LOPERAMID LAROPHARM 1 mg/5 ml
Substanta activa: LOPERAMIDUMClasa ATC: A07DA03Forma farmaceutica: SOL. ORALA
Prescriptie: OTC
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. din PVC de culoare bruna a 50 ml sol. orala si lingurita dubla dozatoare, din polistiren (2,5 ml si 5 ml)
Producator: LAROPHARM S.R.L. - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Laropharm 1 mg/5 ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie orală conţin 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute, inclusiv exacerbările acute ale diareei cronice pentru perioade de
până la 5 zile la adulţi şi copii peste 4 ani; tratamentul simptomatic al diareei cronice la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
O linguriţă dozatoare = 5 ml soluţie orală = 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Diaree acută
Pacientului i se va recomanda să se adreseze medicului în cazul în care diareea se agravează sau dacă nu se
observă îmbunătăţiri ale stării clinice după 2 zile de la începerea tratamentului cu loperamidă.
Adulţi:
Oral, o doză iniţială de 4 mg (4 linguriţe dozatoare de 5 ml) şi apoi 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml),
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi doza zilnică totală de 16 mg (16 linguriţe dozatoare de 5 ml).
Copii:
Există date limitate referitoare la administrarea la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
În administrarea la copii se recomandă a nu se depăşi dozele indicate.
- copii cu vârsta peste 8 ani: oral, o doză de 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml), de patru ori pe zi, timp de
maxim 5 zile.
- copii cu vârsta cuprinsă între 4-8 ani: oral, o doză de 1 mg (1 linguriţă dozatoare de 5 ml), de trei sau patru
ori pe zi, timp de maxim 3 zile.
- copii cu vârsta mai mică de 4 ani: nu se recomandă administrarea Loperamid Laropharm 1mg/5 ml soluţie
la această categorie de vârstă.
Diaree cronică
Adulţi:
Poate fi necesară individualizarea dozei.
2
Oral, o doză iniţială între 4-8 mg (4-8 linguriţe dozatoare de 5 ml) pe zi, în doze divizate, în funcţie de
severitatea afecţiunii. Dacă este nevoie, această doză poate fi ajustată până la maximum 16 mg (16 linguriţe
dozatoare de 5 ml) pe zi. După stabilirea dozei de întreţinere zilnică, Loperamid Laropharm 1mg/5 ml soluţie
poate fi administrat de pacient în două prize. În administrarea loperamidei nu s-a observat apariţia toleranţei,
prin urmare nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi datorită reducerii metabolizării hepatice (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
copii cu vârsta sub 4 ani;
când se doreşte evitarea inhibării peristaltismului, din cauza riscului de complicaţii semnificative,
incluzând ileon, megacolon şi megacolon toxic, în special în următoarele cazuri:
- când apare ileus, constipaţie sau distensie abdominală;
- pacienţi cu acutizări ale colitei ulcerative;
- pacienţi cu enterocolită bacteriană prin mecanism invaziv (produsă de microorganisme precum
Salmonella, Shigella, Campylobacter);
- pacienţi cu colită pseudomembranoasă cauzată de administrarea antibioticelor cu spetru larg.
Loperamida nu trebuie folosită ca monoterapie la pacienţii cu dizenterie acută (care prezintă sânge în scaun
şi febră înaltă).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu diaree, în special la copiii mici, poate apărea depleţia de lichide şi electroliţi. Utilizarea
loperamidei nu exclude necesitatea terapiei de substituţie a lichidelor şi electroliţilor.
Tratamentul diareei cu loperamidă este doar simptomatic.
Diareea persistentă poate fi un indicator al unei afecţiuni posibil mai grave, din acest motiv loperamida nu
trebuie utilizată pe perioade prelungite şi cauza diareei trebuie investigată dacă starea clinică nu se
ameliorează în 48 ore de la începerea tratamentului. Atunci când este identificată cauza, trebuie iniţiat
tratamentul specific.
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu func
ţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi din cauza reducerii metabolismului prin primul pasaj hepatic (de ex. în
tulburările hepatice severe) deoarece poate rezulta o supradozare cu toxicitate la nivelul SNC.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă imediat în caz de apartiţie a constipaţiei, distensiei abdominale
sau ileus.
