PANTOR 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PANTOR 20 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine 20 mg pantoprazol (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat de sodiu 22.55 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate pe o faţă cu „20” cu cerneală brună.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pantor este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor bolii de reflux (de exemplu pirozis,
regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 20 mg pantoprazol (un comprimat) pe zi.
Poate fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a se obţine ameliorarea
simptomelor. După ameliorarea completă a simptomelor, tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără recomandarea unui medic.
Dacă nu se obţine ameliorarea simptomelor în 2 săptămâni de tratament continuu, pacientul trebuie instruit
să se adreseze unui medic.
Grupuri speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu afectare a funcţiei renale sau hepatice.
Copii şi adolescenţi
Pantor nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, ca urmare a datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
2
Comprimatele gastro-rezistente de Pantor 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite, ci trebuie înghiţite întregi
cu lichid înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze unui medic dacă:
• Prezintă scădere neintenţionată în greutate, anemie, sângerare gastro-intestinală, disfagie, vărsături
persistente sau cu sânge, deoarece medicamentul poate estompa simptomele şi întârzia diagnosticarea unei
afecţiuni severe. În aceste cazuri, trebuie exclusă existenţa unei afecţiuni maligne.
• Au avut ulcer gastric sau au suferit o intervenţie chirurgicală gastro-intestinală.
• Se află sub tratament simptomatic continuu al indigestiei sau pirozisului de cel puţin 4 săptămâni.
• Suferă de icter, insuficienţă hepatică sau afecţiuni hepatice.
• Suferă de orice boală gravă care le afectează starea generală de sănătate.
• Au vârsta peste 55 de ani şi prezintă simptome noi sau modificate recent.
Pacienţii cu simptome de indigestie sau pirozis recurente pe termen lung trebuie să se prezinte la medic
pentru consultaţii la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 de ani care iau zilnic orice
fel de tratament fără prescripţie pentru indigestie sau pirozis trebuie să informeze farmacistul sau medicul.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent un alt inhibitor al pompei protonice sau antagonist al
receptorilor H2.
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea acestui medicament dacă urmează să fie
supuşi unei endoscopii sau unui test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie consiliaţi în privinţa faptului că aceste comprimate nu asigură ameliorare imediată.
Aceştia pot începe să prezinte o ameliorare a simptomelor după aproximativ o zi de tratament cu
pantoprazol, însă pentru controlul complet al pirozisului, poate fi necesară administrarea timp de 7 zile
consecutiv.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze pantoprazol pentru prevenţie.
Aciditatea gastrică redusă, indiferent de etiologie – inclusiv datorită inhibitorilor pompei protonice – creşte
numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
care reduc aciditatea conduce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele cu
Salmonella, Campylobacter sau C. difficile.
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de
protoni (IPP) precum pantoprazolul, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot
apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii
ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai
afectaţi, în majoritatea cazurilor simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea
tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lun
gă durată sau al celor cărora li se administrează
IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu
3
diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vederea determinarea concentraţiei de
magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade
îndelungate (peste 1 an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, radio-carpiană şi de coloană
vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau cu alţi factori de risc cunoscuţi,. Studiile observaţionale
indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului
de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fractură este determinată de alţi factori de risc.
Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să
beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
Pantoprazol Torrent. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate
crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pantor poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric
(de exemplu ketoconazol).
S-a demonstrat că prin administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg cu omeprazol (40
mg o dată pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg în doză unică) la voluntari sănătoşi s-a
obţinut o reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este pH-
dependentă. În consecinţă, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.3).
Pantoprazolul este metabolizat în ficat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Nu poate
fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Cu toate acestea, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în testele specifice cu
carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, etanol, glibenclamidă, metoprolol, naproxen,
nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi contraceptive orale conţinând levonorgestrel şi etinil estradiol.
