DORZOLAMIDA ARENA 20 mg/ml
Substanta activa: DORZOLAMIDUMClasa ATC: S01EC03Forma farmaceutica: PIC. OFT., SOL.
Prescriptie: P6L
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. alb, opac din PE de densitate medie, cu capacitatea de 10 ml, prevazut cu picurator sigilat si un capac asamblate din 2 piese, cu 5 ml pic. oft., sol.
Producator: ARENA GROUP S.A. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dorzolamidă Arena 20 mg/ml picături oftalmice soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml picături oftalmice, soluţie conţi ne dorzolamidă 20 mg sub formă de clorhidrat de
dorzolamidă (22,26 mg).
Un ml conține 26 picături.
Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,075 mg /ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie apoasă, izotonică, uşor vâscoasă, clară, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat:
- ca monoterapie, la pacienţii care nu răspund la beta -blocante sau în cazul în care beta -blocantele sunt
contraindicate,
- ca terapie complementară beta- blocantelor
în tratamentul presiunii intra -oculare crescute în:
−hipertensiune oculară,
−glaucom cu unghi deschis,
−glaucom pseudoexfoliativ.
4.2 Doze şi mod de administrare
Atunci când este folosit ca monot erapie, doza este de o picătură dorzolamidă de trei ori pe zi, administrată în
sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi).
Atunci când este folosit ca terapie complementară, asociat cu un beta- blocant oftalmic, doza este de o
picătură de dorzolamidă de două ori pe zi în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi).
2
În cazul în care se trece de la un alt medicament oftalmic antiglaucomatos la dorzolamidă, se întrerupe
administrarea acestuia şi se începe tratamentul cu dorzolamidă din ziua următoare.
Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la
intervale de cel puţin 10 minute.
Pacienţii trebuie instruiţi să se spele pe mâini înainte de utilizarea medicamentului şi să evite ca vârful
picură torului să vină în contact cu ochii sau zonele din jurul ochilor.
De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului ca soluţiile oculare manipulate incorect să fie
contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilo r oculare contaminate
poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii.
Pacienţii trebuie informaţi despre modul corect de manipulare al flaconului.
Instrucţiuni de utilizare
1. Înainte de utilizarea pentru prima oară a medi camentului, se verifică dacă sigiliul este intact.
2. Pentru a deschide flaconul se va deşuruba capacul.
3. Se înclină capul pe spate şi se trage uşor în jos pleoapa inferioară până la formarea unui buzunar între
pleoapă şi ochi.
4. Se întoarce flaconul şi se presează uşor pentru a elibera o singură picătură în ochi aşa cum v -a
recomandat medicul dumneavoastră. NU SE ATING OCHII SAU PLEOAPELE CU VÂRFUL
PICURĂTORULUI.
5. Dacă aţi fost instruiţi să faceţi acest lucru de medicul dumneavoastră, se repetă paşii 3 şi 4 la ce lălalt
ochi.
6. Se pune capacul la loc prin înşurubare, până când atinge ferm flaconul
7. Vârful picurătorului este conceput pentru a oferi o picătură premăsurată; de aceea, nu se măreşte orificiul
de la vârful picurătorului.
Utilizarea la copii
Deoarece exis tă date insuficiente de eficacitate şi siguranţă, Dorzolamidă Arena nu este recomandată pentru
administrarea la copii.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dorzolamid ă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Dorzolamida nu a fost s tudiată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance -ul creatininei <30 ml/min)
sau la pacienţi cu acidoză hipercloremică. Deoarece dorzolamida şi metaboliţii săi se excretă predominant pe
cale renală, dorzolamida este contraindicată la aceşti pacienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizată cu precauţie
la aceşti pacienţi.
Abordarea terapeutică a pacienţilor cu glaucom acut cu un ghi închis necesită intervenţii terapeutice alături de
medicamentele care scad tensiunea intraoculară. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu glaucom acut
cu unghi închis.