Pacienţii cu SIDA ce utilizează loperamida pentru tratarea diareei trebuie să oprească administrarea acestui
medicament la primele semne de distensie abdominală. Cazuri de megacolon toxic la pacienţii cu SIDA şi
colită infecţioasă, virală sau bacteriană, trataţi cu loperamidă, au fost raportate izolat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, care sunt inhibitori ai
glicoproteinei P, au dus la o creştere de 2 până la 3 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. Relevanţa clinică
a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P, atunci când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, până la maxim 16 mg zilnic) este necunoscută.
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 4 mg) şi a itraconazolului, un inhibitor al CYP3A4
şi a glicoproteinei P, duce la o creşterea de 3 până la 4 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. În acelaşi
3
studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a dus la o creştere de aproximativ două ori a nivelului plasmatic
al loperamidei. Combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a nivelului plasmatic al
loperamidei şi o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte
SNC, măsurate prin testul psihomotor (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution
Test).
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
a glicoproteinei P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Această creştere nu a
fost asociată cu creşterea efectelor farmacodinamice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă a loperamidei cu desmopresină administrată oral poate duce la o creştere de 3
ori a nivelului plasmatic al desmopresinei, probabil din cauza scăderii motilităţii gastrointestinale.
Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potenţeze efectul loperamidei şi
medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să diminueze efectul loperamidei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Siguranţa în timpul sarcinii nu a fost stabilită, cu toate că studiile la animale nu au demonstrat efecte
teratogene sau proprietăţilor embriotoxice. În consecinţă, nu este recomandat să se utilizeze loperamida în
timpul sarcinii, în special în primul trimestru.
Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea loperamidei
în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin
reacţii precum somnolenţă, oboseală, vertij, stare de conştienţă diminuată, pierderea cunoştinţei (vezi pct
4.8.).
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii peste 12 ani care au participat la 31 de studii
clinice controlate şi necontrolate, dintre care 26 de studii au inclus pacienţi cu diaree acută (nr. pacienţi
2755) şi 5 studii pacienţi cu diaree cronică (nr. pacienţi 321).
În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareea acută, cele mai comune reacţii adverse (de ex. cu o
incidenţă mai mare de 1%) au fost: constipaţie (2.7%), flatulenţă (1.7%), durere de cap (1.2%) şi greaţă
(1.1%). În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareee cronică, cele mai comune reacţii adverse
raportate (de ex. cu o incidenţă mai mare de 1%) au fost: flatulenţă (2.8%), constipaţie (2.2%), greaţă (1.2%)
şi ameţeală (1.2%).
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) hipersensibilitate, reacţii anafilactice
(inclusiv şoc anafilactic), reacţie
anafilactoidă
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) ameţeli, cefalee
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100)somnolenţă
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) pierderea sau scăderea stării de
conştienţă, stupoare, hipertonie, tulburări
de coordonare
Tulburări oculare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) mioză
Tulburări gastro-intestinale Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) constipaţie, greaţă, flatulenţă
Mai puţin frecvente dureri abdominale, disconfort abdominal,
4
(≥1/1000 şi <1/100) xerostomie , vărsături, dispesie
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon
(inclusiv megacolon toxic – vezi
secţiunea 4.4), distensie abdominală
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100) eritem
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) erupţii veziculare (inclusiv sindromul
Stevens-Johnson, necroliză toxică
epidermică şi eritem multiform),
angioedem, urticarie, prurit
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) oboseală
În cursul investigaţiilor clinice şi urmare a experienţei post-marketing, asociate cu utilizarea loperamidei, au
fost raportate reacţii adverse ce sunt în mod frecvent simptome ale sindromului diareic subiacent (de ex.
durere abdominală sau discomfort, greaţă, vomă, gură uscată, oboseală, somnolenţă, ameţeală, constipaţie şi
flatulenţă). Aceste simptome sunt adesea dificil de diferenţiat de reacţiile adverse ale medicamentului.
Populaţia pediatrică
Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată la 607 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 zile şi 13 ani, care
au participat la 13 studii clinice controlate şi necontrolate privind utilizarea loperamidei în tratarea diareei
acute. În general, profilul reacţiilor adverse la aceşti pacienţi a fost similar cu cel rezultat din studiile clinice
de la adulţi şi copii cu vârste egale sau mai mari de 12 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucrupermite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniulsănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie:
În caz de supradozare (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei afectări hepatice) pot să apară: deprimare
SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie),
constipaţie, retenţie urinară şi ileus. Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice sunt mult mai susceptibili la
efectele SNC.