Deşi în studiile clinice de farmacocinetică nu au fost observate interacţiuni în timpul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
Raportului Internaţional Normalizat (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada după punerea pe
piaţă. În consecinţă, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR-ului după iniţierea, terminarea sau în
timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Utilizarea concomitentă a metotrexatului în doze mari (e.g. 300 mg) şi a inhibitorilor de pompă de protoni a
fost raportată cu creşterea nivelului de metotrexat la anumiţi pacienţi. De aceea trebuie să se ia în considerare
o întrerupere temporară a utilizării de pantoprazol în schemele de tratament în care sunt utilizate doze mari
de metotrexat, de exemplu cancer şi psoriazis.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au indicat dovezi de afectare a
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Pantor nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
4
Nu se cunoaşte dacă pantoprazolul este excretat în lapte, la om. Studiile la animale au arătat excreţia
pantoprazolului în lapte. Pantor nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu a existat nicio evidență a afectării fertilităţii după administrarea de
pantoprazol (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pantor nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse la medicament cum sunt ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt
afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Este posibil ca aproximativ 5% dintre pacienţi să manifeste reacţii adverse la medicament (RAM). RAM cel
mai frecvent raportate sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi. Pentru
pantoprazol au fost raportate următoarele reacţii adverse.
În tabelul următor, reacţiile adverse sunt împărţite conform clasificării MedDRA în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţă
Organe
sisteme Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Cu frecvenţă redusă
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee; ameţeală Modificări ale
gustului
Tulburări oculare
Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-
intestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
5
abdominal
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită interstiţială
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie /
exantem /
erupţie;
prurit Urticarie; edem
angioneurotic
Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell; eritem
polimorf;
fotosensibilitate ,
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4).
Tulburări
musculo-scheletice
şi ale şesutului
conjunctiv
Artralgii;
mialgii Fractură de şold,
radio-carpiană, de
coloana vertebrală
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor serice ale
lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate
Hiponatremie,
Hipomagneziemie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie,
oboseală, stare
generală de rău Temperatură
crescută a corpului;
edem periferic
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
hepatobiliare Valori serice
crescute ale
enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori serice
crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice Tulburări de
somn Depresie (şi toate
agravările) Dezorientare (şi
toate agravările) Halucinaţii;
confuzie (în special
la pacienţii
predispuşi, precum
şi agravarea acestor
simptome daca sunt
preexistente)
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului Ginecomastie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
6
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute ale supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-o perioadă de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În cazul supradozajului cu semne clinice de intoxicaţie, în afara tratamentului simptomatic şi de susţinere nu
pot fi făcute recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului
prin blocarea specifică a pompelor protonice ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, o sulfenamidă ciclică, în mediul acid din celulele parietale
unde inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică în etapa finală de producere a acidului clorhidric la nivelul
stomacului.
Inhibarea depinde de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, remisia simptomelor pirozisului şi refluxului acid sunt obţinute în 1 săptămână. Pantoprazolul
reduce aciditatea de la nivelul stomacului şi, astfel, creşte nivelul de gastrină în mod proporţional cu
reducerea acidităţii. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă distal de nivelul receptorului, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea acestuia de către alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent
dacă substanţa activă este administrată pe cale orală sau intravenoasă.
Valorile gastrinei à jeun cresc sub tratament cu pantoprazol. În cazul utilizării de scurtă durată, în majoritatea
cazurilor acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În cazul tratamentului de lungă durată,
nivelurile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, creşteri excesive apar doar în
cazuri izolate. În consecinţă, se observă doar o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule
endocrine specifice (ECL) de la nivelul stomacului, într-o minoritate de cazuri, în timpul tratamentului de
lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor realizate până în prezent,
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici constataţi în experimentele la
animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
Eficacitate clinică
Într-o analiză retrospectivă a 17 studii efectuate la 5960 de pacienţi cu boală de reflux gastro-esofagian
(BRGE) care au fost trataţi cu 20 mg pantoprazol în monoterapie, simptomele asociate cu refluxul acid, de
exemplu pirozis şi regurgitarea acidă, au fost evaluate în conformitate cu metodologia standardizată. O
condiţie pentru studiile selectate a fost să aibă cel puţin un punct de înregistrare pentru simptomatologia
refluxului acid o dată la 2 săptămâni. În aceste studii, diagnosticul BRGE s-a bazat pe evaluarea
endoscopică, cu excepţia unui studiu în care includerea pacienţilor s-a bazat doar pe simptomatologie.
7
În aceste studii, procentul pacienţilor care au prezentat ameliorarea completă a pirozisului după 7 zile a variat
între 54,0% şi 80,6% în grupul tratat cu pantoprazol. După 14 şi 28 de zile, ameliorarea completă a
pirozisului a fost prezentă la 62,9% până la 88,6%, respectiv la 68,1% până la 92,3% dintre pacienţi.
Pentru ameliorarea completă a regurgitării acide au fost obţinute rezultate similare ca în cazul pirozisului.
