OMEPLIS 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeplis 10 mg capsule gastrorezistente
Omeplis 20 mg capsule gastrorezistente
Omeplis 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
10 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 10 mg.
20 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
40 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
10 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr aproximativ 18,80 – 21,50 mg.
20 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr aproximativ 37,60 – 43,01 mg.
40 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr approximativ 75,20 – 86,01 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
10 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 4 (aproximativ 14,6 mm), imprimate cu
„OM 10”, conţinând pelete sferice.
20 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 3 (aproximativ 16,1 mm), imprimate cu
„OM 20”, conţinând pelete sferice.
40 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 1 (aproximativ 19,8 mm), imprimate cu
„OM 40”, conţinând pelete sferice.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeplis este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori)
în ulcerul peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
ratamentului cu AINS la
pacienţii cu factori de risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-
esofagian
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în două săptămâni. În cazul pacienţilor care s-au vindecat
complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La
mandă 40 mg Omeplis o dată pe zi,
iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori, doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La unii pacienţi, o
doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40
mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric şi
3
răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg Omeplis o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de
obicei în interval de 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza
recomandată este de 20 mg Omeplis 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
la 40 mg Omeplis o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi
naţionale şi cu ghidurile de tratament.
20 mg Omeplis + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi timp
de o săptămână sau
20 mg Omeplis + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau
500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
40 mg Omeplis o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg (sau 500 mg
sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate
fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20
mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii
care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4
săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu factori de risc crescut
ociate AINSla pacienţii cu risc
le, istoric de hemoragie digestivă
superioară) doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită severă se recomandă 40 mg Omeplis o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza
recomandată este de 10 mg Omeplis o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 –
40 mg Omeplis o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
4
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi
ozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg Omeplis pe
zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindromul Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
a iniţială recomandată este de 60 mb
Omeplis pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 – 120 mg Omeplis pe zi.
Atunci când doza depăşeşte 80 mg Omeplis pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două
prize zilnice.
Copii
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥ 1 an 10 – 20
kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg
o dată pe zi
≥ 2 ani > 20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
o dată pe zi
Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4 – 8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă controlul asupra simptomelor nu a fost obţinut
după 2 – 4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
urata tratamentului (cel mai frecvent,
re a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30
kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg Omeplis, amoxicilină 25 mg/kg greutate
corporală şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două
ori pe zi timp de 1 săptămână.
31 – 40
kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg Omeplis, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două ori pe zi timp de 1
săptămână.
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg Omeplis, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
5
mg, administrate împreună de două ori pe zi timp de 1 săptămână.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
ă zilnică de 10 – 20 (vezi pct. 5.2).
Pacienţi vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeplis dimineaţa, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu o jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente
semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după
amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu, suc de fructe sau compot de mere
ebuie luată imediat (sau în următoarele
30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de
pahar de apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi microgranulele cu o jumătate de pahar de
apă. Microgranulele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat
concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă
neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau
este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni
(vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni
nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală),
împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; dar nu trebuie
depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(cianocobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
6
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B
12 .
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu
omeprazol, trebui luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate
de CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a
omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
Hipomagneziemie
S-a raportat hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP),
precum omeprazolul, pentru cel puţin trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot
apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitatea, tetania, delirul,
convulsiile, ameţeala şi aritmia ventriculară, dar acestea pot să înceapă insidios şi pot trece
neobservate. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia se ameliorează după înlocuirea
magneziului şi oprirea IPP.
La pacienţii pentru care se aşteaptă un tratament de lungă durată sau care utilizează IPP cu
digoxin sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diuretice), medicii
specialişti pot lua în considerare măsurarea valorilor magneziului înainte de începerea şi,
periodic, în timpul tratamentului cu IPP.
Riscul de fractură a şoldului, a încheieturii sau a şirei spinării
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari sau pentru perioade lungi
heieturii sau a coloanei vertebrale, mai
c recunoscuţi. Studiile observaţionale
sugerează faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10 –
i de risc.
rm ghidurilor clinice curente şi trebuie
să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în
considerare oprirea administrării Omeplis. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un
inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Interferenţe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență,, tratamentul cu
Omeplis trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct.
5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu
revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu afecțiuni cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este
recomandat.
7
Omeplis conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte
durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea
absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la
nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost
redusă cu aproximativ 75 –90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir
100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la
portat toxicitatea digoxinei. Cu toate
acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii
vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie intensificată în acest caz.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi au demonstrat o interacţiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) dintre clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză de
întreţinere zilnică) şi omeprazol (80 mg p.o. zilnic), ceea ce a condus la o scăderea a expunerii la
metabolitul activ al clopidogrel cu o medie de 46% şi la o scădere a inhibării maxime a agregării
plachetare (indusă de ADP) cu o medie de 16%.
S-au raportat date inconsecvente referitoare la implicaţiile clinice ale interacţiunii
farmacocinetică/farmacodinamie a omeprazolului referitoare la evenimente cardiovasculare, atât
8
auţie, utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot
de către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C
max unul din
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni
după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol împreună cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu până la aproximativ 70% pentru saquinavir, asociată cu o bună
tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol a crescut concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor de tacrolimus,
precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea împreună cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat creşterea valorilor
plasmatice ale metotrexatului pentru unii pacienţi. La administrarea de metotrexat în doze mari,
trebuie luată în considerare o oprire temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce
la creşterea valorilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general nu
9
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
cazul în care este indicat tratamentul
de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
sau ambele (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la o scădere a concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1.000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra
copilul în cazul utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeplis să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1 – 10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale,
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au
fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile
adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe (SOC). Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
SOC/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută: Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă poate conduce la hipocalcemie
Tulburări psihice
Mai puţin Insomnie
10
frecvente:
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bonhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi
ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Uscăciunea cavităţii bucale, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecțiune hepatică
preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvenţă
necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4).
