozajului corespund cu cele observate la haloperidol,
dar trebuie luată în considerare durata prelungită de acţiune a Haloperidol Richter în caz de
s upradozaj.
Simptome: Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice
cunoscute şi a reacţiilor adverse. Manifestările predominante sunt: reacţii extrapiramidale severe,
hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrap iramidale se manifestă prin rigiditate musculară şi
tremor localizat sau generalizat. Este d e asemenea, posibilă apariţia hipertensiun ii arterială în loc de
hipotensiune arterială . În cazuri extreme, pacientul devine comatos, cu depresie respiratorie şi
hi potensiune arterială suficient de severă încât să producă o stare aparentă de şoc. Trebuie avut în
vedere r iscul aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu prelungirea intervalului QT.
Tratament : N u există un antidot specific . La pacienţii comatoşi, deg ajarea căilor respiratorii trebuie
asigurată prin intuba ţie orofaringeană sau endothraheală . Depresia respiratorie poate necesita respiraţie
artificială.
Trebuie monitorizate electrocardiograma (EKG) şi semnele vitale, până la normalizarea ECG. Pentru
arit miile severe se indică măsuri antiaritmice adecvate.
Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin folosirea soluţiilor intravenoase, a
plasmei sau concentratului de albumină şi a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopamine i sau
a norepinefrinei . Epinefrina nu trebuie utilizată , deoarece poate cauza hipotensiune arterială severă în
prezenţa Haloperidol Richter .
În caz de reacţii extrapiramidale severe, se va administra, câteva săptămâni, medicaţia parenterală cu
agenţi antiparkinsoni eni de tip anticolinergic (de exemplu mesilat de benztorpină 1- 2 mg, i.m sau i.v).
Cu toate acestea, î ntreruperea acesteia trebuie făcută cu prudenţă, pentru că poate apare sindromul
extrapiramidal.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenţi antipsihotici, codul ATC : N05AD01
Haloperidol Richter este un ester al haloperidolului cu acidul decanoic, astfel d upă injectarea
intramusculară este treptat eliberat din ţesutul muscular şi hidrolizat, încet, la haloperidol liber care
pătrunde în circulaţia sistemică. Haloperidol Richter este un neuroleptic aparţinând grupei
butirofenonelor. Haloperidolul este un antagonist central potent al receptorilor dopaminergici şi este
deci clasat ca fiind un neuroleptic foarte incisiv.
Ca o consecinţă directă a blocajului central al dopaminei , haloperidolul are o acţiune incisivă asupra
halucinaţiilor şi iluziilor (probabil prin interacţiunea cu receptorii dopaminergici din mezocortex şi
sistemul limbic) şi o activitate asupra ganglionilor bazali (fasciculele nigrostriate). Haloperidolul induce
o seda re psihomotori e eficientă, care explică, de asemenea, efectul favorabil în manii şi sindroame de
agitaţie.
Datorită acţiunii la nivelul sistemului limbic, haloperid olul exercită un efect sedativ neuroleptic şi s -a
dovedit a fi util ca adjuvant în tratamentul durerii cronice.
Efectul la nivelul ganglionilor bazali este probabil la originea efectelor secundare extrapiramidale
motorii (distonie, acatisie şi parkinsonism ).
Un efect de resocializare a fost observat la pacienţii cu instabilitate emoţională.
Efectele antidopaminergic e periferic e explică activitatea sa împotriva greţurilor şi vărsăturilor (prin
intermediul zonei trigger chemoreceptor), relaxarea sfincterelor de la nivel gastro-intestinal şi creşterea
eliberării de prolactină [prin inhibarea activităţii factorului inhibitor al prolactinei (PIF -dopamină) la
nivelul adenohipofiziei].