După 7 zile, procentul pacienţilor la care s-a obţinut încetarea completă a regurgitării acide a variat între
61,5% şi 84,4%, după 14 zile între 67,7% şi 90,4%, iar după 28 de zile între 75,2% şi 94,5%.
Pantoprazolul s-a dovedit în mod constant a fi superior faţă de placebo şi antagonişti ai receptorilor
histaminergici (ARH2) şi nu inferior faţă de alte IPP. Ratele de ameliorare a simptomelor de reflux acid au
fost în mare măsură independente de stadiul iniţial al BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica nu variază după administrarea de doze unice sau repetate. Pentru dozele cuprinse în
intervalul 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi
după cea intravenoasă.
Absorbţie
După administrare orală, pantoprazolul este absorbit complet şi rapid. Biodisponibilitatea absolută obţinută
din comprimat a fost identificată ca fiind de aproximativ 77 %. În medie, la aproximativ 2,0 ore – 2,5 ore
(tmax) după administrarea unei doze orale unice de 20 mg, sunt atinse concentraţii serice maxime (Cmax) de
aproximativ 1-1,5 μg/ml, iar aceste valori rămân constante după administrarea de doze repetate. Ingestia
concomitentă de alimente nu are influenţă asupra biodisponibilităţii (ASC sau Cmax), însă creşte
variabilitatea timpului de decalare (tlag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg, iar legarea de proteinele serice este de aproximativ
98%.
Metabolizare
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv în ficat.
Eliminare
Clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) de
aproximativ 1 oră. Au existat puţine cazuri de subiecţi cu eliminare întârziată. Ca urmare a legării specifice a
pantoprazolului de pompele protonice ale celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare nu se corelează cu durata mult mai mare a acţiunii (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă calea principală de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului; restul este excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser cât şi în urină este
desmetilpantoprazolul, care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu funcţie renală
afectată (inclusiv pacienţi sub dializă, care îndepărtează doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). În ceea ce
priveşte subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Deşi principalul
metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung (2-3ore), excreţia este în continuare rapidă şi astfel
acumularea nu are loc.
Insuficienţă hepatică
După administrarea de pantoprazol la pacienţi cu insuficienţă hepatică (clasele A, B şi C Child-Pugh),
valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3 - 7 ore şi valorile ASC au crescut cu un
8
factor de 3-6, în timp ce Cmax a crescut doar puţin în comparaţie cu subiecţii sănătoşi, respectiv cu un factor
de 1,3.
Vârstnici
Creşterile uşoare ale ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici în comparaţie cu subiecţii tineri nu au fost relevante
din punct de vedere clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la şobolani, au fost observate neoplasme
neuroendocrine. În plus, într-unul dintre studii, la nivelul fundului gastric al şobolanilor au fost identificate
papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care conduce la formarea carcinoizilor gastrici de către
benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi a permis concluzia că aceasta este o reacţie secundară
la creşterea masivă a valorilor gastrinei serice apărute la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze
mari.
În studiile cu durata de 2 ani realizate la rozătoare s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la
şobolani (numai într-un singur studiu la şobolani) iar la femelele de şoareci a fost interpretat ca fiind datorat
vitezei mari de metabolizare a pantoprazolului în ficat.
În grupul şobolanilor trataţi cu cea mai mare doză (200 mg/kg) în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani a fost
observată o creştere uşoară a transformărilor neoplazice ale tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată
cu modificările induse de pantoprazol asupra descompunerii tiroxinei în ficatul de şobolan. Deoarece doza
terapeutică la om este mică, nu sunt de aşteptat reacţii adverse asupra glandelor tiroide.
În studiile la animale (şobolani) cu 5 mg/kg s-a constatat aşa-numitul NOAEL (No Observed Adverse Effect
Level – nivelul la care nu se observă reacţii adverse) pentru embriotoxicitate. Investigaţiile au indicat lipsa
semnelor de afectare a fertilităţii sau a efectelor teratogene.
Penetrarea placentei a fost investigată la şobolan şi s-a dovedit a creşte odată cu vârsta de gestaţie. În
consecinţă, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută la scurt timp înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Crospovidonă
Carbonat de sodiu, anhidru
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Propilenglicol (E 1520)
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1)
Trietil citrat
Talc
Cerneala brună de inscripţionare (Opacode S-1-16530) conţine : Shellac Glaze, alcool n-butilic, oxid negru
de fer (E 172), oxid roşu de fer (E 172), propilenglicol (E 1520), oxid galben de fer (E 172).