Mai puţin
frecvente: Fractura şoldului, a încheieturii sau a coloanei vertebrale.
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Mai puţin
frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpiraţii abundente
11
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu
afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
amentul de scurtă durată, cât şi cel de
lungă durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze
unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul
supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În
cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor.
Tratament
Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai pompei de protoni, subgrupa terapeutică: Medicamente
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula
12
eversibilă a secreţiei gastrice acide în
cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid
bă enzima ATP-aza H
+K+ – pompa de
protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde
cide bazale, cât şi a celei stimulate,
indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra
secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei
gastrice acide diurne şi nocturne cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol
20 mg o scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie
enal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi a acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect
dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de
reflux gastro-esofagian.
entraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori nal şi gastric. H. pylori
este un factor major în apariţie gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factori
majori ai apariţie bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei
atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu
remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu
care hipersensibilitatea cunoscută
interzice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
13
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, sporeşte
numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului
de infecţii gastro-intestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte,
r plasmatice ale CgA cresc și ca
urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice de CgA poate
interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals
crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de
referință.
Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost
sul tratamentului pe termen lung cu
omeprazol. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de
reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat
esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic
simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 24 de luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa
episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de
doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină, faţă de 9,4% (3/32 pacienţi)
cu amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind la
simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4
ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt substanţe instabile în mediu acid
şi, de aceea, se administrează oral, sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent în capsule sau
comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge
după aproximativ 1 – 2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul
subţire şi este completă de obicei în 3 – 6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează
biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză
orală unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea
creşte până la aproximativ 60%.
14
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate
corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependent de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute
a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii
scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15 – 20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La
astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal, probabil, de
CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5
– 10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care
prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De
asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3 – 5 ori. Aceste rezultate
nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică a omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe
zi. Aproximativ 80% din doza orală de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină,
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi
duce la o corelaţie non-lineară dintre doză şi ASC după administrare repetată. Această dependenţă
de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului
sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu, sulfonă).
Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
15
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici
(vârsta cuprinsă între 75 – 79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile
plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul
omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
ţi cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide.
Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H
2 cu inhibitori ai
pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct
al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinut:
Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan
Fosfat disodic dihidrat
Lauril sulfat de sodiu
Polisorbat 80
Copolimer de acrilat de etil şi acid metacrilic
Trietil citrat
Învelişul capsulelor
Gelatină
Dioxid de titan
Cerneala de imprimare (oxid negru de fer (E 172), hidroxid de potasiu şi shellac)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon: 3 ani
Blister Al/Al (OPA-Al-PVC/Al): 18 luni
Blister PVC-PVDC/Al: 2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
16
Flacon: Nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se ţine flacon bine închis
pentru a fi protejat de umiditate.
Blister Al/Al (OPA-Al-PVC/Al): A se păstra la temperaturi sub 30 ºC. A se ţine medicamentul în
ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Blister PVC-PVDC/Al: A se păstra la temperaturi sub 30 ºC. A se ţine medicamentul în ambalajul
original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
sicant: 14, 28, 90 și 100 de capsule.
Blister PVC-PVDC /Al: 14, 28, 30 şi 100 de capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nicio cerinţă specială.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DISTRIQUIMICA, S.A.
Avda. Mare de Déu de Montserrat. 221
08041 Barcelona – Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6954/2014/01-10
6955/2014/01-10
6956/2014/01-10
9. PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Omeplis 10 mg capsule gastrorezistente
Omeplis 20 mg capsule gastrorezistente
Omeplis 40 mg capsule gastrorezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
10 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 10 mg.
20 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 20 mg.
40 mg: Fiecare capsulă conţine omeprazol 40 mg.
Excipient(ţi) cu efect cunoscut:
10 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr aproximativ 18,80 – 21,50 mg.
20 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr aproximativ 37,60 – 43,01 mg.
40 mg: Fiecare capsulă conţine zahăr approximativ 75,20 – 86,01 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente.
10 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 4 (aproximativ 14,6 mm), imprimate cu
„OM 10”, conţinând pelete sferice.
20 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 3 (aproximativ 16,1 mm), imprimate cu
„OM 20”, conţinând pelete sferice.
40 mg: Capsule gastrorezistente, opace, albe, mărimea nr. 1 (aproximativ 19,8 mm), imprimate cu
„OM 40”, conţinând pelete sferice.
2
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Omeplis este indicat pentru:
Adulţi
Tratamentul ulcerelor duodenale
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
Tratamentul ulcerelor gastrice
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
În combinaţie cu antibioticele adecvate, pentru eradicarea Helicobacter pylori (H. pylori)
în ulcerul peptic
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
ratamentului cu AINS la
pacienţii cu factori de risc crescut
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-
esofagian
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
În combinaţie cu antibiotice, în tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Tratamentul ulcerelor duodenale
Doza recomandată la pacienţii cu ulcer duodenal activ este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La
majoritatea pacienţilor vindecarea apare în două săptămâni. În cazul pacienţilor care s-au vindecat
complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei în următoarele 2 săptămâni. La
mandă 40 mg Omeplis o dată pe zi,
iar vindecarea se obţine de obicei în 4 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor duodenale
H. pylori negativ sau atunci când
eradicarea H. pylori, doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La unii pacienţi, o
doză zilnică de 10 mg poate fi suficientă. În caz de eşec terapeutic, doza poate fi crescută la 40
mg.