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrarea Haloperidol Richter , ca produs de depozit intramuscular, are ca urmare o eliberare lentă
şi susţinută de haloperidol liber. Concentraţia plasmatică creşte gradat atingând de obicei maximumul
la 3 -9 zile după administrarea injecţiei şi scăzând, după aceea, conform unui timp de înjumătăţir e de
aproximativ 3 săptămâni. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în 2 -4 luni, la pacienţii care
primesc tratament injectabil, lunar. Farmacocinetica Haloperidol Richter injectat intramuscular este
dependentă de doză. Relaţia dintre doză şi concent raţia plasmatică a haloperidolului este aproximativ
liniară, pentru doze mai mici de 450 mg. S -a sugerat c ă, pentru a ob ţine r ăspuns terapeutic,
concentraţ ia plasmatic ă a haloperidolului variaz ă î ntre 4 mcg/l şi 20 - 25 mcg/l. Haloperidolul
traversează cu uşurinţă bariera hemato -encefalică. Legarea de proteinele plasmatice se face în
proporţie de 92%. Haloperidolul este metabolizat în ficat şi este excretat în urină (40%) şi în fecale
(60%). Aproximativ 1% este excretat, nemodificat, în urină.
5.3 Date pre clinice de siguranţă
Datele din Tabel ul 1 indică o marjă mare de siguranţă între valorile DL
50 din studiile de toxicitate după
administrarea unei doze unice la animale şi dozele recomandate la om; de exemplu dozele orale DL
50
cele mai mici (la şoarece : 739 mg/kg) şi cele mai mari (la şobolan: 1717 mg/kg) sunt de 7400,
respectiv de 17200 de ori mai mari decât doza maximă zilnică orală (150 mg) recomandată unui adult
cu greutate corporală medie.
Tabel 1
Valori DL50 (mg/kg) în studii de toxicitate acută cu Haloperidol Richter la diferite
specii şi în funcţie de calea de administrare
Specii Intravenos Subcutanat Oral
Şoarece 13* 1990 739
Şobolan 15* nu există date 1717
Iepure 8* nu există date nu există date
Câine 18* > 80* 90*
7
*date pentru haloperidol
La şobolan, după administrarea timp de 12 luni a 2,85 mg/kg haloperidol intramuscular , s-au observat
modificări ale funcţiilor hepatice şi ale rinichiului. La câine, după administrarea timp de 6 luni a 0,2
mg/kg haloperidol intramuscular, s-au observat modificări ale parametrilor hematologici.
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece, şobolan şi câine cu
haloperidol, administr at în diferite formulări, în doze cuprinse între 0,5 mg/kg şi 9 mg/kg, au fost
observate, în dif erite etape ale sarcinii , mortalitate pre -şi post implantare, decesul fătului, scăderea
numărului de pui, modificarea indicelui de viabilitate, şi în cât eva cazuri anomalii de dezvoltare ,
inclusiv tulburări de comportament.
Studiile in vitro nu au pus in ev idenţă efecte mutagene ale haloperidolului. În studiile de 24 luni asupra
carcinogenităţii la administrarea haloperidolului în doze de 0,31, 1,25 şi 5 mg/kg nu s -a observat
niciun efect carcinogenetic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
Ulei de susan rafinat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole de culoare brună a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
lo cale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza -Vodă N r. 99-105, 540306 Târgu- Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6525/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIE I
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
8
Iunie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
HALOPERIDOL RICHTER 50 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml soluţie injectabilă (o fiolă) conţine haloperidol 50 mg sub formă de decanoat de haloperidol
70,52 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie de culoare galbenă până la galben- verzuie, limpede, fără particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul de întreţinere al schizofreniei cronice şi al altor psihoze, în special dacă tratamentul iniţial
cu haloperidol se dovedeşte a fi eficace şi în special dacă este nevoie de neuroleptice puternice cu
efect sedativ moderat . Este de asemenea indicat în tratamentul altor tulburări mentale sau de
comportament, unde neliniştea psihomotorie necesită tratament de întreţinere , cu excepţia tulburărilor
de comportament asociate demenţei (vezi pct. 4.4) .
4.2 Doze şi mod de administrar e
Adulţi
Trecerea la Haloperidol Richter administrat sub formă de injecţie depozit este indicată la pacienţii care
au fost stabilizaţi anterior cu tratament oral antipsihotic (de preferat, haloperidol).
