IBUPROFEN/CLORHIDRAT DE FENILEFRINA ZENTIVA 200 mg/5 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6362/2014 /01 -02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilo r produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen/Clorhidrat de fenilefrină Zentiva 200 mg/5 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine ibuprofen 2 00 mg şi clorhidrat de fenilefrină 5,0 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Comprimate filmate, bicovexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametru de aproximativ
10,6 mm.
4. DATE CLINI CE
4.1 Indica ţii terapeutice
Medicamentul este conceput pentru ameliorarea simptomelor de răceală şi gripă asociate cu congestie
incluzând: dureri slab localizate, cefalee , febră, dureri în gât, nas şi sinusuri înfundate .
4.2 Doze ş i mod de administrare
Ad ministrare pe cale orală şi utilizare doar de scurtă durată.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Trebuie utilizată doza cea mai mică care este eficace, pe perioada de timp cea mai scurtă necesară
ameliorării simptomelor.
Pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă
medicamentul este necesar mai mult de 3- 5 zile.
Doza este de 2 comprimate filmate la fiecare 8 ore. A se lăsa un interval de timp de cel puţ in 4 ore
între doze ş i a nu se depă şi o doză de 6 comprimate filmate în orice perioadă de 24 de ore .
Medicamentul nu este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Vârstnici
La pacien ţii vârstnici dozele sunt similare cu cele pentru adulţi, dar sunt necesare precau ţii
supli mentare (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatul filmat poate fi luat cu sau fără alimente. Dacă este luat cu alimente sau la scurt timp
după masă debutul ac ţiunii sale poate fi întârziat. Totu şi, administrarea acestuia cu alimente
îmbunătă ţe şte tolerabilitatea medicamentului ş i reduce probabilitatea tulburărilor gastro- intestinale.
2
4.3 Contraindica ţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem
sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro -intestinală le gate de tratamentul anterior cu AINS.
- Ulcer gastro -intestinal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro -intestinal/hemoragie
recurentă, (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Hipertensiune arterială severă, insuficienţă cardiacă, renală sau hepatică severe (vezi pct. 4.4).
- Tulburări ale coagulării sângelui ş i hematopoiezei.
- Al treilea trimestrul de sarcină.
- Hipertiroidie.
- Diabet zaharat.
- Glaucom cu unghi închis.
- Reten ţie urinară .
- Feocromocitom.
- Pacien ţi care utilizează în prezent antidepresive triciclice sau alte medicamente simpatomimetice,
beta -blocante, şi cei care utilizează în prezent sau au utilizat inhibitori de monoaminoxidază în
ultimele două săptamâni.
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Ibuprofen
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai scăzute doze eficiente, pentru durata
cea mai scurtă necesară pentru a controla simptomele (vezi mai jos riscuri gastro -intestinale şi
cardiovasculare) .
Vârsnici
Vârsnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerări şi perforaţii
gastrointestinale ce pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerări, ulceraţii şi perforaţii gastrointestinale
AINS trebuie administrate cu atenţie pacienţilor cu un istoric de boli gastro- intestinale (rectocolită
ulcerohemoragică, boal ă Crohn), întrucât aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Sângerarea, ulceraţiile sau perforaţiile gastro -intestinale, care pot fi letale, s -au raportat la toate AINS
în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau un antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave. Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este
mai ridicat la dozele mai mari de AI NS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă acesta este
complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârsnici. Aceşti pacienţi trebuie să
înceapă tratamentul cu doza cea mai mică disponibilă.
La pacienţii cu risc crescu t de reacţii adverse, precum şi la cei cu tratament de lungă durată cu acid
acetilsalicilic în doze antiagregante sau cu alte medicamente care cresc riscul gastro -intestinal (vezi
pct. 4.5), trebuie luată în considerare utilizarea concomitentă a medicament elor protectoare cum sunt
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni.
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastro- intestinale), în special în
etapele iniţiale ale tratamentului.
Trebuie recomandată precauţie pentru pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot
creşte riscul de ulceraţii sau sângerare, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele cum este
warfarin a, inhibitori i selectivi de recaptare a serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este
acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5).
3
În cazul în care apar sângerări sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii care utilizează ibuprofen,
tra tamentul trebuie întrerupt.
Alte AINS
T rebuie evitată utilizarea acestui medicament concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei -2 (vezi pct. 4.5).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Este necesară precauţie (pacientul să se adreseze medicului sau farmacistului) înainte de a începe
tratamentul la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, întrucât
în tratamentul cu AINS au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arter ială şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteri ale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu
≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele le tale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi
necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi
pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă riscul cel mai ridicat al acestor reacţii în fazele iniţiale ale
t ratamentului : debutul reacţiei având loc în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Acest medicament trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni
ale mucoaselo r sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte asupra aparatului respirator
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţi care au sau au avut în antecedente astm bronşic sau
afecţiuni alergice.
O atenţie sporită este necesară la pacienţii care a u febra fânului, polipi nazali sau tulburări respiratorii
obstructive cronice, întrucât pentru aceş tia există risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea
se pot prezenta drept crize de astm bronş ic (aşa-numitul astm la analgezice), edem Quincke sau
urticarie.
LES şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv
Lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv prezintă risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
Efect renal
Poate determina insuficien ţă renală, întrucât funcţi a renală se poate deteriora mai mult (vezi pct. 4.3 şi
4.8).
Efect hepatic
Poate determina disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Afectarea fertilităţii la femei
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza prostaglan dinelor pot
provoca afectarea fertilităţii la femei printr -un efect asupra ovulaţiei. Acesta este reversibil la
întreruperea tratamentului. La femeile care au dificultăţi în concepţie sau care efectuează investigaţii
pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării ibuprofenului (vezi pct. 4.6).
4
Este necesară atenţie sporită imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Consumul de băuturi alcoolice şi fumatul nu sunt recomandabile în timpul tratamentului.
Fenilefrină
Fenile frina trebuie utilizată cu grijă la bărbaţii cu hipertrofie a prostatei, întrucât aceştia pot fi
predispuşi la retenţie urinară.
Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă medicamente care conţin simpatomimetice nu sunt
administrate simultan pe diver se căi, adică oral şi topic (preparate nazale, auriculare şi oftalmice).
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Ibuprofen
Ibuprofenul trebuie să nu fie folosit în asociere cu:
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: creştere a riscului de reacţii adverse gastro- intestinale.
- Acid acetilsalicilic: În afara cazului în care acidul acetilsalicilic în doză mică (nu peste 75 mg
zilnic) a fost prescris de către un medic, deoarece aceasta poate creşte riscul de reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 ).
- Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2: A se evita utilizarea concomitentă
a două sau mai multe AINS, întrucât acest lucru poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct.
4.4).
Ibuprofenul trebuie folosit cu precau ţie în asocie re cu:
- Acid acetilsalicilic: date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozei
scăzute de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate
concomitent. Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile cu privire la extrapolarea datelor
ex vivo la situaţia clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme pentru utilizarea
obişnuită a ibuprofenului, şi nici un efect relevant clinic nu este considerat ca fiind probabil
pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
- Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
- Antihipertensive şi diuretice: AINS pot diminua efectul acestor medicamente. Diureticele pot
creşte riscul de nefrotoxicitate.
- Diuretice care economisesc potasiu : administrarea concomitentă a ibuprofenului şi a
diureticelor care economisesc potasiu poate conduce la hiperpotasemie (se recomandă
verificarea potasiului plasmatic).
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS): risc
crescut de sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
- Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, redu ce RFG şi creşte
concentraţ iile de glicozide din plasmă.
- Litiu, fenitoină, metotrexat, baclofen: există date clinice care indică faptul că AINS pot creşte
concentraţ iile din plasmă ale acestor medicamente.
- Ciclosporină, tacrolimus : pot creşte riscul de nefrotoxicitate din cauza sintezei reduse a
prostaglandinelor în rinichi. În timpul tratamentului cu aceste asocieri, funcţia renală trebuie
monitorizată îndeaproape, în special la persoanele vârstnice .
- Zidovudina: risc crescut de toxicitate hematologică at unci când AINS sunt administrate cu
zidovudină. Există dovezi de risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la
hemofilicii HIV(+) care utilizează tratament simultan cu zidovudină şi ibuprofen.
- Antibiotice c hinolone: datele obţ inute la animal e indică faptul că AINS pot creşte riscul de
convulsii asociate tratamentul ui cu chinolone. Pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot
avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
- Sulfinpirazonă, probenecid: ibuprofen poate reduce efectul uricozur ic al acestor medicamente.
- Deriva ţii de sulfoniluree: utilizarea concomitentă cu ibuprofen poate creşte riscul de
hipoglicemie.
- Aminoglicozide: întrucât ibuprofenul poate scădea clear ance -ul aminoglicozidelor,
administrarea lor asociată poate creşte riscul de nefrotoxicitate şi ototoxicitate.
5
- Mifepristonă: AINS trebuie să nu fie utilizate timp de 8 -12 zile după administrarea
mifepristonei, întrucât AINS pot reduce efectele mifepristonei.
Fenilefrină
Fenilefrina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu:
- Antidepresive : inhibitorii MAO cresc efectul fenilefrinei. Utilizarea concomitentă a
fenilefrinei cu inhibitori MAO şi antidepresive triciclice poate duce la puseu hipertensiv.
Fenilefrina poate creş te efectul anticolinergic al antidepresivelor triciclice .
- Beta -blocante, medicamente antihipertensive, metildopa şi rezerpină: utilizarea concomitentă
a fenilefrinei cu aceste medicamente poate provoca un puseu hipertensiv.
Fenilefrina trebuie folosită cu precau ţie în asociere cu:
- Simpatomimetice şi vasodilatatoare : fenilefrina poate interacţiona rezultând reac ţii adverse cu
medicamente simpatomimetice şi vasodilatatoare .
- Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă cu glicozide digitalice creşte riscul de aritmie.
- Alcaloizi din ergot: Utilizarea concomitent ă cu alcaloizi din ergot (ergotamină şi metisergidă)
creşte riscul de ergotism.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi al ăptarea
Ibuprofen
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrionilor
sau feţ ilor. Da te din studiile epidemiologice au indicat un risc crescut de avort, malformaţii cardiace
după utilizarea de inhibitori de sinteză a prostaglandinelor în sarcina incipientă. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Riscul creşte cu
doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea de inhibitori de sinteză a prostaglandinelor a
produs cre şterea pierderilor pre- şi postimplantare şi mortalitate embrionară/fetală. În plus, la
animalele tratate cu inhibitori de sinteză a prostaglandinelor a fost descrisă o incidenţă crescută a
diferitelor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, în timpul organogenezei.
Dacă nu este inevitabil explicit, ibuprofenul nu trebuie să fie administrat în cursul
pri mului şi celui de
al doilea trimestru al sarcinii. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeia care încearcă să rămână
gravidă sau în primul sau al doilea trimestru al sarcinii, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar
durata tratamentului trebuie să f ie cât mai scurtă posibil.
În timpul
celui de -al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii de sinteză a prostaglandinei pot expune
fătul la următoarele:
• toxicitate cardio -pulmonară (cu o închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pul monară);
• disfuncţie renală care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi fătul la finalul sarcinii pot fi expuşi la
• o prelungire potenţială a timpului de sângerare,
• o inhibare a contracţiilor uterine, conducând la na ştere întârziată sau prelungită.
În consecin ţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de -al treilea trimestru al sarcinii.
Lactaţia
Ibuprofenul şi metaboli ţii săi se excretă în laptele mamelor care alăptează în concentraţii extrem de
scăzute (co nform unui studiu, copilul alăptat ar primi în laptele mamei numai 0,0008 % din doza
maternă ajustată conform greutăţii). Din cauza cantităţii minime în laptele uman, al timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare scurt şi pentru că nu există până a cum o influenţă nocivă
îngrijorătoare pentru sugari, ibuprofenul poate fi folosit în timpul alăptării pentru tratamentul de scurtă
durată al durerii sau pentru semne de inflama ţie. Siguranţa după utilizarea de lungă durată nu a fost
determinată.
6
Fertilitatea
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza prostaglandinelor pot
provoca afectarea fertilităţii la femei printr -un efect asupra ovulaţiei. Acesta este reversibil la
întreruperea tratamentului. La femeile care au dificul tăţi în concepţie sau care efectuează investigaţii
cu privire la infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării ibuprofenului.
Fenilefrină
Sarcina
Datorită proprietăţilor vasoconstrictoare ale fenilefrinei, medicamentul trebuie ut ilizat cu atenţie la
pacientele cu antecedente de preeclampsie. Fenilefrina poate reduce perfuzia placentară, iar
medicamentul trebuie folosit în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depăşesc acest risc.
Lactaţie
În baza datelor publicate disponibile pe ntru fenilefrină, aceasta nu este contraindicată în timpul
alăptării. Datele de la animale indică faptul că fenilefrina poate scădea producţia de lapte, şi, de aceea,
utilizarea sa nu este recomandabilă la începutul lactaţiei, în timpul alăptării nou- născuţilor şi, în
special, la prematuri.