Tratamentul ulcerelor gastrice
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament. La pacienţii cu ulcer gastric şi
3
răspuns terapeutic slab, se recomandă 40 mg Omeplis o dată pe zi, iar vindecarea se obţine de
obicei în interval de 8 săptămâni.
Prevenirea recăderii ulcerelor gastrice
Pentru prevenirea recăderilor la pacienţii cu ulcer gastric şi răspuns terapeutic slab, doza
recomandată este de 20 mg Omeplis 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută
la 40 mg Omeplis o dată pe zi.
Eradicarea H. pylori în ulcerul peptic
Pentru eradicarea H. pylori, alegerea antibioticelor trebuie să ţină cont de toleranţa pacientului la
medicamente şi trebuie efectuată în conformitate cu tiparele de rezistenţă locale, regionale şi
naţionale şi cu ghidurile de tratament.
20 mg Omeplis + claritromicină 500 mg + amoxicilină 1000 mg de două ori pe zi timp
de o săptămână sau
20 mg Omeplis + claritromicină 250 mg (alternativ 500 mg) + metronidazol 400 mg (sau
500 mg sau tinidazol 500 mg), fiecare de două ori pe zi timp de o săptămână sau
40 mg Omeplis o dată pe zi cu amoxicilină 500 mg şi metronidazol 400 mg (sau 500 mg
sau tinidazol 500 mg), ambele de trei ori pe zi timp de o săptămână.
După fiecare schemă de tratament, dacă pacientul continuă să fie H. pylori pozitiv, terapia poate
fi repetată.
Tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS
Pentru tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale asociate AINS, doza recomandată este de 20
mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea apare în 4 săptămâni. La pacienţii
care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial, vindecarea apare de obicei după încă 4
săptămâni de tratament.
Prevenirea apariţiei ulcerelor gastrice şi duodenale asociate tratamentului cu AINS la pacienţii
cu factori de risc crescut
ociate AINSla pacienţii cu risc
le, istoric de hemoragie digestivă
superioară) doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi.
Tratamentul esofagitei de reflux
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis o dată pe zi. La majoritatea pacienţilor, vindecarea
apare în 4 săptămâni. La pacienţii care nu s-au vindecat complet după tratamentul iniţial,
vindecarea apare de obicei după încă 4 săptămâni de tratament.
La pacienţii cu esofagită severă se recomandă 40 mg Omeplis o dată pe zi, iar vindecarea este de
obicei obţinută în 8 săptămâni.
Tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată
Pentru tratamentul de lungă durată al pacienţilor cu esofagită de reflux vindecată, doza
recomandată este de 10 mg Omeplis o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 20 –
40 mg Omeplis o dată pe zi.
Tratamentul simptomatic al bolii de reflux gastro-esofagian
4
Doza recomandată este de 20 mg Omeplis pe zi. Pacienţii pot răspunde adecvat la 10 mg pe zi şi
ozei.
Dacă nu s-a obţinut controlul simptomelor după 4 săptămâni de tratament cu 20 mg Omeplis pe
zi, se recomandă investigaţii suplimentare.
Tratamentul sindromului Zollinger-Ellison
La pacienţii cu sindromul Zollinger-Ellison, doza trebuie ajustată individual şi tratamentul trebuie
a iniţială recomandată este de 60 mb
Omeplis pe zi. Toţi pacienţii cu boală severă şi răspuns inadecvat la alte terapii au fost controlaţi
eficient şi peste 90% dintre pacienţi au fost menţinuţi pe doze de 20 – 120 mg Omeplis pe zi.
Atunci când doza depăşeşte 80 mg Omeplis pe zi, aceasta trebuie divizată şi administrată în două
prize zilnice.
Copii
Copii cu vârsta peste 1 an şi greutate corporală ≥ 10 kg
Tratamentul esofagitei de reflux
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian
Dozele recomandate sunt următoarele:
Vârstă Greutate Doze
≥ 1 an 10 – 20
kg 10 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 20 mg
o dată pe zi
≥ 2 ani > 20 kg 20 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 40 mg
o dată pe zi
Esofagita de reflux: Durata tratamentului este de 4 – 8 săptămâni.
Tratamentul simptomatic al pirozisului şi regurgitării acide în boala de reflux gastro-esofagian:
Durata tratamentului este de 2 – 4 săptămâni. Dacă controlul asupra simptomelor nu a fost obţinut
după 2 – 4 săptămâni, pacientul necesită investigaţii suplimentare.
Copii cu vârsta peste 4 ani şi adolescenţi
Tratamentul ulcerului duodenal determinat de H. pylori
Pentru alegerea terapiei combinate adecvate, trebuie luate în considerare reglementările oficiale
urata tratamentului (cel mai frecvent,
re a medicamentelor antibacteriene.
Tratamentul trebuie monitorizat de un medic specialist.
Dozele recomandate sunt următoarele:
Greutate Doze
15 – 30
kg În asociere cu două antibiotice: 10 mg Omeplis, amoxicilină 25 mg/kg greutate
corporală şi claritromicină 7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două
ori pe zi timp de 1 săptămână.
31 – 40
kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg Omeplis, amoxicilină 750 mg şi claritromicină
7,5 mg/kg greutate corporală, administrate împreună de două ori pe zi timp de 1
săptămână.
> 40 kg În asociere cu două antibiotice: 20 mg Omeplis, amoxicilină 1 g şi claritromicină 500
5
mg, administrate împreună de două ori pe zi timp de 1 săptămână.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
ă zilnică de 10 – 20 (vezi pct. 5.2).
