CALMOLIN ARENA 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
4.2 Doze şi mod de administrare
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăpt area
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
4.9 Supradozaj
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Calmolin Arena 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine 400 mg ibuprofen.
Excipien ţi cu efect cunoscut : lact oză m onohidrat 88,6 mg, p -hidroxibenzoat de metil (E 218), 1.116
mg, p -hidroxibenzoat de n- propil (E 216) 0,28 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase de formă cilindrică, cu corp alb opac şi cap roşu opac, care conţin o pulbere
omogenă, de culoare aproape albă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere uşoară până la moderată, cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea de dinţi.
Dismenoree primară.
Febră.
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Acest medicament este destinat numai
pentru utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile. Dacă simptomele persistă sau se agravează
trebuie să vă adresaţi medicului.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta şi greutatea corporală a pacientului.
C apsula trebuie înghiţit ă cu un pahar de apă în timpul mesei sau după masă.
Du rere uşoară până la moderată şi febră
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: (≥40 kg):
200- 400 mg ibuprofen administrat într -o priză unică sau de 3- 4 ori pe zi, la interval de 4 până la 6 ore.
2
În migrenă , doza trebuie să fie: 400 mg ibuprofen administrat într -o priză unică ; dacă este necesar 400
mg la intervale de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţi şi adolescenţi:
200- 400 mg de 1- 3 ori pe zi, la interval de 4 până la 6 ore, la ne voie. Doza maximă zilnică nu trebuie
să depăşească 1200 mg.
Pacienţi vârstnici
L a pacienţii vârstnici AINS trebuie administrate cu precauţie, deoarece aceştia sunt mult mai
predispuşi la reacții adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro -intes tinale cu potenţ ial letal,
ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea
mai mică doză pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Tratamentul trebuie
reevaluat la intervale r egulate şi întrerupt dacă nu se observă un beneficiu sau dacă apar manifestări de
intoleranţă.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată , trebuie administrată doza minimă eficace
pentru cea mai scurtă perioadă neces ară controlării simptomelor şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată , trebuie administrată doza minimă
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia hepatică trebuie
monitorizată . Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
A ntecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, rinită, urticarie sau edem
angioneurotic) la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
A ntecedente de hemoragii sau perforaţii gastro- intestinale legate de terapia anterioară cu AINS.
U lcer gastro -duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro- duodenal
recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii
dovedite).
I nsuficienţă hepatică sau renală severă.
I nsuficienţă cardiacă severă sau coronaropatii.
U ltimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
D eshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide).
H emoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
T ulbu rări ale hematopoiezei de origine neprecizată.
C opii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
T rebuie evitată utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-
ciclooxigenază .
Pac ienţii cu astm bronşic trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea ibuprofen ului (vezi
mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze efic ace necesar e pentru
controlul simptomelor , pentru cea mai scurtă durat ă (vezi Riscuri gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
3
Pacienţi i cărora li se administrează AINS pe termen lung trebuie investigaţi periodic în vederea
monitorizării reacţiilor adverse.
Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evalua re strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
− lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;
− tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
− primul şi al doilea trimestru de sar cină;
− alăptare.
Se recomandă precauţie în următoarele cazuri:
− afecţiuni gastro- intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cronică (colită
ulcerativă, boala Crohn);
− insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
− funcţie renală redusă;
− disfuncţie hepatică;
− tulburări de hematopoieză;
− deficite de coagulare a sângelui;
− alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală
respiratorie obstructivă cronică sau astm bronşic;
− imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro -intestinală
Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro -intestinală,
ulcerare sau perforare, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale .
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perfo raţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea în asociere de doze mici de
acid acetilsalicilic sau alt e medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro -intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro- intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro -intestinală la pacienţii cărora li se administrează i buprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro- intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Pacienţi vârstnici
Pacienţi i vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse l a AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro- intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
4
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea i buprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, stud iile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischem ică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindr omul Stevens-
Johnson ş i necroză epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibupr ofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior
de tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii
predispuşi, acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau
hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s -au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, adminis trarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează diuretice şi
inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precau ţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau si mptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
a nalgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina
leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu si mptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
5
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Ibuprofen ul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,
pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprof en, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
T rebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în special
dacă a cestea afectează tractul gastro -intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de
ulceraţie sau hemoragie gastro -intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţ ie
cutanată tranzitorie, creştere în greutate sau edemul.