Haloperidol Richter sub formă de injecţie este destinat numai administrării la adulţi. T rebui e
administrat intramuscular şi nu intravenos . Se recomandă o doză unică administrată prin injectare
intramusculară, profundă, în muşchiul fesier. Nu se recomandă injecţii cu volume mari de
medicament, deoarece admi nistrarea de doze unice mai mari de 3 ml cr eează disconfort pacientului.
Deoarece răspunsul individual la neuroleptice este variabil, dozele ar trebui determinate individual şi
cel mai indicat ar fi ca iniţierea tratamentului şi ajustarea dozelor să se facă sub supraveghere medicală
strictă. Doza iniţială pentru fiecare pacient depinde atât de simptomatologie, cât şi de severitatea
afecţiunii şi, în plus , de cantitatea totală de haloperidol oral sau a altor neuroleptice administrate
anterior . Se recomandă iniţial administrarea la fiecare 4 săptămâni a unei doze echivalente cu de 10- 15
2
ori doza orală de haloperidol din ziua precedentă , care reprezintă 25 -75 mg (0,5-1,5 ml) Haloperidol
Richter injectabil. Nu se recomanda depăşirea unei doze iniţiale maxime de 100 mg .
În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate fi crescută gradat, cu 50 mg, până la
obţinerea efectului terapeutic optim. În general , cea mai potrivită doză lunară de Haloperidol Richter
inject abil ajunge adesea să fie de aproxim ativ 20 de ori doza orală zilnică de haloperidol.
În perioada ajustării dozelor sau a episoadelor de exacerbare a simptomelor psihotice, terapia cu
Haloperidol Richter poate fi completată cu haloperidol oral.
Intervalul recomandat între 2 injecţii, este de 4 săptămâni. Totuşi, variaţia răspunsului individual poate
dicta nevoia ajustării intervalului de administrare (mai frecvent sau rar).
Utilizarea la vârstnici şi debilitaţi
La pacienţii vârstnici şi debilitaţi se recomandă începerea tratamentului cu doze scăzute, de exemplu
12,5 mg - 25 mg la fiecare 4 săptămâni. Această doză poate fi crescută în funcţie de răspunsul
pacientului la tratament.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii enumera ţi la pct. 6.1.
- Comă.
- Deprimarea sistemului nervos, provocată de alcool etilic sau de alte medicamente deprimante
centrale.
- Boala Parkinson .
- Leziuni ale ganglionilor bazali.
- Copii şi adolescenţi sub vârsta de 18 ani
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost rapor tate cazuri rare de moarte subită la pacienţii cu afecţiuni psihice, trataţi cu medicamente
antipsihotice, incluzând Haloperidol Richter . Deoarece în timpul tratamentului cu Haloperidol Richter
s -a observat prelungirea intervalului QT, se recomandă precauţie la pacienţii care prezintă risc de
prelungire a intervalului QT (sindrom QT, hipokaliemie , medicamente care prelungesc intervalul QT).
Se recomandă ca pacienţii care au indicaţie pentru tratament cu Haloperidol Richter să urmeze iniţial
terapie orală cu haloperidol, pentru a se exclude posibilitatea unei hipersensibilităţi necunoscute la
haloperidol.
Deoarece h aloperidolul este metabolizat în ficat , se recomandă precauţie la pacienţii cu afectarea
funcţiei hepatice. În timpul t ratamentului de lungă durată se recomandă teste periodice sanguine şi ale
funcţi ei hepatice .
S -au observat câteva cazuri de convulsii declanşate de Haloperidol Richter. Se recomandă prudenţă în
cazul administrării Haloperidol Richter la pacienţii cu epile psie sau cu alte afecţiuni care predispun la
convulsii (de exemplu sevraj alcoolic şi leziuni cerebrale).
Tiroxina poate facilita toxicitatea Haloperidol Richter . De aceea, la pacienţii cu hipertiroidism
administrarea Haloperidol Richter trebuie întotdeauna să fie însoţită de un tratament tireostatic
adecvat.
Haloperidol Richter poate fi asociat cu antidepresive, în tratarea afecţiunilor în care depresia şi psihoza
coexistă sau în care predomină depresia.