Dorzolamida conţine o grupare sulfonamidică, conţinută, de asemenea, şi în sulfonamide şi, deşi
dorzolamida este administrată topic, se absoarbe sistemic. Prin urmare, aceleaşi tipuri de reacţii adverse care
sunt atribuite sulfonamidelor pot să apară după administrarea topică de dorzolamidă. Dacă apar semne de
reacţii grave de hi persensibilitate, se întrerupe administrarea acestui medicament.
Tratamentul cu inhibitori de anhidrază carbonică administraţi pe cale orală a fost asociat cu urolitiază
secundară unor tulburări de echilibru acido- bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi
3
la utilizarea de dorzolamidă nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido -bazic, a fost raportată rar
urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare topică care se
absoarbe s istemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei
în timpul utilizării dorzolamidei.
Dacă se observă reacţii alergice (de exemplu conjunctivită şi reacţii palpebrale), trebuie luată în considerare
întrer uperea tratamentului.
La pacienţii cărora li se administrează concomitent un inhibitor de anhidrază carbonică administrat pe cale
orală şi dorzolamidă există posibilitatea adiţiei efectelor sistemice ale inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Nu se recoman dă administrarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori de anhidrază
carbonică pe cale orală.
La pacienţii cu anomalii cronice preexistente ale corneei şi/sau antecedente de chirurgie intraoculară în cazul
utilizării picăturilor oftalmice cu dorzolamidă s -au raportat edeme corneene şi decompensări corneene
ireversibile. Administrarea topică de dorzolamidă trebuie să fie utilizată cu prudenţă la aceşti pacienţi.
A fost raportată dezlipirea coroidei cu hipotonie oculară după proceduri chirurgicale de fi ltrare cu
administrarea de inhibitori ai secreţiei umorii apoase.
Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţie oculară. Lentilele de contact
trebuie îndepărtate înainte de administrare şi pacienţii trebuie instruiţi să aş tepte 15 minute după instilare
înainte de reintroducerea lor. Se cunoaşte faptul că poate produce decolorarea lentilelor de contact moi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -au efectuat studii specifice privind interacţ iunile medicamentoase ale dorzolamidei.
În studiile clinice, dorzolamida a fost utilizată concomitent cu următoarele medicamente fără apariţia
reacţiilor adverse: medicamente cu acţiune sistemică, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensine i (ECA), blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
incluzând acidul acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogeni, insulină, tiroxină).
Nu a fost evaluată în întregime asocierea cu miotice şi agonişti adre nergici în cadrul terapiei
antiglaucomatoase.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind utilizarea dorzolamidei la femeile gravide. La iepure,
dorzolamida produce efecte teratogene la doze toxice la mamă. Dorzolamida nu trebuie utilizată în timpul
sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dorzolamida se excretă în laptele uman. În cazul femelelor de şobolani cărora li s- a
administrat dorzolamidă în peri oada de alăptare, s-a constatat o scădere a masei corporale a puilor. Dacă
tratamentul cu dorzolamidă este necesar, atunci alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii p rivind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacţiile adverse posibile, cum sunt ameţelile şi tulburările de vedere pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adve rse
Dorzolamida 20 mg/ml, picături oftalmice, soluţie a fost evaluată la mai mult de 1400 de persoane în studii clinice
controlate şi necontrolate. În studiile pe termen lung la 1108 pacienţi trataţi cu
4
dorzolamidă, cea mai frecventă cauză de întreruper e a tratamentului au fost reacţiile adverse oculare legate
de tratament, la aproximativ 3% din pacienţi, în special conjunctivite şi reacţii palpebrale.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate fie în timpul studiilor clinice, fie după punerea pe pia ţă a
medicamentului:
[Foarte frecvente ( ≥ 1/10), frecvente ( ≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000, <1/100), rare ( ≥
1/10000, <1/1000)]
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Rare: ameţeli, parestezii
Tulburări oculare
Foarte frecven te: senzaţie de arsură şi înţepături
Frecvente: keratită punctiformă superficială, lăcrimare, conjunctivită, inflamaţia
pleoapelor, prurit ocular, iritaţia pleoapelor, vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: iridociclită
Rare: iritaţie, incluzând înroşir ea ochiului, durere, cruste palpebrale, miopie tranzitorie
(care se remite la întreruperea tratamentului), edem cornean, hipotonie oculară,
dezlipire de coroidă după proceduri chirurgicale de filtrare
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rar e: epistaxis
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente: greaţă, gust amar
Rare: iritaţia faringelui, xerostomie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: dermatită de contact
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: urolitiază
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie/fatigabilitate
Rare: hipersensibilitate: semne şi simptome de reacţii locale (reacţii palpebrale) şi
reacţii alergice sistemice, inclusiv edem angioneurotic, urticarie şi prurit, erupţii
cutanate tranzitorii, dispnee, rareori bronhospasm.