Abordare terapeutică:
Tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune a
loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea repetată a
antidotului. Este necesară supravegherea pacientului pentru cel puţin 48 ore, pentru a observa din timp
semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida se leagă de receptorii opiozi de la nivelul peretelui intestinal, reducând peristaltismul propulsiv
şi crescând timpul tranzitului intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Cea mai mare parte a loperamidei ingerate este absorbită la nivel intestinal, dar ca rezultat al metabolizării
hepatice semnificative, biodisponibilitatea sistemică este de numai aproximativ 0.3%.
Distribuţie:
Studiile de distribuţie pe şobolani au arătat o afinitate crescută pentru peretele intestinal, cu preferinţă pentru
legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea de proteinele plasmatice, în special de
albumină, este de 95%. Datele preclinice au arătat că loperamida este subtrat pentru glicoproteina P.
Metabolizare:
Loperamida este aproape complet metabolizată la nivelul ficatului, unde este conjugată şi excretată prin bilă.
Loperamida este meabolizată în principal prin N-demetilare oxidativă şi metabolizarea implică majoritar
izoformele CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită metabolizării hepatice crescute, nivelul plasmatic de loperamidă
nemetabolizată este extrem de scăzut.
Eliminare:
La om, timpul de înjumătăţire al loperamidei se situează între 9-14 ore, în medie fiind de 11 ore. Excreţia
loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
Populaţia pediatrică:
Nu au fost realizate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Se consideră că farmacocinetica
loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente sunt similare cu cele înregistrate la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind utilizarea loperamidei în tratarea afecţiunilor acute şi cronice nu au arătat toxicitate specifică.
Studiile in vivo şi in vitro au indicat că loperamida nu este genotoxică. În studiile de reproducere, doze foarte
mari de loperamidă (40 mg/kg/zi – de 240 de ori mai mare decât doza maximă folosită la oameni) au
influenţat negativ fertilitatea şi supravieţuirea fetală, asociate cu toxicitate maternală, la şobolani. Doze mai
scăzute nu au avut nici un efect asupra sănătăţii maternale sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi
postnatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicerol
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu dihidrat
Zaharină sodică
Aromă de portocale
Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, protejat de lumină.
După prima deschidere, a se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PVC de culoare brună, capacitate 50 ml, închis cu capac cu filet, din polietilenă, de
culoare albă, sigilat cu inel de siguranţă, din polietilenă, de culoare albă; flaconul conţine 50 ml soluţie
orală.
Linguriţă dublu dozatoare, din polistiren (2,5 ml şi 5 ml).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei, nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: 021.369.32.02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6499/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Loperamid Laropharm 1 mg/5 ml soluţie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml soluţie orală conţin 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie orală.
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al diareei acute, inclusiv exacerbările acute ale diareei cronice pentru perioade de
până la 5 zile la adulţi şi copii peste 4 ani; tratamentul simptomatic al diareei cronice la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
O linguriţă dozatoare = 5 ml soluţie orală = 1 mg clorhidrat de loperamidă.
Diaree acută
Pacientului i se va recomanda să se adreseze medicului în cazul în care diareea se agravează sau dacă nu se
observă îmbunătăţiri ale stării clinice după 2 zile de la începerea tratamentului cu loperamidă.
Adulţi:
Oral, o doză iniţială de 4 mg (4 linguriţe dozatoare de 5 ml) şi apoi 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml),
după fiecare scaun diareic, fără a depăşi doza zilnică totală de 16 mg (16 linguriţe dozatoare de 5 ml).
Copii:
Există date limitate referitoare la administrarea la copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
În administrarea la copii se recomandă a nu se depăşi dozele indicate.
- copii cu vârsta peste 8 ani: oral, o doză de 2 mg (2 linguriţe dozatoare de 5 ml), de patru ori pe zi, timp de
maxim 5 zile.
- copii cu vârsta cuprinsă între 4-8 ani: oral, o doză de 1 mg (1 linguriţă dozatoare de 5 ml), de trei sau patru
ori pe zi, timp de maxim 3 zile.
- copii cu vârsta mai mică de 4 ani: nu se recomandă administrarea Loperamid Laropharm 1mg/5 ml soluţie
la această categorie de vârstă.