Deoarece conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n- propil (E 216) , poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Deoar ece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
T rebuie evitată utilizarea ibuprofenului în asociere cu următoarele substanţe:
Acid acetilsalicilic în doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării p lachetare atunci când aceste medicamente sunt
adm inistrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor
ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă î n cazul utilizării
regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic î n cazul utilizării
ocazio nale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
a pariţiei ulcerelor gastro- intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea ibuprofenului în
asociere cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secre ţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance- ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului într -
un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate dete rmina apariţia unor
concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia. Prin
urmare, administrarea AINS în asociere cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, în
special la pacienţii cu funcţie ren ală afectată trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat. În tratamentul în asociere , trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţ e
6
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea ibuprofenului în asociere cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi
se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace(de exemplu, digoxina) : AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozide lor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor.
La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu
funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de
angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei
rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o
astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în specia l la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie
instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administr area ibuprofenului în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA
poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen ul contracarează efect ul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) : risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea în asociere a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclo sporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul colestiramin ei în asociere cu ibuprofen determină absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: ri sc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării zidov udinei în asociere cu AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă
efectuarea hemogramei după 1- 2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt u tilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut
de a dezvolta convulsii.
7
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament în
asociere, se recomandă monitorizarea glicem iei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină) : pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale
şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăpt area
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doz a administrată şi de
durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o
creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post- implantare şi letalitate embrio-fetală mai mare. În
plus, la animalele cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei
de organogene ză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii
cardiovasculare.
În timpul primului şi a celu i de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât
dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul în doză de 400 mg este utilizat de o femeie care încearcă
să rămână gravidă sau în timpul primul ui şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să
fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
− toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
− disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la:
− o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant c are poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
− inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a a lăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
8
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, întrucâ t la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
fatigabilitate , somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utila je ar putea fi afectată. Acest efect
este potenţat în cazul consumului în asociere de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro- intestinală. Pot apărea ulcere gastro-
duodenale, perforaţie sau h emoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi pct.
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro -intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pe ntru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apari ţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare : creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei
alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a
agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere
a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare : tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză). Primele simptome sau semne pot include:
febră, angină, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome asemănătoare
gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, ameţeli, insomnie,
iritabilitate
Foarte rare: meningită asept ică
9
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente : tulburări vizuale
Rare : ambliopie toxică
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare : tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburăr i gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi
greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro -intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perfor aţie (vezi
pct. 4.4), pierdere ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, colită, exacerbare a afecţiunii intestinale
inflamatorii, complicaţii ale diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezvoltare de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată
cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utilizarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
reacţii buloase, incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică
toxică, alopecie, fasceita necrozantă
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem,
precum şi crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus e ritematos
Foarte rare : reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial,
edem al limbii, edem laringial intern cu constricţie a căilor aeriene, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial l etal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucinaţii
Raportarea reac ţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.an m.ro.
10
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij ş i hemoragie gastro -intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, cop iii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de prot rombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipot ensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există
posibilitatea exacerbării astmului bronşic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor
respi ratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Dacă
pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg ibuprofen pe kg corp sunt
indicate lavajul gastric sau administrarea orală de cărbu ne activat. Dacă ibuprofenul a fost deja
absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline pentru a favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină.
Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau
lorazepam. Pentr u astm bronşic, trebuie administrate bronhodila tatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de
acid pr opionic, codul ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care , în modelele inflamatorii
convenţionale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace, prin inhibarea sintezei
de prostaglandine . La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă
acesteia, edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin
inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibi tor asupra agregării plachetare
indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Date le experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat
în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Într-un studiu s -a
observat că atunci când a fost administrată o doză unică de 400 mg de ibuprofen într -un interval de 8
ore înainte sau la 30 de minute după utilizarea unei doze de acid acetilsalicilic (ASA) cu eliberare
imediată (81 mg), s -a produs o reducere a efectului ASA asupra formării tromboxanului în cadrul
agreg ării plachetar e. Totuşi, date le limit ate şi nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo la
situaţia clinică duc la imposibilitatea de a ajunge la concluzii ferme privind u tilizarea regulată a
ibuprofenului şi că niciun efect cu relevanţă clinică nu trebuie considerat ca fiind probabil în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauteri nă de repaus
şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se
presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza
renală de prostaglandine care poate determina insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă
cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitat ea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
11
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro- intestinal, concentraţiile plasmatice maxime fiind
atins e la 1 -2 ore de la administrare.
Distribuţie
Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 99%.
Metabol izare
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).
Eliminare
La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire pl asmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.
Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ibuprofenul fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine
documentată.
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului, a demonstrat, în principal,
leziuni şi ulcere la nivelul tractului gastro- intestinal.
Testele in vitro şi in vivo nu au demons trat efecte semnificative clinic privind mutagenitatea
ibuprofenului. Mai mult, nu s -au observat efecte carcinogene la şoarece şi şobolani.
Ibuprofen inhibă ovulaţia la iepuri şi afectează nidarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan şi
şoarece) . În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul traversează placenta.