Pacienţi vârstnici (> 65 de ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Se recomandă administrarea capsulelor de Omeplis dimineaţa, preferabil fără alimente, înghiţite
întregi cu o jumătate de pahar de apă. Capsulele nu trebuie mestecate sau sfărâmate.
Pentru pacienţii cu dificultăţi de înghiţire şi pentru copii care pot bea sau înghiţi alimente
semisolide
Pacienţii pot desface capsula şi înghiţi conţinutul cu jumătate de pahar de apă sau după
amestecarea conţinutului într-un lichid uşor acid, de exemplu, suc de fructe sau compot de mere
ebuie luată imediat (sau în următoarele
30 de minute) şi întotdeauna agitată înainte de a fi băută şi urmată de clătirea cu jumătate de
pahar de apă.
Ca alternativă, pacienţii pot suge capsulele şi înghiţi microgranulele cu o jumătate de pahar de
apă. Microgranulele cu înveliş enteric nu trebuie mestecate.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa(ele) activă(e) la benzimidazoli substituiţi sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Similar altor inhibitori ai pompei de protoni (IPP), omeprazolul nu trebuie administrat
concomitent cu nelfinavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În prezenţa oricărui simptom de alarmă (de exemplu scădere ponderală semnificativă
neintenţionată, vărsături recurente, disfagie, hematemeză sau melenă) şi când se suspectează sau
este prezent ulcerul gastric, trebuie excluse afecţiunile maligne deoarece tratamentul poate
ameliora simptomele şi întârzia diagnosticul.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de atazanavir şi inhibitori ai pompei de protoni
(vezi pct. 4.5). Dacă se consideră că asocierea atazanavirului cu un inhibitor al pompei de protoni
nu poate fi evitată, se recomandă o monitorizare clinică atentă (de exemplu încărcarea virală),
împreună cu creşterea dozei de atazanavir la 400 mg plus 100 mg de ritonavir; dar nu trebuie
depăşită doza de 20 mg omeprazol.
Omeprazolul, ca toate medicamentele antiacide, poate scădea absorbţia vitaminei B
12
(cianocobalamină) din cauza hipo- sau aclorhidiei. Aceasta trebuie luată în considerare în cazul
6
tratamentului de lungă durată, la pacienţii cu depozite reduse sau cu factori de risc pentru
absorbţie redusă a vitaminei B
12 .
Omeprazolul este un inhibitor al CYP2C19. La începerea sau terminarea tratamentului cu
omeprazol, trebui luate în considerare potenţialul de interacţiuni cu medicamentele metabolizate
de CYP2C19. A fost observată o interacţiune între clopidogrel şi omeprazol (vezi pct. 4.5).
Importanţa clinică a acestei interacţiuni nu este clară. Ca o precauţie, utilizarea concomitentă a
omeprazolului şi clopidogrelului trebuie descurajată.
Hipomagneziemie
S-a raportat hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu inhibitori ai pompei de protoni (IPP),
precum omeprazolul, pentru cel puţin trei luni şi, în majoritatea cazurilor, timp de un an. Pot
apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei, precum fatigabilitatea, tetania, delirul,
convulsiile, ameţeala şi aritmia ventriculară, dar acestea pot să înceapă insidios şi pot trece
neobservate. La pacienţii cei mai afectaţi, hipomagneziemia se ameliorează după înlocuirea
magneziului şi oprirea IPP.
La pacienţii pentru care se aşteaptă un tratament de lungă durată sau care utilizează IPP cu
digoxin sau cu medicamente care pot cauza hipomagneziemia (de exemplu, diuretice), medicii
specialişti pot lua în considerare măsurarea valorilor magneziului înainte de începerea şi,
periodic, în timpul tratamentului cu IPP.
Riscul de fractură a şoldului, a încheieturii sau a şirei spinării
Inhibitorii pompei de protoni, în special dacă sunt utilizaţi în doze mari sau pentru perioade lungi
heieturii sau a coloanei vertebrale, mai
c recunoscuţi. Studiile observaţionale
sugerează faptul că inhibitorii pompei de protoni pot creşte riscul general de fractură cu 10 –
i de risc.
rm ghidurilor clinice curente şi trebuie
să aibă un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni,
mai ales în zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul
trebuie să se adreseze imediat medicului, iar profesionistul în domeniul sănătății trebuie să ia în
considerare oprirea administrării Omeplis. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un
inhibitor de pompă de protoni poate crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de
pompă de protoni.
Interferenţe cu testele de laborator
Creșterea valorilor concentraţiilor plasmatice ale cromograninei A (CgA) poate interfera cu
investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine. Pentru a evita această interferență,, tratamentul cu
Omeplis trebuie oprit temporar, pentru cel puţin cinci zile înainte de evaluarea CgA (vezi pct.
5.1). Dacă, după evaluarea inițială, valorile concentraţiilor plasmatice ale CgA și gastrinei nu
revin la valorile din intervalul de referință, trebuie repetate evaluările la 14 zile de la întreruperea
tratamentului cu inhibitor de pompă de protoni.
Unii copii cu afecțiuni cronice pot necesita tratament de lungă durată, deşi acesta nu este
recomandat.
7
Omeplis conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni poate duce la creşterea uşoară a riscului de infecţii
gastrointestinale cu germeni ca Salmonella şi Campylobacter (vezi pct. 5.1).
