DULSIFEB 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dulsifeb 250 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conţine paracetamol 250 mg.
Exicipienţi cu efect cunoscut:
Excipenţi: aspartam 11,2 mg (E951)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate, cu margini teşite.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se introduc în cavitatea bucală şi se topesc pe limbă. Comprimatul se va dizolva rapid
în gură, astfel încât acesta poate fi înghiţit cu uşurinţă. Pentru a facilita ingestia, comprimatul poate fi
înghiţit cu un pahar cu apă sau, mai ales la copiii mici, dizolvat într-o lingură sau linguriţă cu apă.
Doze
La copii, trebuie respectate dozele stabilite în raport cu greutatea copilului şi, în consecinţă, trebuie
selectată o formă farmaceutică adecvată. Informaţiile despre relaţia vârstă/greutate detaliate mai jos
sunt doar orientative.
Administrarea regulată reduce fluctuaţiile de intensitate ale durerii sau febrei. La copii, administrarea
trebuie să fie regulată, inclusiv noaptea, preferabil la interval de 6 ore, şi nu mai puţin de 4 ore. Doza
zilnică recomandată de paracetamol este de aproximativ 60 mg/kg, divizată în 4 sau 6 prize zilnice sau
aproximativ 15 mg/kg la fiecare 6 ore sau 10 mg/kg la fiecare 4 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie
depăşită din cauza riscului de afectare hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 4.9).
Adolescenţi şi adulţi cu greutate corporală peste 50 kg
Doza uzuală este de 500 mg -1000 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 4 ore, până la
o doză maximă zilnică de 3 g.
Doza unică maximă este de 1000 mg.
2
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală cuprinsă între 43 şi 50 kg (cu vârsta de aproximativ 12 -15
ani)
Doza uzuală este de 500 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 4 ore, până la o doză
maximă zilnică de 3 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 33 şi 43 kg (cu vârsta de aproximativ 11 - 12 ani)
Doza uzuală este de 500 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 6 ore, până la o doză
maximă zilnică de 2 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 25 şi 33 kg (cu vârsta de aproximativ 8 -11 ani)
Doza uzuală este de 250 mg, la fiecare 4 ore dacă este necesar sau 500 mg la fiecare 6 ore dacă este
necesar, până la o doză maximă zilnică de 1,5 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 17 şi 25 kg (cu vârsta de aproximativ 4 -8 ani)
Doza uzuală este de 250 mg, la fiecare 4 ore dacă este necesar, până la o doză maximă zilnică de 1 g.
La copiii de 6 ani sau mai mici, comprimatele trebuie dizolvate într-o lingură cu apă înaintea
administrării.
Dulsifeb comprimate orodispensabile nu este recomandat la copii mai mici de 4 ani (17 kg).
În cazul în care febra sau semnele de infecţie persistă mai mult de 3 zile sau durerea persistă mai mult
5 zile, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min intervalul minim dintre 2 administrări trebuie să fie de 8 ore.
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Etilism cronic
1
Consumul cronic de alcool poate coborî limita de toxicitate a paracetamolului. La aceşti pacienţi,
intervalul de timp dintre două administrări trebuie să fie de minim 8 ore. Nu trebuie depăşită doza
zilnică de 2 g paracetamol.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă este descurajată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul prin ingestia mai multor doze
luate într-o singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a
cunoştinţei. Cu toate acestea, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului. Utilizarea prelungită,
cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală poate fi dăunătoare. La adolescenţii trataţi cu 60 mg
paracetamol/kg zilnic, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată cu excepţia
cazului în care tratamentul nu este eficace.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia
3
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare provocată prin
abuz de alcool şi malnutriţie cronică.
Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. În caz de etilism
cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame. Se va
evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.
Tratamentul trebuie reevaluat în caz de febră mare, semne de infecţie secundară sau persistenţă a
simptomatologiei.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la fiecare două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de supradozajul cu
analgezice (CSM- cefalee provocată de supradozajul cu medicamente) nu trebuie tratată prin creşterea
dozei. În astfel de cazuri, utilizarea analgezicelor trebuie întreruptă la sfatul unui medic.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
Întreruperea bruscă a tratamentului după utilizarea îndelungată, în mod incorect, a dozelor mari de
analgezice poate determina cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome autonome.