9
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere OPA-Alu-PVC/Al a câte 7 comprimate gastro+rezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Ştirbei Vodă, Nr. 36, Etajul 2, Biroul A
Sectorul 1, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6349/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PANTOR 20 mg comprimate gastro-rezistente
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine 20 mg pantoprazol (sub formă de pantoprazol sodic sesquihidrat de sodiu 22.55 mg).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat gastrorezistent.
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galbenă, inscripţionate pe o faţă cu „20” cu cerneală brună.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Pantor este indicat pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor bolii de reflux (de exemplu pirozis,
regurgitare acidă) la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 20 mg pantoprazol (un comprimat) pe zi.
Poate fi necesară administrarea de comprimate timp de 2-3 zile consecutiv pentru a se obţine ameliorarea
simptomelor. După ameliorarea completă a simptomelor, tratamentul trebuie întrerupt.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără recomandarea unui medic.
Dacă nu se obţine ameliorarea simptomelor în 2 săptămâni de tratament continuu, pacientul trebuie instruit
să se adreseze unui medic.
Grupuri speciale de pacienţi
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici sau la cei cu afectare a funcţiei renale sau hepatice.
Copii şi adolescenţi
Pantor nu este recomandat pentru copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, ca urmare a datelor insuficiente
privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
2
Comprimatele gastro-rezistente de Pantor 20 mg nu trebuie mestecate sau zdrobite, ci trebuie înghiţite întregi
cu lichid înainte de masă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă cu atazanavir (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţii trebuie instruiţi să se adreseze unui medic dacă:
• Prezintă scădere neintenţionată în greutate, anemie, sângerare gastro-intestinală, disfagie, vărsături
persistente sau cu sânge, deoarece medicamentul poate estompa simptomele şi întârzia diagnosticarea unei
afecţiuni severe. În aceste cazuri, trebuie exclusă existenţa unei afecţiuni maligne.
• Au avut ulcer gastric sau au suferit o intervenţie chirurgicală gastro-intestinală.
• Se află sub tratament simptomatic continuu al indigestiei sau pirozisului de cel puţin 4 săptămâni.
• Suferă de icter, insuficienţă hepatică sau afecţiuni hepatice.
• Suferă de orice boală gravă care le afectează starea generală de sănătate.
• Au vârsta peste 55 de ani şi prezintă simptome noi sau modificate recent.
Pacienţii cu simptome de indigestie sau pirozis recurente pe termen lung trebuie să se prezinte la medic
pentru consultaţii la intervale regulate. În mod special, pacienţii cu vârsta peste 55 de ani care iau zilnic orice
fel de tratament fără prescripţie pentru indigestie sau pirozis trebuie să informeze farmacistul sau medicul.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze concomitent un alt inhibitor al pompei protonice sau antagonist al
receptorilor H2.
Pacienţii trebuie să se adreseze medicului înainte de administrarea acestui medicament dacă urmează să fie
supuşi unei endoscopii sau unui test respirator cu uree.
Pacienţii trebuie consiliaţi în privinţa faptului că aceste comprimate nu asigură ameliorare imediată.
Aceştia pot începe să prezinte o ameliorare a simptomelor după aproximativ o zi de tratament cu
pantoprazol, însă pentru controlul complet al pirozisului, poate fi necesară administrarea timp de 7 zile
consecutiv.
Pacienţii nu trebuie să utilizeze pantoprazol pentru prevenţie.
Aciditatea gastrică redusă, indiferent de etiologie – inclusiv datorită inhibitorilor pompei protonice – creşte
numărul de bacterii gastrice prezente în mod normal în tractul gastro-intestinal. Tratamentul cu medicamente
care reduc aciditatea conduce la un risc uşor crescut de infecţii gastro-intestinale, cum sunt cele cu
Salmonella, Campylobacter sau C. difficile.
S-a raportat apariţia de hipomagneziemie severă la pacienţii trataţi cu medicamente inhibitoare de pompă de
protoni (IPP) precum pantoprazolul, timp de cel puţin trei luni şi în majoritatea cazurilor timp de un an. Pot
apărea manifestări grave ale hipomagneziemiei precum fatigabilitate, tetanie, delir, convulsii, ameţeli, aritmii
ventriculare, însă aceste manifestări pot avea debut insidios şi pot fi trecute cu vederea. La pacienţii cei mai
afectaţi, în majoritatea cazurilor simptomele de hipomagneziemie s-au ameliorat după începerea
tratamentului cu magneziu şi încetarea administrării IPP.