Fertilitate
Nu sunt disponibile date cu privire la fertilitate.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi, la
persoane susceptibil e, poate produce ameţeli. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă şi să nu
folosească utilaje dacă au ameţeli.
4.8 Reacţii adverse
Următorul tabel însumează reac ţiile adverse la medicament pentru ibuprofen, respectiv fenilefrină
împăr ţite în grupuri conform terminologiei MedDRA împreună cu frecven ţele lor: foarte frecvente
(≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 ş i < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi <
1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tabel 1. Reacţii adverse la ibuprofen
Clasificarea MedDRA pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvenţa Efect advers
Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Anemie, leucopenie,
trombocitopenie,
pancitopenie,
agranulocitoză1
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frevente Reacţii de
hipersensibilitate- urticarie,
prurit
Foarte rare Reacţii severe de
hipersensibilitate - edem al
feţei, limbii şi laringelui,
reacţie anafila ctică, şoc
anafilactic2, angioedem
Tulburări psihice Foarte rare Depresie, insomnie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee, ameţeli, tinitus
Rare Meningita aseptică
7
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere,
incapacitatea de a distinge
culorile, ambliopie
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă
cardiacă
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Cu frecvenţă necunoscută Exacerbarea astmului
bronşic, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Dispepsie, greaţă, vărsături,
diaree, flatulenţă,
constipaţie
Frecvente Durere abdominală
Rare Ulcer peptic, perforaţie şi
hemoragie gastro-
intestinală, melenă,
hematemeză
Foarte rare Stomatită ulcerativă,
gastrită şi ulceraţii ale gurii,
agravarea bolii Crohn şi
colitei
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Tulburări ale funcţiei
ficatului
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente Diferite tipuri de erupţii
cutanate tranzitorii
Foarte rare Reacţii buloase – Sindrom
Stevens-Johnson, eritem
polimorf, necroliză
epidermică toxică
Tulburări renale şi urinare Foarte rare Cistită, hematurie,
disfunc ţie renală, nefrită
interstiţială, sindrom
nefrotic, insuficienţă renală
acută3
1 primele semne de tulburări hematologice sunt: febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale ale gurii,
simptome asemănătoare gripei, extenuare, sângerări şi echimoze inexplicabile.
2 simptomele reac ţiei anafilactice includ hipotensiune arterială, tah icardie şi dispnee. 3 în special la tratamentul de lungă durată, asociat cu creşterea concentra ţiilor ureei din sânge şi
edeme.
Tabelul 2. Reacţii adverse la fenilefrină
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Efecte adverse
Tulburări psihice Rare Nervozitate
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli, insomnie
Tulburări oculare Cu frecvenţă
necunoscută
Durere oculară şi înţepături, vedere
înceţoşată, fotofobie , glaucom acut
cu unghi închis
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii
Cu frecvenţă
necunoscută
Aritmii, tahicardie
Tulburări vasculare Foarte rare Creşterea tensiunii arteriale
Tulburări gastro-intestinale Foarte rare Greaţă, vărsături, diaree
8
Efectele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la vârstnici pot
să apară: ulcer peptic, perfora ţie sau hemoragie gastro -intestinală, uneori letale.
Studiile clinice ş i datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari
(2400 mg pe zi) ş i în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc u şor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4 ).
Edeme, hipertensiune arterială şi insuficien ţă cardiacă au fost raportate în tratamentul cu AINS.
La pacien ţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a
ţ esutului conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate cazuri izolate de
simptome de meningită aseptică, cum su nt redoarea cefei, cefalee, grea ţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Ibuprofen
La copii, ingerarea a mai mult de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulţi, efectul pentru rata de
răspuns în funcţie de doză este mai puţi n precis. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de
supradozaj este de 1,5- 3 ore.
Simptomatologie
Pacienţii care au ingerat cantităţi importante din punct de vedere clinic de AINS nu vor avea mai mult
decât greaţă, vomă, dureri epigastrice sau, mai rar , diaree. De asemenea, t initusul, cefaleea şi
sângerările gastrointestinale sunt posibile. În intoxica ţii mai grave, toxicitatea se observă la nivelul
sistemului nervos central, manifestându -se drept somnolenţă, ocazional excitare şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii au convulsii. În intoxica ţiile grave, poate apărea acidoza metabolică, iar
timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu acţiunile factorilor de
coagulare circulan ţi. Pot apărea insuficienţă renală acută şi afectare a ficatului. La astmatici este
posibilă exacerbarea astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific.
Tratamentul supradozajului acut: efectuare de lavaj gastric cât de curând posibil, cu administrarea de
cărbune activ at, dacă pacientul se prezintă în termen de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial
toxice, şi laxative sau provocarea reflexului de vomă.
Abordarea terape utică trebuie să fie de sus ţinere şi simptomatică şi include controlul şi reglarea
echilibrul ui lichidian şi electrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară, se pot
administra diazepam sau lorazepam în caz de convulsii, substan ţe care cresc volumul plasmatic,
eventual dopamină sau norepinefrină când apare hipotensiunea arterial ă. A se administra
bronhodilatatoare pentru astm ul bronşic.
Fenilefrină
Caracteristici ale supradozajului grav cu fenilefrină includ modificări hemodinamice şi colaps
cardiovascular cu depresie respiratorie.
Tratamentul include lavaj gastric aplicat timp uriu şi măsuri simptomatice şi suportive.
Efectul de producere a hipertensiunii arteriale poate fi tratat cu un medicament alfa -blocant intravenos.
Supradozajul cu fenilefrină poate să ducă la: nervozitate, cefalee, ameţeli, insomnie, tensiune arterială
mare , greaţă, vărsături, midriază, criză acută de glaucom cu unghi închis (cel mai probabil să apară la
cei cu glaucom cu unghi închis), tahicardie, palpitaţii, reacţii alergice (de exemplu erupţii cutanate
tranzitorii, urticarie, dermatită alergică), disu rie, retenţie urinară (cel mai probabil să apară la cei cu
obstrucţie la ieşire din vezica urinară, cum este hipertrofia de prostată). În cazuri grave pot apărea
confuzie, halucinaţii, c rize convulsi ve şi aritmie.
9
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propr ietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatorii şi antireumatice, nesteroidiene , codul ATC:
M01AE51 - ibuprofen, combinaţii.
Ibuprofen
Ibuprofenul, derivat al acidul ui propionic, este un antiinflamator nesteroidian cu bune efecte analge zic,
anti inflamator şi antipiretic. Are efect analgezic la doze mai mici, antiinflamator la doze mai mari.