Când este utilizat în doze toxice la mamă, malformaţiile apar mai frecvent (de exemplu, defecte
septale ventriculare).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Corpul şi capacul capsulei
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Oxid roşu de fer (E 172)
Gelatină
12
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti , cod 024022,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6710/2014/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iu lie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iu lie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Calmolin Arena 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine 400 mg ibuprofen.
Excipien ţi cu efect cunoscut : lact oză m onohidrat 88,6 mg, p -hidroxibenzoat de metil (E 218), 1.116
mg, p -hidroxibenzoat de n- propil (E 216) 0,28 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase de formă cilindrică, cu corp alb opac şi cap roşu opac, care conţin o pulbere
omogenă, de culoare aproape albă .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Durere uşoară până la moderată, cum sunt cefaleea, incluzând migrena, durerea de dinţi.
Dismenoree primară.
Febră.
4.2 Doze şi mod de administrare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4). Acest medicament este destinat numai
pentru utilizarea de scurtă durată, nu mai mult de 7 zile. Dacă simptomele persistă sau se agravează
trebuie să vă adresaţi medicului.
Doza de ibuprofen depinde de vârsta şi greutatea corporală a pacientului.
C apsula trebuie înghiţit ă cu un pahar de apă în timpul mesei sau după masă.
Du rere uşoară până la moderată şi febră
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani: (≥40 kg):
200- 400 mg ibuprofen administrat într -o priză unică sau de 3- 4 ori pe zi, la interval de 4 până la 6 ore.
2
În migrenă , doza trebuie să fie: 400 mg ibuprofen administrat într -o priză unică ; dacă este necesar 400
mg la intervale de 4 până la 6 ore.
Doza maximă zilnică nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dismenoree primară
Adulţi şi adolescenţi:
200- 400 mg de 1- 3 ori pe zi, la interval de 4 până la 6 ore, la ne voie. Doza maximă zilnică nu trebuie
să depăşească 1200 mg.
Pacienţi vârstnici
L a pacienţii vârstnici AINS trebuie administrate cu precauţie, deoarece aceştia sunt mult mai
predispuşi la reacții adverse şi prezintă risc crescut de hemoragii gastro -intes tinale cu potenţ ial letal,
ulceraţii sau perforaţii (vezi pct. 4.4). Dacă tratamentul este considerat necesar, trebuie utilizată cea
mai mică doză pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Tratamentul trebuie
reevaluat la intervale r egulate şi întrerupt dacă nu se observă un beneficiu sau dacă apar manifestări de
intoleranţă.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată , trebuie administrată doza minimă eficace
pentru cea mai scurtă perioadă neces ară controlării simptomelor şi funcţia renală trebuie monitorizată.
Pentru pacienţi cu insuficienţă renală severă, vezi pct. 4.3.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată , trebuie administrată doza minimă
eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor şi funcţia hepatică trebuie
monitorizată . Pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, vezi pct. 4.3.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
A ntecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, astm bronşic, rinită, urticarie sau edem
angioneurotic) la acid acetilsalicilic sau alte AINS.
A ntecedente de hemoragii sau perforaţii gastro- intestinale legate de terapia anterioară cu AINS.
U lcer gastro -duodenal activ/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro- duodenal
recurent/hemoragie recurentă (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii
dovedite).
I nsuficienţă hepatică sau renală severă.
I nsuficienţă cardiacă severă sau coronaropatii.
U ltimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
D eshidratare semnificativă (determinată de vărsături, diaree sau consum insuficient de lichide).
H emoragie cerebrovasculară sau altă hemoragie activă.
T ulbu rări ale hematopoiezei de origine neprecizată.
C opii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
T rebuie evitată utilizarea ibuprofenului concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de 2-
ciclooxigenază .
Pac ienţii cu astm bronşic trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea ibuprofen ului (vezi
mai jos).
Reacţiile adverse pot fi minimalizate prin utilizarea celei mai mici doze efic ace necesar e pentru
controlul simptomelor , pentru cea mai scurtă durat ă (vezi Riscuri gastrointestinale şi cardiovasculare
de mai jos).
3
Pacienţi i cărora li se administrează AINS pe termen lung trebuie investigaţi periodic în vederea
monitorizării reacţiilor adverse.
Ibuprofenul trebuie administrat numai după o evalua re strictă a raportului beneficiu/risc în următoarele
situaţii:
− lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afecţiuni autoimune;
− tulburare congenitală în metabolismul porfirinei (de exemplu, porfirie acută intermitentă);
− primul şi al doilea trimestru de sar cină;
− alăptare.
