MUCOSIN CU MIERE 15mg/5ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MUCOSIN CU MIERE 15 mg/5 ml sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml sirop conţine clorhidrat de ambroxol 3 mg. 5 ml sirop conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) și miere purificată.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Sirop de culoare galben-maroniu deschis, uşor opalescent, cu miros caracteristic de miere.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosin cu miere poate fi utilizat de copii cu vârsta de 2 ani și peste, adolescenţi şi adulţi ca tratament
mucolitic în afecţiuni acute sau cronice bronhopulmonare însoţite de secreţie anormală de mucus şi afectarea
transportului mucusului: bronşită acută, bronşită cronică acutizată (inclusiv bronhopneumopatie cronică
obstructivă), traheobronşită, astm bronşic, bronhopneumonie, bronşiectazie, sinuzită, pre- şi postoperator în
afecţiunile cu risc de complicaţii pulmonare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În absenţa altor recomandări, dozele uzuale zilnice la copii sunt de 1,2 - 1,6 mg clorhidrat de ambroxol/kg, iar
la adulţi de 60 - 120 mg clorhidrat de ambroxol pe zi.
Copii între 2 - 6 ani
Doza uzuală este 7,5 mg clorhidrat de ambroxol (2,5 ml sirop Mucosin cu miere) de 2 - 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani
Doza uzuală este 15 mg clorhidrat de ambroxol (5 ml Mucosin cu miere) de 2 - 3 ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi adulţi
Doza uzuală este 30 mg clorhidrat de ambroxol (10 ml Mucosin cu miere) de 3 ori pe zi în primele 2 - 3 zile;
ulterior, doza poate fi scăzută la 5 ml de 3 ori pe zi.
Pentru adulţi, la nevoie, dozele pot fi crescute până la 60 mg clorhidrat de ambroxol (20 ml sirop) de 2 ori pe
zi.
2
Mod de administrare
Măsurarea dozei de Mucosin cu miere se face cu seringă dozatoare. Vezi pct. 6.6.
În timpul tratamentului cu ambroxol, trebuie consumată o cantitate suficientă de lichide, pentru a facilita
producerea şi fluidificarea mucusului de la nivelul tractului respirator.
Durata tratamentului se stabileşte de către medic, în funcţie de severitatea şi evoluţia bolii. Durata obişnuită a
tratamentului cu Mucosin cu miere este de 7 - 10 zile. Întreruperea prematură a tratamentului poate îngreuna
eliminarea sputei. Pentru un tratament de durată mai mare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SSJ),
necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), asociate cu
administrarea ambroxolului. Dacă sunt prezente simptome sau semne de erupţie cutanată progresivă (uneori
asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita
asistenţă medicală.
Mucosin cu miere sirop trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată şi afecţiuni hepatice.
Din cauza posibilei acumulări de secreţii traheobronşice, ambroxolul trebuie utilizat numai cu precauţie la
pacienţii cu tulburări ale mecanismului de eliminare a secreţiei bronşice (sindromul cililor imobili) sau la cei
cu hipersecreţie de mucus.
Deoarece mucoliticele pot distruge bariera de protecţie a mucoasei gastrice, ambroxolul trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţii cu antecedente de boală ulceroasă.
Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal pot utiliza acest medicament numai după o evaluare atentă a
beneficiului şi riscului tratamentului.
La pacienţii cu astm bronşic, iniţial, ambroxolul poate provoca bronhospasm şi poate intensifica tusea. Ca
urmare, se recomandă administrarea anterioară a unui simpatomimetic bronhodilatator.
Mucosin cu miere 15 mg/5 ml sirop conţine sorbitol şi miere de albine purificată (care conține glucoză,
fructoză și zahăr). Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Este necesară prudenţă crescută la pacienţii cu polinoză (febra fânului sau alergia la polen) care sunt, de
obicei, alergici la miere.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a ambroxolului şi antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă, eritromicină, cefalexină,
oxitetraciclină, doxiciclină) duce la o creştere a concentraţiei acestor medicamente antibacteriene în ţesutul
pulmonar.
Utilizarea concomitentă de antitusive (de exemplu codeină) reduce eliminarea prin tuse a secreţiilor bronşice
fluidifiate, prin urmare nefiind recomandată.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice.