Aceste simptome de întrerupere dispar în decurs de câteva zile. Până atunci, consumul de analgezice
trebuie evitat şi nu trebuie reluat în lipsa recomandărilor medicale.
Dulsifeb conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Acesta poate fi dăunător persoanelor cu
fenilcetonurie. Utilizarea la copiii cu fenilcetonurie trebuie evitată deoarece copiii sunt în special
sensibili la efectele nocive al unei cantităţi prea mari de fenilalanină.
În eventualitatea unui supradozaj se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului chiar
dacă este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct. 4.9).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat şi de aceea acesta poate interacţiona cu
alte medicamente care sunt metabolizate pe aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare
sau inhibitoare asupra acestor căi. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente
inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, pot creşte hepatotoxicitatea supradozajului cu
paracetamol din cauza formării mai rapide şi în număr mai mare a metaboliţilor toxici.
Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie realizată cu
prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid se recomandă scăderea dozei de paracetamol,
deoarece probenecidul determină o scădere la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin
inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă, şi
poate fi redusă de către colestiramină.
Efectul anticoagulant al warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc crescut de sângerare; dozele administrate
ocazional nu au efect semnificativ.
Modificări ale rezultatelor analizelor de laborator
4
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
ale glicemiei, prin testul la gluco-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină:
Studiile epidemiologice privind administrarea pe cale orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu au
indicat apariţia unor reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut.
Paracetamolul poate fi administrat în cursul sarcinii în doze terapeutice.
Alăptare:
Paracetamolul este excretat în laptele matern dar nu în cantităţi semnificative clinic. Nu au fost
raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează atâta timp
cât dozele recomandate nu sunt depăşite. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Tulburări trombocitare, tulburări ale celulelor
stem
Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie,
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Hipersensibilitate (excluzând angioedemul)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Foarte rare Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare Depresie nespecifică, confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare Tremor nespecific, cefalee nespecifică
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere
Tulburări cardiace Rare Edem
Tulburări gastrointestinale Rare Hemoragie nespecifică, dureri abdominale
nespecifice, diaree nespecifică, greaţă, vărsături.
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică,
necroză hepatică, icter
Foarte rare Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Rare Prurit, erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţie,
purpură, angioedem, urticarie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse
renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Ameţeli (excuzând vertijul), stare generală de
rău, febră, sedare, interacţiuni medicamentoase
nespecifice
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate (care impun
5
întreruperea tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Rare
Supradoză şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate severe.
Au fost raportate cazuri foarte rare de eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie,
tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie,
anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, la copiii mici, la pacienţii cu boli
hepatice, etilism cronic, la pacienţii cu malnutriţie cronică sau la cei care utilizează inductori
enzimatici. Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore şi constau în: greaţă,
vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu 7,5 g paracetamol sau peste, în
administrare unică la adulţi sau 140 mg paracetamol/kg greutate corporală în administrare unică la
copii, determină citoliză hepatică care induce necroză completă şi ireversibilă şi determină insuficienţă
hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care pot evolua către comă şi deces. Concomitent,
au fost observate creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST,
ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scădere a valorilor protrombinemiei care poate să
apară la 12 - 48 ore după administrare. Semnele clinice ale afectării hepatice de obicei, devin
manifeste iniţial, după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4-6 zile.
Măsuri terapeutice de urgenţă
‐ Spitalizare de urgenţă
‐ Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a
paracetamolului, cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului.
‐ Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ)
‐ Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale i.v. sau orală, în
primele 10 ore post-ingestie, dacă este posibil. Totuşi, NAC poate asigura un anumit nivel de
protecţie chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea supradozajului, dar în acest
caz trebuie prelungită perioada de tratament.