În cazul pacienţilor la care se anticipează un tratament de lun
gă durată sau al celor cărora li se administrează
IPP împreună cu digoxină sau alte medicamente care pot determina apariţia hipomagneziemiei (de exemplu
3
diuretice), profesioniştii din domeniul sănătăţii trebuie să aibă în vederea determinarea concentraţiei de
magneziu din sânge înainte de începerea tratamentului cu IPP şi periodic, în timpul tratamentului.
Administrarea de medicamente inhibitoare de pompă de protoni (IPP), în special în doze mari şi pe perioade
îndelungate (peste 1 an) poate creşte moderat riscul de fractură de şold, radio-carpiană şi de coloană
vertebrală predominant la pacienţii vârstnici sau cu alţi factori de risc cunoscuţi,. Studiile observaţionale
indică faptul că medicamentele inhibitoare de pompă de protoni pot determina creşterea cu 10-40% a riscului
de fractură. În anumite cazuri, respectiva creştere a riscului de fractură este determinată de alţi factori de risc.
Pacienţii cu risc de apariţie a osteoporozei trebuie trataţi conform ghidurilor clinice curente şi trebuie să
beneficieze de un aport adecvat de vitamina D şi calciu.
Lupus eritematos cutanat subacut (LECS)
Inhibitorii de pompă de protoni sunt asociați cu cazuri foarte rare de LECS. Dacă apar leziuni, mai ales în
zonele expuse la soare ale pielii, și dacă acestea sunt însoțite de artralgie, pacientul trebuie să se adreseze
imediat medicului, iar profesionistul în domenul sănătății trebuie să ia în considerare oprirea administrării
Pantoprazol Torrent. Apariţia LECS după tratamentul anterior cu un inhibitor de pompă de protoni poate
crește riscul de LECS în cazul utilizării altor inhibitori de pompă de protoni.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Pantor poate reduce absorbţia substanţelor active a căror biodisponibilitate este dependentă de pH-ul gastric
(de exemplu ketoconazol).
S-a demonstrat că prin administrarea concomitentă de atazanavir 300 mg/ritonavir 100 mg cu omeprazol (40
mg o dată pe zi) sau de atazanavir 400 mg cu lansoprazol (60 mg în doză unică) la voluntari sănătoşi s-a
obţinut o reducere substanţială a biodisponibilităţii atazanavirului. Absorbţia atazanavirului este pH-
dependentă. În consecinţă, pantoprazolul nu trebuie administrat concomitent cu atazanavir (vezi pct. 4.3).
Pantoprazolul este metabolizat în ficat prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Nu poate
fi exclusă o interacţiune a pantoprazolului cu alte substanţe care sunt metabolizate de acelaşi sistem
enzimatic. Cu toate acestea, nu au fost observate interacţiuni semnificative clinic în testele specifice cu
carbamazepină, cafeină, diazepam, diclofenac, digoxină, etanol, glibenclamidă, metoprolol, naproxen,
nifedipină, fenitoină, piroxicam, teofilină şi contraceptive orale conţinând levonorgestrel şi etinil estradiol.
Deşi în studiile clinice de farmacocinetică nu au fost observate interacţiuni în timpul administrării
concomitente de fenprocumonă sau warfarină, au fost raportate câteva cazuri izolate de modificări ale
Raportului Internaţional Normalizat (INR) în timpul tratamentului concomitent în perioada după punerea pe
piaţă. În consecinţă, la pacienţii trataţi cu anticoagulante cumarinice (de exemplu fenprocumonă sau
warfarină), se recomandă monitorizarea timpului de protrombină/INR-ului după iniţierea, terminarea sau în
timpul utilizării neregulate de pantoprazol.
Utilizarea concomitentă a metotrexatului în doze mari (e.g. 300 mg) şi a inhibitorilor de pompă de protoni a
fost raportată cu creşterea nivelului de metotrexat la anumiţi pacienţi. De aceea trebuie să se ia în considerare
o întrerupere temporară a utilizării de pantoprazol în schemele de tratament în care sunt utilizate doze mari
de metotrexat, de exemplu cancer şi psoriazis.
Nu au existat interacţiuni cu antiacide administrate concomitent.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea pantoprazolului la femeile gravide. Studiile la animale au
evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere. Studiile preclinice nu au indicat dovezi de afectare a
fertilităţii sau efecte teratogene (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut. Pantor nu trebuie
utilizat în timpul sarcinii.