Investigaţii diagnostice:
Dorzolamida nu a fost asociată cu tulburări electrolitice semnificative din punct de vedere clinic.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Vezi pct.5.1.
Raportarea reacţiilor adverse su spectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze oric e reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte supradozajul accidental sau prin ingestie voluntară la om.
Simptome
Următoarele manifestări au fost raportate după ingestia orală: somnolenţă; după aplicare topică: greaţă,
ameţeli, cefalee, obo seală, vise neobişnuite şi disfagie.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să apară: dezechilibru
electrolitic, acidoză metabolică şi posibile efecte la nivelul sistemului nervos central. Trebuie monitor izate
concentraţiile plasmatice ale electroliţilor (în special potasiu) şi pH -ul sanguin.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul
ATC: S01EC03
Mecanism de acţiune
Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în numeroase ţesuturi ale organismului, inclusiv la nivelul
ochiului. La om, anhidraza carbonică există sub forma mai multor izoenzime, cea mai activă fiind anhidraza
carbonică II (AC -II), localizată în principal în celulele sanguine roşii (eritrocite), dar şi în alte ţesuturi.
Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secreţia umorii apoase. Rezultatul îl
constituie o scădere a presiunii intraoculare (PIO).
Clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. După administrarea
topică oculară, dorzolamida reduce presiunea intraoculară crescută, indiferent dacă aceasta este sau nu
însoţită de glaucom.
Pr esiunea intraoculară crescută este un factor de risc major în patogenia afectării nervului optic şi a pierderii
câmpului vizual. Dorzolamida nu determină constricţie pupilară şi reduce presiunea intraoculară, fără reacţii
adverse, cum sunt cecitatea noctur nă, spasmul de acomodare. Dorzolamida are efecte minime sau absente
asupra frecvenţei pulsului sau a tensiunii arteriale.
Aplicarea topică a beta- blocantelor reduce, de asemenea, presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei de
umoare apoasă dar printr -un mecanism diferit.Studiile au arătat ca atunci când dorzolamida este adăugată
beta -blocanţilor topici, este observată o reducere suplimentară a PIO; această constatare este în concordanţă
cu efectele aditive raportate ale beta- blocantelor şi inhibitorilor orali ai anhidrazei carbonice.
Efecte farmacodinamice
Efecte clinice
La pacienţii cu glaucom sau hipertensiune intraoculară, eficacitatea dorzolamidei administrată de trei ori pe
zi în monoterapie (PIO iniţială > 23 mm Hg) sau de două ori pe zi în tera pie complementară în timp ce
primeau beta -blocante oftalmice (PIO iniţială > 22 mm Hg) a fost demonstrată în studii clinice extinse cu
durată de până la un an. Efectul de scădere a PIO a dorzolamidei administrată în monoterapie sau terapie
complementară a fost demonstrat pe toată durata zilei şi acest efect s- a menţinut în timpul administrării de
lungă durată. Eficacitatea în timpul monoterapiei de lungă durată a fost similară cu cea a betaxololului şi
uşor mai mică comparativ cu a timololului. Când a fost folosit în terapie complementară beta-blocantelor
oftalmice, dorzolamida a demnostrat un efect de scădere a PIO similar pilocarpinei 2%.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anh idrazei carbonice, Codul
ATC: S01EC03
Când este aplicată topic, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de inhibare a
anhidrazei carbonice sistemice secundar administrării topice, au fost determinate concentraţiile substanţ ei
active şi ale metabolitului în celule roşii sanguine (eritrocite) şi plasmă şi a fost măsurată inhibarea
anhidrazei carbonice în eritrocite. Dorzolamida se acumulează în eritrocite în timpul administrării cronice, ca
rezultat al legării selective de AC -II în timp ce concentraţiile de substanţă activă liberă din plasmă sunt
menţinute la valori foarte mici. Substanţa activă nemodificată formează un singur metabolit N -dezetil care
inhibă AC -II mai puţin decât substanţa activă nemodificată, dar care inhibă şi izoenzima mai puţin activă
(AC -I). Metabolitul se acumulează, de asemenea, în eritrocite, unde se leagă în principal de AC -I.
Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida se excretă, în
principal, nemodificată în u rină; metabolitul este eliminat, de asemenea, prin urină. După întreruperea
tratamentului, dorzolamida se elimină din eritrocite non -liniar, ceea ce determină o scădere rapidă iniţială a
concentraţiei de substanţă activă, urmată de o fază mai lentă de elim inare cu un timp de înjumătăţire de
aproximativ patru luni.
Când dorzolamida a fost administrată oral, pentru a simula expunerea sistemică maximă după administrarea
topică oculară pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsă în termen de 13 săptămâni . La starea de
echilibru, practic nu au mai existat în plasmă nici substanţa activă liberă, nici metabolit; inhibarea AC în
eritrocite a fost mai mică decât cea anticipată a fi necesară pentru un efect farmacologic asupra funcţiei
renale sau respiratorii. Rezultate farmacocinetice similare au fost observate după administrarea cronică
topică de dorzolamidă.
Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (cu un clearence al creatininei estimat de 30 -60
m
l/min) au avut concentraţii mai mari d e metabolit în eritrocite, dar nu şi diferenţe semnificative
în inhibarea anhidrazei carbonice; acestei constatări nu i- au fost atribuite reacţii adverse sistemice
semnificative din punct de vedere clinic, nu au fost atribuite reac ții adverse sistemice semnificative acestei
constatări.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale cu clorhidrat de dorzolamidă administrat oral, principalele constatări au fost legate de
efectele farmacologice de inhibare a anhidrazei carbonice sistemice. Unele din aceste constatări au avut
specificitate de specie şi/sau au fost rezultatul acidozei metabolice. La iepuri, doze toxice de dorzolamidă la
mamă au fost asociate cu acidoza metabolică şi malformaţii ale corpurilor vertebrale.
În studiile clinice, pacienţii nu au dezvoltat semne de acidoză metabolică sau tulburări electrolitice
sugestive de inhibare a AC sistemice. Prin urmare, nu se aşteaptă ca efectele constatate în studiile la animale
să fie observate la pacienţii trataţi cu doze terapeutice de dorzolami dă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Hidroxietilceluloză
Citrat de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului la aproximativ 5,6)
Clorură de benzalconiu
Apă pentru preparate injectabile
7
6.2 Incompatibilităţi
N u este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere: 28 de zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon alb , opac din PE de densitate medie, cu capacitate 10 ml prevăzut cu picurător sigilat și un
capac cu filet acoperit cu un strat protector pentru sigilare, const ând într -un ansamblu a două piese alcătuit
din capac și un inel pentru sigilare. Fiecare flacon conține 5 ml soluție.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ștefan Mihăileanu nr.31, sector 2, Bucureşti, cod 024022, România
Tel, fax: 021/ 321.62.97 / 322.24.21
e -mail:
contact@arenagroup.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6557/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data pri mei autorizări - Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dorzolamidă Arena 20 mg/ml picături oftalmice soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml picături oftalmice, soluţie conţi ne dorzolamidă 20 mg sub formă de clorhidrat de
dorzolamidă (22,26 mg).
Un ml conține 26 picături.
Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,075 mg /ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie apoasă, izotonică, uşor vâscoasă, clară, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Acest medicament este indicat:
- ca monoterapie, la pacienţii care nu răspund la beta -blocante sau în cazul în care beta -blocantele sunt
contraindicate,
- ca terapie complementară beta- blocantelor
în tratamentul presiunii intra -oculare crescute în:
−hipertensiune oculară,
−glaucom cu unghi deschis,
−glaucom pseudoexfoliativ.