‐ Tratament simptomatic
‐ Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor revin la
normal în 1-2 săptămâni cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazuri foarte
rare poate fi recomandat transplant hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupa farmacoterapeutică:
alte analgezice şi antipiretice, cod ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Principala acţiune a paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă
importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central
este mai sensibilă la paracetamol decât cea periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar
eficacitate analgezică şi antipiretică, fără activitate anti-inflamatorie periferică evidentă. Paracetamolul
deţine efect antipiretic, probabil datorită acţiunii sale la nivel central, asupra centrului hipotalamic de
reglare a temperaturii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul are o distribuţie rapidă, în toate ţesuturile. Concentraţiile sale sunt comparabile în
sânge, salivă şi plasmă. Volumul aparent de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg
greutate corporală. La doze terapeutice legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat în ficat prin conjugare cu acid glucuronic (~60 %) şi cu acid
sulfuric (~35 %). Cea din urmă cale este saturată rapid la doze mai mari decât doza terapeutică. O cale
minoră, catalizată de citocromul P450, are ca rezultat formarea unui reactiv intermediar (N-acetil-p-
benzochinoneimină) care în mod normal este detoxificat repede de către glutation şi eliminat prin
urină, după conjugarea cu cisteină (~3 %) şi acid mercaptopuric. La nou-născuţi şi copiii sub 12 ani
sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar glucuronconjugarea este mai redusă decât la
adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea de la adulţi, datorită capacităţii crescute
pentru sulfoconjugare.
Eliminare
Principala cale de eliminare a paracetamolului este prin urină. 90% din doza ingerată este eliminată pe
cale renală în decurs de 24 de ore, predominant sub formă de conjugaţi glucuronizi (80 până la 80%) şi
sulfaţi (20 până la 30%). Mai puţin de 5% este eliminat în formă nemetabolizată. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
În caz de insuficientă renală sau hepatică, după supradoză şi la nou-născuţi, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al paracetamolului este întârziat. Efectul maxim este echivalent cu
concentraţiile plasmatice.
În caz de insuficienţă renală (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
Capacitatea de conjugare nu este modificată la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor efectuate la animale, investigând toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, la şobolan şi soarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări ale
numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului. Metaboliţii care sunt probabil responsabili pentru efectele toxice şi modificările
corespunzătoare organice au fost găsiţi, de asemenea la oameni. Mai mult, în timpul administrării pe
termen lung (adică 1 an), au fost observate cazuri foarte rare de hepatită cronică agresivă reversibilă în
limita dozelor maxime terapeutice. La doze subtoxice, simptomele de intoxicaţie pot apărea după a
treia săptămână de utilizare. Prin urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pentru o perioadă lungă
7
de timp sau în doze mari. Investigaţii extensive nu au arătat vreun risc relevant genotoxic al
paracetamolului la doze terapeutice, adică doze non-toxice.
Studii de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene la doze
non-hepatotoxice ale paracetamolului.
Paracetamolul traversează bariera placentară. Studiile efectuate la animale şi experienţa clinică nu au
indicat vreun efect potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etilceluloză 100
Manitol (E421)
Celuloză microcristalină PH 101
Crospovidonă, tip B
Aspartam (E951)
Stearat de magneziu
Aromă de căpşuni (conţine printre altele maltodextrină, gumă arabică)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blister din PVC-PVdC/Al-PE-hârtie - A se păstra la temperaturi sub 30
oC.
Blister PVC-Aclar/Al-PE-hârtie - Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PVdC/Al-PE-hârtie sau blister PVC–Aclar/Al-PE-hârtie.
Mărimea ambalajului: 10, 12, 16, 20, 30 comprimate orodispesabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf
Reykjavikurvegur 76 - 78,
220 Hafnarfjordur,
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5349/2013/01-10
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autorizaţie Februarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dulsifeb 250 mg comprimate orodispersabile
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat orodispersabil conţine paracetamol 250 mg.
Exicipienţi cu efect cunoscut:
Excipenţi: aspartam 11,2 mg (E951)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi punctul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat orodispersabil.
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate, cu margini teşite.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerii de intensitate uşoară până la moderată şi/sau febrei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele se introduc în cavitatea bucală şi se topesc pe limbă. Comprimatul se va dizolva rapid
în gură, astfel încât acesta poate fi înghiţit cu uşurinţă. Pentru a facilita ingestia, comprimatul poate fi
înghiţit cu un pahar cu apă sau, mai ales la copiii mici, dizolvat într-o lingură sau linguriţă cu apă.
Doze
La copii, trebuie respectate dozele stabilite în raport cu greutatea copilului şi, în consecinţă, trebuie
selectată o formă farmaceutică adecvată. Informaţiile despre relaţia vârstă/greutate detaliate mai jos
sunt doar orientative.