Efect ul anti inflamator se datorează inhibării ciclooxigena zei cu inhibarea consecutivă a biosintezei
prostaglandinelor . Reducerea eliberării mediatorilor pro inflamatori din granulocite, bazofile şi
mastocite reduce inflamaţia . Mai mult, ibuprofenul reduce sensibilitatea vaselor la bradi kin ină şi
histamin ă, afectează producţia de lim fokine în limfocitele T şi inhibă vasodilataţ ia. De asemenea,
inhibă agregarea trombocitelor.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamen te sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farmaceutică cu
eliberarea im ediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate f i formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Debutul efectului analgezic este după 0,5 ore, efectul antipiretic maxim este atins după 2- 4 ore. Efectul
antipiretic persistă timp de 4- 8 ore sau chiar mai multe ore, efectul analgezic 4 -6 ore.
Fenilefrină
Fenilefrina este un agonist alfa-adrenergic postsinaptic cu afinitate scăzută faţă de receptorul beta -
adrenergic cardioselectiv şi activitate stimulantă centrală minimă. Este un descongestionant recunoscut
şi acţionează prin vasoconstricţie pentru a reduce edemele şi edemul nazal.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Ibuprofen
Este absorbit rapid şi eficient după administrare orală, concentraţia plasmatică maximă este deja atinsă
după 45 minute de la administrarea pe stomacul gol, iar când este administrat cu alimente , după
aproximativ 1–3 ore. Ibuprofenul este absorbit mai lent după a dministrare rectală, concentraţia
plasmatică maximă este atinsă la 2 ore după a dministrare. Ibuprofenul este legat de proteine le
plasm atice, dar legarea este reversibilă. Este metabolizat relativ rapid în ficat şi excretat prin urină, în
principal în form ă de metaboliţi şi de conjuga ţi ai lor, o mică parte este excretată prin bilă în materiile
fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică biologic este de aproximativ 2 ore. Acumularea
medicamentului în organism poate avea loc în caz de excreţie redusă. Excreţia ibuprofenului este
încheiată la 24 ore după administrarea ultimei doze. Prezenţa alimentelor alterează minim
biodisponibilitatea sa. Ibuprofen trece bariera placent ară, este excretat în laptele uman într-o cantitate
mai mică de l µg/ml.
Fenilefrină
Metaboli zarea pre sistemică este ridicat ă fiin d aproximativ 60%, rezultând o biodisponibilitate
sistemică de aproximativ 40%. Concentra ţii plasmatice maxime apar între 1 şi 2 ore, iar timpul de
înjumătăţire plasm atică este între 2 –3 ore. D e obicei, în cazul în care este administrată oral ca
descongest ionant nazal, fenilefrina este administrată la intervale de 4 –6 ore.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
10
Ibuprofen
Î n experimentele la animale, toxicitatea sub acută şi cronică a ibuprofenului a fost observată în
principal ca leziuni şi ulceraţii ale traiect ului gastro-intestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au oferit
dovezi relevante clinic cu privire la potenţialul mutagen al ibuprofenului. În studiile la şobolan şi
şoarece nu s-a eviden ţiat nici o dovadă de efect carcinogen al ibuprofenului. Ibuprofenul a condus la
inhibarea ovulaţiei la iepur e, precum şi la tulburarea implantării la diferite specii de animale (iepure,
şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta. Ca
urmare a administrării de doze toxice ma terne, s -a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de
ex emplu defecte de sept ventricular) la şobolani i născuţi de acestea.
Fenilefrină
Toxicitatea acută a fenilefrinei (DL
50) este de 120 mg/kg greutate corp orală la şoarece , dar de 350
mg/kg greut ate corporală la şobolan. Manifestări specifice ale toxicităţii nu au fost observate la
animale după administrarea fenilefrinei. Studiile cu privire la genotoxicitatea cu fenilefrină au condus
la rezultate ambigue. Potenţialul carcinogen nu a fost observat la rozătoare după administrarea
fenilefrinei.
Nu sunt disponibile date asupra toxicităţii reproductive şi fetotoxicităţii după administrarea fenilefrinei
la animale.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Amidon de porumb
Amidon de porumb pre gelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Talc
Povidonă 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Acid stearic 50
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precau ţii s peciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C . A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Blister (PVC transparent/folie de Al) în cutie
Mărimi de ambalaj: 12 ş i 24 (2x12) comprim ate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
F ără cerin ţe speciale.
11
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Zentiva, k .s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZA ŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
6362/20 14/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 6362/2014 /01 -02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilo r produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Ibuprofen/Clorhidrat de fenilefrină Zentiva 200 mg/5 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine ibuprofen 2 00 mg şi clorhidrat de fenilefrină 5,0 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Comprimate filmate, bicovexe, de culoare albă până la aproape albă, cu diametru de aproximativ
10,6 mm.
4. DATE CLINI CE
4.1 Indica ţii terapeutice
Medicamentul este conceput pentru ameliorarea simptomelor de răceală şi gripă asociate cu congestie
incluzând: dureri slab localizate, cefalee , febră, dureri în gât, nas şi sinusuri înfundate .
4.2 Doze ş i mod de administrare
Ad ministrare pe cale orală şi utilizare doar de scurtă durată.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani:
Trebuie utilizată doza cea mai mică care este eficace, pe perioada de timp cea mai scurtă necesară
ameliorării simptomelor.
Pacientul trebuie să se adreseze unui medic dacă simptomele persistă sau se agravează, sau dacă
medicamentul este necesar mai mult de 3- 5 zile.
Doza este de 2 comprimate filmate la fiecare 8 ore. A se lăsa un interval de timp de cel puţ in 4 ore
între doze ş i a nu se depă şi o doză de 6 comprimate filmate în orice perioadă de 24 de ore .
Medicamentul nu este recomandat pentru utilizare la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Vârstnici
La pacien ţii vârstnici dozele sunt similare cu cele pentru adulţi, dar sunt necesare precau ţii
supli mentare (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatul filmat poate fi luat cu sau fără alimente. Dacă este luat cu alimente sau la scurt timp
după masă debutul ac ţiunii sale poate fi întârziat. Totu şi, administrarea acestuia cu alimente
îmbunătă ţe şte tolerabilitatea medicamentului ş i reduce probabilitatea tulburărilor gastro- intestinale.
2
4.3 Contraindica ţii
- Hipersensibilitate la ibuprofen, fenilefrină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronşic, rinită, angioedem
sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic sau a altor medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene ( AINS).
- Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro -intestinală le gate de tratamentul anterior cu AINS.
- Ulcer gastro -intestinal/hemoragie activă sau antecedente de ulcer gastro -intestinal/hemoragie
recurentă, (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite).
- Hipertensiune arterială severă, insuficienţă cardiacă, renală sau hepatică severe (vezi pct. 4.4).
- Tulburări ale coagulării sângelui ş i hematopoiezei.