Similar tuturor tratamentelor de lungă durată, mai ales când perioada de tratament depăşeşte
durata de 1 an, pacienţii trebuie monitorizaţi periodic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele omeprazolului asupra farmacocineticii altor substanţe active
Substanţe active cu absorbţie dependentă de pH
Scăderea acidităţii intragastrice în timpul tratamentului cu omeprazol poate creşte sau scădea
absorbţia substanţelor active cu absorbţie dependentă de pH-ul gastric.
Nelfinavir, atazanavir
Concentraţiile plasmatice de nelfinavir şi atazanavir sunt scăzute în cazul administrării
concomitente cu omeprazol.
Administrarea concomitentă de omeprazol şi nelfinavir este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) a redus expunerea medie la
nelfinavir cu aproximativ 40%, iar expunerea medie la metabolitul activ farmacologic M8 a fost
redusă cu aproximativ 75 –90%. Interacţiunea poate implica şi inhibarea CYP2C19.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de omeprazol cu atazanavir (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de omeprazol (40 mg o dată pe zi) şi atazanavir 300 mg/ritonavir
100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu 75% a expunerii la atazanavir. Creşterea dozei
de atazanavir la 400 mg nu a compensat impactul omeprazolului asupra expunerii la atazanavir.
Administrarea concomitentă de omeprazol (20 mg o dată pe zi) cu atazanavir 400 mg/ritonavir
100 mg la voluntarii sănătoşi a dus la scăderea cu aproximativ 30% a expunerii la atazanavir,
comparativ cu atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg o dată pe zi.
Digoxină
Tratamentul concomitent cu omeprazol (20 mg pe zi) şi digoxină la subiecţii sănătoşi a dus la
portat toxicitatea digoxinei. Cu toate
acestea, este necesară precauţie când se administrează omeprazol în doze mari la pacienţii
vârstnici. Monitorizarea tratamentului cu digoxină trebuie intensificată în acest caz.
Clopidogrel
Rezultatele studiilor la subiecţi sănătoşi au demonstrat o interacţiune farmacocinetică
(FC)/farmacodinamică (FD) dintre clopidogrel (300 mg doză de încărcare/75 mg doză de
întreţinere zilnică) şi omeprazol (80 mg p.o. zilnic), ceea ce a condus la o scăderea a expunerii la
metabolitul activ al clopidogrel cu o medie de 46% şi la o scădere a inhibării maxime a agregării
plachetare (indusă de ADP) cu o medie de 16%.
S-au raportat date inconsecvente referitoare la implicaţiile clinice ale interacţiunii
farmacocinetică/farmacodinamie a omeprazolului referitoare la evenimente cardiovasculare, atât
8
auţie, utilizarea concomitentă de
omeprazol şi clopidogrel trebuie descurajată (vezi pct. 4.4).
Alte substanţe active
Absorbţia de posaconazol, erlotinib, ketoconazol şi itraconazol este redusă semnificativ şi astfel
eficacitatea clinică poate fi afectată. Utilizarea concomitentă de posaconazol şi erlotinib trebuie
evitată.
Substanţe active metabolizate de CYP2C19
Omeprazolul este un inhibitor moderat al CYP2C19, principala enzimă care metabolizează
omeprazolul. Astfel, metabolismul substanţelor active administrate concomitent, metabolizate tot
de către CYP2C19, poate fi scăzut şi expunerea sistemică la aceste substanţe poate fi crescută.
Exemple de astfel de medicamente sunt R-warfarină şi alţi antagonişti ai vitaminei K, cilostazol,
diazepam şi fenitoină.
Cilostazol
Omeprazolul, administrat în doze de 40 mg la voluntarii sănătoşi într-un studiu încrucişat, a
determinat creşterea C
max unul din
metaboliţii săi activi cu 29% şi, respectiv, 69%.
Fenitoină
Se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice de fenitoină în primele două săptămâni
după iniţierea tratamentului cu omeprazol şi, dacă se ajustează doza de fenitoină, este necesară
monitorizarea şi o altă ajustare a dozei la terminarea tratamentului cu omeprazol.
Mecanism necunoscut
Saquinavir
Administrarea concomitentă de omeprazol împreună cu saquinavir/ritonavir a dus la creşterea
concentraţiilor plasmatice cu până la aproximativ 70% pentru saquinavir, asociată cu o bună
tolerabilitate la pacienţii infectaţi cu HIV.
Tacrolimus
S-a raportat că administrarea concomitentă de omeprazol a crescut concentraţiile plasmatice de
tacrolimus. Este necesară instituirea unei monitorizări intense a concentraţiilor de tacrolimus,
precum şi a funcţiei renale (clearance-ul creatininei) şi, la nevoie, trebuie ajustată doza de
tacrolimus.
Metotrexat
La administrarea împreună cu inhibitorii pompei de protoni, s-a raportat creşterea valorilor
plasmatice ale metotrexatului pentru unii pacienţi. La administrarea de metotrexat în doze mari,
trebuie luată în considerare o oprire temporară a omeprazolului.
Efectele altor substanţe active asupra farmacocineticii omeprazolului
Inhibitorii CYP2C19 şi/sau CYP3A4
Deoarece omeprazolul este metabolizat de către CYP2C19 şi CYP3A4, substanţele active
cunoscute că inhibă CYP2C19 sau CYP3A4 (cum sunt claritromicina şi voriconazolul) pot duce
la creşterea valorilor plasmatice de omeprazol, prin scăderea ratei de metabolizare a
omeprazolului. Tratamentul concomitent cu voriconazol a dus la creşterea de cel puţin 2 ori a
expunerii la omeprazol. Deoarece dozele mari de omeprazol au fost bine tolerate, în general nu
9
este necesară ajustarea dozei de omeprazol. Cu toate acestea, ajustarea dozei poate fi luată în
cazul în care este indicat tratamentul
de lungă durată.