Se recomandă precauţie în următoarele cazuri:
− afecţiuni gastro- intestinale, inclusiv afecţiune intestinală inflamatorie cronică (colită
ulcerativă, boala Crohn);
− insuficienţă cardiacă şi hipertensiune arterială;
− funcţie renală redusă;
− disfuncţie hepatică;
− tulburări de hematopoieză;
− deficite de coagulare a sângelui;
− alergie, febra fânului, congestie cronică a mucoasei nazale, vegetaţii adenoide, boală
respiratorie obstructivă cronică sau astm bronşic;
− imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro -intestinală
Pentru toate AINS au fost raportate, în orice moment al tratamentului, hemoragie gastro -intestinală,
ulcerare sau perforare, care pot fi letale, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
evenimente gastro -intestinale .
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este mai mare odată cu creşterea
dozelor de AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie
sau perfo raţie (vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. La aceşti pacienţi, tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai
mică doză disponibilă.
La aceşti pacienţi şi, de asemenea, la pacienţii care necesită administrarea în asociere de doze mici de
acid acetilsalicilic sau alt e medicamente care pot creşte riscul de afecţiuni gastro -intestinale, trebuie
luată în considerare terapia asociată cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de
pompă de protoni) (vezi mai jos şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice
simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragia gastro- intestinală), mai ales în stadiile iniţiale
ale tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu medicamente
care pot creşte riscul de ulceraţie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de
tipul warfarinei sau heparinei, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei sau medicamentele
antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Când apare hemoragia sau ulceraţia gastro -intestinală la pacienţii cărora li se administrează i buprofen,
tratamentul trebuie întrerupt.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de afecţiuni gastro- intestinale
(colită ulcerativă, boală Crohn), deoarece pot determina exacerbarea acestor afecţiuni (vezi pct. 4.8).
Pacienţi vârstnici
Pacienţi i vârstnici prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse l a AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro- intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
4
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană, hipertensiune arterială şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea i buprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În
general, stud iile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischem ică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după o evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat şi
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzând dermatita exfoliativă, sindr omul Stevens-
Johnson ş i necroză epidermică toxică, au fost raportate, foarte rar, în asociere cu utilizarea de AINS
(vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă un risc mai mare de apariţie a acestor reacţii, în faza
iniţială a terapiei, debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Tratamentul cu ibuprofen trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor
leziuni mucoase sau a oricărui semn de hipersensibilitate.
Efect renal
Ibupr ofenul poate determina retenţie de sodiu, potasiu şi lichid la pacienţii care nu au suferit anterior
de tulburări renale datorate efectului acestui medicament asupra perfuziei renale. La pacienţii
predispuşi, acesta poate determina edeme sau poate conduce chiar la insuficienţă cardiacă sau
hipertensiune arterială.
Similar altor AINS, administrarea de lungă durată a ibuprofenului la animale a determinat necroză
papilară renală şi alte modificări renale patologice. La om, au fost raportate cazuri de nefrită
interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi, episodic, sindrom nefrotic. De asemenea, s -au observat
cazuri de toxicitate renală la pacienţii la care prostaglandinele joacă un rol compensator în menţinerea
perfuziei renale. La aceşti pacienţi, adminis trarea de AINS poate determina o reducere dependentă de
doză a formării prostaglandinelor şi, secundar, a fluxului sanguin renal care poate precipita
decompensarea renală manifestă. Pacienţii cu riscul cel mai mare pentru această reacţie sunt cei cu
disfuncţie renală, insuficienţă cardiacă, disfuncţie hepatică, cei cărora li se administrează diuretice şi
inhibitori ai ECA şi vârstnicii. Întreruperea tratamentului cu AINS este, în general, urmată de
revenirea la starea anterioară tratamentului.
Alte precau ţii
Bronhospasmul, urticaria sau edemul angioneurotic se pot accentua la pacienţii cu sau care au avut în
antecedente astm bronşic, rinită cronică, sinuzită, polipi nazali, vegetaţii adenoide sau afecţiuni
alergice.
Ibuprofenul poate masca semnele sau si mptomele unei infecţii (febră, durere şi edem).
În tratamentul de lungă durată, la utilizarea de doze mari de analgezice, poate să apară cefaleea care nu
trebuie tratată prin creşterea dozelor din acest medicament. În general, administrarea de rutină a
a nalgezicelor, în special a asocierilor de mai multe substanţe analgezice diferite, poate determina
leziuni renale permanente şi risc de insuficienţă renală (nefropatie determinată de analgezice).
Pe durata tratamentului cu ibuprofen, anumite cazuri cu si mptome de meningită aseptică, cum sunt
redoare de ceafă, cefalee, greaţă, vărsături, febră sau dezorientare, au fost observate la pacienţii cu
5
tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a ţesutului
conjunctiv).
Ibuprofen ul poate inhiba temporar agregarea plachetară şi prelungi timpul de sângerare. Prin urmare,
pacienţii cu deficite de coagulare sau cei aflaţi sub terapie cu anticoagulante trebuie atent monitorizaţi.