4.2 Doze şi mod de administrare
Atunci când este folosit ca monot erapie, doza este de o picătură dorzolamidă de trei ori pe zi, administrată în
sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi).
Atunci când este folosit ca terapie complementară, asociat cu un beta- blocant oftalmic, doza este de o
picătură de dorzolamidă de două ori pe zi în sacul conjunctival al ochiului(lor) afectat(ţi).
2
În cazul în care se trece de la un alt medicament oftalmic antiglaucomatos la dorzolamidă, se întrerupe
administrarea acestuia şi se începe tratamentul cu dorzolamidă din ziua următoare.
Dacă este utilizat mai mult de un medicament oftalmic topic, diferitele medicamente trebuie instilate la
intervale de cel puţin 10 minute.
Pacienţii trebuie instruiţi să se spele pe mâini înainte de utilizarea medicamentului şi să evite ca vârful
picură torului să vină în contact cu ochii sau zonele din jurul ochilor.
De asemenea, pacienţii trebuie informaţi asupra riscului ca soluţiile oculare manipulate incorect să fie
contaminate cu bacterii cunoscute că provoacă infecţii oculare. Utilizarea soluţiilo r oculare contaminate
poate să determine afecţiuni grave ale ochiului şi pierderea ulterioară a vederii.
Pacienţii trebuie informaţi despre modul corect de manipulare al flaconului.
Instrucţiuni de utilizare
1. Înainte de utilizarea pentru prima oară a medi camentului, se verifică dacă sigiliul este intact.
2. Pentru a deschide flaconul se va deşuruba capacul.
3. Se înclină capul pe spate şi se trage uşor în jos pleoapa inferioară până la formarea unui buzunar între
pleoapă şi ochi.
4. Se întoarce flaconul şi se presează uşor pentru a elibera o singură picătură în ochi aşa cum v -a
recomandat medicul dumneavoastră. NU SE ATING OCHII SAU PLEOAPELE CU VÂRFUL
PICURĂTORULUI.
5. Dacă aţi fost instruiţi să faceţi acest lucru de medicul dumneavoastră, se repetă paşii 3 şi 4 la ce lălalt
ochi.
6. Se pune capacul la loc prin înşurubare, până când atinge ferm flaconul
7. Vârful picurătorului este conceput pentru a oferi o picătură premăsurată; de aceea, nu se măreşte orificiul
de la vârful picurătorului.
Utilizarea la copii
Deoarece exis tă date insuficiente de eficacitate şi siguranţă, Dorzolamidă Arena nu este recomandată pentru
administrarea la copii.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dorzolamid ă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Dorzolamida nu a fost s tudiată la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance -ul creatininei <30 ml/min)
sau la pacienţi cu acidoză hipercloremică. Deoarece dorzolamida şi metaboliţii săi se excretă predominant pe
cale renală, dorzolamida este contraindicată la aceşti pacienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi, de aceea, trebuie utilizată cu precauţie
la aceşti pacienţi.
Abordarea terapeutică a pacienţilor cu glaucom acut cu un ghi închis necesită intervenţii terapeutice alături de
medicamentele care scad tensiunea intraoculară. Dorzolamida nu a fost studiată la pacienţii cu glaucom acut
cu unghi închis.
Dorzolamida conţine o grupare sulfonamidică, conţinută, de asemenea, şi în sulfonamide şi, deşi
dorzolamida este administrată topic, se absoarbe sistemic. Prin urmare, aceleaşi tipuri de reacţii adverse care
sunt atribuite sulfonamidelor pot să apară după administrarea topică de dorzolamidă. Dacă apar semne de
reacţii grave de hi persensibilitate, se întrerupe administrarea acestui medicament.
Tratamentul cu inhibitori de anhidrază carbonică administraţi pe cale orală a fost asociat cu urolitiază
secundară unor tulburări de echilibru acido- bazic, în special la pacienţii cu antecedente de litiază renală. Deşi
3
la utilizarea de dorzolamidă nu au fost observate tulburări ale echilibrului acido -bazic, a fost raportată rar
urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice cu administrare topică care se
absoarbe s istemic, pacienţii cu antecedente de litiază renală pot avea un risc crescut de apariţie a urolitiazei
în timpul utilizării dorzolamidei.