Administrarea regulată reduce fluctuaţiile de intensitate ale durerii sau febrei. La copii, administrarea
trebuie să fie regulată, inclusiv noaptea, preferabil la interval de 6 ore, şi nu mai puţin de 4 ore. Doza
zilnică recomandată de paracetamol este de aproximativ 60 mg/kg, divizată în 4 sau 6 prize zilnice sau
aproximativ 15 mg/kg la fiecare 6 ore sau 10 mg/kg la fiecare 4 ore. Doza maximă zilnică nu trebuie
depăşită din cauza riscului de afectare hepatică severă (vezi pct. 4.4 şi 4.9).
Adolescenţi şi adulţi cu greutate corporală peste 50 kg
Doza uzuală este de 500 mg -1000 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 4 ore, până la
o doză maximă zilnică de 3 g.
Doza unică maximă este de 1000 mg.
2
Copii şi adolescenţi cu greutate corporală cuprinsă între 43 şi 50 kg (cu vârsta de aproximativ 12 -15
ani)
Doza uzuală este de 500 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 4 ore, până la o doză
maximă zilnică de 3 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 33 şi 43 kg (cu vârsta de aproximativ 11 - 12 ani)
Doza uzuală este de 500 mg, dacă este necesar doza se repetă la un interval de 6 ore, până la o doză
maximă zilnică de 2 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 25 şi 33 kg (cu vârsta de aproximativ 8 -11 ani)
Doza uzuală este de 250 mg, la fiecare 4 ore dacă este necesar sau 500 mg la fiecare 6 ore dacă este
necesar, până la o doză maximă zilnică de 1,5 g.
Copii cu greutate corporală cuprinsă între 17 şi 25 kg (cu vârsta de aproximativ 4 -8 ani)
Doza uzuală este de 250 mg, la fiecare 4 ore dacă este necesar, până la o doză maximă zilnică de 1 g.
La copiii de 6 ani sau mai mici, comprimatele trebuie dizolvate într-o lingură cu apă înaintea
administrării.
Dulsifeb comprimate orodispensabile nu este recomandat la copii mai mici de 4 ani (17 kg).
În cazul în care febra sau semnele de infecţie persistă mai mult de 3 zile sau durerea persistă mai mult
5 zile, pacientul trebuie sfătuit să se adreseze medicului.
Insuficienţă renală
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală iar în caz de insuficienţă
renală severă se recomandă creşterea intervalului dintre administrări. Atunci când clearance-ul
creatininei este mai mic de 10 ml/min intervalul minim dintre 2 administrări trebuie să fie de 8 ore.
Insuficienţă hepatică
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Etilism cronic
1
Consumul cronic de alcool poate coborî limita de toxicitate a paracetamolului. La aceşti pacienţi,
intervalul de timp dintre două administrări trebuie să fie de minim 8 ore. Nu trebuie depăşită doza
zilnică de 2 g paracetamol.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Utilizarea prelungită sau frecventă este descurajată. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu utilizeze
concomitent alte medicamente care conţin paracetamol. Supradozajul prin ingestia mai multor doze
luate într-o singură priză poate afecta grav ficatul; în astfel de cazuri nu apare starea de pierdere a
cunoştinţei. Cu toate acestea, pacientul trebuie să se adreseze imediat medicului. Utilizarea prelungită,
cu excepţia utilizării sub supraveghere medicală poate fi dăunătoare. La adolescenţii trataţi cu 60 mg
paracetamol/kg zilnic, asocierea unui alt tip de medicament antipiretic nu este justificată cu excepţia
cazului în care tratamentul nu este eficace.
Paracetamolul trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi severă,
insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (incluzând sindromul Gilbert), insuficienţă hepatică
severă (Child-Pugh>9), hepatită acută, tratament concomitent cu medicamente care afectează funcţia
3
hepatică, deficit de glucoză-6-fostat-dehidrogenază, anemie hemolitică, deshidratare provocată prin
abuz de alcool şi malnutriţie cronică.
Riscul supradozajului este mai mare la pacienţii cu ciroză hepatică nonalcoolică. În caz de etilism
cronic se recomandă prudenţă. În astfel de cazuri, doza zilnică nu trebuie să depăşească 2 grame. Se va
evita consumul de băuturi alcoolice în cursul tratamentului cu paracetamol.
Tratamentul trebuie reevaluat în caz de febră mare, semne de infecţie secundară sau persistenţă a
simptomatologiei.