În cazul tratamentului de lungă durată cu ibuprof en, este necesară monitorizarea periodică a funcţiei
hepatice şi a celei renale, precum şi a hemogramei, în special la pacienţii cu risc mare.
T rebuie evitat consumul de alcool etilic, deoarece poate accentua reacţiile adverse ale AINS, în special
dacă a cestea afectează tractul gastro -intestinal sau sistemul nervos central.
Pacienţii trataţi cu ibuprofen trebuie să raporteze medicului curant semnele sau simptomele de
ulceraţie sau hemoragie gastro -intestinală, tulburările de vedere sau alte simptome oculare, erupţ ie
cutanată tranzitorie, creştere în greutate sau edemul.
Deoarece conţine p-hidroxibenzoat de metil (E 218) şi p-hidroxibenzoat de n- propil (E 216) , poate
provoca reacţii alergice (chiar întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Deoar ece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
T rebuie evitată utilizarea ibuprofenului în asociere cu următoarele substanţe:
Acid acetilsalicilic în doză mică: datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul
dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării p lachetare atunci când aceste medicamente sunt
adm inistrate concomitent. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar extrapolările datelor
ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate fi formulată o concluzie definitivă î n cazul utilizării
regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant clinic î n cazul utilizării
ocazio nale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Alte AINS: datorită efectelor sinergice, utilizarea concomitentă a mai multor AINS poate creşte riscul
a pariţiei ulcerelor gastro- intestinale şi hemoragiei. Prin urmare, administrarea ibuprofenului în
asociere cu alte AINS trebuie evitată (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor, cum sunt warfarina sau heparina (vezi pct.
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
Ticlopidină: AINS nu trebuie asociate cu ticlopidina datorită riscului de efect aditiv la nivelul inhibării
funcţiei plachetare.
Metotrexat: AINS inhibă secre ţia tubulară renală a metotrexatului şi anumite interacţiuni metabolice
pot apare, având ca rezultat scăderea clearance- ului metotrexatului. Administrarea ibuprofenului într -
un interval de 24 de ore înainte sau după administrarea metotrexatului poate dete rmina apariţia unor
concentraţii plasmatice crescute ale metotrexatului şi o creştere a efectului toxic al acestuia. Prin
urmare, administrarea AINS în asociere cu doze mari de metotrexat trebuie evitată. De asemenea, în
special la pacienţii cu funcţie ren ală afectată trebuie evaluat riscul potenţial de interacţiune la un
tratament cu doze mici de metotrexat. În tratamentul în asociere , trebuie monitorizată funcţia renală.
Ibuprofen (ca alte AINS) trebuie luat numai cu prudenţă în asociere cu următoarele substanţ e
6
Moclobemidă: creşte efectul ibuprofenului.
Fenitoină, litiu: administrarea ibuprofenului în asociere cu fenitoină sau litiu poate creşte concentraţia
plasmatică a acestor medicamente. Este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului şi
se recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Glicozide cardiace(de exemplu, digoxina) : AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce rata de
filtrare glomerulară şi creşte concentraţiile plasmatice ale glicozide lor cardiace. Se recomandă
monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale digoxinei.
Diuretice şi antihipertensive: diureticele şi inhibitorii ECA pot creşte nefrotoxicitatea AINS. AINS pot
reduce efectul diureticelor şi al antihipertensivelor, inclusiv al inhibitorilor ECA şi al beta blocantelor.
La pacienţii cu funcţie renală redusă (de exemplu, pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici cu
funcţie renală redusă), administrarea concomitentă a unui inhibitor al ECA şi a unui antagonist de
angiotensină II cu un inhibitor de ciclooxigenază poate conduce la deteriorarea suplimentară a funcţiei
rinichilor până la insuficienţă renală acută. În mod normal, aceasta este reversibilă. Prin urmare, o
astfel de asociere trebuie utilizată numai cu prudenţă, în specia l la pacienţii vârstnici. Pacienţii trebuie
instruiţi să consume o cantitate suficientă de lichide şi în perioada imediat următoare iniţierii terapiei
asociate, trebuie luată în considerare monitorizarea periodică a parametrilor funcţiei renale.
Administr area ibuprofenului în asociere cu diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori ai ECA
poate determina hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea atentă a kaliemiei.
Captopril: studii experimentale au indicat faptul că ibuprofen ul contracarează efect ul captoprilului de
creştere a excreţiei de sodiu.
Aminoglicozide: AINS pot încetini eliminarea aminoglicozidelor şi creşte toxicitatea acestora.
Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) : risc crescut de apariţie a hemoragiei gastro-
intestinale (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină: riscul de lezare a rinichiului de către ciclosporină creşte la administrarea în asociere a
anumitor AINS. Acest efect nu poate fi exclus nici pentru asocierea ciclo sporinei cu ibuprofen.