- Al treilea trimestrul de sarcină.
- Hipertiroidie.
- Diabet zaharat.
- Glaucom cu unghi închis.
- Reten ţie urinară .
- Feocromocitom.
- Pacien ţi care utilizează în prezent antidepresive triciclice sau alte medicamente simpatomimetice,
beta -blocante, şi cei care utilizează în prezent sau au utilizat inhibitori de monoaminoxidază în
ultimele două săptamâni.
4.4 Atenţion ări ş i precau ţii speciale pentru utilizare
Ibuprofen
Reacţ iile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai scăzute doze eficiente, pentru durata
cea mai scurtă necesară pentru a controla simptomele (vezi mai jos riscuri gastro -intestinale şi
cardiovasculare) .
Vârsnici
Vârsnicii au o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special sângerări şi perforaţii
gastrointestinale ce pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Sângerări, ulceraţii şi perforaţii gastrointestinale
AINS trebuie administrate cu atenţie pacienţilor cu un istoric de boli gastro- intestinale (rectocolită
ulcerohemoragică, boal ă Crohn), întrucât aceste afecţiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Sângerarea, ulceraţiile sau perforaţiile gastro -intestinale, care pot fi letale, s -au raportat la toate AINS
în orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau un antecedente de
evenimente gastro -intestinale grave. Riscul de sângerare, ulceraţie sau perforaţie gastro -intestinală este
mai ridicat la dozele mai mari de AI NS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă acesta este
complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3), precum şi la vârsnici. Aceşti pacienţi trebuie să
înceapă tratamentul cu doza cea mai mică disponibilă.
La pacienţii cu risc crescu t de reacţii adverse, precum şi la cei cu tratament de lungă durată cu acid
acetilsalicilic în doze antiagregante sau cu alte medicamente care cresc riscul gastro -intestinal (vezi
pct. 4.5), trebuie luată în considerare utilizarea concomitentă a medicament elor protectoare cum sunt
misoprostol sau inhibitori de pompă de protoni.
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastro -intestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerări gastro- intestinale), în special în
etapele iniţiale ale tratamentului.
Trebuie recomandată precauţie pentru pacienţii care utilizează concomitent medicamente care pot
creşte riscul de ulceraţii sau sângerare, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele cum este
warfarin a, inhibitori i selectivi de recaptare a serotoninei sau medicamente antiplachetare, cum este
acidul acetilsalicilic (vezi pct 4.5).
3
În cazul în care apar sângerări sau ulceraţii gastro-intestinale la pacienţii care utilizează ibuprofen,
tra tamentul trebuie întrerupt.
Alte AINS
T rebuie evitată utilizarea acestui medicament concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei -2 (vezi pct. 4.5).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
Este necesară precauţie (pacientul să se adreseze medicului sau farmacistului) înainte de a începe
tratamentul la pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă, întrucât
în tratamentul cu AINS au fost raportate retenţie de lichide, hipertensiune arter ială şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteri ale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu
≤ 1200 mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
ibuprofen numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii care prezintă factori de risc în ceea ce priveşte apariţia unor
evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumat).
Reacţii cutanate
Reacţii cutanate grave, unele le tale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens -Johnson şi
necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi
pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă riscul cel mai ridicat al acestor reacţii în fazele iniţiale ale
t ratamentului : debutul reacţiei având loc în majoritatea cazurilor în decursul primei luni de tratament.
Acest medicament trebuie întrerupt la prima apariţie a unei erupţii cutanate tranzitorii, a unor leziuni
ale mucoaselo r sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte asupra aparatului respirator
Bronhospasmul poate fi precipitat la pacienţi care au sau au avut în antecedente astm bronşic sau
afecţiuni alergice.
O atenţie sporită este necesară la pacienţii care a u febra fânului, polipi nazali sau tulburări respiratorii
obstructive cronice, întrucât pentru aceş tia există risc crescut de apariţie a reacţiilor alergice. Acestea
se pot prezenta drept crize de astm bronş ic (aşa-numitul astm la analgezice), edem Quincke sau
urticarie.
LES şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv
Lupus eritematos sistemic (LES) şi boala mixtă a ţesutului conjunctiv prezintă risc crescut de
meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
Efect renal
Poate determina insuficien ţă renală, întrucât funcţi a renală se poate deteriora mai mult (vezi pct. 4.3 şi
4.8).
Efect hepatic
Poate determina disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 şi 4.8).
Afectarea fertilităţii la femei
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza prostaglan dinelor pot
provoca afectarea fertilităţii la femei printr -un efect asupra ovulaţiei. Acesta este reversibil la
întreruperea tratamentului. La femeile care au dificultăţi în concepţie sau care efectuează investigaţii
pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării ibuprofenului (vezi pct. 4.6).
4
Este necesară atenţie sporită imediat după intervenţii chirurgicale majore.
Consumul de băuturi alcoolice şi fumatul nu sunt recomandabile în timpul tratamentului.
Fenilefrină
Fenile frina trebuie utilizată cu grijă la bărbaţii cu hipertrofie a prostatei, întrucât aceştia pot fi
predispuşi la retenţie urinară.
Medicul sau farmacistul trebuie să verifice dacă medicamente care conţin simpatomimetice nu sunt
administrate simultan pe diver se căi, adică oral şi topic (preparate nazale, auriculare şi oftalmice).
4.5 Interacţ iuni cu alte medicamente ş i alte forme de interacţiune
Ibuprofen
Ibuprofenul trebuie să nu fie folosit în asociere cu:
Acid acetilsalicilic sau alte AINS: creştere a riscului de reacţii adverse gastro- intestinale.
- Acid acetilsalicilic: În afara cazului în care acidul acetilsalicilic în doză mică (nu peste 75 mg
zilnic) a fost prescris de către un medic, deoarece aceasta poate creşte riscul de reacţii adverse
(vezi pct. 4.4 ).
- Alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază 2: A se evita utilizarea concomitentă
a două sau mai multe AINS, întrucât acest lucru poate creşte riscul de reacţii adverse (vezi pct.
4.4).
Ibuprofenul trebuie folosit cu precau ţie în asocie re cu:
- Acid acetilsalicilic: date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozei
scăzute de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare, atunci când sunt administrate
concomitent. Totuşi, limitările acestor date şi incertitudinile cu privire la extrapolarea datelor
ex vivo la situaţia clinică implică faptul că nu se pot trage concluzii ferme pentru utilizarea
obişnuită a ibuprofenului, şi nici un efect relevant clinic nu este considerat ca fiind probabil
pentru utilizarea ocazională a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
- Anticoagulante: AINS pot creşte efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
- Antihipertensive şi diuretice: AINS pot diminua efectul acestor medicamente. Diureticele pot
creşte riscul de nefrotoxicitate.