În cazul tratamentului de lungă durată (>3 luni) cu analgezice utilizate la fiecare două zile sau mai
frecvent, poate să apară cefaleea sau aceasta se poate agrava. Cefaleea provocată de supradozajul cu
analgezice (CSM- cefalee provocată de supradozajul cu medicamente) nu trebuie tratată prin creşterea
dozei. În astfel de cazuri, utilizarea analgezicelor trebuie întreruptă la sfatul unui medic.
Se recomandă precauţie la pacienţii cu astm bronşic cu hipersensibilitate la acid acetilsalicilic,
deoarece a fost raportată o reacţie uşoară de bronhospasm la paracetamol (reacţie încrucişată).
Întreruperea bruscă a tratamentului după utilizarea îndelungată, în mod incorect, a dozelor mari de
analgezice poate determina cefalee, oboseală, dureri musculare, nervozitate şi simptome autonome.
Aceste simptome de întrerupere dispar în decurs de câteva zile. Până atunci, consumul de analgezice
trebuie evitat şi nu trebuie reluat în lipsa recomandărilor medicale.
Dulsifeb conţine aspartam, o sursă de fenilalanină. Acesta poate fi dăunător persoanelor cu
fenilcetonurie. Utilizarea la copiii cu fenilcetonurie trebuie evitată deoarece copiii sunt în special
sensibili la efectele nocive al unei cantităţi prea mari de fenilalanină.
În eventualitatea unui supradozaj se recomandă ca pacientul să se adreseze imediat medicului chiar
dacă este asimptomatic, din cauza riscului de afectare hepatică ireversibilă (vezi pct. 4.9).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Paracetamolul este metabolizat în cea mai mare parte în ficat şi de aceea acesta poate interacţiona cu
alte medicamente care sunt metabolizate pe aceleaşi căi de metabolizare sau care au efecte inductoare
sau inhibitoare asupra acestor căi. Consumul cronic de alcool etilic sau administrarea de medicamente
inductoare enzimatice, cum sunt barbituricele, pot creşte hepatotoxicitatea supradozajului cu
paracetamol din cauza formării mai rapide şi în număr mai mare a metaboliţilor toxici.
Administrarea concomitentă a substanţelor cu potenţial inductor enzimatic trebuie realizată cu
prudenţă (vezi pct. 4.9).
În cazul tratamentului concomitent cu probenecid se recomandă scăderea dozei de paracetamol,
deoarece probenecidul determină o scădere la jumătate a clearance-ului paracetamolului, prin
inhibarea conjugării acestuia cu acidul glucuronic.
Paracetamolul poate prelungi semnificativ timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cloramfenicolului.
Viteza de absorbţie a paracetamolului poate fi accelerată de către metoclopramidă sau domperidonă, şi
poate fi redusă de către colestiramină.
Efectul anticoagulant al warfarinei şi a altor anticoagulante cumarinice poate fi crescut de utilizarea
cronică prelungită de paracetamol, determinând un risc crescut de sângerare; dozele administrate
ocazional nu au efect semnificativ.
Modificări ale rezultatelor analizelor de laborator
4
Paracetamolul poate influenţa valorile acidului uric determinate prin metoda acidului fosfotungstic şi
ale glicemiei, prin testul la gluco-oxidazo-peroxidază.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină:
Studiile epidemiologice privind administrarea pe cale orală a dozelor terapeutice de paracetamol nu au
indicat apariţia unor reacţii adverse asupra sarcinii sau asupra sănătăţii fătului/noului-născut.
Paracetamolul poate fi administrat în cursul sarcinii în doze terapeutice.
Alăptare:
Paracetamolul este excretat în laptele matern dar nu în cantităţi semnificative clinic. Nu au fost
raportate reacţii adverse la sugari. Paracetamolul poate fi utilizat la femeile care alăptează atâta timp
cât dozele recomandate nu sunt depăşite. Se recomandă prudenţă în cazul utilizării pe termen lung.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Paracetamolul nu are sau are o influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce sau de a folosi
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
La doze terapeutice apar puţine reacţii adverse.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită utilizând următoarea convenţie: Foarte frecvente (≥ 1/10);
frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000);
foarte rare (< 1/10000); cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor
disponibile).
Aparate, sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţii adverse
Tulburări hematologice şi
limfatice Rare Tulburări trombocitare, tulburări ale celulelor
stem
Foarte rare Trombocitopenie, leucopenie, neutropenie,
anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare Hipersensibilitate (excluzând angioedemul)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Foarte rare Hipoglicemie
Tulburări psihice Rare Depresie nespecifică, confuzie, halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos Rare Tremor nespecific, cefalee nespecifică
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere
Tulburări cardiace Rare Edem
Tulburări gastrointestinale Rare Hemoragie nespecifică, dureri abdominale
nespecifice, diaree nespecifică, greaţă, vărsături.