Inductori ai CYP2C19 şi/sau CYP3A4
sau ambele (cum sunt
rifampicina şi sunătoarea) pot duce la o scădere a concentraţiilor plasmatice de omeprazol, prin
creşterea ratei de metabolizare a omeprazolului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Rezultatele din trei studii epidemiologice prospective (conţinând mai mult de 1.000 de rezultate)
indică faptul că nu există reacţii adverse ale omeprazolului asupra sarcinii sau asupra sănătăţii
fătului/nou-născutului. Omeprazolul poate fi utilizat în timpul sarcinii.
Omeprazolul este excretat în laptele matern, dar este puţin probabil să aibă vreo influenţă asupra
copilul în cazul utilizării dozelor terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este puţin probabil ca Omeplis să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pot apărea reacţii adverse cum sunt ameţeli şi tulburări vizuale (vezi pct. 4.8). Pacienţii nu
trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje dacă au astfel de reacţii adverse.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (1 – 10% dintre pacienţi) sunt cefalee, dureri abdominale,
În programul de studii clinice pentru omeprazol şi în cadrul experienţei după punerea pe piaţă au
fost identificate sau suspectate următoarele reacţii adverse. Niciuna nu a depins de doză. Reacţiile
adverse enumerate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţă şi de Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe (SOC). Categoriile de frecvenţă sunt definite în funcţie de următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu
poate fi estimată din datele disponibile).
SOC/frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: Leucopenie, trombocitopenie
Foarte rare: Agranulocitoză, pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate, de exemplu febră, angioedem şi reacţie/şoc
anafilactic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hiponatremie
Cu frecvenţă
necunoscută: Hipomagneziemie
Hipomagneziemia severă poate conduce la hipocalcemie
Tulburări psihice
Mai puţin Insomnie
10
frecvente:
Rare: Agitaţie, confuzie, depresie
Foarte rare: Agresivitate, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: Cefalee
Mai puţin
frecvente: Ameţeli, parestezii, somnolenţă
Rare: Tulburări ale gustului
Tulburări oculare
Rare: Vedere înceţoşată
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin
frecvente: Vertij
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: Bonhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Durere abdominală, constipaţie, diaree, flatulenţă, greaţă/vărsături, polipi
ai glandelor fundice (benigni)
Rare: Uscăciunea cavităţii bucale, stomatită, candidoză gastro-intestinală
Cu frecvenţă
necunoscută: Colită microscopică
Tulburări hepatobiliare
Mai puţin
frecvente: Creşterea enzimelor hepatice
Rare: Hepatită însoţită sau nu de icter
Foarte rare: Insuficienţă hepatică, encefalopatie la pacienţii cu afecțiune hepatică
preexistentă
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente: Dermatită, prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Rare: Alopecie, fotosensibilitate
Foarte rare: Eritem poliform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică
(NET)
Cu frecvenţă
necunoscută: Lupus eritematos cutanat subacut (vezi punctul 4.4).
Mai puţin
frecvente: Fractura şoldului, a încheieturii sau a coloanei vertebrale.
Rare: Artralgii, mialgii
Foarte rare: Slăbiciune musculară
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Ginecomastie
Mai puţin
frecvente: Stare generală de rău, edeme periferice
Rare: Transpiraţii abundente
11
Copii şi adolescenţi
Siguranţa omeprazolului a fost evaluată la 310 copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 16 ani cu
afecţiuni legate de hiperaciditate. Există date limitate privind siguranţa utilizării pe termen lung
provenind de la 46 de copii care au urmat un tratament de întreţinere cu omeprazol în timpul unui
studiu clinic pentru esofagita erozivă severă, până la 749 zile. Profilul reacţiilor adverse a fost în
amentul de scurtă durată, cât şi cel de
lungă durată. Nu există date pe termen lung privind efectele tratamentului cu omeprazol asupra
pubertăţii şi creşterii.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Informaţiile disponibile referitoare la efectele supradozajului cu omeprazol la om sunt limitate. În
literatură sunt citate cazuri de ingestie de până la 560 mg, şi există raportări ocazionale de doze
unice care au atins 2400 mg (de 120 de ori doza clinică recomandată uzual). În cazul
supradozajului, s-au raportat greaţă, vărsături, ameţeli, dureri abdominale, diaree şi cefalee. În
cazuri unice, s-au raportat şi apatie, depresie şi confuzie.
Simptomele descrise au fost tranzitorii, fără consecinţe grave. Rata de eliminare nu s-a modificat
(cinetică de ordinul unu) la creşterea dozelor.
Tratament
Dacă este necesar, se recomandă tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Inhibitori ai pompei de protoni, subgrupa terapeutică: Medicamente
Mecanism de acţiune
Omeprazolul, un amestec racemic de doi enantiomeri, scade secreţia gastrică acidă printr-un
mecanism de acţiune foarte ţintit. Este un inhibitor specific al pompei de protoni din celula
12
eversibilă a secreţiei gastrice acide în
cazul administrării o dată pe zi.
Omeprazolul este o bază slabă şi este concentrat şi convertit în forma activă în mediul foarte acid
bă enzima ATP-aza H
+K+ – pompa de
protoni. Acest efect asupra etapei finale a procesului de formare a secreţiei gastrice acide depinde
cide bazale, cât şi a celei stimulate,
indiferent de stimul.
Efecte farmacodinamice
Toate efectele farmacodinamice observate pot fi explicate prin efectul omeprazolului asupra
secreţiei acide.