- Diuretice care economisesc potasiu : administrarea concomitentă a ibuprofenului şi a
diureticelor care economisesc potasiu poate conduce la hiperpotasemie (se recomandă
verificarea potasiului plasmatic).
- Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţie sau sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
- Medicamente antiplachetare şi inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS): risc
crescut de sângerare gastro -intestinală (vezi pct. 4.4).
- Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, redu ce RFG şi creşte
concentraţ iile de glicozide din plasmă.
- Litiu, fenitoină, metotrexat, baclofen: există date clinice care indică faptul că AINS pot creşte
concentraţ iile din plasmă ale acestor medicamente.
- Ciclosporină, tacrolimus : pot creşte riscul de nefrotoxicitate din cauza sintezei reduse a
prostaglandinelor în rinichi. În timpul tratamentului cu aceste asocieri, funcţia renală trebuie
monitorizată îndeaproape, în special la persoanele vârstnice .
- Zidovudina: risc crescut de toxicitate hematologică at unci când AINS sunt administrate cu
zidovudină. Există dovezi de risc crescut de apariţie a hemartrozelor şi hematoamelor la
hemofilicii HIV(+) care utilizează tratament simultan cu zidovudină şi ibuprofen.
- Antibiotice c hinolone: datele obţ inute la animal e indică faptul că AINS pot creşte riscul de
convulsii asociate tratamentul ui cu chinolone. Pacienţii care utilizează AINS şi chinolone pot
avea un risc crescut de apariţie a convulsiilor.
- Sulfinpirazonă, probenecid: ibuprofen poate reduce efectul uricozur ic al acestor medicamente.
- Deriva ţii de sulfoniluree: utilizarea concomitentă cu ibuprofen poate creşte riscul de
hipoglicemie.
- Aminoglicozide: întrucât ibuprofenul poate scădea clear ance -ul aminoglicozidelor,
administrarea lor asociată poate creşte riscul de nefrotoxicitate şi ototoxicitate.
5
- Mifepristonă: AINS trebuie să nu fie utilizate timp de 8 -12 zile după administrarea
mifepristonei, întrucât AINS pot reduce efectele mifepristonei.
Fenilefrină
Fenilefrina nu trebuie să fie utilizată în asociere cu:
- Antidepresive : inhibitorii MAO cresc efectul fenilefrinei. Utilizarea concomitentă a
fenilefrinei cu inhibitori MAO şi antidepresive triciclice poate duce la puseu hipertensiv.
Fenilefrina poate creş te efectul anticolinergic al antidepresivelor triciclice .
- Beta -blocante, medicamente antihipertensive, metildopa şi rezerpină: utilizarea concomitentă
a fenilefrinei cu aceste medicamente poate provoca un puseu hipertensiv.
Fenilefrina trebuie folosită cu precau ţie în asociere cu:
- Simpatomimetice şi vasodilatatoare : fenilefrina poate interacţiona rezultând reac ţii adverse cu
medicamente simpatomimetice şi vasodilatatoare .
- Glicozide digitalice: utilizarea concomitentă cu glicozide digitalice creşte riscul de aritmie.
- Alcaloizi din ergot: Utilizarea concomitent ă cu alcaloizi din ergot (ergotamină şi metisergidă)
creşte riscul de ergotism.
4.6 Fertilitatea, s arcina şi al ăptarea
Ibuprofen
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrionilor
sau feţ ilor. Da te din studiile epidemiologice au indicat un risc crescut de avort, malformaţii cardiace
după utilizarea de inhibitori de sinteză a prostaglandinelor în sarcina incipientă. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a fost crescut de la mai puţin de 1% la aproximativ 1,5%. Riscul creşte cu
doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea de inhibitori de sinteză a prostaglandinelor a
produs cre şterea pierderilor pre- şi postimplantare şi mortalitate embrionară/fetală. În plus, la
animalele tratate cu inhibitori de sinteză a prostaglandinelor a fost descrisă o incidenţă crescută a
diferitelor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, în timpul organogenezei.
Dacă nu este inevitabil explicit, ibuprofenul nu trebuie să fie administrat în cursul
pri mului şi celui de
al doilea trimestru al sarcinii. Dacă ibuprofenul este utilizat de o femeia care încearcă să rămână
gravidă sau în primul sau al doilea trimestru al sarcinii, doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar
durata tratamentului trebuie să f ie cât mai scurtă posibil.
În timpul
celui de -al treilea trimestru al sarcinii, toţi inhibitorii de sinteză a prostaglandinei pot expune
fătul la următoarele:
• toxicitate cardio -pulmonară (cu o închidere prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pul monară);
• disfuncţie renală care poate progresa spre insuficienţă renală cu oligohidramnios;
mama şi fătul la finalul sarcinii pot fi expuşi la
• o prelungire potenţială a timpului de sângerare,
• o inhibare a contracţiilor uterine, conducând la na ştere întârziată sau prelungită.
În consecin ţă, ibuprofenul este contraindicat în timpul celui de -al treilea trimestru al sarcinii.
Lactaţia
Ibuprofenul şi metaboli ţii săi se excretă în laptele mamelor care alăptează în concentraţii extrem de
scăzute (co nform unui studiu, copilul alăptat ar primi în laptele mamei numai 0,0008 % din doza
maternă ajustată conform greutăţii). Din cauza cantităţii minime în laptele uman, al timpului de
înjumătăţire plasmatică prin eliminare scurt şi pentru că nu există până a cum o influenţă nocivă
îngrijorătoare pentru sugari, ibuprofenul poate fi folosit în timpul alăptării pentru tratamentul de scurtă
durată al durerii sau pentru semne de inflama ţie. Siguranţa după utilizarea de lungă durată nu a fost
determinată.
6
Fertilitatea
Există dovezi limitate că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/ sinteza prostaglandinelor pot
provoca afectarea fertilităţii la femei printr -un efect asupra ovulaţiei. Acesta este reversibil la
întreruperea tratamentului. La femeile care au dificul tăţi în concepţie sau care efectuează investigaţii
cu privire la infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea administrării ibuprofenului.
Fenilefrină
Sarcina
Datorită proprietăţilor vasoconstrictoare ale fenilefrinei, medicamentul trebuie ut ilizat cu atenţie la
pacientele cu antecedente de preeclampsie. Fenilefrina poate reduce perfuzia placentară, iar
medicamentul trebuie folosit în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depăşesc acest risc.
Lactaţie
În baza datelor publicate disponibile pe ntru fenilefrină, aceasta nu este contraindicată în timpul
alăptării. Datele de la animale indică faptul că fenilefrina poate scădea producţia de lapte, şi, de aceea,
utilizarea sa nu este recomandabilă la începutul lactaţiei, în timpul alăptării nou- născuţilor şi, în
special, la prematuri.