Dacă se observă reacţii alergice (de exemplu conjunctivită şi reacţii palpebrale), trebuie luată în considerare
întrer uperea tratamentului.
La pacienţii cărora li se administrează concomitent un inhibitor de anhidrază carbonică administrat pe cale
orală şi dorzolamidă există posibilitatea adiţiei efectelor sistemice ale inhibitorilor de anhidrază carbonică.
Nu se recoman dă administrarea concomitentă de dorzolamidă şi inhibitori de anhidrază
carbonică pe cale orală.
La pacienţii cu anomalii cronice preexistente ale corneei şi/sau antecedente de chirurgie intraoculară în cazul
utilizării picăturilor oftalmice cu dorzolamidă s -au raportat edeme corneene şi decompensări corneene
ireversibile. Administrarea topică de dorzolamidă trebuie să fie utilizată cu prudenţă la aceşti pacienţi.
A fost raportată dezlipirea coroidei cu hipotonie oculară după proceduri chirurgicale de fi ltrare cu
administrarea de inhibitori ai secreţiei umorii apoase.
Acest medicament conţine clorură de benzalconiu, care poate determina iritaţie oculară. Lentilele de contact
trebuie îndepărtate înainte de administrare şi pacienţii trebuie instruiţi să aş tepte 15 minute după instilare
înainte de reintroducerea lor. Se cunoaşte faptul că poate produce decolorarea lentilelor de contact moi.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s -au efectuat studii specifice privind interacţ iunile medicamentoase ale dorzolamidei.
În studiile clinice, dorzolamida a fost utilizată concomitent cu următoarele medicamente fără apariţia
reacţiilor adverse: medicamente cu acţiune sistemică, inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensine i (ECA), blocante ale canalelor de calciu, diuretice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene,
incluzând acidul acetilsalicilic şi hormoni (de exemplu estrogeni, insulină, tiroxină).
Nu a fost evaluată în întregime asocierea cu miotice şi agonişti adre nergici în cadrul terapiei
antiglaucomatoase.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind utilizarea dorzolamidei la femeile gravide. La iepure,
dorzolamida produce efecte teratogene la doze toxice la mamă. Dorzolamida nu trebuie utilizată în timpul
sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă dorzolamida se excretă în laptele uman. În cazul femelelor de şobolani cărora li s- a
administrat dorzolamidă în peri oada de alăptare, s-a constatat o scădere a masei corporale a puilor. Dacă
tratamentul cu dorzolamidă este necesar, atunci alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii p rivind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reacţiile adverse posibile, cum sunt ameţelile şi tulburările de vedere pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje (vezi pct. 4.8).
4.8 Reacţii adve rse
Dorzolamida 20 mg/ml, picături oftalmice, soluţie a fost evaluată la mai mult de 1400 de persoane în studii clinice
controlate şi necontrolate. În studiile pe termen lung la 1108 pacienţi trataţi cu
4
dorzolamidă, cea mai frecventă cauză de întreruper e a tratamentului au fost reacţiile adverse oculare legate
de tratament, la aproximativ 3% din pacienţi, în special conjunctivite şi reacţii palpebrale.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate fie în timpul studiilor clinice, fie după punerea pe pia ţă a
medicamentului:
[Foarte frecvente ( ≥ 1/10), frecvente ( ≥ 1/100, <1/10), mai puţin frecvente ( ≥ 1/1000, <1/100), rare ( ≥
1/10000, <1/1000)]
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Rare: ameţeli, parestezii
Tulburări oculare
Foarte frecven te: senzaţie de arsură şi înţepături
Frecvente: keratită punctiformă superficială, lăcrimare, conjunctivită, inflamaţia
pleoapelor, prurit ocular, iritaţia pleoapelor, vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: iridociclită
Rare: iritaţie, incluzând înroşir ea ochiului, durere, cruste palpebrale, miopie tranzitorie
(care se remite la întreruperea tratamentului), edem cornean, hipotonie oculară,
dezlipire de coroidă după proceduri chirurgicale de filtrare
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rar e: epistaxis
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente: greaţă, gust amar
Rare: iritaţia faringelui, xerostomie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: dermatită de contact
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: urolitiază
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie/fatigabilitate
Rare: hipersensibilitate: semne şi simptome de reacţii locale (reacţii palpebrale) şi
reacţii alergice sistemice, inclusiv edem angioneurotic, urticarie şi prurit, erupţii
cutanate tranzitorii, dispnee, rareori bronhospasm.