Diaree cronică
Adulţi:
Poate fi necesară individualizarea dozei.
2
Oral, o doză iniţială între 4-8 mg (4-8 linguriţe dozatoare de 5 ml) pe zi, în doze divizate, în funcţie de
severitatea afecţiunii. Dacă este nevoie, această doză poate fi ajustată până la maximum 16 mg (16 linguriţe
dozatoare de 5 ml) pe zi. După stabilirea dozei de întreţinere zilnică, Loperamid Laropharm 1mg/5 ml soluţie
poate fi administrat de pacient în două prize. În administrarea loperamidei nu s-a observat apariţia toleranţei,
prin urmare nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară o ajustare a dozelor pentru pacienţii cu funcţie renală afectată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu funcţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi datorită reducerii metabolizării hepatice (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
hipersensibilitate la clorhidratul de loperamidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
copii cu vârsta sub 4 ani;
când se doreşte evitarea inhibării peristaltismului, din cauza riscului de complicaţii semnificative,
incluzând ileon, megacolon şi megacolon toxic, în special în următoarele cazuri:
- când apare ileus, constipaţie sau distensie abdominală;
- pacienţi cu acutizări ale colitei ulcerative;
- pacienţi cu enterocolită bacteriană prin mecanism invaziv (produsă de microorganisme precum
Salmonella, Shigella, Campylobacter);
- pacienţi cu colită pseudomembranoasă cauzată de administrarea antibioticelor cu spetru larg.
Loperamida nu trebuie folosită ca monoterapie la pacienţii cu dizenterie acută (care prezintă sânge în scaun
şi febră înaltă).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
La pacienţii cu diaree, în special la copiii mici, poate apărea depleţia de lichide şi electroliţi. Utilizarea
loperamidei nu exclude necesitatea terapiei de substituţie a lichidelor şi electroliţilor.
Tratamentul diareei cu loperamidă este doar simptomatic.
Diareea persistentă poate fi un indicator al unei afecţiuni posibil mai grave, din acest motiv loperamida nu
trebuie utilizată pe perioade prelungite şi cauza diareei trebuie investigată dacă starea clinică nu se
ameliorează în 48 ore de la începerea tratamentului. Atunci când este identificată cauza, trebuie iniţiat
tratamentul specific.
Cu toate că nu există date farmacocinetice la pacienţii cu func
ţie hepatică afectată, loperamida trebuie
utilizată cu precauţie la aceşti pacienţi din cauza reducerii metabolismului prin primul pasaj hepatic (de ex. în
tulburările hepatice severe) deoarece poate rezulta o supradozare cu toxicitate la nivelul SNC.
Administrarea loperamidei trebuie întreruptă imediat în caz de apartiţie a constipaţiei, distensiei abdominale
sau ileus.
Pacienţii cu SIDA ce utilizează loperamida pentru tratarea diareei trebuie să oprească administrarea acestui
medicament la primele semne de distensie abdominală. Cazuri de megacolon toxic la pacienţii cu SIDA şi
colită infecţioasă, virală sau bacteriană, trataţi cu loperamidă, au fost raportate izolat.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datele non-clinice au arătat că loperamida este un substrat pentru glicoproteina P. Administrarea
concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) cu chinidină sau ritonavir, care sunt inhibitori ai
glicoproteinei P, au dus la o creştere de 2 până la 3 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. Relevanţa clinică
a acestei interacţiuni farmacocinetice cu inhibitorii glicoproteinei P, atunci când loperamida este administrată
la dozele recomandate (2 mg, până la maxim 16 mg zilnic) este necunoscută.
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 4 mg) şi a itraconazolului, un inhibitor al CYP3A4
şi a glicoproteinei P, duce la o creşterea de 3 până la 4 ori a nivelului plasmatic al loperamidei. În acelaşi
3
studiu, un inhibitor al CYP2C8, gemfibrozil, a dus la o creştere de aproximativ două ori a nivelului plasmatic
al loperamidei. Combinaţia de itraconazol şi gemfibrozil a dus la o creştere de 4 ori a nivelului plasmatic al
loperamidei şi o creştere de 13 ori a expunerii plasmatice totale. Aceste creşteri nu au fost asociate cu efecte
SNC, măsurate prin testul psihomotor (de ex. somnolenţa subiectivă şi testul Digit Symbol Substitution
Test).