Colestiramină: tratamentul colestiramin ei în asociere cu ibuprofen determină absorbţia prelungită şi
redusă a ibuprofenului (25%). Medicamentele trebuie administrate la interval de cel puţin o oră unul
de celălalt.
Tacrolimus: ri sc crescut de nefrotoxicitate.
Zidovudină: există dovezi ale unui risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la pacienţii
cu hemofilie HIV pozitivi care urmează tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen. Pe durata
administrării zidov udinei în asociere cu AINS, poate creşte riscul de hemotoxicitate. Se recomandă
efectuarea hemogramei după 1- 2 săptămâni de la iniţierea utilizării concomitente.
Ritonavir: poate creşte concentraţiile plasmatice ale AINS.
Mifepristonă: dacă AINS sunt u tilizate în decurs de 8-12 zile după mifepristonă, administrarea lor
poate reduce efectul mifepristonei.
Probenecid sau sulfinpirazonă: poate întârzia eliminarea ibuprofenului. Activitatea uricozurică a
acestor substanţe este redusă.
Antibiotice chinolone: pacienţii cărora li se administrează AINS şi chinolone pot prezenta risc crescut
de a dezvolta convulsii.
7
Sulfoniluree: AINS pot creşte efectul hipoglicemiant al sulfonilureelor. În cazul unui tratament în
asociere, se recomandă monitorizarea glicem iei.
Corticosteroizi: risc crescut de apariţie a ulceraţiei sau hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare (de exemplu, clopidogrel şi ticlopidină): creştere a riscului de apariţie a
hemoragiei gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Alcool etilic, bisfosfonaţi şi oxpentifilină (pentoxifilină) : pot potenţa reacţiile adverse gastro-intestinale
şi riscul de apariţie a hemoragiei şi ulceraţiei.
Baclofen: creştere a toxicităţii baclofenului.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăpt area
Sarcină
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenţă negativă asupra sarcinii şi/sau a dezvoltării
embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugerează o creştere a riscului de avort spontan, de
malformaţii cardiace şi de gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
timpul primelor trimestre de sarcină. Riscul absolut de malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte în raport de doz a administrată şi de
durata tratamentului.
La animale, s- a demonstrat că administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a determinat o
creştere a incidenţei pierderii sarcinii pre şi post- implantare şi letalitate embrio-fetală mai mare. În
plus, la animalele cărora li s- a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei
de organogene ză s-au raportat incidenţe crescute ale unor diferite malformaţii, incluzând malformaţii
cardiovasculare.
În timpul primului şi a celu i de al doilea trimestru de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât
dacă este absolut necesar. Dacă ibuprofenul în doză de 400 mg este utilizat de o femeie care încearcă
să rămână gravidă sau în timpul primul ui şi al celui de al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să
fie cât mai mică şi durata tratamentului să fie cât mai scurtă posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
− toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
− disfuncţie renală, care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi nou- născutul, la sfârşitul sarcinii la:
− o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant c are poate să apară chiar şi
la doze foarte mici.
− inhibarea contracţiilor uterine, cu întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul ultimului trimestru de sarcină.
Alăptare
Ibuprofen este excretat în laptele matern, dar la doze terapeutice în timpul tratamentului de scurtă
durată, riscul de afectare a sugarului pare puţin probabil. Cu toate acestea, dacă se recomandă un
tratament de lungă durată, trebuie luată în considerare întreruperea definitivă a a lăptării la sân.
Fertilitate
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea şi nu se recomandă femeilor care încearcă să rămână
gravide. La femeile care au dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate,
trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu ibuprofen.
8
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
În general, ibuprofenul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate
acestea, întrucâ t la doze mari, în cazuri individuale, se pot manifesta reacţii adverse, cum sunt
fatigabilitate , somnolenţă, vertij (raportate ca frecvente) şi tulburări de vedere (raportate ca mai puţin
frecvente), capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utila je ar putea fi afectată. Acest efect
este potenţat în cazul consumului în asociere de alcool etilic.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse observate sunt de natură gastro- intestinală. Pot apărea ulcere gastro-
duodenale, perforaţie sau h emoragie gastro-intestinală, uneori letală, în special la vârstnici (vezi pct.
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi boala Crohn (vezi pct. 4.4) au fost raportate
după administrare. Gastrita a fost observată mai puţin frecvent.
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză. În special, riscul de apariţie a hemoragiilor
gastro -intestinale depinde de doză şi de durata tratamentului. Pe ntru alţi factori de risc cunoscuţi, vezi
pct. 4.4.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apari ţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi
pct. 4.4).
Edem, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă au fost raportate în asociere cu tratamentul cu
AINS.