Alăptarea
4
Nu se cunoaşte dacă pantoprazolul este excretat în lapte, la om. Studiile la animale au arătat excreţia
pantoprazolului în lapte. Pantor nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Fertilitatea
În urma studiilor efectuate la animale nu a existat nicio evidență a afectării fertilităţii după administrarea de
pantoprazol (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pantor nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Pot să apară reacţii adverse la medicament cum sunt ameţeală şi tulburări de vedere (vezi pct. 4.8). Dacă sunt
afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Este posibil ca aproximativ 5% dintre pacienţi să manifeste reacţii adverse la medicament (RAM). RAM cel
mai frecvent raportate sunt diareea şi cefaleea, ambele apărând la aproximativ 1% dintre pacienţi. Pentru
pantoprazol au fost raportate următoarele reacţii adverse.
În tabelul următor, reacţiile adverse sunt împărţite conform clasificării MedDRA în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare
(≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Frecvenţă
Organe
sisteme Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Cu frecvenţă redusă
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Agranulocitoză
Trombocitopenie;
Leucopenie,
Pancitopenie
Tulburări ale
sistemului nervos Cefalee; ameţeală Modificări ale
gustului
Tulburări oculare
Tulburări de
vedere/vedere
înceţoşată
Tulburări gastro-
intestinale Diaree;
greaţă / vărsături;
distensie
abdominală şi
balonare;
constipaţie;
xerostomie;
durere şi
disconfort
5
abdominal
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Nefrită interstiţială
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie /
exantem /
erupţie;
prurit Urticarie; edem
angioneurotic
Sindrom Stevens-
Johnson; sindrom
Lyell; eritem
polimorf;
fotosensibilitate ,
Lupus eritematos
cutanat subacut
(vezi punctul 4.4).
Tulburări
musculo-scheletice
şi ale şesutului
conjunctiv
Artralgii;
mialgii Fractură de şold,
radio-carpiană, de
coloana vertebrală
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie Hiperlipidemii şi
creşteri ale
valorilor serice ale
lipidelor
(trigliceride,
colesterol);
modificări în
greutate
Hiponatremie,
Hipomagneziemie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie,
oboseală, stare
generală de rău Temperatură
crescută a corpului;
edem periferic
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Hipersensibilitate
(inclusiv reacţii
anafilactice şi şoc
anafilactic)
Tulburări
hepatobiliare Valori serice
crescute ale
enzimelor
hepatice
(transaminaze, γ-
GT) Valori serice
crescute ale
bilirubinei
Leziuni
hepatocelulare;
icter; insuficienţă
hepatocelulară
Tulburări psihice Tulburări de
somn Depresie (şi toate
agravările) Dezorientare (şi
toate agravările) Halucinaţii;
confuzie (în special
la pacienţii
predispuşi, precum
şi agravarea acestor
simptome daca sunt
preexistente)
Tulburări ale
aparatului genital
şi sânului Ginecomastie
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
6
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există simptome cunoscute ale supradozajului la om.
Dozele de până la 240 mg administrate intravenos într-o perioadă de 2 minute au fost bine tolerate.
Deoarece pantoprazolul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu este uşor dializabil.
În cazul supradozajului cu semne clinice de intoxicaţie, în afara tratamentului simptomatic şi de susţinere nu
pot fi făcute recomandări terapeutice specifice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: inhibitori ai pompei protonice, codul ATC: A02BC02
Mecanism de acţiune
Pantoprazolul este un benzimidazol substituit care inhibă secreţia acidului clorhidric la nivelul stomacului
prin blocarea specifică a pompelor protonice ale celulelor parietale.
Pantoprazolul este convertit la forma sa activă, o sulfenamidă ciclică, în mediul acid din celulele parietale
unde inhibă enzima H+, K+-ATP-ază, adică în etapa finală de producere a acidului clorhidric la nivelul
stomacului.
Inhibarea depinde de doză şi afectează atât secreţia bazală, cât şi pe cea stimulată de acid. La majoritatea
pacienţilor, remisia simptomelor pirozisului şi refluxului acid sunt obţinute în 1 săptămână. Pantoprazolul
reduce aciditatea de la nivelul stomacului şi, astfel, creşte nivelul de gastrină în mod proporţional cu
reducerea acidităţii. Creşterea nivelului de gastrină este reversibilă. Deoarece pantoprazolul se leagă de
enzimă distal de nivelul receptorului, acesta poate inhiba secreţia de acid clorhidric în mod independent de
stimularea acestuia de către alte substanţe (acetilcolină, histamină, gastrină). Efectul este acelaşi indiferent
dacă substanţa activă este administrată pe cale orală sau intravenoasă.