Efectul asupra secreţiei gastrice acide
Administrarea orală de omeprazol o dată pe zi produce o inhibare rapidă şi eficientă a secreţiei
gastrice acide diurne şi nocturne cu un efect maxim obţinut în 4 zile de tratament. Cu omeprazol
20 mg o scădere medie cu cel puţin 80% a acidităţii intragastrice pe 24 de ore este menţinută la
pacienţii cu ulcer duodenal, cu o scădere medie a secreţiei acide maximale după stimularea cu
pentagastrină de circa 70%, la 24 de ore după administrare.
Administrarea orală de omeprazol 20 mg menţine un pH intragastric ≥ 3 pentru o perioadă medie
enal.
Consecutiv reducerii secreţiei acide şi a acidităţii intragastrice, omeprazolul are un efect
dependent de doză de reducere/normalizare a expunerii acide a esofagului la pacienţii cu boală de
reflux gastro-esofagian.
entraţiei plasmatice în funcţie de
timp (ASC) a omeprazolului şi nu de concentraţia plasmatică efectivă la un moment dat.
În cazul tratamentului cu omeprazol nu s-a observat fenomenul de tahifilaxie.
Efectul asupra H. pylori
H. pylori nal şi gastric. H. pylori
este un factor major în apariţie gastritei. H. pylori alături de sucul gastric acid reprezintă factori
majori ai apariţie bolii peptice ulceroase. H. pylori este un factor major în apariţia gastritei
atrofice care se asociază cu un risc crescut de apariţie a cancerului gastric.
Eradicarea H. pylori cu omeprazol şi antibiotice se asociază cu rate mari de vindecare şi cu
remisiune pe termen lung a ulcerelor peptice.
Terapiile duble au fost testate şi s-a constatat că sunt mai puţin eficace decât terapiile triple. Cu
care hipersensibilitatea cunoscută
interzice utilizarea oricărei combinaţii triple.
Alte efecte legate de inhibarea secreţiei acide
În timpul tratamentului de lungă durată s-a raportat o uşoară creştere a incidenţei chisturilor
glandulare gastrice. Aceste modificări reprezintă o consecinţă fiziologică a inhibării accentuate a
13
Scăderea acidităţii gastrice prin orice mijloc, inclusiv prin inhibitorii pompei de protoni, sporeşte
numărul de bacterii în stomac, bacterii prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal.
Tratamentul cu medicamente ce scad aciditatea gastrică poate duce la o creştere uşoară a riscului
de infecţii gastro-intestinale cu bacterii precum Salmonella şi Campylobacter.
Pe durata tratamentului cu medicamente antisecretorii, concentraţia plasmatică a gastrinei creşte,
r plasmatice ale CgA cresc și ca
urmare a acidității gastrice scăzute. Valoarea crescută a concentraţiilor plasmatice de CgA poate
interfera cu investigaţiile pentru tumorile neuroendocrine.
Dovezile publicate disponibile sugerează că tratamentul cu inhibitori de pompă de protoni trebuie
întrerupt cu 5 zile până la 2 săptămâni înainte de evaluările CgA. Astfel, valorile CgA fals
crescute ca urmare a tratamentului cu IPP au posibilitatea să revină la valorile din intervalul de
referință.
Un număr sporit de celule ECL, care poate fi asociat cu valori mari ale gastrinei, a fost
sul tratamentului pe termen lung cu
omeprazol. Se consideră că aceste rezultate nu au semnificaţie clinică.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu necontrolat efectuat la copii (cu vârsta cuprinsă între 1 şi 16 ani) cu esofagită de
reflux severă, administrarea de omeprazol în doze cuprinse între 0,7 şi 1,4 mg/kg a ameliorat
esofagita în 90% dintre cazuri şi a redus semnificativ simptomele de reflux. Într-un studiu clinic
simplu-orb, au fost trataţi copii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 24 de luni cu boală de reflux gastro-
esofagian diagnosticată clinic, cu doze de 0,5, 1,0 sau 1,5 mg omeprazol/kg. Frecvenţa
episoadelor de vărsături/regurgitare a scăzut cu 50% după 8 săptămâni de tratament, indiferent de
doză.
Eradicarea H. pylori la copii
Un studiu clinic dublu-orb randomizat (studiul Héliot) a concluzionat că omeprazol în asociere cu
două antibiotice (amoxicilină şi claritromicină) a fost eficace şi sigur în tratamentul infecţiei cu H.
pylori rata de eradicare a H. pylori: 74,2% (23/31
pacienţi) în cazul asocierii omeprazol + amoxicilină + claritromicină, faţă de 9,4% (3/32 pacienţi)
cu amoxicilină + claritromicină. Totuşi, nu a fost demonstrat beneficiul clinic privind la
simptomele dispeptice. Acest studiu nu a prezentat nicio informaţie pentru copiii cu vârsta sub 4
ani.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Omeprazolul şi omeprazolul sub formă de sare de magneziu sunt substanţe instabile în mediu acid
şi, de aceea, se administrează oral, sub formă de granule cu înveliş gastrorezistent în capsule sau
comprimate. Absorbţia omeprazolului este rapidă, iar concentraţia plasmatică maximă se atinge
după aproximativ 1 – 2 ore de la administrare. Absorbţia omeprazolului are loc în intestinul
subţire şi este completă de obicei în 3 – 6 ore. Ingestia simultană de alimente nu influenţează
biodisponibilitatea. Disponibilitatea sistemică (biodisponibilitatea) a omeprazolului după o doză
orală unică este de aproximativ 40%. După administrări repetate o dată pe zi, biodisponibilitatea
creşte până la aproximativ 60%.
14
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie la subiecţii sănătoşi este de aproximativ 0,3 l/kg greutate
corporală.
Omeprazolul se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 97%.