Fertilitate
Nu sunt disponibile date cu privire la fertilitate.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce şi de a folosi utilaje. Totuşi, la
persoane susceptibil e, poate produce ameţeli. Pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă şi să nu
folosească utilaje dacă au ameţeli.
4.8 Reacţii adverse
Următorul tabel însumează reac ţiile adverse la medicament pentru ibuprofen, respectiv fenilefrină
împăr ţite în grupuri conform terminologiei MedDRA împreună cu frecven ţele lor: foarte frecvente
(≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 ş i < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi <
1/1000); foarte rare (< 1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
Tabel 1. Reacţii adverse la ibuprofen
Clasificarea MedDRA pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvenţa Efect advers
Tulburări hematologice şi limfatice Foarte rare Anemie, leucopenie,
trombocitopenie,
pancitopenie,
agranulocitoză1
Tulburări ale sistemului imunitar Mai puţin frevente Reacţii de
hipersensibilitate- urticarie,
prurit
Foarte rare Reacţii severe de
hipersensibilitate - edem al
feţei, limbii şi laringelui,
reacţie anafila ctică, şoc
anafilactic2, angioedem
Tulburări psihice Foarte rare Depresie, insomnie
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin frecvente Cefalee, ameţeli, tinitus
Rare Meningita aseptică
7
Tulburări oculare Rare Tulburări de vedere,
incapacitatea de a distinge
culorile, ambliopie
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii, insuficienţă
cardiacă
Tulburări vasculare Foarte rare Hipertensiune arterială
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale
Cu frecvenţă necunoscută Exacerbarea astmului
bronşic, bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale Foarte frecvente Dispepsie, greaţă, vărsături,
diaree, flatulenţă,
constipaţie
Frecvente Durere abdominală
Rare Ulcer peptic, perforaţie şi
hemoragie gastro-
intestinală, melenă,
hematemeză
Foarte rare Stomatită ulcerativă,
gastrită şi ulceraţii ale gurii,
agravarea bolii Crohn şi
colitei
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Tulburări ale funcţiei
ficatului
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin frecvente Diferite tipuri de erupţii
cutanate tranzitorii
Foarte rare Reacţii buloase – Sindrom
Stevens-Johnson, eritem
polimorf, necroliză
epidermică toxică
Tulburări renale şi urinare Foarte rare Cistită, hematurie,
disfunc ţie renală, nefrită
interstiţială, sindrom
nefrotic, insuficienţă renală
acută3
1 primele semne de tulburări hematologice sunt: febră, dureri în gât, ulceraţii superficiale ale gurii,
simptome asemănătoare gripei, extenuare, sângerări şi echimoze inexplicabile.
2 simptomele reac ţiei anafilactice includ hipotensiune arterială, tah icardie şi dispnee. 3 în special la tratamentul de lungă durată, asociat cu creşterea concentra ţiilor ureei din sânge şi
edeme.
Tabelul 2. Reacţii adverse la fenilefrină
Clasificarea pe aparate, sisteme şi
organe
Frecvenţă Efecte adverse
Tulburări psihice Rare Nervozitate
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente Cefalee, ameţeli, insomnie
Tulburări oculare Cu frecvenţă
necunoscută
Durere oculară şi înţepături, vedere
înceţoşată, fotofobie , glaucom acut
cu unghi închis
Tulburări cardiace Foarte rare Palpitaţii
Cu frecvenţă
necunoscută
Aritmii, tahicardie
Tulburări vasculare Foarte rare Creşterea tensiunii arteriale
Tulburări gastro-intestinale Foarte rare Greaţă, vărsături, diaree
8
Efectele adverse cel mai frecvent observate sunt de natură gastro-intestinală. În special la vârstnici pot
să apară: ulcer peptic, perfora ţie sau hemoragie gastro -intestinală, uneori letale.
Studiile clinice ş i datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special la doze mari
(2400 mg pe zi) ş i în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc u şor crescut de evenimente
trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4 ).
Edeme, hipertensiune arterială şi insuficien ţă cardiacă au fost raportate în tratamentul cu AINS.
La pacien ţii cu tulburări autoimune existente (cum sunt lupusul eritematos sistemic, boala mixtă a
ţ esutului conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen, au fost observate cazuri izolate de
simptome de meningită aseptică, cum su nt redoarea cefei, cefalee, grea ţă, vărsături, febră sau
dezorientare (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Ibuprofen
La copii, ingerarea a mai mult de 400 mg/kg poate provoca simptome. La adulţi, efectul pentru rata de
răspuns în funcţie de doză este mai puţi n precis. Timpul de înjumătăţire plasmatică în caz de
supradozaj este de 1,5- 3 ore.
Simptomatologie
Pacienţii care au ingerat cantităţi importante din punct de vedere clinic de AINS nu vor avea mai mult
decât greaţă, vomă, dureri epigastrice sau, mai rar , diaree. De asemenea, t initusul, cefaleea şi
sângerările gastrointestinale sunt posibile. În intoxica ţii mai grave, toxicitatea se observă la nivelul
sistemului nervos central, manifestându -se drept somnolenţă, ocazional excitare şi dezorientare sau
comă. Ocazional, pacienţii au convulsii. În intoxica ţiile grave, poate apărea acidoza metabolică, iar
timpul de protrombină/INR poate fi prelungit, probabil din cauza interferenţei cu acţiunile factorilor de
coagulare circulan ţi. Pot apărea insuficienţă renală acută şi afectare a ficatului. La astmatici este
posibilă exacerbarea astmului bronşic.
Abordare terapeutică
Nu există antidot specific.
Tratamentul supradozajului acut: efectuare de lavaj gastric cât de curând posibil, cu administrarea de
cărbune activ at, dacă pacientul se prezintă în termen de 1 oră de la ingerarea unei cantităţi potenţial
toxice, şi laxative sau provocarea reflexului de vomă.
Abordarea terape utică trebuie să fie de sus ţinere şi simptomatică şi include controlul şi reglarea
echilibrul ui lichidian şi electrolitic, menţinerea funcţiilor respiratorie şi cardiovasculară, se pot
administra diazepam sau lorazepam în caz de convulsii, substan ţe care cresc volumul plasmatic,
eventual dopamină sau norepinefrină când apare hipotensiunea arterial ă. A se administra
bronhodilatatoare pentru astm ul bronşic.
Fenilefrină
Caracteristici ale supradozajului grav cu fenilefrină includ modificări hemodinamice şi colaps
cardiovascular cu depresie respiratorie.
Tratamentul include lavaj gastric aplicat timp uriu şi măsuri simptomatice şi suportive.