Asocierea cu medicamente iritante gastrice creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice.
3
Nu au fost raportate interacţiuni nefavorabile relevante clinic cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice
dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale.
Experienţa clinică extensivă după săptămâna a 28-a de sarcină nu a evidenţiat efecte toxice fetale.
Cu toate acestea, trebuie luate măsurile de precauţie uzuale în ceea ce priveşte administrarea de medicamente
în timpul sarcinii. În special, în timpul primului trimestru de sarcină, administrarea de Mucosin cu miere nu
este recomandată.
Alăptarea
Ambroxolul se excretă în laptele uman. Cu toate că nu se anticipează apariţia de efecte toxice asupra sugarilor
alăptaţi, nu este recomandată administrarea Mucosin cu miere la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile non-clinice nu indică afectarea directă sau indirectă a fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate
studii privind influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse ale ambroxolului împărţite pe grupe conform terminologiei
MedDRA, împreună cu frecvenţele lor: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile):
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvență
necunoscută Reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic,
angioedem şi prurit
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Disgeuzie (de exemplu modificări ale gustului)
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Hipoestezie faringiană
Cu frecvenţă
necunoscutăUscăciune a gâtului
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greaţă, hipoestezie orală
Mai puţin
frecvente Vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală,
xerostomie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Rare Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Cu frecvenţă
necunoscută Reacţii adverse cutanate severe (inclusiv eritem
polimorf, sindrom Stevens-Johnson/necroliză
epidermică toxică şi pustuloză exantematică
generalizată acută)
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Cu frecvenţă
necunoscutăOboseală
*Trebuie luat în considerare raportul beneficiu-risc la pacienţi cu ulceraţii gastrice/duodenale.
4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
După supradozajul cu ambroxol, nu s-au observat simptome grave de intoxicaţie.
Au fost raportate agitaţie de scurtă durată şi diaree.
Ambroxolul a fost bine tolerat în cazul administrării parenterale în doze de până la 15 mg/kg şi zi, iar în cazul
administrării pe cale orală în doze de până la 25 mg/kg şi zi.
Prin extrapolarea rezultatelor studiilor preclinice, după doze foarte mari pot să apară hipersalivaţie, eructaţii,
vărsături şi scăderea tensiunii arteriale.
Abordare terapeutică
În general, nu sunt recomandate măsuri urgente de accelerare a eliminării sau de reducere a absorbţiei
(provocarea vărsăturilor şi lavajul gastric), acestea fiind de luat în considerare doar în caz de supradozaj masiv.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Din cauza profilului farmacocinetic (volum de distribuţie mare, legare mare de proteine), nu sunt utile dializa
sau diureza forţată.
În caz de supradozaj este necesară supravegherea funcţiei circulatorii, luându-se măsuri terapeutice adecvate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: expectorante, exclusiv combinaţii cu antitusive, mucolitice, codul ATC: R05CB06.
Ambroxolul, un derivat de benzilamină, este un metabolit al bromhexinului. Diferă de bromhexin prin absenţa
unei grupări metil şi introducerea unei grupări hidroxil în poziţia para-trans a inelului ciclohexil. Deşi
mecanismul său de acţiune nu a fost încă complet elucidat, cu toate acestea, în diferite studii au fost
identificate efecte mucolitice şi de stimulare a transportului mucusului la nivelul arborelui bronşic.
În medie, acţiunea sa începe după 30 de minute de la administrarea pe cale orală şi persistă timp de 6-12 ore,
în funcţie de mărimea dozei unice.
În studiile preclinice, a determinat creşterea procentului de secreţie bronşică seroasă. Se consideră că
transportul mucusului este stimulat de reducerea vâscozităţii acestuia şi de activarea epiteliului ciliat.
Ambroxolul induce activarea sistemului surfactant prin acţiunea directă asupra pneumocitelor de tip II de la
nivel alveolar şi asupra celulelor Clara de la nivelul căilor aeriene mici.