Valorile gastrinei à jeun cresc sub tratament cu pantoprazol. În cazul utilizării de scurtă durată, în majoritatea
cazurilor acestea nu depăşesc limita superioară a valorilor normale. În cazul tratamentului de lungă durată,
nivelurile gastrinei se dublează în majoritatea cazurilor. Cu toate acestea, creşteri excesive apar doar în
cazuri izolate. În consecinţă, se observă doar o creştere uşoară până la moderată a numărului de celule
endocrine specifice (ECL) de la nivelul stomacului, într-o minoritate de cazuri, în timpul tratamentului de
lungă durată (hiperplazie simplă până la adenomatoidă). Totuşi, conform studiilor realizate până în prezent,
formarea de precursori carcinoizi (hiperplazie atipică) sau carcinoizi gastrici constataţi în experimentele la
animale (vezi pct. 5.3) nu a fost observată la om.
Eficacitate clinică
Într-o analiză retrospectivă a 17 studii efectuate la 5960 de pacienţi cu boală de reflux gastro-esofagian
(BRGE) care au fost trataţi cu 20 mg pantoprazol în monoterapie, simptomele asociate cu refluxul acid, de
exemplu pirozis şi regurgitarea acidă, au fost evaluate în conformitate cu metodologia standardizată. O
condiţie pentru studiile selectate a fost să aibă cel puţin un punct de înregistrare pentru simptomatologia
refluxului acid o dată la 2 săptămâni. În aceste studii, diagnosticul BRGE s-a bazat pe evaluarea
endoscopică, cu excepţia unui studiu în care includerea pacienţilor s-a bazat doar pe simptomatologie.
7
În aceste studii, procentul pacienţilor care au prezentat ameliorarea completă a pirozisului după 7 zile a variat
între 54,0% şi 80,6% în grupul tratat cu pantoprazol. După 14 şi 28 de zile, ameliorarea completă a
pirozisului a fost prezentă la 62,9% până la 88,6%, respectiv la 68,1% până la 92,3% dintre pacienţi.
Pentru ameliorarea completă a regurgitării acide au fost obţinute rezultate similare ca în cazul pirozisului.
După 7 zile, procentul pacienţilor la care s-a obţinut încetarea completă a regurgitării acide a variat între
61,5% şi 84,4%, după 14 zile între 67,7% şi 90,4%, iar după 28 de zile între 75,2% şi 94,5%.
Pantoprazolul s-a dovedit în mod constant a fi superior faţă de placebo şi antagonişti ai receptorilor
histaminergici (ARH2) şi nu inferior faţă de alte IPP. Ratele de ameliorare a simptomelor de reflux acid au
fost în mare măsură independente de stadiul iniţial al BRGE.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica nu variază după administrarea de doze unice sau repetate. Pentru dozele cuprinse în
intervalul 10 - 80 mg, cinetica plasmatică a pantoprazolului este liniară atât după administrarea orală, cât şi
după cea intravenoasă.
Absorbţie
După administrare orală, pantoprazolul este absorbit complet şi rapid. Biodisponibilitatea absolută obţinută
din comprimat a fost identificată ca fiind de aproximativ 77 %. În medie, la aproximativ 2,0 ore – 2,5 ore
(tmax) după administrarea unei doze orale unice de 20 mg, sunt atinse concentraţii serice maxime (Cmax) de
aproximativ 1-1,5 μg/ml, iar aceste valori rămân constante după administrarea de doze repetate. Ingestia
concomitentă de alimente nu are influenţă asupra biodisponibilităţii (ASC sau Cmax), însă creşte
variabilitatea timpului de decalare (tlag).
Distribuţie
Volumul de distribuţie este de aproximativ 0,15 l/kg, iar legarea de proteinele serice este de aproximativ
98%.
Metabolizare
Pantoprazolul este metabolizat aproape exclusiv în ficat.
Eliminare
Clearance-ul este de aproximativ 0,1 l/oră/kg, iar timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t1/2) de
aproximativ 1 oră. Au existat puţine cazuri de subiecţi cu eliminare întârziată. Ca urmare a legării specifice a
pantoprazolului de pompele protonice ale celulelor parietale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare nu se corelează cu durata mult mai mare a acţiunii (inhibarea secreţiei de acid).