Dacă este necesară concomitent o medicaţie antipar kinsoniană, aceasta trebuie menţinută cel puţin
câteva săptămâni după administrarea ultimei injecţii de Haloperidol Richter, datorită timpului de
înjumătăţire plasmatică foarte lung al acestuia.
Au fost raportate cazuri de tromboembolism venos (TEV) la administrare de medicamente
antipsihotice. Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice prezintă adesea factori de risc dobândiţi pentru
3
TEV, toţi factorii de risc posibil la TEV trebuie identificaţi înainte şi în timpul tratamentului cu
haloperidol şi trebuie luate măsuri preventive.
Mortalitate c rescută la pacienţii vârstnici cu d emenţă
Date din 2 studii observaţionale au arătat că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc mortal uşor crescut faţă de aceia care nu sunt trataţi. Nu există date
suficiente
pentru o evaluare concretă a mărimii riscului şi cauza riscului crescut nu este cunoscută.
Haloperidol Richter nu este licenţiat pentru tratarea formei înrudite de demenţă cu tulburări de
comportament.
Haloperidol Ric hter conţine alcool benzilic 15 mg/ml. De aceea medicamentul nu trebuie administrat
la prematuri sau nou -născuţi. Poate provoca reacţii toxice şi alergice la sugari şi copii sub 3 ani.
Uleiul de susan din compozi ţia medicamentului poate provoca rar, reacţi i alergice grave.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte fome de interacţiune
La fel ca toate neurolepticele, Haloperidol Richter
poate potenţa deprimarea sistemului nervos central
produsă de alte depresive SNC , inclusiv alcoolul etilic, hipnotice, sedative sau analgezice puternice .
Administrarea în asociere poate determina deprimarea respiraţiei. În cazul asocierii cu metildopa, s -a
raportat un efect marcant asupra SNC.
Haloperidol Richter antagonizează efectul antiparkinsonian al levodopa.
Halope ridolul inhibă metabolizarea antidepresivelor triciclice, crescând astfel concentraţia plasmatică
şi toxicitatea acestor medicamente (efecte anticolinergice, toxicitate cardiovasculară). În studiile
farmacocinetice s- au raportat creşter i uşoar e până la moderate a le concentraţiilor de Haloperidol
Richter la administrarea concomitentă cu următoarele medicamente: chinidină, buspironă sau
fluoxetină. În aceste cazuri este indicată reducerea dozei de Haloperidol Richter.
Când la tratamentul cu inductoare enzima tice, cum sunt carbamazepină, fenobarbital şi rimfapicină, se
adăugă Haloperidol Richter , acest lucru va determina scăderea semnificativă a concentraţi ilor
plasmatice a le Haloperidol Richter . De aceea, în timpul tratamentului în asociere, doza de Haloperid ol
Richter trebuie ajustată , la nevoie . După întreruperea administrării acestor inductoare enzimatice,
poate fi necesară reducerea din nou a dozelor de Haloperidol Richter .
În cazuri rare , în timpul administrării concomitente de litiu şi Haloperidol Richter, au fost raportat e
următoarele simptome: encefalopatie, simptome extrapiramidale, disk inezie tardivă, sindrom
neuroleptic malign, afecţiuni ale trunchiului cerebral, sindrom cerebral acut şi comă . Majoritatea
acestor simptome au fost reversibile. Rămâne neclar dacă acestea reprezintă o entitate clinică distinctă.
Cu toate acestea, s e recomandă ca la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu litiu şi Haloperidol
Richter , să fie întreruptă imediat terapia, în momentul în care apar astfel de simptome .
A fo st raportată antagonizarea efectului anticoagulantelor (fenindionă).
Haloperidol Richter poate antagoniza efectul epinefrinei şi al altor simpatomimetic e şi poate
contracara efectele hipotensoare ale medicamentelor blocante adrenergic, precum guanetidina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
În studiile efectuate la un număr mare de persoane , Haloperidol Richter nu a demonstrat o creştere
semnificativă a anomaliilor la făt . Au fost raportate cazuri izolate de malformaţii congenitale, ca
urmare a expuner ii fătului la Haloperidol Richter , majoritatea în asociere cu alte medicamente.