Stimulează formarea şi eliminarea materialului tensioactiv la nivel alveolar şi bronşic, în plămânul fetal şi în
cel adult. Aceste efecte au fost demonstrate în studii pe culturi celulare şi in vivo la diferite specii.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ambroxolul este rapid şi bine absorbit după administrare orală. Biodisponibilitatea este 70-80%.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 2 ore. La doze terapeutice, aproximativ 75-90% din
ambroxol se leagă de proteinele plasmatice.
După administrarea orală, intramusculară şi intravenoasă, ambroxolul este distribuit rapid către ţesuturi, în
special plămâni, rinichi şi tractul digestiv. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 7-12 ore, nefiind observat
fenomenul de acumulare.
Aproximativ 30% din doza administrată pe cale orală este metabolizată la primul pasaj hepatic. Metabolizarea
principală a ambroxolului are loc la nivel hepatic prin conjugare. Clearance-ul total este în medie 600 ml/min,
clearance-ul renal reprezintă 8% din clearance-ul total.
Ambroxolul se elimină în urină şi materiile fecale, în principal sub formă de metaboliţi netoxici. Aproximativ
90% se elimină pe cale urinară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută la animale nu au evidenţiat o sensibilitate deosebită (vezi şi pct. 4.9).
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate după doze repetate la două specii de animale nu au evidenţiat modificări determinate de
ambroxol.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Studiile pe termen lung la animale nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al ambroxolului.
Ambroxolul nu a fost supus unor studii ample privind potenţialul mutagen; până în prezent, rezultatele
studiilor au fost negative.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi la iepure nu au evidenţiat potenţial teratogen
la doze până la 3 g/kg, respectiv 200 mg/kg. Dezvoltarea peri- şi postnatală la şobolan a fost afectată doar la
doze mai mari de 500 mg/kg. La şobolan, nu a fost observată afectarea fertilităţii la doze de până la 1,5 g/kg.
La animale, ambroxolul traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol (E420)
Hidroxietilceluloză 250 HX Pharm
Benzoat de sodiu
Miere purificată
Aromă de miere 78845-33
Sucraloză
Colorant caramel (pulbere)
Acid clorhidric concentrat
Apă purificată
6
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani - înainte de prima deschidere
6 luni - după prima deschidere a flaconului, dacă acesta a fost păstrat la temperaturi sub 25°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare a flaconului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună prevăzut cu capac cu filet, cu sistem de închidere securizată pentru copii,
care conţine 100 ml sirop şi o seringă dozatoare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Instrucţiuni pentru deschiderea flaconului cu capac cu filet, cu închidere securizat şi măsurarea unei doze
exacte din suspensie.
1. Agitaţi puternic conţinutul cu flaconul închis (aproximativ 5 secunde).
2. Flaconul este prevăzut cu un capac cu filet, cu închidere securizată pentru copii. Pentru a-l deschide,
apăsaţi strict în jos pe capac şi răsuciţi în sens invers acelor de ceasornic.
3. Introduceţi seringa dozatoare prin gâtul flaconului, în suspensie. Nu răsturnaţi flaconul.
4. Trageţi o doză din suspensie prin intermediul pistonului seringii dozatoare (respectând gradarea
existentă pe tub, în ml).
5. Scoateţi seringa din interiorul flaconului.
6. Administraţi suspensia copilului fie prin inserarea capătului seringii în gura copilului şi prin apăsarea
uşoară pe piston, fie prin eliberarea suspensiei într-o linguriţă şi administrarea conţinutului copilului.
7. După folosire, înşurubaţi capacul flaconului, cu atenţie. Spălaţi seringa dozatoare cu apă caldă şi lăsaţi-o
să se usuce.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6566/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
7
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MUCOSIN CU MIERE 15 mg/5 ml sirop
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml sirop conţine clorhidrat de ambroxol 3 mg. 5 ml sirop conţin clorhidrat de ambroxol 15 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol (E 420) și miere purificată.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
Sirop de culoare galben-maroniu deschis, uşor opalescent, cu miros caracteristic de miere.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosin cu miere poate fi utilizat de copii cu vârsta de 2 ani și peste, adolescenţi şi adulţi ca tratament
mucolitic în afecţiuni acute sau cronice bronhopulmonare însoţite de secreţie anormală de mucus şi afectarea
transportului mucusului: bronşită acută, bronşită cronică acutizată (inclusiv bronhopneumopatie cronică
obstructivă), traheobronşită, astm bronşic, bronhopneumonie, bronşiectazie, sinuzită, pre- şi postoperator în
afecţiunile cu risc de complicaţii pulmonare.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
În absenţa altor recomandări, dozele uzuale zilnice la copii sunt de 1,2 - 1,6 mg clorhidrat de ambroxol/kg, iar
la adulţi de 60 - 120 mg clorhidrat de ambroxol pe zi.