Administrarea concomitentă a loperamidei (doză unică de 16 mg) şi ketoconazol, un inhibitor al CYP3A4 şi
a glicoproteinei P, a dus la o creştere de 5 ori a concentraţiei plasmatice a loperamidei. Această creştere nu a
fost asociată cu creşterea efectelor farmacodinamice măsurate prin pupilometrie.
Administrarea concomitentă a loperamidei cu desmopresină administrată oral poate duce la o creştere de 3
ori a nivelului plasmatic al desmopresinei, probabil din cauza scăderii motilităţii gastrointestinale.
Este posibil ca medicamentele cu proprietăţi farmacologice similare să potenţeze efectul loperamidei şi
medicamentele care accelerează tranzitul gastrointestinal să diminueze efectul loperamidei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Siguranţa în timpul sarcinii nu a fost stabilită, cu toate că studiile la animale nu au demonstrat efecte
teratogene sau proprietăţilor embriotoxice. În consecinţă, nu este recomandat să se utilizeze loperamida în
timpul sarcinii, în special în primul trimestru.
Cantităţi mici de loperamidă pot trece în laptele matern. Prin urmare, nu se recomandă utilizarea loperamidei
în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Acest medicament poate influenţa negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, prin
reacţii precum somnolenţă, oboseală, vertij, stare de conştienţă diminuată, pierderea cunoştinţei (vezi pct
4.8.).
4.8 Reacţii adverse
Siguranţa loperamidei a fost evaluată la 3076 adulţi şi copii peste 12 ani care au participat la 31 de studii
clinice controlate şi necontrolate, dintre care 26 de studii au inclus pacienţi cu diaree acută (nr. pacienţi
2755) şi 5 studii pacienţi cu diaree cronică (nr. pacienţi 321).
În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareea acută, cele mai comune reacţii adverse (de ex. cu o
incidenţă mai mare de 1%) au fost: constipaţie (2.7%), flatulenţă (1.7%), durere de cap (1.2%) şi greaţă
(1.1%). În studiile clinice cu loperamidă, utilizată în diareee cronică, cele mai comune reacţii adverse
raportate (de ex. cu o incidenţă mai mare de 1%) au fost: flatulenţă (2.8%), constipaţie (2.2%), greaţă (1.2%)
şi ameţeală (1.2%).
Clasificarea MedDRA pe
aparate, sisteme şi organe
Frecvenţa Tipul reacţiei adverse
Tulburări ale sistemului
imunitar Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) hipersensibilitate, reacţii anafilactice
(inclusiv şoc anafilactic), reacţie
anafilactoidă
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) ameţeli, cefalee
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100)somnolenţă
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) pierderea sau scăderea stării de
conştienţă, stupoare, hipertonie, tulburări
de coordonare
Tulburări oculare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) mioză
Tulburări gastro-intestinale Frecvente
(≥1/100 şi <1/10) constipaţie, greaţă, flatulenţă
Mai puţin frecvente dureri abdominale, disconfort abdominal,
4
(≥1/1000 şi <1/100) xerostomie , vărsături, dispesie
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) ileus (inclusiv ileus paralitic), megacolon
(inclusiv megacolon toxic – vezi
secţiunea 4.4), distensie abdominală
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100) eritem
Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) erupţii veziculare (inclusiv sindromul
Stevens-Johnson, necroliză toxică
epidermică şi eritem multiform),
angioedem, urticarie, prurit
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) retenţie urinară
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Rare
(≥1/10000 şi <1/1000) oboseală
În cursul investigaţiilor clinice şi urmare a experienţei post-marketing, asociate cu utilizarea loperamidei, au
fost raportate reacţii adverse ce sunt în mod frecvent simptome ale sindromului diareic subiacent (de ex.
durere abdominală sau discomfort, greaţă, vomă, gură uscată, oboseală, somnolenţă, ameţeală, constipaţie şi
flatulenţă). Aceste simptome sunt adesea dificil de diferenţiat de reacţiile adverse ale medicamentului.