Eliminarea renală reprezintă calea principală de excreţie (aproximativ 80%) pentru metaboliţii
pantoprazolului; restul este excretat prin fecale. Principalul metabolit existent atât în ser cât şi în urină este
desmetilpantoprazolul, care este conjugat cu sulfat. Timpul de înjumătăţire plasmatică al principalului
metabolit (aproximativ 1,5 ore) nu este cu mult mai mare decât cel al pantoprazolului.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu se recomandă reducerea dozei atunci când pantoprazolul este administrat la pacienţi cu funcţie renală
afectată (inclusiv pacienţi sub dializă, care îndepărtează doar cantităţi neglijabile de pantoprazol). În ceea ce
priveşte subiecţii sănătoşi, timpul de înjumătăţire plasmatică al pantoprazolului este scurt. Deşi principalul
metabolit are un timp de înjumătăţire plasmatică mai lung (2-3ore), excreţia este în continuare rapidă şi astfel
acumularea nu are loc.
Insuficienţă hepatică
După administrarea de pantoprazol la pacienţi cu insuficienţă hepatică (clasele A, B şi C Child-Pugh),
valorile timpului de înjumătăţire plasmatică au crescut până la 3 - 7 ore şi valorile ASC au crescut cu un
8
factor de 3-6, în timp ce Cmax a crescut doar puţin în comparaţie cu subiecţii sănătoşi, respectiv cu un factor
de 1,3.
Vârstnici
Creşterile uşoare ale ASC şi Cmax la voluntarii vârstnici în comparaţie cu subiecţii tineri nu au fost relevante
din punct de vedere clinic.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
convenţionale privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate şi genotoxicitatea.
În studiile de carcinogenitate cu durata de 2 ani efectuate la şobolani, au fost observate neoplasme
neuroendocrine. În plus, într-unul dintre studii, la nivelul fundului gastric al şobolanilor au fost identificate
papiloame cu celule scuamoase. Mecanismul care conduce la formarea carcinoizilor gastrici de către
benzimidazoli substituiţi a fost investigat cu atenţie şi a permis concluzia că aceasta este o reacţie secundară
la creşterea masivă a valorilor gastrinei serice apărute la şobolani în timpul tratamentului cronic cu doze
mari.
În studiile cu durata de 2 ani realizate la rozătoare s-a observat un număr crescut de tumori hepatice la
şobolani (numai într-un singur studiu la şobolani) iar la femelele de şoareci a fost interpretat ca fiind datorat
vitezei mari de metabolizare a pantoprazolului în ficat.
În grupul şobolanilor trataţi cu cea mai mare doză (200 mg/kg) în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani a fost
observată o creştere uşoară a transformărilor neoplazice ale tiroidei. Apariţia acestor neoplasme este asociată
cu modificările induse de pantoprazol asupra descompunerii tiroxinei în ficatul de şobolan. Deoarece doza
terapeutică la om este mică, nu sunt de aşteptat reacţii adverse asupra glandelor tiroide.
În studiile la animale (şobolani) cu 5 mg/kg s-a constatat aşa-numitul NOAEL (No Observed Adverse Effect
Level – nivelul la care nu se observă reacţii adverse) pentru embriotoxicitate. Investigaţiile au indicat lipsa
semnelor de afectare a fertilităţii sau a efectelor teratogene.
Penetrarea placentei a fost investigată la şobolan şi s-a dovedit a creşte odată cu vârsta de gestaţie. În
consecinţă, concentraţia de pantoprazol la făt este crescută la scurt timp înainte de naştere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Manitol
Crospovidonă
Carbonat de sodiu, anhidru
Hidroxipropilceluloză
Stearat de calciu
Film
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Propilenglicol (E 1520)
Copolimer de acid metacrilic şi acrilat de etil (1:1)
Trietil citrat
Talc
Cerneala brună de inscripţionare (Opacode S-1-16530) conţine : Shellac Glaze, alcool n-butilic, oxid negru
de fer (E 172), oxid roşu de fer (E 172), propilenglicol (E 1520), oxid galben de fer (E 172).
9
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere OPA-Alu-PVC/Al a câte 7 comprimate gastro+rezistente.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Torrent Pharma S.R.L.
Ştirbei Vodă, Nr. 36, Etajul 2, Biroul A
Sectorul 1, Bucureşti,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6349/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Aprilie 2014.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