Reacţiile adverse sunt mai puţin frecvente când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Evaluarea reacţiilor adverse se bazează pe următoarele frecvenţe de apariţie:
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100)
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Investigaţii diagnostice
Rare : creştere a uremiei, a valorilor serice ale transaminazelor şi a fosfatazei
alcaline, scădere a valorilor hemoglobinei şi ale hematocritului, inhibare a
agregării plachetare, timp de sângerare prelungit, scădere a calcemiei, creştere
a uricemiei
Tulburări cardiace
Foarte rare: palpitaţii, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, edem pulmonar acut, edem
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare : tulburări de hematopoieză (anemie, leucopenie, trombocitopenie,
pancitopenie, agranulocitoză). Primele simptome sau semne pot include:
febră, angină, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, simptome asemănătoare
gripei, fatigabilitate severă, hemoragie nazală şi cutanată
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee, somnolenţă, vertij, fatigabilitate, agitaţie, ameţeli, insomnie,
iritabilitate
Foarte rare: meningită asept ică
9
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente : tulburări vizuale
Rare : ambliopie toxică
Tulburări acustice şi vestibulare
Foarte rare : tinitus
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Mai puţin frecvente: rinită, bronhospasm
Tulburăr i gastro-intestinale
Foarte frecvente: tulburări gastro -intestinale, cum sunt pirozis, dispepsie, durere abdominală şi
greaţă, vărsături, flatulenţă, diaree, constipaţie
Frecvente: ulcere gastro -intestinale, uneori complicate cu hemoragie şi perfor aţie (vezi
pct. 4.4), pierdere ocultă de sânge care poate duce la anemie, melenă,
hematemeză, stomatită ulcerativă, colită, exacerbare a afecţiunii intestinale
inflamatorii, complicaţii ale diverticulitei colonice (perforaţie, fistulă)
Mai puţin frecvente: gastrită
Foarte rare: esofagită, pancreatită, strictură intestinală
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: dezvoltare de edeme, în special la pacienţii cu hipertensiune arterială sau
insuficienţă renală, sindrom nefrotic, nefrită interstiţială care poate fi asociată
cu insuficienţă renală
Foarte rare: necroză papilară renală la utilizarea de lungă durată (vezi pct. 4.4)
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente : fotosensibilitate
Foarte rare: forme severe de reacţii cutanate (eritem polimorf, dermatită exfoliativă,
reacţii buloase, incluzând sindromul Stevens -Johnson şi necroliza epidermică
toxică, alopecie, fasceita necrozantă
Tulburări vasculare
Foarte rare: hipertensiune arterială
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente : reacţii de hipersensibilitate, cum sunt urticarie, prurit, purpură şi exantem,
precum şi crize de astm bronşic (uneori cu hipotensiune arterială)
Rare: sindrom de lupus e ritematos
Foarte rare : reacţii de hipersensibilitate severă. Simptomele pot include: edem facial,
edem al limbii, edem laringial intern cu constricţie a căilor aeriene, dispnee,
tahicardie, scădere a tensiunii arteriale până la şoc cu potenţial l etal.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare: disfuncţie hepatică, leziuni hepatice, în special la utilizarea de lungă durată,
insuficienţă hepatică, hepatită acută, icter
Tulburări psihice
Rare: depresie, confuzie, halucinaţii
Raportarea reac ţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.an m.ro.
10
4.9 Supradozaj
Simptome
Majoritatea pacienţilor care au ingerat o cantitate importantă clinic de AINS vor manifesta cel mult
greaţă, vărsături, durere epigastrică sau mai rar, diaree. De asemenea, pot să apară tinitus, cefalee,
ameţeli, vertij ş i hemoragie gastro -intestinală. În cazuri de intoxicare gravă, toxicitatea se manifestă la
nivelul sistemului nervos central prin somnolenţă şi episodic, prin excitaţie şi dezorientare sau comă.
Episodic, pacienţii pot manifesta convulsii. De asemenea, cop iii pot dezvolta convulsii mioclonice. În
intoxicaţia gravă poate apărea acidoză metabolică şi timpul de prot rombină/INR poate fi prelungit,
posibil datorită activităţii factorilor de coagulare. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni hepatice,
hipot ensiune arterială, depresie respiratorie şi cianoză. La pacienţii cu astm bronşic, există
posibilitatea exacerbării astmului bronşic.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale şi include menţinerea căilor
respi ratorii libere şi monitorizarea semnelor cardiace şi vitale până la stabilizarea acestora. Dacă
pacientul se prezintă în decurs de o oră de la ingestia a mai mult de 400 mg ibuprofen pe kg corp sunt
indicate lavajul gastric sau administrarea orală de cărbu ne activat. Dacă ibuprofenul a fost deja
absorbit, trebuie administrate substanţe alcaline pentru a favoriza excreţia de acid ibuprofenic în urină.