Haloperidol Richter trebuie utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul anticipat justifică riscul
potenţial fetal.
Haloperidol Richter se excretă în laptele matern. Dacă folosirea Haloperidol Richter este considerată
esenţială, beneficiile alăptării trebuie evaluate comparativ cu riscurile potenţiale. Au fost observate
simptome extrapiramidale la sugarii alăptaţi de către femeile tratate cu Haloperidol Richter.
4
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
L a începutul tratamentului cu Haloperidol Richter este interzisă conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor. Mai târziu gradul de restricţionare trebui e determinat pe baza modului d e reacţie al fiecărui
individ. În timpul tratamentului cu Haloperidol Richter este interzis consumul de băuturi alcoolice.
P oate ap ărea un anumit grad de sedare sau afectare a vigilenţei, în special la doze mari şi la iniţierea
tratamentului, care pot fi potenţate de administrarea de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Similar tuturor medicamentelor injectabile, au fost raportate cu Haloperidol Richter reacţii la nivelul
locului de administrare.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi ale sistemului limfatic Agranulocitoză, Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine Hiperprolactinemie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Hipoglicemie, Scăderea apetitului alimentar
Tulburări psihice
Agravarea simptomelor psihotice, Agitaţie,
Confuzie, Depresie, Insomnie
Tulburări ale sistemului nervos
Simptome extrapiramidale1,
Diskinezie tardivă2,
Sindrom neuroleptic malign3,
Convulsii de tip grand mal, Letargie , Sedare,
Cefalee, Somnolenţă
Tulburări oculare Glaucom cu unghi îngust, Privire înceţoşată
Tulburări cardiace
Tahicardie, Prelungirea intevalului QT pe ECG,
Aritmii ventriculare
Tulburări vasculare Hipotensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Greaţă, Vărsături, Dispepsie, Constipaţie,
Hipersecreţie salivară, Xerostomie
Tulburări hepatobiliare Hepatită, Colestază
Tulburări ale pielii şi la nivelul ţesutului cutanat Erupţie cutanată tranzitorie, Urticarie,
Hiperhidroză, Reacţii de fotosensibilizare
Tulburări renale şi ale căilor urinare Retenţie urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Amenoree, Priapism, Disfuncţii erectile,
Galactoree, Ginecomastie, Oligomenoree
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Edem periferic
Investigaţii
Modificări ale testelor funcţiei hepatice, Scăderea
valorilor serice ale hormonului antidiuretic,
Vari aţii ale temperatur ii corpului, Scădere în
greutate, Creştere în greutate
1Simptome extrapiramidale :Similar cel orlalte neuroleptice, po t să apară simptome extrapiramidale, de
exemplu hipersecreţie salivară, tremor, rigiditate musculară, bradikinezie, acati zie, distonie acută,
crize oculogire sau reacţii distonice laringeale. În aceste cazuri medicamentele antiparkinsoniene de
tip anticoli nergic pot fi administrate, la nevoie, dar nu trebuie prescrise de rutină , pentru profilaxie,
deoarece administrarea lor poate afecta eficacit atea Haloperidol Richter.
2Diskinezie tardivă : Similar tuturor medicamentelor antipsihotic e, la unii pacienţi ca re au primit
tratament de lungă durată cu Haloperidol Richter sau după întreruperea administrării, poate să apară
diskinezie tardivă.
5
Sindromul este caracterizat în principal, prin mişcări ritmice involuntare ale limbii, feţei, gurii sau
maxilarului. La un ii pacienţi manifestările pot fi permanente. Simptomele pot fi mascate la
reinstituirea tratamentului, la creşterea dozei sau la înlocuirea cu un alt medicament antipsihotic. În
cazul apariţiei simptomelor , tratamentul trebuie întrerupt imediat.