Investigaţii diagnostice:
Dorzolamida nu a fost asociată cu tulburări electrolitice semnificative din punct de vedere clinic.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Vezi pct.5.1.
Raportarea reacţiilor adverse su spectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze oric e reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
5
4.9 Supradozaj
Sunt disponibile date limitate în ceea ce priveşte supradozajul accidental sau prin ingestie voluntară la om.
Simptome
Următoarele manifestări au fost raportate după ingestia orală: somnolenţă; după aplicare topică: greaţă,
ameţeli, cefalee, obo seală, vise neobişnuite şi disfagie.
Tratament
Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să apară: dezechilibru
electrolitic, acidoză metabolică şi posibile efecte la nivelul sistemului nervos central. Trebuie monitor izate
concentraţiile plasmatice ale electroliţilor (în special potasiu) şi pH -ul sanguin.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul
ATC: S01EC03
Mecanism de acţiune
Anhidraza carbonică (AC) este o enzimă prezentă în numeroase ţesuturi ale organismului, inclusiv la nivelul
ochiului. La om, anhidraza carbonică există sub forma mai multor izoenzime, cea mai activă fiind anhidraza
carbonică II (AC -II), localizată în principal în celulele sanguine roşii (eritrocite), dar şi în alte ţesuturi.
Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secreţia umorii apoase. Rezultatul îl
constituie o scădere a presiunii intraoculare (PIO).
Clorhidratul de dorzolamidă este un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. După administrarea
topică oculară, dorzolamida reduce presiunea intraoculară crescută, indiferent dacă aceasta este sau nu
însoţită de glaucom.
Pr esiunea intraoculară crescută este un factor de risc major în patogenia afectării nervului optic şi a pierderii
câmpului vizual. Dorzolamida nu determină constricţie pupilară şi reduce presiunea intraoculară, fără reacţii
adverse, cum sunt cecitatea noctur nă, spasmul de acomodare. Dorzolamida are efecte minime sau absente
asupra frecvenţei pulsului sau a tensiunii arteriale.
Aplicarea topică a beta- blocantelor reduce, de asemenea, presiunea intraoculară prin scăderea secreţiei de
umoare apoasă dar printr -un mecanism diferit.Studiile au arătat ca atunci când dorzolamida este adăugată
beta -blocanţilor topici, este observată o reducere suplimentară a PIO; această constatare este în concordanţă
cu efectele aditive raportate ale beta- blocantelor şi inhibitorilor orali ai anhidrazei carbonice.