Copii între 2 - 6 ani
Doza uzuală este 7,5 mg clorhidrat de ambroxol (2,5 ml sirop Mucosin cu miere) de 2 - 3 ori pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani
Doza uzuală este 15 mg clorhidrat de ambroxol (5 ml Mucosin cu miere) de 2 - 3 ori pe zi.
Adolescenţi cu vârsta peste 12 ani şi adulţi
Doza uzuală este 30 mg clorhidrat de ambroxol (10 ml Mucosin cu miere) de 3 ori pe zi în primele 2 - 3 zile;
ulterior, doza poate fi scăzută la 5 ml de 3 ori pe zi.
Pentru adulţi, la nevoie, dozele pot fi crescute până la 60 mg clorhidrat de ambroxol (20 ml sirop) de 2 ori pe
zi.
2
Mod de administrare
Măsurarea dozei de Mucosin cu miere se face cu seringă dozatoare. Vezi pct. 6.6.
În timpul tratamentului cu ambroxol, trebuie consumată o cantitate suficientă de lichide, pentru a facilita
producerea şi fluidificarea mucusului de la nivelul tractului respirator.
Durata tratamentului se stabileşte de către medic, în funcţie de severitatea şi evoluţia bolii. Durata obişnuită a
tratamentului cu Mucosin cu miere este de 7 - 10 zile. Întreruperea prematură a tratamentului poate îngreuna
eliminarea sputei. Pentru un tratament de durată mai mare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson (SSJ),
necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută (PEGA), asociate cu
administrarea ambroxolului. Dacă sunt prezente simptome sau semne de erupţie cutanată progresivă (uneori
asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita
asistenţă medicală.
Mucosin cu miere sirop trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la
moderată şi afecţiuni hepatice.
Din cauza posibilei acumulări de secreţii traheobronşice, ambroxolul trebuie utilizat numai cu precauţie la
pacienţii cu tulburări ale mecanismului de eliminare a secreţiei bronşice (sindromul cililor imobili) sau la cei
cu hipersecreţie de mucus.
Deoarece mucoliticele pot distruge bariera de protecţie a mucoasei gastrice, ambroxolul trebuie utilizat cu
precauţie la pacienţii cu antecedente de boală ulceroasă.
Pacienţii cu ulcer gastric sau duodenal pot utiliza acest medicament numai după o evaluare atentă a
beneficiului şi riscului tratamentului.
La pacienţii cu astm bronşic, iniţial, ambroxolul poate provoca bronhospasm şi poate intensifica tusea. Ca
urmare, se recomandă administrarea anterioară a unui simpatomimetic bronhodilatator.
Mucosin cu miere 15 mg/5 ml sirop conţine sorbitol şi miere de albine purificată (care conține glucoză,
fructoză și zahăr). Ca urmare, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză sau sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Este necesară prudenţă crescută la pacienţii cu polinoză (febra fânului sau alergia la polen) care sunt, de
obicei, alergici la miere.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizarea concomitentă a ambroxolului şi antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă, eritromicină, cefalexină,
oxitetraciclină, doxiciclină) duce la o creştere a concentraţiei acestor medicamente antibacteriene în ţesutul
pulmonar.
Utilizarea concomitentă de antitusive (de exemplu codeină) reduce eliminarea prin tuse a secreţiilor bronşice
fluidifiate, prin urmare nefiind recomandată.
Nu se recomandă administrarea concomitentă de anticolinergice.
Asocierea cu medicamente iritante gastrice creşte riscul de apariţie a tulburărilor gastrice.
3
Nu au fost raportate interacţiuni nefavorabile relevante clinic cu alte medicamente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice
dăunătoare directe sau indirecte asupra sarcinii, dezvoltării embrio-fetale, naşterii sau dezvoltării postnatale.