3Sindrom ul neuroleptic malign (SNM) : Similar altor medicamente antipsihotice, Haloperidol Richter
a fost asociat cu apariţia sindromului neuroleptic malign (SNM): un răspuns idiosincrazic rar,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară generalizată, instabilitate vegetativă, alterarea stării
de conştienţă. Hipertermia este adeseori un semn precoce al acestui sindrom. În astfel de cazuri
tratamentul antipsihotic va trebui întrerupt imediat şi trebuie instituit tratament de susţinere a funcţiilor
vitale şi monitorizare atentă.
La administrarea de medicamente antipsihotice s- au raportat cazuri de tromboembolism venos
incluzând emboli e pulmonar ă cât şi tromboza venoasă profundă.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
E ste mai puţin probabil să apară supradozajul la Haloperidol Richter administrat sub formă de injecţie
depozit decât la forma orală. Simptomele supradozajului corespund cu cele observate la haloperidol,
dar trebuie luată în considerare durata prelungită de acţiune a Haloperidol Richter în caz de
s upradozaj.
Simptome: Manifestările supradozajului sunt reprezentate de exagerarea efectelor farmacologice
cunoscute şi a reacţiilor adverse. Manifestările predominante sunt: reacţii extrapiramidale severe,
hipotensiune arterială, sedare. Simptomele extrap iramidale se manifestă prin rigiditate musculară şi
tremor localizat sau generalizat. Este d e asemenea, posibilă apariţia hipertensiun ii arterială în loc de
hipotensiune arterială . În cazuri extreme, pacientul devine comatos, cu depresie respiratorie şi
hi potensiune arterială suficient de severă încât să producă o stare aparentă de şoc. Trebuie avut în
vedere r iscul aritmiilor ventriculare, posibil asociate cu prelungirea intervalului QT.
Tratament : N u există un antidot specific . La pacienţii comatoşi, deg ajarea căilor respiratorii trebuie
asigurată prin intuba ţie orofaringeană sau endothraheală . Depresia respiratorie poate necesita respiraţie
artificială.
Trebuie monitorizate electrocardiograma (EKG) şi semnele vitale, până la normalizarea ECG. Pentru
arit miile severe se indică măsuri antiaritmice adecvate.
Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator pot fi contracarate prin folosirea soluţiilor intravenoase, a
plasmei sau concentratului de albumină şi a medicamentelor vasoconstrictoare de tipul dopamine i sau
a norepinefrinei . Epinefrina nu trebuie utilizată , deoarece poate cauza hipotensiune arterială severă în
prezenţa Haloperidol Richter .
În caz de reacţii extrapiramidale severe, se va administra, câteva săptămâni, medicaţia parenterală cu
agenţi antiparkinsoni eni de tip anticolinergic (de exemplu mesilat de benztorpină 1- 2 mg, i.m sau i.v).
Cu toate acestea, î ntreruperea acesteia trebuie făcută cu prudenţă, pentru că poate apare sindromul
extrapiramidal.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOL OGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: agenţi antipsihotici, codul ATC : N05AD01
Haloperidol Richter este un ester al haloperidolului cu acidul decanoic, astfel d upă injectarea
intramusculară este treptat eliberat din ţesutul muscular şi hidrolizat, încet, la haloperidol liber care
pătrunde în circulaţia sistemică. Haloperidol Richter este un neuroleptic aparţinând grupei
butirofenonelor. Haloperidolul este un antagonist central potent al receptorilor dopaminergici şi este
deci clasat ca fiind un neuroleptic foarte incisiv.
Ca o consecinţă directă a blocajului central al dopaminei , haloperidolul are o acţiune incisivă asupra
halucinaţiilor şi iluziilor (probabil prin interacţiunea cu receptorii dopaminergici din mezocortex şi
sistemul limbic) şi o activitate asupra ganglionilor bazali (fasciculele nigrostriate). Haloperidolul induce
o seda re psihomotori e eficientă, care explică, de asemenea, efectul favorabil în manii şi sindroame de
agitaţie.
Datorită acţiunii la nivelul sistemului limbic, haloperid olul exercită un efect sedativ neuroleptic şi s -a
dovedit a fi util ca adjuvant în tratamentul durerii cronice.