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală, insuficienţă hepatică,
necroză hepatică, icter
Foarte rare Hepatotoxicitate
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Rare Prurit, erupţie cutanată tranzitorie, transpiraţie,
purpură, angioedem, urticarie
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Piurie sterilă (urină tulbure) şi reacţii adverse
renale
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare Ameţeli (excuzând vertijul), stare generală de
rău, febră, sedare, interacţiuni medicamentoase
nespecifice
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate (care impun
5
întreruperea tratamentului)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Rare
Supradoză şi intoxicaţie
Au fost raportate cazuri foarte rare de reacții cutanate severe.
Au fost raportate cazuri foarte rare de eritem polimorf, edem laringian, şoc anafilactic, anemie,
tulburări hepatice şi hepatită, afectare renală (insuficienţă renală severă, nefrită interstiţială, hematurie,
anurie), tulburări gastro-intestinale şi vertij.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Există risc de intoxicaţie cu paracetamol, în special la vârstnici, la copiii mici, la pacienţii cu boli
hepatice, etilism cronic, la pacienţii cu malnutriţie cronică sau la cei care utilizează inductori
enzimatici. Supradozajul poate fi letal.
Simptome
Simptomele intoxicaţiei cu paracetamol apar de obicei în primele 24 de ore şi constau în: greaţă,
vărsături, anorexie, paloare şi durere abdominală. Supradozajul cu 7,5 g paracetamol sau peste, în
administrare unică la adulţi sau 140 mg paracetamol/kg greutate corporală în administrare unică la
copii, determină citoliză hepatică care induce necroză completă şi ireversibilă şi determină insuficienţă
hepatocelulară, acidoză metabolică şi encefalopatie care pot evolua către comă şi deces. Concomitent,
au fost observate creşteri ale valorilor concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice (AST,
ALT), lactat dehidrogenazei şi bilirubinei precum şi scădere a valorilor protrombinemiei care poate să
apară la 12 - 48 ore după administrare. Semnele clinice ale afectării hepatice de obicei, devin
manifeste iniţial, după 2 zile şi ating o intensitate maximă după 4-6 zile.
Măsuri terapeutice de urgenţă
‐ Spitalizare de urgenţă
‐ Trebuie prelevată o probă de sânge pentru determinarea concentraţiei plasmatice a
paracetamolului, cât mai devreme posibil după supradozaj, înaintea începerii tratamentului.
‐ Evacuare rapidă a medicamentului ingerat prin lavaj gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat (adsorbant) şi sulfat de sodiu (laxativ)
‐ Tratamentul constă în administrarea antidotului N-acetilcisteină (NAC) pe cale i.v. sau orală, în
primele 10 ore post-ingestie, dacă este posibil. Totuşi, NAC poate asigura un anumit nivel de
protecţie chiar dacă este administrată după 10 ore de la producerea supradozajului, dar în acest
caz trebuie prelungită perioada de tratament.
‐ Tratament simptomatic
‐ Testele hepatice trebuie efectuate la începutul tratamentului şi trebuie repetate la intervale de 24
ore. În majoritatea cazurilor valorile concentraţiilor plasmatice ale transaminazelor revin la
normal în 1-2 săptămâni cu recuperarea în totalitate a funcţiei hepatice. Totuşi, în cazuri foarte
rare poate fi recomandat transplant hepatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupa farmacoterapeutică:
alte analgezice şi antipiretice, cod ATC: N02BE01
Paracetamolul are atât efecte analgezice cât şi antipiretice. Cu toate acestea, paracetamolul nu are efect
antiinflamator. Principala acţiune a paracetamolului este inhibarea ciclooxigenazei, o enzimă
importantă pentru sinteza prostaglandinelor. Ciclooxigenaza de la nivelul sistemului nervos central
este mai sensibilă la paracetamol decât cea periferică şi acest fapt explică de ce acesta are doar
eficacitate analgezică şi antipiretică, fără activitate anti-inflamatorie periferică evidentă. Paracetamolul
deţine efect antipiretic, probabil datorită acţiunii sale la nivel central, asupra centrului hipotalamic de
reglare a temperaturii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală paracetamolul este rapid şi aproape complet absorbit. Concentraţia
plasmatică maximă este atinsă după 30 de minute până la 2 ore.