Experienţa clinică extensivă după săptămâna a 28-a de sarcină nu a evidenţiat efecte toxice fetale.
Cu toate acestea, trebuie luate măsurile de precauţie uzuale în ceea ce priveşte administrarea de medicamente
în timpul sarcinii. În special, în timpul primului trimestru de sarcină, administrarea de Mucosin cu miere nu
este recomandată.
Alăptarea
Ambroxolul se excretă în laptele uman. Cu toate că nu se anticipează apariţia de efecte toxice asupra sugarilor
alăptaţi, nu este recomandată administrarea Mucosin cu miere la femeile care alăptează.
Fertilitatea
Studiile non-clinice nu indică afectarea directă sau indirectă a fertilităţii.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există dovezi privind afectarea capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate
studii privind influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Următorul tabel prezintă reacţiile adverse ale ambroxolului împărţite pe grupe conform terminologiei
MedDRA, împreună cu frecvenţele lor: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (1/100 şi <1/10); mai puţin
frecvente (1/1000 şi <1/100); rare (1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă necunoscută
(nu poate fi estimată din datele disponibile):
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvență
necunoscută Reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic,
angioedem şi prurit
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Disgeuzie (de exemplu modificări ale gustului)
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Frecvente Hipoestezie faringiană
Cu frecvenţă
necunoscutăUscăciune a gâtului
Tulburări gastro-intestinale Frecvente Greaţă, hipoestezie orală
Mai puţin
frecvente Vărsături, diaree, dispepsie, durere abdominală,
xerostomie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Rare Erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Cu frecvenţă
necunoscută Reacţii adverse cutanate severe (inclusiv eritem
polimorf, sindrom Stevens-Johnson/necroliză
epidermică toxică şi pustuloză exantematică
generalizată acută)
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Cu frecvenţă
necunoscutăOboseală
*Trebuie luat în considerare raportul beneficiu-risc la pacienţi cu ulceraţii gastrice/duodenale.
4
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
După supradozajul cu ambroxol, nu s-au observat simptome grave de intoxicaţie.
Au fost raportate agitaţie de scurtă durată şi diaree.
Ambroxolul a fost bine tolerat în cazul administrării parenterale în doze de până la 15 mg/kg şi zi, iar în cazul
administrării pe cale orală în doze de până la 25 mg/kg şi zi.
Prin extrapolarea rezultatelor studiilor preclinice, după doze foarte mari pot să apară hipersalivaţie, eructaţii,
vărsături şi scăderea tensiunii arteriale.
Abordare terapeutică
În general, nu sunt recomandate măsuri urgente de accelerare a eliminării sau de reducere a absorbţiei
(provocarea vărsăturilor şi lavajul gastric), acestea fiind de luat în considerare doar în caz de supradozaj masiv.
Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Din cauza profilului farmacocinetic (volum de distribuţie mare, legare mare de proteine), nu sunt utile dializa
sau diureza forţată.
În caz de supradozaj este necesară supravegherea funcţiei circulatorii, luându-se măsuri terapeutice adecvate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: expectorante, exclusiv combinaţii cu antitusive, mucolitice, codul ATC: R05CB06.
Ambroxolul, un derivat de benzilamină, este un metabolit al bromhexinului. Diferă de bromhexin prin absenţa
unei grupări metil şi introducerea unei grupări hidroxil în poziţia para-trans a inelului ciclohexil. Deşi
mecanismul său de acţiune nu a fost încă complet elucidat, cu toate acestea, în diferite studii au fost
identificate efecte mucolitice şi de stimulare a transportului mucusului la nivelul arborelui bronşic.
În medie, acţiunea sa începe după 30 de minute de la administrarea pe cale orală şi persistă timp de 6-12 ore,
în funcţie de mărimea dozei unice.
În studiile preclinice, a determinat creşterea procentului de secreţie bronşică seroasă. Se consideră că
transportul mucusului este stimulat de reducerea vâscozităţii acestuia şi de activarea epiteliului ciliat.
Ambroxolul induce activarea sistemului surfactant prin acţiunea directă asupra pneumocitelor de tip II de la
nivel alveolar şi asupra celulelor Clara de la nivelul căilor aeriene mici.