Efectul la nivelul ganglionilor bazali este probabil la originea efectelor secundare extrapiramidale
motorii (distonie, acatisie şi parkinsonism ).
Un efect de resocializare a fost observat la pacienţii cu instabilitate emoţională.
Efectele antidopaminergic e periferic e explică activitatea sa împotriva greţurilor şi vărsăturilor (prin
intermediul zonei trigger chemoreceptor), relaxarea sfincterelor de la nivel gastro-intestinal şi creşterea
eliberării de prolactină [prin inhibarea activităţii factorului inhibitor al prolactinei (PIF -dopamină) la
nivelul adenohipofiziei].
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Administrarea Haloperidol Richter , ca produs de depozit intramuscular, are ca urmare o eliberare lentă
şi susţinută de haloperidol liber. Concentraţia plasmatică creşte gradat atingând de obicei maximumul
la 3 -9 zile după administrarea injecţiei şi scăzând, după aceea, conform unui timp de înjumătăţir e de
aproximativ 3 săptămâni. Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă în 2 -4 luni, la pacienţii care
primesc tratament injectabil, lunar. Farmacocinetica Haloperidol Richter injectat intramuscular este
dependentă de doză. Relaţia dintre doză şi concent raţia plasmatică a haloperidolului este aproximativ
liniară, pentru doze mai mici de 450 mg. S -a sugerat c ă, pentru a ob ţine r ăspuns terapeutic,
concentraţ ia plasmatic ă a haloperidolului variaz ă î ntre 4 mcg/l şi 20 - 25 mcg/l. Haloperidolul
traversează cu uşurinţă bariera hemato -encefalică. Legarea de proteinele plasmatice se face în
proporţie de 92%. Haloperidolul este metabolizat în ficat şi este excretat în urină (40%) şi în fecale
(60%). Aproximativ 1% este excretat, nemodificat, în urină.
5.3 Date pre clinice de siguranţă
Datele din Tabel ul 1 indică o marjă mare de siguranţă între valorile DL
50 din studiile de toxicitate după
administrarea unei doze unice la animale şi dozele recomandate la om; de exemplu dozele orale DL
50
cele mai mici (la şoarece : 739 mg/kg) şi cele mai mari (la şobolan: 1717 mg/kg) sunt de 7400,
respectiv de 17200 de ori mai mari decât doza maximă zilnică orală (150 mg) recomandată unui adult
cu greutate corporală medie.
Tabel 1
Valori DL50 (mg/kg) în studii de toxicitate acută cu Haloperidol Richter la diferite
specii şi în funcţie de calea de administrare
Specii Intravenos Subcutanat Oral
Şoarece 13* 1990 739
Şobolan 15* nu există date 1717
Iepure 8* nu există date nu există date
Câine 18* > 80* 90*
7
*date pentru haloperidol
La şobolan, după administrarea timp de 12 luni a 2,85 mg/kg haloperidol intramuscular , s-au observat
modificări ale funcţiilor hepatice şi ale rinichiului. La câine, după administrarea timp de 6 luni a 0,2
mg/kg haloperidol intramuscular, s-au observat modificări ale parametrilor hematologici.
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şoarece, şobolan şi câine cu
haloperidol, administr at în diferite formulări, în doze cuprinse între 0,5 mg/kg şi 9 mg/kg, au fost
observate, în dif erite etape ale sarcinii , mortalitate pre -şi post implantare, decesul fătului, scăderea
numărului de pui, modificarea indicelui de viabilitate, şi în cât eva cazuri anomalii de dezvoltare ,
inclusiv tulburări de comportament.
Studiile in vitro nu au pus in ev idenţă efecte mutagene ale haloperidolului. În studiile de 24 luni asupra
carcinogenităţii la administrarea haloperidolului în doze de 0,31, 1,25 şi 5 mg/kg nu s -a observat
niciun efect carcinogenetic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic
Ulei de susan rafinat
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul .
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole de culoare brună a câte 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
lo cale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PI AŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza -Vodă N r. 99-105, 540306 Târgu- Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZ AŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6525/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂ RI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIE I
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXT ULUI
8
Iunie 2014