Efecte farmacodinamice
Efecte clinice
La pacienţii cu glaucom sau hipertensiune intraoculară, eficacitatea dorzolamidei administrată de trei ori pe
zi în monoterapie (PIO iniţială > 23 mm Hg) sau de două ori pe zi în tera pie complementară în timp ce
primeau beta -blocante oftalmice (PIO iniţială > 22 mm Hg) a fost demonstrată în studii clinice extinse cu
durată de până la un an. Efectul de scădere a PIO a dorzolamidei administrată în monoterapie sau terapie
complementară a fost demonstrat pe toată durata zilei şi acest efect s- a menţinut în timpul administrării de
lungă durată. Eficacitatea în timpul monoterapiei de lungă durată a fost similară cu cea a betaxololului şi
uşor mai mică comparativ cu a timololului. Când a fost folosit în terapie complementară beta-blocantelor
oftalmice, dorzolamida a demnostrat un efect de scădere a PIO similar pilocarpinei 2%.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Grupa farmacoterapeutică: Preparate antiglaucomatoase şi miotice, inhibitori ai anh idrazei carbonice, Codul
ATC: S01EC03
Când este aplicată topic, dorzolamida ajunge în circulaţia sistemică. Pentru a evalua potenţialul de inhibare a
anhidrazei carbonice sistemice secundar administrării topice, au fost determinate concentraţiile substanţ ei
active şi ale metabolitului în celule roşii sanguine (eritrocite) şi plasmă şi a fost măsurată inhibarea
anhidrazei carbonice în eritrocite. Dorzolamida se acumulează în eritrocite în timpul administrării cronice, ca
rezultat al legării selective de AC -II în timp ce concentraţiile de substanţă activă liberă din plasmă sunt
menţinute la valori foarte mici. Substanţa activă nemodificată formează un singur metabolit N -dezetil care
inhibă AC -II mai puţin decât substanţa activă nemodificată, dar care inhibă şi izoenzima mai puţin activă
(AC -I). Metabolitul se acumulează, de asemenea, în eritrocite, unde se leagă în principal de AC -I.
Dorzolamida se leagă moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida se excretă, în
principal, nemodificată în u rină; metabolitul este eliminat, de asemenea, prin urină. După întreruperea
tratamentului, dorzolamida se elimină din eritrocite non -liniar, ceea ce determină o scădere rapidă iniţială a
concentraţiei de substanţă activă, urmată de o fază mai lentă de elim inare cu un timp de înjumătăţire de
aproximativ patru luni.
Când dorzolamida a fost administrată oral, pentru a simula expunerea sistemică maximă după administrarea
topică oculară pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsă în termen de 13 săptămâni . La starea de
echilibru, practic nu au mai existat în plasmă nici substanţa activă liberă, nici metabolit; inhibarea AC în
eritrocite a fost mai mică decât cea anticipată a fi necesară pentru un efect farmacologic asupra funcţiei
renale sau respiratorii. Rezultate farmacocinetice similare au fost observate după administrarea cronică
topică de dorzolamidă.
Cu toate acestea, unii pacienţi vârstnici cu insuficienţă renală (cu un clearence al creatininei estimat de 30 -60
m
l/min) au avut concentraţii mai mari d e metabolit în eritrocite, dar nu şi diferenţe semnificative
în inhibarea anhidrazei carbonice; acestei constatări nu i- au fost atribuite reacţii adverse sistemice
semnificative din punct de vedere clinic, nu au fost atribuite reac ții adverse sistemice semnificative acestei
constatări.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile la animale cu clorhidrat de dorzolamidă administrat oral, principalele constatări au fost legate de
efectele farmacologice de inhibare a anhidrazei carbonice sistemice. Unele din aceste constatări au avut
specificitate de specie şi/sau au fost rezultatul acidozei metabolice. La iepuri, doze toxice de dorzolamidă la
mamă au fost asociate cu acidoza metabolică şi malformaţii ale corpurilor vertebrale.
În studiile clinice, pacienţii nu au dezvoltat semne de acidoză metabolică sau tulburări electrolitice
sugestive de inhibare a AC sistemice. Prin urmare, nu se aşteaptă ca efectele constatate în studiile la animale
să fie observate la pacienţii trataţi cu doze terapeutice de dorzolami dă.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Manitol
Hidroxietilceluloză
Citrat de sodiu
Hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH -ului la aproximativ 5,6)
Clorură de benzalconiu
Apă pentru preparate injectabile
7
6.2 Incompatibilităţi
N u este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
După prima deschidere: 28 de zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon alb , opac din PE de densitate medie, cu capacitate 10 ml prevăzut cu picurător sigilat și un
capac cu filet acoperit cu un strat protector pentru sigilare, const ând într -un ansamblu a două piese alcătuit
din capac și un inel pentru sigilare. Fiecare flacon conține 5 ml soluție.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
ARENA GROUP S.A.
Str. Ștefan Mihăileanu nr.31, sector 2, Bucureşti, cod 024022, România
Tel, fax: 021/ 321.62.97 / 322.24.21
e -mail:
contact@arenagroup.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6557/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data pri mei autorizări - Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