Stimulează formarea şi eliminarea materialului tensioactiv la nivel alveolar şi bronşic, în plămânul fetal şi în
cel adult. Aceste efecte au fost demonstrate în studii pe culturi celulare şi in vivo la diferite specii.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ambroxolul este rapid şi bine absorbit după administrare orală. Biodisponibilitatea este 70-80%.
Concentraţiile plasmatice maxime sunt atinse după 2 ore. La doze terapeutice, aproximativ 75-90% din
ambroxol se leagă de proteinele plasmatice.
După administrarea orală, intramusculară şi intravenoasă, ambroxolul este distribuit rapid către ţesuturi, în
special plămâni, rinichi şi tractul digestiv. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 7-12 ore, nefiind observat
fenomenul de acumulare.
Aproximativ 30% din doza administrată pe cale orală este metabolizată la primul pasaj hepatic. Metabolizarea
principală a ambroxolului are loc la nivel hepatic prin conjugare. Clearance-ul total este în medie 600 ml/min,
clearance-ul renal reprezintă 8% din clearance-ul total.
Ambroxolul se elimină în urină şi materiile fecale, în principal sub formă de metaboliţi netoxici. Aproximativ
90% se elimină pe cale urinară.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale privind
evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea şi carcinogenitatea.
Toxicitate după doză unică
Studiile de toxicitate acută la animale nu au evidenţiat o sensibilitate deosebită (vezi şi pct. 4.9).
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate după doze repetate la două specii de animale nu au evidenţiat modificări determinate de
ambroxol.
Potenţialul mutagen şi carcinogen
Studiile pe termen lung la animale nu au evidenţiat un potenţial carcinogen al ambroxolului.
Ambroxolul nu a fost supus unor studii ample privind potenţialul mutagen; până în prezent, rezultatele
studiilor au fost negative.
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere la şobolan şi la iepure nu au evidenţiat potenţial teratogen
la doze până la 3 g/kg, respectiv 200 mg/kg. Dezvoltarea peri- şi postnatală la şobolan a fost afectată doar la
doze mai mari de 500 mg/kg. La şobolan, nu a fost observată afectarea fertilităţii la doze de până la 1,5 g/kg.
La animale, ambroxolul traversează bariera fetoplacentară şi se excretă în lapte.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Sorbitol (E420)
Hidroxietilceluloză 250 HX Pharm
Benzoat de sodiu
Miere purificată
Aromă de miere 78845-33
Sucraloză
Colorant caramel (pulbere)
Acid clorhidric concentrat
Apă purificată
6
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani - înainte de prima deschidere
6 luni - după prima deschidere a flaconului, dacă acesta a fost păstrat la temperaturi sub 25°C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Pentru condiţiile de păstrare a flaconului după prima deschidere, vezi pct. 6.3.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă brună prevăzut cu capac cu filet, cu sistem de închidere securizată pentru copii,
care conţine 100 ml sirop şi o seringă dozatoare.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Instrucţiuni pentru deschiderea flaconului cu capac cu filet, cu închidere securizat şi măsurarea unei doze
exacte din suspensie.
1. Agitaţi puternic conţinutul cu flaconul închis (aproximativ 5 secunde).
2. Flaconul este prevăzut cu un capac cu filet, cu închidere securizată pentru copii. Pentru a-l deschide,
apăsaţi strict în jos pe capac şi răsuciţi în sens invers acelor de ceasornic.
3. Introduceţi seringa dozatoare prin gâtul flaconului, în suspensie. Nu răsturnaţi flaconul.
4. Trageţi o doză din suspensie prin intermediul pistonului seringii dozatoare (respectând gradarea
existentă pe tub, în ml).
5. Scoateţi seringa din interiorul flaconului.
6. Administraţi suspensia copilului fie prin inserarea capătului seringii în gura copilului şi prin apăsarea
uşoară pe piston, fie prin eliberarea suspensiei într-o linguriţă şi administrarea conţinutului copilului.
7. După folosire, înşurubaţi capacul flaconului, cu atenţie. Spălaţi seringa dozatoare cu apă caldă şi lăsaţi-o
să se usuce.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Zentiva, k.s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10
Republica Cehă
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6566/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iunie 2014
7
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