Dacă convulsiile sunt frecvente sau prelungite, trebuie administrat intravenos diazepam sau
lorazepam. Pentr u astm bronşic, trebuie administrate bronhodila tatoare. Nu există antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatoare şi antireumatice, nesteroidiene; derivat de
acid pr opionic, codul ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) care , în modelele inflamatorii
convenţionale din experimentele efectuate la animale, s-a dovedit a fi eficace, prin inhibarea sintezei
de prostaglandine . La om, ibuprofenul reduce durerea, posibil determinată de inflamaţie sau conexă
acesteia, edemul şi febra. Ibuprofenul exercită un efect inhibitor asupra sintezei de prostaglandine prin
inhibarea activităţii ciclooxigenazei. În plus, ibuprofenul are efect inhibi tor asupra agregării plachetare
indusă de ADP (adenozin difosfat) sau colagen.
Date le experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul acidului acetilsalicilic administrat
în doză mică asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate concomitent. Într-un studiu s -a
observat că atunci când a fost administrată o doză unică de 400 mg de ibuprofen într -un interval de 8
ore înainte sau la 30 de minute după utilizarea unei doze de acid acetilsalicilic (ASA) cu eliberare
imediată (81 mg), s -a produs o reducere a efectului ASA asupra formării tromboxanului în cadrul
agreg ării plachetar e. Totuşi, date le limit ate şi nesiguranţa privind extrapolarea datelor ex vivo la
situaţia clinică duc la imposibilitatea de a ajunge la concluzii ferme privind u tilizarea regulată a
ibuprofenului şi că niciun efect cu relevanţă clinică nu trebuie considerat ca fiind probabil în cazul
utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Ibuprofenul inhibă sinteza de prostaglandine din uter, reducând astfel presiunea intrauteri nă de repaus
şi activă, contracţiile uterine periodice şi cantitatea de prostaglandine eliberate în circulaţie. Se
presupune că aceste modificări explică atenuarea durerilor menstruale. Ibuprofenul inhibă sinteza
renală de prostaglandine care poate determina insuficienţă renală, retenţie de lichide şi insuficienţă
cardiacă la pacienţii cu risc (vezi pct. 4.3).
Prostaglandinele au legătură cu ovulaţia şi, prin urmare, utilizarea medicamentelor inhibitoare ale
sintezei de prostaglandine pot afecta fertilitat ea la femei (vezi pct. 4.4, 4.6 şi 5.3).
11
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Ibuprofenul este absorbit rapid din tractul gastro- intestinal, concentraţiile plasmatice maxime fiind
atins e la 1 -2 ore de la administrare.
Distribuţie
Ibuprofenul este rapid distribuit în întregul organism. Legarea de proteinele plasmatice este de
aproximativ 99%.
Metabol izare
Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic (hidroxilare, carboxilare).
Eliminare
La indivizii sănătoşi, timpul de înjumătăţire pl asmatică prin eliminare este de aproximativ 2,5 ore.
Metaboliţii farmacologic inactivi sunt excretaţi, în principal, pe cale renală (90%), dar şi prin bilă.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Ibuprofenul fiind un medicament cunoscut şi larg utilizat, siguranţa preclinică a acestuia este bine
documentată.
În studiile la animale, toxicitatea subcronică şi cronică a ibuprofenului, a demonstrat, în principal,
leziuni şi ulcere la nivelul tractului gastro- intestinal.
Testele in vitro şi in vivo nu au demons trat efecte semnificative clinic privind mutagenitatea
ibuprofenului. Mai mult, nu s -au observat efecte carcinogene la şoarece şi şobolani.
Ibuprofen inhibă ovulaţia la iepuri şi afectează nidarea la diferite specii de animale (iepure, şobolan şi
şoarece) . În testele de reproducere efectuate la şobolani şi iepuri, ibuprofenul traversează placenta.
Când este utilizat în doze toxice la mamă, malformaţiile apar mai frecvent (de exemplu, defecte
septale ventriculare).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Corpul şi capacul capsulei
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Acid acetic glacial
p- Hidroxibenzoat de metil (E 218)
p- Hidroxibenzoat de n- propil (E 216)
Glicerol
Dioxid de titan (E 171)
Eritrozină (E 127)
Oxid roşu de fer (E 172)
Gelatină
12
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Arena Group S.A.
Str. Ştefan Mihăileanu nr. 31, sector 2, Bucureşti , cod 024022,
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6710/2014/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iu lie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iu lie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
4.2 Doze şi mod de administrare
4.3 Contraindicaţii
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
4.4). În cazul unui tratament în asociere, se recomandă monitorizarea statusului coagulării.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăpt area
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
4.4). Greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, durere abdominală, melenă,
4.9 Supradozaj
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
5.3 Date preclinice de siguranţă
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
6.2 Incompatibilităţi
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