Populaţia pediatrică
Siguranţa utilizării loperamidei a fost evaluată la 607 pacienţi cu vârsta cuprinsă între 10 zile şi 13 ani, care
au participat la 13 studii clinice controlate şi necontrolate privind utilizarea loperamidei în tratarea diareei
acute. În general, profilul reacţiilor adverse la aceşti pacienţi a fost similar cu cel rezultat din studiile clinice
de la adulţi şi copii cu vârste egale sau mai mari de 12 ani.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucrupermite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniulsănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie:
În caz de supradozare (inclusiv supradozaj relativ din cauza unei afectări hepatice) pot să apară: deprimare
SNC (stupoare, tulburări de coordonare, somnolenţă, mioză, hipertonie musculară şi deprimare respiratorie),
constipaţie, retenţie urinară şi ileus. Copiii şi pacienţii cu afecţiuni hepatice sunt mult mai susceptibili la
efectele SNC.
Abordare terapeutică:
Tratamentul supradozajului constă în administrarea antidotului, naloxonă. Deoarece durata de acţiune a
loperamidei este mai mare decât cea a naloxonei (1 până la 3 ore), este indicată administrarea repetată a
antidotului. Este necesară supravegherea pacientului pentru cel puţin 48 ore, pentru a observa din timp
semnele unei eventuale deprimări a sistemului nervos central.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipropulsive, codul ATC: A07DA03.
Loperamida se leagă de receptorii opiozi de la nivelul peretelui intestinal, reducând peristaltismul propulsiv
şi crescând timpul tranzitului intestinal. Loperamida creşte tonusul sfincterului anal.
5
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie:
Cea mai mare parte a loperamidei ingerate este absorbită la nivel intestinal, dar ca rezultat al metabolizării
hepatice semnificative, biodisponibilitatea sistemică este de numai aproximativ 0.3%.
Distribuţie:
Studiile de distribuţie pe şobolani au arătat o afinitate crescută pentru peretele intestinal, cu preferinţă pentru
legarea de receptorii din stratul muscular longitudinal. Legarea de proteinele plasmatice, în special de
albumină, este de 95%. Datele preclinice au arătat că loperamida este subtrat pentru glicoproteina P.
Metabolizare:
Loperamida este aproape complet metabolizată la nivelul ficatului, unde este conjugată şi excretată prin bilă.
Loperamida este meabolizată în principal prin N-demetilare oxidativă şi metabolizarea implică majoritar
izoformele CYP3A4 şi CYP2C8. Datorită metabolizării hepatice crescute, nivelul plasmatic de loperamidă
nemetabolizată este extrem de scăzut.
Eliminare:
La om, timpul de înjumătăţire al loperamidei se situează între 9-14 ore, în medie fiind de 11 ore. Excreţia
loperamidei nemetabolizate şi a metaboliţilor se produce în principal prin fecale.
Populaţia pediatrică:
Nu au fost realizate studii farmacocinetice la populaţia pediatrică. Se consideră că farmacocinetica
loperamidei şi interacţiunile cu alte medicamente sunt similare cu cele înregistrate la adulţi.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile privind utilizarea loperamidei în tratarea afecţiunilor acute şi cronice nu au arătat toxicitate specifică.
Studiile in vivo şi in vitro au indicat că loperamida nu este genotoxică. În studiile de reproducere, doze foarte
mari de loperamidă (40 mg/kg/zi – de 240 de ori mai mare decât doza maximă folosită la oameni) au
influenţat negativ fertilitatea şi supravieţuirea fetală, asociate cu toxicitate maternală, la şobolani. Doze mai
scăzute nu au avut nici un efect asupra sănătăţii maternale sau fetale şi nu au afectat dezvoltarea peri- şi
postnatală.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Glicerol
Acid citric monohidrat
Citrat de sodiu dihidrat
Zaharină sodică
Aromă de portocale
Apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani.
Termen de valabilitate după prima deschidere a flaconului: 28 zile.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
6
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original, protejat de lumină.
După prima deschidere, a se păstra la temperaturi sub 25°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PVC de culoare brună, capacitate 50 ml, închis cu capac cu filet, din polietilenă, de
culoare albă, sigilat cu inel de siguranţă, din polietilenă, de culoare albă; flaconul conţine 50 ml soluţie
orală.
Linguriţă dublu dozatoare, din polistiren (2,5 ml şi 5 ml).
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Laropharm S.R.L.
Şoseaua Alexandriei, nr. 145A, Bragadiru, judeţul Ilfov, România
Tel/Fax: 021.369.32.02/03/06
e-mail: contact@laropharm.ro
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6499/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Mai 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