Distribuţie
Paracetamolul are o distribuţie rapidă, în toate ţesuturile. Concentraţiile sale sunt comparabile în
sânge, salivă şi plasmă. Volumul aparent de distribuţie al paracetamolului este de aproximativ 1 l/kg
greutate corporală. La doze terapeutice legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă.
Metabolizare
La adulţi, paracetamolul este metabolizat în ficat prin conjugare cu acid glucuronic (~60 %) şi cu acid
sulfuric (~35 %). Cea din urmă cale este saturată rapid la doze mai mari decât doza terapeutică. O cale
minoră, catalizată de citocromul P450, are ca rezultat formarea unui reactiv intermediar (N-acetil-p-
benzochinoneimină) care în mod normal este detoxificat repede de către glutation şi eliminat prin
urină, după conjugarea cu cisteină (~3 %) şi acid mercaptopuric. La nou-născuţi şi copiii sub 12 ani
sulfoconjugarea este principala cale de metabolizare, iar glucuronconjugarea este mai redusă decât la
adulţi. Eliminarea totală la copii este comparabilă cu cea de la adulţi, datorită capacităţii crescute
pentru sulfoconjugare.
Eliminare
Principala cale de eliminare a paracetamolului este prin urină. 90% din doza ingerată este eliminată pe
cale renală în decurs de 24 de ore, predominant sub formă de conjugaţi glucuronizi (80 până la 80%) şi
sulfaţi (20 până la 30%). Mai puţin de 5% este eliminat în formă nemetabolizată. Timpul de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
În caz de insuficientă renală sau hepatică, după supradoză şi la nou-născuţi, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare al paracetamolului este întârziat. Efectul maxim este echivalent cu
concentraţiile plasmatice.
În caz de insuficienţă renală (clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min), eliminarea
paracetamolului şi a metaboliţilor săi este întârziată.
Capacitatea de conjugare nu este modificată la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cadrul studiilor efectuate la animale, investigând toxicitatea acută, subcronică şi cronică a
paracetamolului, la şobolan şi soarece, au fost observate leziuni gastro-intestinale, modificări ale
numărului de celule sanguine, degenerescenţă a parenchimului hepatic şi renal şi necroză. Aceste
modificări sunt atribuite pe de o parte mecanismului de acţiune şi pe de altă parte metabolizării
paracetamolului. Metaboliţii care sunt probabil responsabili pentru efectele toxice şi modificările
corespunzătoare organice au fost găsiţi, de asemenea la oameni. Mai mult, în timpul administrării pe
termen lung (adică 1 an), au fost observate cazuri foarte rare de hepatită cronică agresivă reversibilă în
limita dozelor maxime terapeutice. La doze subtoxice, simptomele de intoxicaţie pot apărea după a
treia săptămână de utilizare. Prin urmare, paracetamolul nu trebuie administrat pentru o perioadă lungă
7
de timp sau în doze mari. Investigaţii extensive nu au arătat vreun risc relevant genotoxic al
paracetamolului la doze terapeutice, adică doze non-toxice.
Studii de lungă durată efectuate la şobolani şi şoareci nu au demonstrat efecte carcinogene la doze
non-hepatotoxice ale paracetamolului.
Paracetamolul traversează bariera placentară. Studiile efectuate la animale şi experienţa clinică nu au
indicat vreun efect potenţial teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Etilceluloză 100
Manitol (E421)
Celuloză microcristalină PH 101
Crospovidonă, tip B
Aspartam (E951)
Stearat de magneziu
Aromă de căpşuni (conţine printre altele maltodextrină, gumă arabică)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Blister din PVC-PVdC/Al-PE-hârtie - A se păstra la temperaturi sub 30
oC.
Blister PVC-Aclar/Al-PE-hârtie - Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Blister din PVC-PVdC/Al-PE-hârtie sau blister PVC–Aclar/Al-PE-hârtie.
Mărimea ambalajului: 10, 12, 16, 20, 30 comprimate orodispesabile.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group PTC ehf
Reykjavikurvegur 76 - 78,
220 Hafnarfjordur,
Islanda
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5349/2013/01-10
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire Autorizaţie Februarie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