Efectul de producere a hipertensiunii arteriale poate fi tratat cu un medicament alfa -blocant intravenos.
Supradozajul cu fenilefrină poate să ducă la: nervozitate, cefalee, ameţeli, insomnie, tensiune arterială
mare , greaţă, vărsături, midriază, criză acută de glaucom cu unghi închis (cel mai probabil să apară la
cei cu glaucom cu unghi închis), tahicardie, palpitaţii, reacţii alergice (de exemplu erupţii cutanate
tranzitorii, urticarie, dermatită alergică), disu rie, retenţie urinară (cel mai probabil să apară la cei cu
obstrucţie la ieşire din vezica urinară, cum este hipertrofia de prostată). În cazuri grave pot apărea
confuzie, halucinaţii, c rize convulsi ve şi aritmie.
9
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propr ietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente antiinflamatorii şi antireumatice, nesteroidiene , codul ATC:
M01AE51 - ibuprofen, combinaţii.
Ibuprofen
Ibuprofenul, derivat al acidul ui propionic, este un antiinflamator nesteroidian cu bune efecte analge zic,
anti inflamator şi antipiretic. Are efect analgezic la doze mai mici, antiinflamator la doze mai mari.
Efect ul anti inflamator se datorează inhibării ciclooxigena zei cu inhibarea consecutivă a biosintezei
prostaglandinelor . Reducerea eliberării mediatorilor pro inflamatori din granulocite, bazofile şi
mastocite reduce inflamaţia . Mai mult, ibuprofenul reduce sensibilitatea vaselor la bradi kin ină şi
histamin ă, afectează producţia de lim fokine în limfocitele T şi inhibă vasodilataţ ia. De asemenea,
inhibă agregarea trombocitelor.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic
asupra agregării plachetare atunci când aceste medicamen te sunt administrate concomitent. Într-unul
din studii, atunci când o singură doză de ibuprofen 400 mg a fost administrată cu 8 ore înainte de sau
la 30 de minute după administrarea de acid acetilsalicilic (81 mg) într -o formă farmaceutică cu
eliberarea im ediată, a apărut o scădere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formării
tromboxanului sau a agregării plachetare. Cu toate acestea, deoarece informaţiile sunt limitate iar
extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure nu poate f i formulată o concluzie
definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să apară un efect relevant
clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului.
Debutul efectului analgezic este după 0,5 ore, efectul antipiretic maxim este atins după 2- 4 ore. Efectul
antipiretic persistă timp de 4- 8 ore sau chiar mai multe ore, efectul analgezic 4 -6 ore.
Fenilefrină
Fenilefrina este un agonist alfa-adrenergic postsinaptic cu afinitate scăzută faţă de receptorul beta -
adrenergic cardioselectiv şi activitate stimulantă centrală minimă. Este un descongestionant recunoscut
şi acţionează prin vasoconstricţie pentru a reduce edemele şi edemul nazal.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Ibuprofen
Este absorbit rapid şi eficient după administrare orală, concentraţia plasmatică maximă este deja atinsă
după 45 minute de la administrarea pe stomacul gol, iar când este administrat cu alimente , după
aproximativ 1–3 ore. Ibuprofenul este absorbit mai lent după a dministrare rectală, concentraţia
plasmatică maximă este atinsă la 2 ore după a dministrare. Ibuprofenul este legat de proteine le
plasm atice, dar legarea este reversibilă. Este metabolizat relativ rapid în ficat şi excretat prin urină, în
principal în form ă de metaboliţi şi de conjuga ţi ai lor, o mică parte este excretată prin bilă în materiile
fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică biologic este de aproximativ 2 ore. Acumularea
medicamentului în organism poate avea loc în caz de excreţie redusă. Excreţia ibuprofenului este
încheiată la 24 ore după administrarea ultimei doze. Prezenţa alimentelor alterează minim
biodisponibilitatea sa. Ibuprofen trece bariera placent ară, este excretat în laptele uman într-o cantitate
mai mică de l µg/ml.
Fenilefrină
Metaboli zarea pre sistemică este ridicat ă fiin d aproximativ 60%, rezultând o biodisponibilitate
sistemică de aproximativ 40%. Concentra ţii plasmatice maxime apar între 1 şi 2 ore, iar timpul de
înjumătăţire plasm atică este între 2 –3 ore. D e obicei, în cazul în care este administrată oral ca
descongest ionant nazal, fenilefrina este administrată la intervale de 4 –6 ore.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
10
Ibuprofen
Î n experimentele la animale, toxicitatea sub acută şi cronică a ibuprofenului a fost observată în
principal ca leziuni şi ulceraţii ale traiect ului gastro-intestinal. Studiile in vitro şi in vivo nu au oferit
dovezi relevante clinic cu privire la potenţialul mutagen al ibuprofenului. În studiile la şobolan şi
şoarece nu s-a eviden ţiat nici o dovadă de efect carcinogen al ibuprofenului. Ibuprofenul a condus la
inhibarea ovulaţiei la iepur e, precum şi la tulburarea implantării la diferite specii de animale (iepure,
şobolan, şoarece). Studiile experimentale au demonstrat că ibuprofenul traversează placenta. Ca
urmare a administrării de doze toxice ma terne, s -a observat o incidenţă crescută a malformaţiilor (de
ex emplu defecte de sept ventricular) la şobolani i născuţi de acestea.
Fenilefrină
Toxicitatea acută a fenilefrinei (DL
50) este de 120 mg/kg greutate corp orală la şoarece , dar de 350
mg/kg greut ate corporală la şobolan. Manifestări specifice ale toxicităţii nu au fost observate la
animale după administrarea fenilefrinei. Studiile cu privire la genotoxicitatea cu fenilefrină au condus
la rezultate ambigue. Potenţialul carcinogen nu a fost observat la rozătoare după administrarea
fenilefrinei.
Nu sunt disponibile date asupra toxicităţii reproductive şi fetotoxicităţii după administrarea fenilefrinei
la animale.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Amidon de porumb
Amidon de porumb pre gelatinizat
Amidon glicolat de sodiu (tip A)
Talc
Povidonă 30
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Acid stearic 50
Hipromeloză
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani .
6.4 Precau ţii s peciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C . A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Blister (PVC transparent/folie de Al) în cutie
Mărimi de ambalaj: 12 ş i 24 (2x12) comprim ate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
F ără cerin ţe speciale.
11
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
Zentiva, k .s.
U kabelovny 130, Dolní Měcholupy, 102 37, Praga 10, Republica Cehă
8. NUMĂRUL AUTORIZA ŢIE I DE PUNERE PE PIAŢĂ
6362/20 14/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢ IEI
Data primei autorizări: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