Metabolizare
Omeprazolul este metabolizat complet de către citocromul P450 (CYP). Cea mai mare parte din
metabolizarea sa este dependentă de CYP2C19 exprimată polimorfic, responsabilă de formarea
hidroxiomeprazolului, principalul metabolit din plasmă. Restul este dependent de o altă izoformă
specifică, CYP3A4, responsabilă de formarea omeprazol sulfonei. Ca urmare a afinităţii crescute
a omeprazolului pentru CYP2C19, este posibilă o inhibare competitivă şi interacţiuni metabolice
intermedicamentoase cu alte substraturi ale CYP2C19. Cu toate acestea, din cauza afinităţii
scăzute pentru CYP3A4, omeprazolul nu are potenţial de inhibare a metabolizării altor substraturi
CYP3A4. În plus, omeprazolul nu are un efect inhibitor asupra principalelor enzime CYP.
La aproximativ 3% din populaţia caucaziană şi 15 – 20% din populaţia asiatică lipseşte o enzimă
CYP2C19 funcţională, iar aceştia sunt denumiţi metabolizatori cu activitate enzimatică lentă. La
astfel de persoane, metabolizarea omeprazolului este catalizată în principal, probabil, de
CYP3A4. După administrarea repetată o dată pe zi a 20 mg de omeprazol, ASC medie a fost de 5
– 10 ori mai mare la metabolizatorii cu activitate enzimatică lentă comparativ cu subiecţii care
prezintă o enzimă CYP2C19 funcţională (metabolizatori cu activitate enzimatică extensivă). De
asemenea, media concentraţiilor plasmatice maxime a fost mai mare de 3 – 5 ori. Aceste rezultate
nu au nicio importanţă pentru stabilirea dozei de omeprazol.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică a omeprazolului este de obicei mai mic de o oră, atât după
administrare unică cât şi după administrare repetată o dată pe zi. Între administrări omeprazolul se
elimină complet din plasmă, fără a prezenta tendinţa de acumulare în cazul administrării o dată pe
zi. Aproximativ 80% din doza orală de omeprazol se excretă sub formă de metaboliţi în urină,
ASC a omeprazolului creşte în cazul administrării repetate. Creşterea este dependentă de doză şi
duce la o corelaţie non-lineară dintre doză şi ASC după administrare repetată. Această dependenţă
de timp şi doză este datorată reducerii fenomenului de prim pasaj hepatic şi clearance-ului
sistemic, determinate probabil de inhibarea enzimei CYP2C19 de către omeprazol şi/sau
metaboliţii săi (de exemplu, sulfonă).
Nu s-a găsit niciun metabolit care să aibă vreun efect asupra secreţiei gastrice acide.
Insuficienţă hepatică
Metabolizarea omeprazolului la pacienţii cu disfuncţie hepatică este afectată, ducând la creşterea
ASC. Nu s-a evidenţiat tendinţa omeprazolului de a se acumula în cazul administrării o dată pe zi.
Insuficienţă renală
Farmacocinetica omeprazolului, inclusiv biodisponibilitatea sistemică şi rata de eliminare, este
nemodificată la pacienţii cu funcţie renală scăzută.
Vârstnici
15
Rata de metabolizare a omeprazolului este redusă într-o oarecare măsură la subiecţii vârstnici
(vârsta cuprinsă între 75 – 79 de ani).
Copii şi adolescenţi
În timpul tratamentului cu doze recomandate la copiii cu vârsta peste 1 an, concentraţiile
plasmatice au fost similare cu cele de la adulţi. La copiii cu vârsta sub 6 luni, clearance-ul
omeprazolului este scăzut datorită capacităţii reduse de a metaboliza omeprazolul.
5.3 Date preclinice de siguranţă
ţi cu omperazol, au fost observate
hiperplazia celulelor ECL gastrice şi tumori carcinoide. Aceste modificări reprezintă rezultatul
hipergastrinemiei susţinute secundare inhibării secreţiei acide.
Rezultate similare s-au obţinut după tratamentul cu antagonişti ai receptorului H
2 cu inhibitori ai
pompei de protoni şi după fundectomie parţială. De aceea, aceste modificări nu sunt efectul direct
al vreunei substanţe active în sine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinut:
Sfere de zahăr (zahăr şi amidon de porumb)
Hipromeloză
Talc
Dioxid de titan
Fosfat disodic dihidrat
Lauril sulfat de sodiu
Polisorbat 80
Copolimer de acrilat de etil şi acid metacrilic
Trietil citrat
Învelişul capsulelor
Gelatină
Dioxid de titan
Cerneala de imprimare (oxid negru de fer (E 172), hidroxid de potasiu şi shellac)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
Flacon: 3 ani
Blister Al/Al (OPA-Al-PVC/Al): 18 luni
Blister PVC-PVDC/Al: 2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
16
Flacon: Nu necesită condiţii de temperatură speciale de păstrare. A se ţine flacon bine închis
pentru a fi protejat de umiditate.
Blister Al/Al (OPA-Al-PVC/Al): A se păstra la temperaturi sub 30 ºC. A se ţine medicamentul în
ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Blister PVC-PVDC/Al: A se păstra la temperaturi sub 30 ºC. A se ţine medicamentul în ambalajul
original pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
sicant: 14, 28, 90 și 100 de capsule.
Blister PVC-PVDC /Al: 14, 28, 30 şi 100 de capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nicio cerinţă specială.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
DISTRIQUIMICA, S.A.
Avda. Mare de Déu de Montserrat. 221
08041 Barcelona – Spania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6954/2014/01-10
6955/2014/01-10
6956/2014/01-10
9. PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări Septembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2017
